(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Mihail Sadoveanu - Nicoara Potcoava"

II !', 









w 



MIHAIL S AD O VKAM U 



55fiwS? 



m 



». 



^^W fi KW* 









^i'' 



H 



s*8 

?S5 



■- . 



V* 






-4 



■ . : 




■■^1"* i'WV/'i ^\^y 



wm^^mm #«*ubm^>^j «^^■^^■«■4 ^^"iv*^v"w«fl a#«r'f«^ ,^ ■ v^-^w^« php^**^^m*4 «-^^^«i#^*-B* '-^^¥h*«m ^"^«0^^ 



wn^tfik^vM 



** 1 Mk^' MH 







1952 



ROMAN ISTORIC 




E-Book realizat după 

volumul apărut la 

Editura Tineretului 

Bucureşti, 1952 






WV^^Mj 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







CapitoCuC 1 

La hanul tui Qoraşcu JLaramin 

CapitoCuC 2 
Sfat în doi şi întîCnire cu mai muCţi . . . 

CapitoCuC3 
(popas Ca apa 9/LoCdovei. . . 
CapitoCuC4 
Casa mazîCuCui. . . 

CapitoCuC 5 
(presvitera Odmbiada. . . 

CapitoCuC 6 
Vorbe, Ca casa CogofătuCui Iorgu. . . 

CapitoCuC 7 
(poveşti vechi. . . 

CapitoCuC 8 
Vînătoare sub piscul (Bourei. . . 

CapitoCuC9 
(Badea Qhiţă şi căpitanca. . . 
CapitoCuC 10 
Nicoară (Potcoavă şi visuriCe nepoatei. 

CapitoCuC 11 
JudeţuC Cui ACe^andru mezinuC . . 

CapitoCuC 12 
Ospăţ de pCecare. . . 

CapitoCuC 13 
Sfat de drum. . . 

CapitoCuC 14 
^Mănăstirea cea din pustie. . . 



7 



15 



19 



23 



28 



36 



43 



48 



54 



59 



65 



71 



77 



84 




^■w4m4"W*P*«« i i ■ i ' M 








?sT("i<v ^Mf'* 



Capitolul 15 
Curtea lui Iurg. . . 

Capitolul 16 
La Şiret şi [a (prut. . . 

Capitolul 17 
Căprioara. . . 

Capitolul 18 

(Răzăşi moldoveni 

Capitolul 19 
Solia căpitanului Negrea. . . 
Capitolul 20 
Mezin cel viteaz. . ., 

Capitolul 21 

Amintiri de la apa 9/Loldovei 

Capitolul 22 
(Domnia sa (Roman (Bar6ă-(Rpşă. . 

Capitolul 23 
Cu6i Lubiş filosof . . . . 

Capitolul 24 
La Zid Negru. . . 

Capitolul 25 
9Aoş 'Elisei (Po^ptilo. . . 

Capitolul 26 
Nălucire. . . 

Capitolul 27 
Vînătoare de cai sălbatici. . . 
Capitolul 28 
Carte de la Olimbiada presvitera. 

Capitolul 29 

Ostroveni 

Capitolul 30 
Cigala. . . 

Capitolul 31 

Steaua cu coadă şi alte semne 

Capitolul 32 
(Boierul de la Iampol . . 

Capitolul 33 
Sotniile trec Nistrul. . . 



89 



94 



100 
106 



111 



118 



125 
131 



138 
147 
153 
159 



165 



171 



178 



184 



189 



196 
204 



m»M n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^*vi^hp*whb a#4«fM' — ~ i » i y * »- ■ r-v^p^w^^MH-i m-^p^hw*^»** «^^pM4«bh« p— *<1^^ 



•m^um 



** 1 Mk^' MH 






Capitolul34 

La scaunul tării Moldovei... 210 

Capitolul 35 

'Temelii ale puterii domneşti. . . 215 

Capitolul 36 

<Divan de judecată 222 

Capitolul 3 7 
^Prietinul şi cumătrul Neculai Strămurare . . . 226 

Capitolul 38 

Aici, la cartea veche... 231 

Capitolul39 

Istorisirea cumătrului Neculai. ... 239 




*P" MP- V^HIVWW #«*UBM^»^J «MFW"^PWMHl riţL^Wm^PPHBB MfWfVW 1 Jfc ■ *fc-M*PJP»M"^W P4PV"iW^^M*4 M-r^WPP^-l *— PPAflHHI P^MlŞP 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -^ -. - - w-^~ 






■7 *5î ^=— , — — - — -r? * ^^ 





CapitoCuC 1 

La hanuCCui Qoraşcu Haramin 




e la adormirea bătrînului Ştefan-Voievod, părintele Moldovei, trecuseră 
şaptezeci şi doi de ani. Urgii felurite se abătuseră asupra ţării: foametea şi 
ciuma se dovedeau tot aşa de cumplite cît şi războaiele pentru stăpînirea 
ţării. Ca şi cu un veac mai nainte, se perindaseră feciori legiuiţi ori copii din flori ai 
Domniei, care rîvneau să ia puterea, stîrnind tăieri, pustiiri şi pojaruri, cu ajutor de la 
munteni, Ieşi ori tătari, şi gloabele le plăteau bieţii pămînteni. Aceştia de mult scorniseră 
vorba potrivită pentru asemenea împrejurări despre schimbarea domnilor şi bucuria 
nebunilor. Sărăciţi şi prigoniţi de poghiazuri şi bulucuri de pradă, se îngreţoşau şi 
moldovenii de asemenea viaţă; puneau şi ei mina pe sabie şi se amestecau în războaiele 
timpului. Ajutau la ieşirea în asemenea treburi şi asupririle cnejilor care îşi sporeau tot 
mai mult lăcomia de a apuca silnic ocinile răzăşilor şi storceau fără nici o cumpătare pe 
ţăranii plugari. 

în acea vreme s-a stîrnit o altă zicală a norodului: 

Lăcomia 
Vinde neamul şi moşia. 

Cătră sfîrşitul primăverii anului 1576, la hanul lui Goraşcu, poreclit Haramin, se 
găsea, ca într-o zi de sărbătoare ca aceea a Rusaliilor, adunare de oameni în trecere. 

Hanul lui Haramin se afla aşezat la o răspîntene de drumuri care apucau spre 
Roman şi Piatra, spre Baia, spre valea Şiretului şi scaunul ţării. La Tuchilaţi, unde era şi 
pod pe şăici la apa Moldovei, fusese în acea zi iarmaroc; şi unii dintre oamenii de prin 
sate făcuseră popas la Goraşcu Haramin, în calea întoarcerii; deshămaseră caii de la 
căruţe şi stăteau la sfat, unii în soarele amiezii, alţii sub nişte nuci vechi ce împodobeau 
dîmbul oblu de la cotitură. Hanul, care era în acelaşi timp şi cinstită crîşmă, fusese bine 
adăpostit şi dinspre miezul nopţii şi dinspre răsărit: îl durase, din bîrne şi vălătuci, 
bunicul lui Goraşcu — unul popa Ilie. îi mai zicea Popa-lui-Vodă, pentru că ieşise c-o 
bute de vin în calea alaiului lui Ştefan-Voievod ş-o închinase măriei sale şi curtenilor săi. 
Atunci măria sa i-a mulţămit zîmbind şi 1-a bătut pe spate. Goraşcu Haramin se fudulea 
că seamănă la vrednicia băuturii cu bunicul său Popa-lui-Vodă. 

în adunare petreceau, cu minciuni înţelepte culese de la iarmaroc, vreo 
zece-doisprezece gospodari; şi, pe lîngă minciuni înţelepte fără de care nu poate fi divan 

7 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ nu ■tffc^— ^m+mlUki m — -^»— i - h^Ih 



în ţara Moldovei, nu uitau să-şi împărtăşească veştile din primăvara aceea despre 
năcazurile ţării, pomenind şi patimile din altă vară ale lui Ion-Vodă, cel ce se prăpădise 
în războiul cu ismailitenii. 

Goraşcu Haramin închinase a treia oară ulcica lui cu vin acru, vărsînd încă o 
picătură intru pomenirea Voievodului Ion. Picăturile închinate i se prelingeau pe barbă 
şi apoi în sîn pe pîntece, căci era un bătrîn mare, spătos şi gros. La a treia închinare, cu 
picăturile de vin i s-au prelins şi lacrimile aducerii-aminte. Gospodarii l-au împresurat şi 
au ridicat spre el ulcelele de lut. 

Moş Leonte Spînu de la Miroslăveşti, ştergîndu-şi cu mînica ochii înroşiţi de alean 
şi obrazul uscăţiv, a gîngăvit cu jale: 

— Măria sa Ion-Vodă a fo-fost Domnitorul norodului. Dumnezeu să-1 ierte pentru 
cîte va fi păcătuit; că multor asupriţi le-a dat carte dreaptă de judecată şi pe mulţi 
sărimani a miluit. Un an şi nouă luni s-au petrecut de la pieirea lui. îl mai pomenesc 
popi la biserici ferite. 

— Numai la domnia lui Ştefan-Voievod a fost tot astfel, s-a împieptoşat, foindu-se 
cu mărire, Haramin. Sabia lui Vodă a ocrotit pe mişei. Dar eu aş putea spune cu 
dreptate că a lui Ion-Vodă sabie a tăiat mai mulţi boieri decît a bătrînului. Căci în 
vremea bătrînului, boierii n-au cutezat să facă atîtea blăstămăţii cîte se văd 
săvîrşindu-se în zilele noastre. 

— De-drept, drept cuvînt, a gîngăvit mazîlul de la Miroslăveşti. 

— Bun şi drept! au încuviinţat alţi gospodari trăitori pe lîngă apa Moldovei. 

Savu Frăsinel de la Miteşti a bătut cu talpa ciubotei în pămînt. Pe cît era de mic şi 
de tupilat, pe atît mai tare i se zbîrlise ariciul bărbii pe care i-1 tuşina baba Cireaşă în 
fiecare săptămînă. 

— De aceea mi s-au dus în pribegie doi feciori ce-am avut! Se mai afla pe lume un 
capăt de răzăşie din partea bătrînului nostru Ipate. Şi toţi ceilalţi răzăşi Ipăteşti fiind 
împresuraţi şi călcaţi de cneazul Bîrlădeanu, vornicul lui Petru-Vodă, numai eu am stat 
în picioare. Şi cînd a venit şi asupra mea cneazul Ursu Bîrlădeanu cu poruncă şi 
călăraşi de la vornicie ca să mă scoată din ocina părintească, feciorii mei Gavril şi 
Naftanail au ieşit la codru. Toată lumea ştie de pătimirea mea. Şi plîngea baba mea 
Cireaşă de cîte ori îşi aducea aminte că feciorii noştri trăiseră împăcaţi în pămîntul 
rămas de la bătrînul nostru Ipate. iar acuma umblă prin lume cîştigîndu-şi pînea cu 
baltagul. Amară pîne în ţară străină, oameni buni. Ş-au umblat ei, în vremea lui 
Bogdănuţ-Vodă, să-1 răpuie cu puterea pe cneaz; dar erau să-şi piardă capetele. Pînă ce, 
iaca, a adus Dumnezeu stăpînitor în ţara Moldovei pe Ion-Vodă al nostru; el ne-a fost 
frate; la dînsul am găsit ascultare. S-au sculat feciorii mei şi l-au pîrît pe Bîrlădeanu, şi 
ne-a venit poruncă să ne ducem tot satul la Domnie; şi ne-am înfăţişat la scaunul lui 
Ion-Vodă toţi Ipăteştii. Aşa că a ieşit pentru noi dreptate şi pieire pentru cneaz. Dacă 
n-ar fi fost atunci pieirea lui, apoi s-ar fi întors iar acel Bîrlădeanu asupra Ipăteştilor. 
Căci acuma nu mai avem cu noi puterea săbiei lui Vodă Ion; căci Vodă Ion al nostru şi-a 
pus capul pentru ţara Moldovei. 

— Ş-acuma unde ţi-s feciorii, Savule? a întrebat Haramin privind de sus, din trufia 
lui, pe răzăşul cel mărunţel. 

— D-apoi unde pot fi? S-au pustiit prin Ţara-de-Jos, unde l-au urmat pe măria sa 
Ion-Vodă. Poate s-or întoarce, poate nu s-or întoarce. Dacă s-or întoarce, bine ne-a 
părea mie şi babei Cireaşă. Dacă nu s-or întoarce după război cum a fost acela de 
anţerţ, apoi pomeni-i-va şi pe dînşii norodul, alăturea cu toţi credincioşii care s-au 

8 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb ^ww-pv^b' — ~ i » ■ y * »- ■ php^pw^^m-4 Bş^pwii^wv i ■ ■■ ii ipi^^b^ 



prăpădit cu măria sa. 

— Fost-a mare cumpăt, creştinilor... s-a dezumflat crîşmarul, clătindu-şi fruntea 
pleşuvă la dreapta şi la stînga. 

— într-adevăr, cum spui... s-a umilit bătrînelul de la Miteşti. Spune baba mea 
Cireaşă, că aşa i-i dat ţării aceştia şi norodului din ţara asta, să aibă hodina vîntului şi 
tihna valurilor. Dacă nu ni s-or mai întoarce feciorii, ne-om duce şi noi, eu şi eu baba 
Cireaşă, unde se duc toate... unde se duc ş-aceste frunze de frasin zburate de vînt... 

Moş Savu a privit cu mîhnire pe fratele său copacul, care îşi scutura în boarea 
vîntului de asfinţit frunzele pălite de seceta acelei primăveri. Privirea lui s-a dus mai 
departe, spre oglinzile rîului, care scînteiau printre lunci şi spre munţii încununaţi de 
ceţuri albăstrii. 

Coborîseră de sub nuci şi ceilalţi gospodari, ascultînd tînguirea bătrînelului de la 
Miteşti. 

Moş Savu Frăsinel a oftat şi a rămas tăcut; apoi, ridicînd nasul, a zîmbit cu 
blîndeţă oamenilor din jurul său, frecîndu-şi cu palmele negre şi arse ariciul bărbii. 

— Mă îndeamnă azi baba Cireaşă, a urmat el, să mai ies la iarmaroc, ca s-aud ce 
vorbe mai umblă prin lume. Eu ştiu că, în lipsa mea, baba îi boceşte în voie pe feciori. 
Din cîte am auzit la Tuchilaţi, nu-i pot duce nici de data asta veste bună. De un an şi 
nouă luni tot aşteptăm. 

Oamenii păstrau tăcere; se auzea numai susurul frunzelor arse pe care vîntul le 
purta în vîrtej spre culmea dîmbului. 

— Zice baba mea Cireaşă, a suspinat moş Savu: cine oare ne-a putea spune nouă 
cîte s-au petrecut acolo unde au picat feciorii noştri şi ţara, cu măria sa? Nu s-a găsi 
nimene să ne spuie, se tînguie ea; — nu s-a găsi nimene să ne spuie cum s-au petrecut 
toate! A trecut atîta vreme şi noi tot ne întunecăm, fără a şti. 

S-a auzit răspuns de la un bărbat, după cîte se vedea, străin: 

— Ba, dacă este întrebare, se va răspunde. 

Acel bărbat înalt, bine legat şi cu mustaţa porumbă nu vorbise pînă în acea clipă cu 
oamenii din partea locului. Ţinuse tainic sfat cu tovarăşul său, om mai tînăr decît el, 
sprinten, smead la faţă şi cu puf creţ de barbă neagră. Nu se depărtaseră de căruţa 
ferecată şi de cei doi cai roibi bine hrăniţi cu care sosiseră la vremea prînzişorului. 
Păreau a duce marfă şi se înţelegea că aveau pentru paza ei arme la îndămînă. 

Oamenii din popas au întors ochi holbaţi cătră acel drumeţ străin care vorbise. 

— Prietine drumeţ, s-a umflat din foaie Goraşcu Haramin, dacă ştii, nu ne pedepsi; 
spune, ca să ne izbăveşti de neştiinţă. Om umplea iar ulcelele şi te-om asculta ca pe un 
proroc. Poate ai trecut prin acele locuri din Ţara-de-Jos şi ai cules vorbe. 

— Ba am fost cu acest soţ al meu la Roşcani şi la Cahul şi am văzut cu ochii toate 
cîte s-au întîmplat. 

— Fost-aţi poate chiar în oastea lui Ion-Vodă? 

— Fost, şi Dumnezeu a binevoit să nu ne prăpădim. 

— Ş-acuma unde vă duceţi? 

— Acuma ne ducem la ale noastre. Să nu întrebaţi unde. 

— După cîte bag de samă, s-a poticnit cu voce mai moale Haramin crîşmarul, 
domnia ta nu eşti moldovan de-ai noştri; după viersul vorbirii, pari muntean. 

— Ai ureche bună, nene Grigoraşcule, a zîmbit străinul. Eşti cîntăreţ la biserică? 

— Sînt şi nu mă laud. Glas ca al meu nu se află în nouă hotare. 

— Ai ghicit; sînt de subt întorsura Buzăului, mă chiamă Radu Suliţă şi am stat 

9 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ii ij-fc^— ^Attimtă i â m i — -^»— i - h^Ih 



10 



ucenic la episcopie. Iar după aia, umblînd după procopseală prin lume, am fost oştean 
în leafă la Domnia Moldovei, şi am ajuns în vremea lui Ion-Vodă diac la logofeţia cea 
mare. Ascultaţi, oameni buni, povestea mea adevărată. 

— Spune-ne, prietine străine, a mai strigat un glas subţiratic; însetaţi sîntem, ca 
cerbii depărtaţi de izvor. 

Cel care strigase a venit la Radu diacul şi s-a părut că vrea să-1 împungă cu nasul; 
dar numai 1-a cuprins de după grumaz şi 1-a sărutat pe tîmplă. 

— L-ai sărutat pentru noi to-toţi, bade Ghiţă, a gîngăvit Leonte răzăşul de la 
Miroslăveşti. 

A făcut rînduială Goraşcu Haramin: 

— Bine este, înainte de toate, să bem vinul. Să curgă picuşul pentru măria sa şi 
luptătorii măriei sale, care toţi se află acum în loc de verdeaţă şi tihnă, cu sfinţii. Al 
doilea, să-i spunem prietinului nostru drumeţul că acest vrednic bărbat care 1-a sărutat 
la tîmpla stîngă sub cuşma domniei sale brumărie are nume Ghiţă Botgros şi trăieşte 
singur ca un monah schivnic în sat la Dăvideni subt aripa unui mazîl. Badea Ghiţă 
n-are nici casă, nici jupîneasă. Şi vine uneori la mine şi-mi spune unde ar vrea el să se 
ducă, să se oştească cu Alisandru Machidon în ţara lui Por-împărat. Să se ştie că e mare 
viteaz, dar nu s-a urnit mai departe decît tîrgul Romanului. 

Bărbatul deşirat cu numele Ghiţă şi-a mîngîiat puţina barbă bălaie; zîmbind, după 
aceea, a apucat în palmele lui mîna dreaptă a străinului drumeţ. 

După ce rînduială închinării vinului s-a săvîrşit, străinul a stat un timp parcă 
privind cu ochii deschişi o nălucă. Apoi a grăit astfel: 

— Să ştiţi domniile voastre că Ion-Vodă a fost dintre acei viteji care ies rar în lume 
şi apoi îi pomenesc în veac noroadele. Dar măria sa n-a ţinut numai sabie în mînă; ci a 
fost vrednic şi cu înţelepciunea. Ani şi ani, chibzuind să agonisească aur cu neguţătorie 
de pietre scumpe, a ţinut să ajungă stăpîn în moşia Moldovei nu pentru vinovat folos al 
său, ci ca să dea ţării slobozenia ei cea veche şi ca să scoată de sub sabia boierimii pe 
birnicii şi credincioşii săi. Uitaţi de Dumnezeu, asemenea obijduiţi numai la un voievod 
al lor puteau găsi milă. 

„Cei mulţi care robotesc sînt sarea pămîntului", a zis măria sa la praznicul cel mare 
de Sfîntu-lon Botezătorul în mitropolia de la Iaşi. Iar la ospăţul de la palatul domnesc 
din aceeaşi zi ar fi spus rîzînd o prorocire, cum că va veni o vreme cînd va să schimbe 
Domnul Dumnezeu oaspeţii raiului, şi vor fi acolo numai boieri, iar mişeii se vor bucura 
aicea pe pămînt de bunurile acestei vieţi. 

„Sula de aur zidul străpunge", mai spunea măria sa în pofida turcilor. Le-a vărsat 
aur şi a încăput la domnie. Şi cum a venit în ţară n-a avut stare pe loc nici cu stăpînirea 
dinlăuntru a boierilor, nici cu stăpînirea dinafară a ismailitenilor. 

Dădea tot ce avea la sine năimind oşteni, şi degetul său ameninţa pe gîde să nu 
ostenească, să-i fie paloşul totdeauna gata şi cu tăiuşul ager. Pe unii cneji i-a scurtat, pe 
alţii i-a surghiunit. Averile lor le-au scris diecii vistieriei în condicile ţării. Şi astfel, în doi 
ani a dobîndit puterea ce rîvnise. Şi cînd a adunat oştenii în leafă şi ţara în jurul său, şi 
cînd a alungat beii şi beglerbeii şi a închis vadurile Dunării, s-a cunoscut că s-a ridicat 
un leu la miazănoaptea împărăţiei. 

— ...un leu la marginea împărăţiei... a mormăit cu înfiorare moş Savu bătrînelul. 

— Ion-Vodă îşi punea nădejdea în norod, care se sculase de pretutindeni la 
chemarea măriei sale. Ion-Vodă avea o credinţă şi o socotinţă: că ţara-i mai tare decît 
ostile năimite. Acestea se împrăştie ca pulberile; ţara rămîne statornică, ştiind că-şi 

10 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i i ^ M « -?»<a^ f^^^f^H 



11 



apără ale sale. Astfel măria sa a biruit multe oşti ale asupritorilor, albind cu oasele lor 
cîmpurile de bătălie de la Jilişte, Bender, Brăila şi Cetatea Albă. 

Dar împărăţia ridica alte puhoaie de oşti din Rumelia şi Anadol, îmbulzindu-le la 
noi în Ţara-de-Jos. Ahmed-paşa aducea o sută de mii de ismailiteni şi Adel Ghirai altă 
sută de mii de crîmleni, şi măria sa cu aceiaşi luptători, mai puţini şi mai îndîrjiţi, legase 
tabără între codri şi smîrcuri, într-o pustie, în domnia zimbrilor. 

Moşnegelul a şoptit iar: 

— ...babă Cireaşă, în domnia zimbrilor au stat şi feciorii noştri... 

— Mai era cu măria sa şi un steag de călărime a boierilor de ţară care juraseră 
credinţă; şi şaptesprezece sotnii de zaporojeni de la Pragurile Dniprului. Cu aceştia 
venise şi Nicoară Potcoavă hatman, frate de mamă al măriei sale, viteaz tare, căruia îi 
stîrnise cîntece de slavă căzăcimea. Au venit şi alte săbii vestite de la Praguri, ca să se 
bată împotriva paginilor asupritori. 

înaintea bătăliei de la Cahul, Vodă chemase la sfat de război căpiteniile şi au stat 
alături faţă de măria sa „neamurile" cot la cot cu vatamanii ţărănimii. 
A şoptit la urechea lui Ion-Vodă reimentar Buzenchea: 

— Potrivit ar fi fost, mărite stăpîne, să nu ne pui alături de aceşti ţărani cu mînile 
ciotoroase. 

— într-adevăr ciotoroase, a răspuns măria sa; dar bine mînuiesc suliţa şi coasa, şi 
dacă n-ar fi ţara, n-ar fi nici boierii. 

Poate de la aceste vorbe ar fi luat aminte pîrcălabul Irimia să se ajungă prin solii 
ascunse cu pagînii; şi cînd a pălit Ahmed-beglerbei tabăra legată a creştinilor dinspre 
partea Cornului Dumbrăvii, călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii 
împărăţiei. 

Cu mare mînie atunci măria sa, numai cu zaporojenii şi răzăşii, a pălit din săbii pe 
năvălitori, despicîndu-i, iar pedestrimea a proţăpit suliţele într-o parte şi-n alta, 
stropşind bulucurile şi dîndu-le îndărăt. Cînd s-a făcut seară, Domnul s-a găsit cu ai săi 
mai împuţinaţi, iar în zare s-au aprins focurile ordiei, clipind ca stelele cerului. 

— ...babă Cireaşă, focurile ordiei erau ca stelele cerului... 

— Aşa-i, Savule uncheşule; ş-atunci a poruncit măria sa credincioşilor săi să se 
tragă cătră Roşcani. 

Cînd s-au oprit în Finţa, la parcane de mai nainte pregătite, au venit la Vodă Ion 
prietenii săi asaulii zaporojeni şi ţăranii şi l-au sfătuit să-şi scape capul, pe cărări 
ascunse, ştiute de ei. 

— Doamne, du-te şi ne lasă au zis. Oşteni ca noi se mai găsesc; voievod ca măria 
ta, ba. 

— Ba cu voi am să mor, fraţilor. Cadă capul meu unde vor cădea capetele voastre! 
Aşa, ordiile au legat împresurare de pretutindeni. 

Şase zile şi şase nopţi a stătut oştirea creştinilor fără pită şi mai ales fără apă. 
Oamenii îşi întindeau, noaptea, cămăşile pe iarbă, ca să se moaie de rouă, să-şi poată 
umezi buzele arse. 

Vodă a încercat ieşiri năprasnice. N-a izbîndit. Ş-atunci, la soliile ce-i tot trimitea 
beglerbei Ahmed, s-a înduplecat, ca să-şi scape pe credincioşii săi. 

Pe măria sa Ion-Vodă să-1 ducă viu la împărăţie, în faţa lui Sultan Selim. 

A intrat măria sa în cortul lui beglerbei. 

— Ai jurat, Ahmed-bei, să-mi laşi viaţa. 

— Am jurat să nu te ating, viteazule... a zîmbit Ahmed, pe cînd Cigala turcitul, 

11 








Ms&^Jâ» 



12 



blestemat să fie în veci, îl pălea pe la spate cu jungherul. 

— ...blăstămat să fie în veci şi să nu mai putrezească; atunci vor fi pierit şi feciorii 
noştri, babă Cireaşă... 

Răzăşul bătrînel de la Miteşti lăcrăma cu fruntea plecată pe umărul stîng, ca un 
răstignit. 

— Astfel a pierit Ion-Vodă al nostru, şi Ahmed-beglerbei a poruncit să-i fie legat 
leşul cu patru odgoane şi patru cămile să tragă în patru părţi, sfîrtecîndu-1 

Cînd glasul străinului drumeţ a contenit, oamenii din popasul lui Haramin au 
rămas un răstimp tăcuţi, ascultînd parcă din fundul fiinţii lor un vechi cîntec al 
întristării. 

S-a auzit o muiere suspinînd şi bocind mai la o parte. 

Badea Ghiţă cel spînatic a sughiţat cu amar şi, cuprinzînd pe străin de după 
grumaz, 1-a sărutat pe umărul drept; părea scăzut şi cu neputinţă de a ajunge mai sus. 

— Atîta-i? a întrebat el cu glasu-i subţiratic. Diacul a tăcut, cu sprinceana 
nouroasă. 

— Dar noroadele, şi zaporojenii, şi fratele lui Ion-Vodă ce-au făcut? 

— Au petrecut fiecare după norocul său; mulţi şi-au lăsat acolo capetele. Cele 
şaptesprezece sotnii au ajuns în bună stare la Pragurile Dniprului; cu ele a hălăduit şi 
Nicoară, fratele lui Ion-Vodă, şi celălalt frate mai mic, Alexandru; au ajuns acolo şi alţi 
puţini credincioşi ai măriei sale. 

— Apoi stai, frăţioare dragă, a răsărit zbîrlindu-şi ariciul bărbii Savu Frăsinel. Ce 
zvonuri am auzit eu în iarmaroc la Tuchilaţi? Că Nicoară Potcoavă, fratele măriei sale, a 
pălit acum patru zile la Iaşi... 

— Se poate... a răspuns diacul, zîmbind subţire. 

— Ar fi pălit la Iaşi cu multă oaste. 

— Ştiu eu? 

— Ar fi tăiat străjile palatului domnesc, şi au cătat pe Petru-Vodă, care ar fi uneltit 
la împăratul turcesc pieirea lui Ion-Vodă al nostru. 

— Poate fi şi asta. Se vede că Vodă, oricît de şchiop ar fi, a scăpat şi nu l-au putut 
ajunge; a intrat la cetăţuia Galatei, speriind din somn bulucul de ismailiteni care-1 
păzesc. Dar poate să fi căutat Nicoară Potcoavă pe domnia sa pîrcălabul Irimia. 

— Numai asta poate fi! s-a dezumflat cu uimire crîşmarul Haramin; căci pîrcălabul 
Irimie a vîndut pe Domnul său. 

— întocmai precum spui, nene Goraşcule, a lămurit străinul. Pîrcălabul Irimia 1-a 
vîndut pe Domnul său turcilor pe treizeci de pungi... ca Iuda, carele a vîndut pe Hristos 
fariseilor pe treizeci de arginţi. Dar nu s-aude să fi fost prins Irimia, cum n-a fost prins 
nici Vodă Şchiopul. 

— Atuncea cum? s-a mirat crîşmarul cu măreţie; n-a pălit Nicoară, fratele măriei 
sale, cu oaste la Iaşi? De şase săptămîni umblă zvon cum că va să vie voievod de la 
Praguri... 

— N-aş putea să-ţi răspund bine, neică Haramine... şi-a încreţit fruntea diacul. 

— Nici tovarăşul domniei tale nu ştie? Poate să fi oblicit el ceva. 

Crîşmarul băgase de samă că tînărul cel smead scapără de neastîmpăr în chilna de 
dinapoi a căruţii căzăceşti, unde stătea ascultînd. 

— Cine-i dumnealui şi cum îl chiamă? stărui Haramin. 

— Asta-i Ile Caraiman de la Runc, tovarăş de cărăuşie cu mine. Dar el cunoaşte mai 
mult cîntări din gură şi strune, decît veşti care vă trebuiesc domniilor voastre. 

12 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



13 



— Apoi de ce nu spui aşa? Dacă nu ne poate spune veştile de care avem nevoie, 
măcar să ne zică din alăută. 

Bărbatul cel tînăr din căruţă a părut a alunga o muscă supărătoare de dinaintea 
ochilor. 

— Ba! a îngînat el c-un glas dulce de cîntăreţ. Nu mi-i inima a cînta, mi-i inima a 
plînge. Să nu spun minciună: ştiu că a pălit la Iaşi măria sa Nicoară cu puţini tovarăşi. 

Adunarea a ciulit urechile, ascuţindu-şi auzul. 

— Ei? 1-a îndemnat crîşmarul. 

— Atîta ştiu. 

— Cît de puţini tovarăşi? 

— Apoi cam cîţi ar fi mers în petrecere, la o vînătoare. 

— Ce spui, omule? a strigat cu spaimă Haramin. 

— Spun ce-am auzit, a urmat Caraiman cu acelaşi viers de blîndeţă; zice că la 
Praguri s-ar fi aflînd voinici care uneori se mînie că nu le-a izbîndit bine o treabă, şi apoi 
trag cu săgeata în nouri. 

— împotriva pajurilor? 

— Ba împotriva lui Dumnezeu. 

— Maică- măiculiţă, aşa de păgîni să fie? 

— Ba nu-s păgîni; îs drept-credincioşi; fac cruce ca mine şi ca dumneata; da-s 
aprigi ca săneţele care au ieşit acuma la curţile crailor şi împăraţilor: iau foc dintr-o 
scînteie. 

— Am auzit. Să fie adevărat? Ai văzut dumneata cu ochii dumnitale? 

— Văzut. 

— Au cumva şi cazacii asemenea meşteşuguri? 

— Au. Dobîndite cînd au fost cu dubasurile lor dincolo de mare, la Anadol. 

— Măi, măi — poznă mare! Dacă au venit cu săneţe de acelea, cine să le steie 
împotrivă? Şi după ce-au pălit la Iaşi ce isprăvi au mai săvîrşit? 

— N-aş putea nici eu spune. 

— Apoi dacă n-au găsit ce căutau, s-or fi întors înapoi, şi-or veni altădată. 

— Aşa socot şi eu. 

Sfatul a contenit un răstimp la popasul de la Haramin şi gospodarii cei mai grăbiţi 
au măsurat vremea trecută privind chiorîş soarele de amiază. S-au scîrbit, socotind cît e 
de scurtă acea zi a vieţii lor. Toate trec ca ceasurile, toate curg ca apa Moldovei, numai 
codrii rămîn în putere pe opcina zării. 

Bătrînelul de la Miteşti a prins a se foi. 

— Mai stau un pic, a hotărît el, ş-apoi mă duc la surul meu să-i strîng chinga 
tarniţei. 

Leonte de la Miroslăveşti a rîs: 

— Da' acel pic-pic de ce-1 mai ză-zăboveşti? 

— Mai zăbovesc, căci vreau să mai întreb ceva pe aist prietin drumeţ. Vreau să-1 
întreb dacă Ion-Vodă, Domnul nostru, fost-a au ba arman. 

— Asta-i o vorbă, a răspuns diacul cel străin. Maica măriei sale a fost pămînteancă. 

— Aşa e, după cum spune şi baba mea Cireaşă: că feciorul e drept al mamei, iar pe 
tată îl cunoaşte numai ea şi ades lunca înflorită. 

Badea Ghiţă Botgros a dat şi el semn că vrea să se ridice, cumpănind în sinea lui 
graba. Diacul i-a atins umărul cu palma. 

— Aş vrea să te întreb ceva, prietene. 

13 






14 



— întreabă-mă cît de multe, ca să mai pot sta. 

— Aş vrea să ştiu dacă este în acest colţ de lume un loc care se chiamă Boura. 

— Este; îl vezi în piscul codrului, cînd ajungi drept semnul de hotar al 
Păstrăvenilor, pe acest drum mare, care duce la Baia şi la Gura-Humorului. 

— Mulţumesc frumos, prietene, şi rău îmi pare că ne despărţim. Eu şi tovarăşul 
meu Ile ne-om duce spre Boura. 

— Apoi, dacă n-aş avea treaba blăstămului, m-aş întoarce cu domnia ta, să-ţi arăt 
calea. Căci şi eu mă aflu trăitor în acele locuri cătră care te duci. Pe lînga treaba 
blăstămului, mai am de adus şi anafura de la vlădica Istatie. De ce aduc anafura, ştiu 
unii dintre gospodarii de faţă. Căci popa nostru Ciotică e oprit de vlădica Istatie să 
săvîrşească taina împărtăşaniei, fiind neştiutor de carte. Bun slujitor popa nostru, nu 
avem ce spune; ştie pe de rost toate slujbele: le-a învăţat la mănăstirea Neamţu; însă nu 
cunoaşte buchile. Pentru evangheliile duminicilor şi sărbători, mai ales cele 
schimbătoare, se duce să ia învăţătură de la o presviteră bătrînă, Olimbiada văduva, 
care trăieşte în satul Filipenilor, fraţi cu noi. Pe lîngă împărtăşanie, mai are năcaz popa 
nostru Ciotică cu cazania: asta n-a mai putut-o dezbate şi învăţa pe de rost. Sînt atîţia 
sfinţi cîte are cerul stele. Aşa că popa nostru Ciotică ne-a întrebat dintru început, cînd a 
venit să slujească la noi: „Oameni buni, creştinilor, ştiţi domniile voastre ce scrie în 
cartea asta groasă? Poate ştiţi, unii, iar alţii nu ştiţi. Apoi faceţi bine şi cei care ştiţi 
spuneţi celor care nu ştiu. Şi pe mine să mă iertaţi că n-am putut dovedi atîta liotă de 
sfinţi părinţi ai ortodoxiei. Dac-oi învăţa pe de rost şi asta, apoi crap şi mă duc la 
Belzebut!" Nu zîmbi a rîde, prietine drumeţ; povestea asta o ştie o lume, mai ales lumea 
care vine în petrecere la Haramin. Iar de blăstăm, ţi-oi spune şi de blăstăm şi n-ai să 
mai rîzi. Mă duc să-1 poftesc pe vlădica Istatie de la Roman să mai strige o dată anaftima 
împotriva ginerelui nostru, cel care şi-a lepădat soţia, fiică a mazîlului nostru, de s-a 
prăpădit. Şi să întărească blăstămul vlădica Istatie arzînd treizeci şi trei de făclii de 
ceară pe care i le duc la ciochine ca să se prăvale acel treclet în gura balaurului 
Ghehenei. Aşa că eu mă despart acum de domnia ta poftindu-ţi sănătate. Poate ne-om 
mai întîlni; dacă nu în rai, unde s-or îmbulzi boierii după prorocia lui Ion-Vodă, batîr pe 
lîngă parcanele raiului, unde se găsesc turme de berbeci, izvoare cu ape reci, şi cad mere 
domneşti din pomul cel vechi de la începutul lumii. 



14 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w **■■* .ifc ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







- - — — -^ - - " . * W — — _•»> 

i-=^ ■■ - * -^ - ■ -- -- - — ^ 



15 




CapitoCuC 2 

Sfat în doi şi întîCnire cu mai muCţi 



Cînd s-au văzut singuri în căsuţa lor, sub coverga de papură împletită, diacul 
Radu şi Ile Caraiman s-au uitat cu zîmbete mîhnite unul la altul. Nu 
îndrăzneau a grăi, le erau inimile apăsate de jale. Le părea totuşi rău că se 
despărţiseră de adunarea acelor oameni buni de la popas. Dar ei nu se aflau singuri pe 
lume, şi aveau datorie de împlinit cătră tovarăşii de la care primiseră porunci anumite. 

Caii mergeau spornic pe drumul cel mare al Humorului. Moldova curgea la vale de 
la munţii din miazănoapte prin stînga pe undeva, prin locuri acoperite de lunci bătrîne. 
Ei se duceau în sus spre obîrşie, dar nu aveau a umbla prea mult, după îndreptările ce 
dăduse badea Ghiţă Botgros la popas şi după alte socoteli ce le făcuse unul dintre soţiile 
de care se despărţiseră în ajun — Alexa Totîrnac, băştinaş din partea locului, luptător 
dintre puţinii rămaşi lui Nicoară Potcoavă, după întîmplarea cea năprasnică de la Iaşi. 

Căruţa uşoară pe roate nalte, sunînd ca din clopote din obezile ferecate, era 
alcătuită în depărtate locuri, de meşteri de la Kiu; însă caii erau înhămaţi la oişte cu 
şleauri şi guri de ham după rînduială moldovenească, spre a nu fi bănuială pentru 
nimeni că ar veni din ţinutul cazacilor. 

— Soarele încă-i sus, a grăit într-o vreme diacul Radu; şi codrii merei, unde se află 
într-un pisc pleşuv crucea care se chiamă Boura, se văd spre dreapta cam la un ceas de 
cale. Socot că măria sa Nicoară cu ai săi n-or fi avut nici o sminteală pe cale, căci îi 
poartă om cuminte, pe poteci ferite. De la Căpoteşti au ţinut tot pe sub poală de pădure, 
prin singurătăţi, umblînd cu fereală. Alexa îi duce bine; de asta n-am grijă. 

— Pentru asta nu-i îndoială, diece, şi-a dat răspunsul Caraiman, întorcîndu-şi albul 
ochilor; mie nu mi-i în grijă decît de păli tura de sabie cu care a ieşit măria sa Nicoară 
din fiertura ce am avut sub Galata. 

— Da, a încuviinţat diacul. Norocul oştenilor e de obşte schimbător, între viaţă şi 
moarte. Puţintel, puţintel mai aveam şi-1 prindeam pe Şchiopu-Vodă. 

Şi diacul şi Caraiman au avut nălucirea acelei nopţi. 

...Şchiopul fugea iepureşte cu pieptul pe coama calului. Rămăsese răzleţ de curteni 
într-o lăture; Alexandru, fratele măriei sale Nicoară, îşi şi pregătise arcanul. Ieşise luna 
din nour cu lucire prielnică. Numaicît năvrapii din Galata fuseseră înştiinţaţi. Tocmai 
atunci au năboit din cetăţuie dînd glas — şi curtea, nădăjduind sprijin, a chiuit punînd 
pinteni cailor, iar o slugă de la grajd a dat cu harapnicul, şfichiuind şi harmasarul şi pe 

15 










16 



Vodă. în clipă, Potcoavă şi ai săi s-au aflat în primejdie... 

— Am rămas puţini, a oftat Caraiman 

— Asta zic, a ados diacul; în primăvara asta ne-a secătuit norocul. 

...După ce au prăpădit pe Ion-Vodă, se poate spune că au rămas orfani... N-au găsit 
nici pe Măria Săsoaica, ţiitoarea măriei sale, ca să-i apere copilul ce-1 avea de la măria 
sa. Os domnesc, de la Ştefan bătrînul, şi de la Ştefăniţă. N-au avut parte; n-au găsit nici 
pe maică, nici pe copil. Pierit-au în furtuna acelor zile. După aceea de două ori s-au pus 
pe urmele lui Irimia hainul. Nu l-au putut vîna. 

Iar acuma, la Iaşi, s-au prăpădit cincisprezece feciori; patru dintre căruţe le-au 
prăvălit în Bahlui, ş-au rămas numai cu căruţa în care se aflau... 

în căruţă aveau baltagele şi săneţele cu cinci sute de încărcături pulbere. 

— Cu asta, şi-a făcut socoteală diacul, avînd de partea noastră iscusinţa, cred c-om 
răzbi. în partea în care am apucat nici nu se gîndesc curtenii lui Şchiopu să ne 
urmărească; ei aţin vadurile răsăritene, iar noi, dacă răzbim în munte, nu ne mai temem 
de nimic. Numai să nu se învenineze rana măriei sale Nicoară. Asta-i grija mea cea 
mare. 

Ile Caraiman ţiganul a oftat cu mare sfîşiere a inimii: 

— Cînd a dat măria sa Ion-Vodă slobozenie satului nostru Runcu, a cîntat el, l-am 
urmat de bunăvoie pe măria sa şi, slobod, i-am fost cu credinţă mai mare decît cînd 
erau ai noştri robi domneşti. Acu dragostea şi credinţa mea le-am mutat cătră măria sa 
Nicoară, fratele lui Ion-Vodă. Zic eu, diece, că nu se cuvine să cadă cei vrednici şi să 
rămîie pe lume numai răii... 

Nicoară Potcoavă, cu tovarăşii ce-i avea pe lînga sine, se oprise în ajun pentru 
odihna omului şi calului, cîteva ceasuri, la o pădurărie părăsită. După noaptea cea cu 
năcaz, rupseseră legătura cu năvrapii. Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. 
Ocoliseră prin Bîrnova; apoi apucaseră calea întîmplării, spre asfinţit. Umblaseră feriţi 
ziua, cu mare pază. La pădurăria părăsită din Căpoteşti, aflaseră şi apă, la o fîntînă cu 
cumpănă. Găsiseră şi fin vechi pentru dobitoace. Aflaseră şi un sac de orz într-o cămară. 
După ce au prins caii putere, au ospătat şi oamenii puţină pită şi brînză. 

După porunca lui Potcoavă şi sfaturile lui Alexa Totîrnac, căruţa de preţ pe care o 
mai aveau s-a dus nainte pe căi umblate, ca să iasă dincolo de Şiret, în calea 
Romanului. 

Au umblat şi de la odihna asta noaptea întreagă, pe potecile ştiute lui Alexa; şi 
trecînd vadul Şiretului la Cozmeşti, tot pe sub pădure, tot pe sub pădure, s-au furişat în 
piscurile de unde se vedeau ici şi colo, clipind, oglinzile Moldovei. 

De-acolo s-au văzut nevoiţi a umbla în pas. Lui Potcoavă îi luceau ochii de arşiţa 
ce-avea în el. Se părea că rana ce primise nu merge bine. „Bubă ce se căţăleşte", cugeta 
în sine cu mare spaimă uncheşul Petrea, care era cel mai bătrîn dintre toţi. 

— Să mai poposim, să deslegăm rana, măria ta? 

— Să nu poposim şi să nu deslegăm... a mormăit Potcoavă. 

Bătrînul Petrea Gînj urma a cugeta: „Cum se poate ca un bărbat ca acesta, care s-a 
bătut în multe locuri şi a fost de şapte ori rănit, să slăbească într-atîta? Adevărat este 
cum glăsuieşte o vorbă veche, că omul e tare ca fierul şi slab ca oul." 

Uncheşul Petrea călărea alăturea de Potcoavă şi-1 ispitea cu coada ochiului. îşi 
trăgea cătră urechi mustăţile şi-1 cumpănea cît mai poate răbda. „Cînd te gîndeşti că-i 
bărbat care rupe potcoava în două..." 

16 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



17 



— Sînt asemenea bărbat, a zîmbit Nicoară, întorcîndu-se spre uncheşul său. 
Vorbeşti singur, moş Petrea. 

— Să fiu iertat, măria ta. M-am spăriet şi eu că-mi sună vorba fără voie. 

— Sînt bărbatul care spui, moş Petrea, şi rup potcoava, dar numai cu amîndouă 
mînile. Altfel nu pot. 

— Mă aflu mulţămit de răspuns, măria ta. Şagă măriei tale îmi dă nădejde. Mai 
pune şi soarele care străluceşte şi miroazna care adie de cătră apa Moldovei... E vremea 
cînd înfloreşte sulfina. 

în afară de uncheş şi de Alexandru, fratele mezin, care călărea de cealaltă parte a 
lui Potcoavă, se mai aflau cinci tovarăşi oşteni în plaiul unde umblau domol în pasul 
cailor. 

Alexa Totîrnac înainte, călăuză. Om ager şi priceput, ceilalţi îi ziceau „Vulpea". 

Patru — doi cîte doi, veneau în urma lui Nicoară: Ştefan a Măriei şi Gheorghe 
Stîngaciu, fraţi de cruce din ţinutul Sorocii; Toader Ursu şi Crăciun Harbuz, mustăcioşii; 
alţii întrebuinţau arme uşoare — ei nu-şi lepădau de la oblînc buzduganele. 

După îmbrăcăminte, nu se vedea a fi străini. Pentru vînătoarea lor, intraseră în 
Moldova ca nişte negustori ori răzăşi mai înstăriţi. Numai pintenii le erau la vedere; dar 
pinteni de fier purta pe vremea aceea orice călăreţ. Pe lînga pinteni, era nevoie de sabie, 
ca să nu le cate pricină oarecare oameni ce se uită pe sub sprinceană. 

Iară jungherele cele lungi şi agere le ţineau sub dulamele de noaten. Numai Nicoară 
purta încălţări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn; iar ceilalţi aveau 
ciubote de rînd. Căciula de pielcea de Crîm o aveau toţi, fără surguci şi fără pană. Erau 
vînători dibaci; dar se întorceau înşelaţi în nădejdile lor. 

Nici chiar uncheşul Petrea, care era mai bătrîn, nu purta barbă. Se rădea şi el c-o 
custură de coasă, ca să fie în rînd cu tinerii. Aşa se alintau pe atunci bărbaţii şi în 
Moldova. Sămînţa lor se împuţinase de atîtea războaie. 

Cătră amiază au prins a pogorî pe un drumeag ce se strecura în cîrjoaie pe sub 
muncele. Ici-colo pîraie pe sub sălcii încremenite în mîhnirea singurătăţilor. 

Soarele de primăvară pîrjolise cu putere, iar sub streşina codrului căldura prindea 
a se potoli. La dreapta şi la stînga se înălţau fagi uriaşi care deasupra îşi împreunau 
cununile, într-o pace de biserică. Lumina tremura printre trunchiuri ca umbrele 
schiţelor unei roate. Granguri galbeni speriaţi săltau din ţîhlişuri; se auzea mai încolo 
frîntura lor de cîntec fluierat. 

Totîrnac descălecase şi-i aştepta într-un ponor. Potcoavă strînse frîul şi opri. 

— Ce este, Alexa? 

— Pînă acu e bine, măria ta. Ia uitati-vă: se vede de-aici în piscul cel mare crucea 
de la Boura. Acolo, zice-se, a doborît Dragoş-Vodă vaca sălbatică. Pe urmă a pus 
stăpînire pe moşia părinţilor săi. 

— Da. Locuri tari, care au rămas neschimbate de la începutul Zidirii... zise mişcat 
Nicoară. Aici trebuie să ne întîlnim cu Radu diacul? 

— Aici, mărita ta: înţelegerea a fost să ne aştepte la drumul Păstrăvenilor. Soarele 
scăpată cătră chindie, coborîm şi noi din ponor şi dăm glas de înştiinţare. 

— Bine, aşa să facem. Socoti tu, Alexa, că găsim la Dăvideni, după prepusurile tale, 
pe cel pe care îl căutăm? 

— Ştiu eu, măria ta? Poate să fie numai închipuire. Dar dacă îl găsim la socrul său 
pe Irimia pîrcalabul, cum prepun eu, atunci socot că asemenea întîmplare fi-va leacul 
cel mai bun pentru măria ta. 

17 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 







18 



— Să i-1 plecăm măriei sale la picioare, mormăi cu mînie uncheşul Petrea, şi să-1 
judece măria sa cu paloşul, pentru vînzarea şi pieirea Domnului său. 

— Mă îndoiesc, uncheşule, că va fi aşa. De la o vreme ne ies toate împotrivă. 

— Ba, măria ta, şi întîmplările neprielnice au sfîrşit. Se sfîrşesc ciumele, puhoaiele, 
secetele. Vine şi ceasul boierilor haini. Doar în cer să se suie, ori să se cufunde în 
pămînt; dar în această viaţă ne-om întîlni, aşa-i cu dreptate. 

— îmi spui bune vorbe, uncheşule, şi vreau să le cred. Iar dacă nu-1 găsim, ce 
facem? 

Alexa Totîrnac puse piciorul în scară şi se zvîrli pe cal; apoi îşi plecă nasul ascuţit 
spre Domnul său: 

— Dacă nu-1 găsim aici, măria ta, zîmbi el, căutăm un loc tainic pentru hodina 
măriei tale şi pînă ce te faci sănătos întindem mreajă şi-1 chemăm cu răvaş. Trăieşte, 
măria ta, aicea, un neam de oameni care au fost călcaţi în ocina lor, loviţi şi sărăciţi de 
acel Irimia. Chiar dac-or afla de fiinţa noastră, nu vor da pe faţă taina. Răzăşii de aici se 
stăpînesc cu fălcile încleştate şi aşteaptă ceas potrivit ca să plătească duşmanului după 
cuviinţă. Cum vor avea sprijinul nostru, nu se mai tem de slujitorii Şchiopului. 

— Ai dreptate, Alexa, murmură Potcoavă trudnic. Alcătuirea ta e bună pentru un 
braţ care nu mai poate ţine paloşul. 

Uncheşul Petrea Gînj îşi întindea mustăţile albe spre ureche, cînd de-o parte, cînd 
de alta. 

— Fi-vom noi vrednici să facem judeţ cu braţele noastre, măria ta. Dar dacă nu va fi 
nici azi, nici mîni, apoi în trei zile vei putea ridica singur, măria ta, paloşul judecăţii. 

— Bine, să coborîm! hotărî Nicoară. 

Cînd au coborît, pînă ce au prins să zărească printre lunci gîrlele Moldovei pline de 
jăraticul apusului, Alexa Vulpea a dat chiot prelung care a hăulit pe vale şi a sunat din 
rîpă în rîpă pînă la Boura. 

S-au oprit şi au aşteptat răspuns. A hăulit undeva glas cîntat care li s-a părut celor 
ce coborau viers al bucuriei. 

— încep a se jîmba spre noi întîmplări plăcute, a fost de părere uncheşul. 

— Să vedem, să vedem, a răspuns Totîrnac. Popriţi, pînă ce mă reped şi mă întorc, 
întoarcerea Vulpei n-a fost cu întîrziere. 

— Se întoarce rînjind şi lingîndu-se pe bot ca de bunătăţi... s-a veselit ca un 
copilandru uncheşul. 

— Se vede că 1-a găsit pe diac, a rîs întăia oară în ziua aceea fratele mezin 
Alexandru. 

— Domnilor şi fraţilor, după mine! a repezit îndemn Totîrnac. Stăpîne, s-a tînguit el 
spre Nicoară, cînd om ajunge la drum, cată să facem săritura căprioarei; şi apoi în lunca 
Moldovei poposim şi ţinem sfat. Am aflat de la diac veşti nouă. 

Pornind cu mare însufleţire, cei opt drepţi judecători şi-au uitat oboseala, foamea, 
setea şi au rupt painjenişul de aur cătră luncile Moldovei, intrînd ca într-un basm. 



18 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ «y- ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






CapitoCuC3 

<Popas Ca apa MoCdbvei 



yfVfV ai întăi s-a întîmplat minunea care bucură pe călătorii singuratici de mii şi 
1 m\\ rn ^ ^ e an *" Dintr-o bucată de criţă cît degetul cel mic şi dintr-o zburătură de 

^ ^ •'cremene neagră, Caraiman a prins o scînteuţă într-un fîrişor de iască şi cu 
acea scînteuţă, mult mai mică decît semincioara de mac, c-un meşteşug pe care puţini 
muritori îl cunosc, a aprins focuşor slăbuţ din cîteva vreascuri mărunte şi muşchi uscat, 
după care au izbucnit limbile de aur ale pojarului, cel dintăi Dumnezeu al oamenilor. 

La vatra pe care or spulbera-o vînturile şi în puţină vreme nu şi-or mai aduce 
aminte de ea, pribegii şi-au petrecut înserarea. Lunca de sălcii vechi deschidea bolţi în 
jur; pe subt ele unii din ei duseseră caii la păscut. Pe cei rămaşi, pîlpîirile focului îi 
descopereau cînd şi cînd, apoi umbra îi cufunda ca într-un necunoscut. Venea pînă la 
foc sunet de ape de la un vad al Moldovei. Sub malul nalt, rîul sclipea lin într-o 
bulboană, în care dinţi odată şi-a oglindit globul luna în scădere, răsărită deasupra 
piscului Bourei. 

Diacul Radu îşi isprăvea istorisirea cătră măria sa Nicoară despre întîlnirea de la 
hanul lui Haramin, cu acel bărbat ciudat şi spînatic, cu nas ascuţit cît şi al lui Alexa 
Totîrnac. Slujitorul acela al mazîlului din Dăvideni ducea la episcopia de Roman 
blăstămuri împotriva Irimiei pîrcalabului. 

— Poate om găsi aici prietinie, a zis Potcoavă cu glas de trudă. 

— Dar dacă acel om al mazîlului, s-a împotrivit uncheşul Gînj, e un bărbat care 
grăieşte în dodii? Moldovenii au acest obicei la băutură: spun şi văd închipuiri. 

— S-ar putea; de aceea, cu învoirea măriei sale, fratele Alexa şi cu mine om intra 
chiar în seara asta în sat la Dăvideni ş-om iscodi printre oameni. 

— Bun cuvînt; aşa să fie, ca să-mi iau de-o grijă. Nu-mi plac ochii măriei sale 
Nicoară. M-aş teme să-i dezvelesc rana; nu mai avem scamă la căruţă. Chiar în noaptea 
asta, cînd gospodarii dorm, trebuie să-1 vîrîm pe măria sa într-o casă şi s-aducem pe 
vrăciţa de care s-a vorbit. 

— Bădiţă Nicoară, a şoptit mezinul Alexandru, să facem cum zice uncheşul. 

— într-adevăr, e bine cum spune uncheşul, a încuviinţat Potcoavă; aşa să se facă. 

— Apucăm în taină satul, fără ştiinţa nimănui, a urmat bătrînul; străji or veghea; 
despre cine sîntem, de unde venim şi unde ne ducem, să nu se afle nimic. Iar pînă la 
acel ceas tîrziu, măria ta, cînd ne-om mişca de aici, îţi pregătim aşternut în căruţă, pe 
iarbă şi flori. Hodineşte-te; te-om duce şi te-om scoate în taină, la casa pe care om 
alege-o. 

— Să se facă precum spui, uncheşule, s-a învoit Nicoară, şi pleoapele i s-au coborît 
pe arşiţa ochilor. 

Bătrînul, Alexandru şi diacul au sărit, sprijinindu-1 şi l-au călăuzit la căruţă. 

19 



mr 9 ^■■^"^ta " * ~ ^bb^^ ^^VPVaV^bbbbk :m ^ ™^b^b bbV ^^ a * aaaaaal bbbt bbb. "wu ^^"^ ^^^F^bh ~ JmT ■! ■ i^bbb ■>a^^^ BB aT> a ^ ^bbP'bbbl F m ™ ^bWJb^bp^bl^» b ^bbbbbbbbbbbY bb ^^i BBT ^r^ b ~ * " m 

. i ■>- i. , ' , «mm mm mW m^ m wt mi ^ m ^ mmm mnrmM mm ■ - - ^-*,-^ \-W-mmimmmmmTmmm*mmmmmimmmmm i T ■ " ~ -'r mmîmmmmmmmmfamt mmmmmmmWm 



20 



Caraiman, din chilnă, 1-a apucat cu fereală de subsuori pe stăpînul său şi 1-a ajutat să 
se aşeze pe pologul pregătit, acoperindu-1 cu poclada. înainte de a-1 lăsa singur pe măria 
sa, slujitorul cel oacheş a scos cu grijă din lada săneţelor o straiţă, a strîns-o subsuoară 
şi s-a tras cu luare-aminte din căruţă în bătătura focului, 

— Am scos ornicul, a rînjit Caraiman, ca să nu-1 supere pe măria sa. 

S-a furişat sub sălcii destul de departe de căruţă şi a aninat straiţa cît mai sus, 
într-un clomb de răchită. Apoi a venit iar la vatră, furiş, ca o dihanie a umbrei. 

Mezinul şi Radu s-au vîrît sub căruţă, ca să prindă în gene un crîmpei de somn. Au 
rămas la foc uncheşul Petrea şi Caraiman. Au lăsat să se potolească jarul. Ascultau de 
departe, din fundul poienii, pufniturile cailor la păşune, care se tot depărtau pînă ce nu 
s-au mai auzit. Lumina lunii a fugit de deasupra bulboanei de sub malul nalt. S-au uitat 
cătră Boura. Se ridicase în fundul răsăritului o sprinceană de nour. 

Era aşa de mare tăcerea serii, încît, o clipă, cei de la foc şi-au auzit inimile bătînd. 

Moş Petrea şi-a scos beşica de porc în care îşi ţinea tutunul şi a tras din tureatca 
ciubotei luleaua scurtă. Caraiman îi urmărea toate mişcările, mirîndu-se ca totdeauna 
de îndeletnicirea aceea ciudată a bătrînului. Nimeni dintre ceilalţi tovarăşi ai lui 
Potcoavă nu întrebuinţa doftoria lui moş Petrea pentru alinarea năcazului şi adormirea 
ghidului. Numai el îşi aprindea astfel pipa şi sta neclintit în capul oaselor, trăgînd din 
cînd în cînd „iarba dracului" şi slobozind pe nări fum. Era ca o minune a vremurilor 
nouă, care îi dădea lui moş Petrea un fel de putere asupra celorlalţi muritori. Căci 
tutunul, arăta el, curăţă măruntaiele omului; cu fumul, ies din trup toate răutăţile. 
Foloseşte la răceli, te apără de frigurile de baltă, potoleşte tusa de dimineaţă. Acest 
tutun, în păpuşi de cîte un sfert de ocă, moş Petrea îl dobîndea de la un ovrei de la 
Braţlau, căruia i-1 aduceau neguţători bătrîni tătari tocmai de la Bacce-Sarai din Crîm. 

— Ce s-aude? a şoptit într-o vreme bătrînul. Are de gînd să se schimbe vremea? 
Parcă se înfiora în afundul luncilor un susur de vînt. 

— N-aş crede... a adăogat tot el. Căci avem treabă în noaptea asta. 

A tras iar adînc din pipă. Apoi a pufăit fumul înafară, învăluindu-se în nouri, ca 
Savaot. 

— Ba tot s-aude ceva, a şoptit şi Caraiman. Caii noştri îs cătră amiază, în curgerea 
apei; s-aude ceva din sus. 

Şi-au aţintit urechile cu luare-aminte în susul apei. 

Au înţeles curînd ce era acel zvon de glasuri subţirele: au ieşit băieţi în prundul 
Moldovei cu caii. De cînd e lumea, la noi moldovenii, asta e plăcerea cea mai mare a 
copilandrilor. 

Uncheşul a zîmbit la lucirea domolită a jarului, aducîndu-şi aminte de petrecerile 
tineretului, în nopţile de vară, cînd se afla şi domnia sa prunc fericit în ţinutul Faldului, 
pe valea Ialanului. 

Au stat tăcuţi, aşteptînd oaspeţi; căci de bună-samă copiii simţiseră că se mai află 
cineva în sară aceea în poienile lor. S-au furişat paşi în preajmă. 

Doi copii au cutezat să intre în poiana bulboanei. Au păşit cu băgare de samă spre 
foc. Au văzut oameni stînd neclintiţi ca două stane de piatră la vatră. 

— Buna sară, bădica. 

Cel mai tînăr le-a făcut semn tainic de tăcere cu degetul la gură arătîndu-le apoi 
căruţa. Hodineau acolo oameni. Au venit mai aproape, şoptind: 

— Avem nevoie de un cărbune, s-aprindem şi noi foc. Am prăpădit scăpărătorile. 
Ne-a trimes bădiţa Costin, care-i vataman peste toţi... 

20 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



21 



Caraiman, în tăcere, a mişcat braţul, a tras din vatră un tăciune şi 1-a întins. Cînd 
unul din cei doi ţînci, păzitori ai tabunului, a păşit să ia focul, dinspre Boura a scăpărat 
fulger. Bătrînul s-a mişcat ducînd mîna la obraz, după care a slobozit pe nas un nour de 
fum. Copiii au apucat-o la goană cu tăciunele, fără a mai întoarce capul. 

O suflare de vînt a spulberat spuza de pe jar, luminînd dinţii albi ai stanelor care 
rîdeau una la alta. 

Nu tîrzie vreme după întîmplarea asta, din straiţa aninată în clombul de răchită 
cucoşul a cîntat, vestind straja întăia a nopţii. Diacul a ieşit de sub căruţă strîngînd pe 
sine brîul. 

— Mă duc să-1 caut pe Totîrnac, a şoptit el cătră cei de la foc; încălecăm, trecem 
dincolo şi intrăm în sat. îndemn şi pe ceilalţi să vie aici cu caii. 

— Nu întîrziaţi, diece, a grăit moş Petrea. Căci cătră miezul nopţii poate să 
vremuiască. 

Diacul a privit cerul întunecat de pucuri de nouri şi şi-a încătărămat mai tare 
dulama. îi era foame. Uncheşul a înţeles, s-a jîmbat şi i-a făcut semn cu luleaua să se 
ducă. Căruţa a rămas iar singură, cu focul şi cu cele două momîi neclintite. 

Cînd s-au simţit paşii cailor şi ai celorlalţi tovarăşi intrînd în poiana bulboanei, 
Caraiman a crescut cu găteje vîlvătaia. 

Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic, într-un sfert de ceas s-a auzit 
freamătul ploii, au clipit fulgere, au detunat trăsnete în rîpele dealului Bourei. Nourii 
repeziţi de furtună s-au scuturat cu grăbire şi, apoi după asemenea lucrare, s-au dus 
cătră asfinţit, lăsînd cerul spălat curat şi iarăşi luminat de lună. 

Cei din poiană s-au adăpostit sub streşina luncii. 

Diacul şi Alexa s-au întors cu dulamele sclipind de apa cerului. Au descălecat, s-au 
apropiat de foc. Uncheşul i-a întrebat numai cu ochii. 

— Vestea-i bună, a rostit diacul; omul acela al mazîlului nu s-a spurcat cu nici o 
minciună. Am intrat întîi la Iorgu Samson logofătul, şi i-am spus că sîntem cîţiva oşteni, 
care ducem cu noi un rănit de sabie, mai-marele nostru; şi căutăm un loc de odihnă şi 
tămăduire. Să se ştie însă că ne-am supăra foarte dacă am cădea între oameni care nu 
ne sînt cu priinţă. 

— Da' ce fel de oameni nu vă sînt domniilor voastre cu priinţă? a întrebat Iorgu 
Samson. 

— Apoi, creştin bun, nouă nu ne sînt cu priinţă trîntorii şi şchiopii de la Domnie. 
Dacă boierul dumnitale mazîl e încleştat de curtea lui Vodă acesta, carele asupreşte 
acuma ţara Moldovei, ne-om lipsi de bunătatea domniei sale... Cu toate acestea 
mai-marele nostru are nevoie de popas şi de milă. Noi ştim că boierul dumnitale e socrul 
acelei Iude blestemate cu numele Irimia. 

— Apoi dumneavoastră veţi fi ştiind; dar eu vă duc chiar în acest ceas la stăpînul 
meu mazîlul, ca s-auziţi cu urechile domniilor voastre cît i-i de drag Iuda. 

Aşa că a intrat numaidecît în casa cea mare şi cît am fi rostit Tatăl nostru de 
douăsprezece ori, s-a întors şi ne-a poftit la stăpînul său. E un om cuvios, cu barbă albă 
şi ne-a îndemnat să aducem pe mai-marele nostru. Că-i bucuros să ne primească 
frăţeşte. Iar dacă nouă nu ni-i drag pîrcalabul Irimia, să se ştie că acel pîrcălab e otrava 
vieţii mazililor. 

— Socot, am răspuns eu, că nu-i casă mai potrivită decît aceea, ca să se 
pribolească stăpînul meu. Numaicît m-aş ruga să nu se afle că şi-a căutat adăpost acolo, 
ca să nu se ducă vreo vestire unde nu trebuie. Iar noi, tovarăşii măriei sale Domnul 

21 







22 



nostru, ne-om aşeza pe unde s-o putea, la logofăt, ori la odaie, unde sînt căruţele şi caii 
mazîlului; şi nu ne vom arăta la vedere decît prea puţin; însă vom fi cu ochii deschişi 
asupra Domnului nostru. Pentru măria sa avem în mîinile noastre tunete şi fulgere. 
I-a plăcut mazîlului cîte i-am spus. 

— Unde-i bolnavul domniei voastre? a întrebat. 

— Aproape, cinstite frate, şi noi aduce-1-am chiar în noaptea asta; nu te supăra, 
căci numai aşa e bine ca să nu se simtă intrarea noastră aici şi ca să-i putem da cît mai 
degrabă îngrijirile de cuviinţă. 

Diacul a tăcut; Alexa şi-a scuturat de ploaie dulama. 

— Multe s-au schimbat în sat la noi, a grăit Vulpea. Iorgu Samson nu m-a 
cunoscut pînă ce nu m-am vădit cine sînt. Atunci mi-a spus că acum doisprezece ani, 
cînd am ieşit eu din Dăvideni, oamenii mîncau pită; iar acum se nevoiesc cu terci de 
mei. Unii boieri de treabă au ajuns mazili, iar răzăşii s-au vîndut bogătanilor şi au intrat 
în serbie. Eu zic, uncheşule, Petrea, să nu mai pregetăm. Chiar în această clipă să ne 
sculăm şi să-1 ducem la Dăvideni pe măria sa. 

— Plecăm, a strigat de sub căruţă un glas bucuros, şi fratele mezin a ieşit lîngă 
vatra focului. 

— Numaidecît, numaidecît... a mormăit bătrînul, bătîndu-şi de un pinten luleaua, 
ca s-o descarce de scrum. Şi te-aş pofti pe domnia ta, Alexandre, să-1 rogi pe măria sa, 
din partea noastră a tuturora, să nu coboare din căruţă. L-om duce cu băgare de samă, 
ca într-un leagăn, scutindu-1 de trudă. 

Moş Petrea a mormăit poruncă de încălărare; mezinul a cercetat căruţa şi s-a 
întors. 

— Bădiţa Nicoară doarme... a zis el; dar pare că-1 chinuiesc visuri. L-am văzut cu 
obrazul pălit în lucirea lunii. 

— Să mai adăstăm? 

S-a auzit din căruţă glasul lui Potcoavă : 

— Nu, uncheşule. Poruncesc chiar în această clipă plecarea. în noaptea asta, se 
alege între viaţă şi moarte. 

Oştenii au rămas tăcuţi de uimire, pînă ce Caraiman s-a mişcat ca să-şi caute 
ornicul în clombul de răchită. Asta a fost semnul plecării. 



22 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w -wav 1 m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






23 




CapitoCuC4 

Casa mazîCuCui 



^-^%ulpea şi diacul au fost călăuză, călărind înainte, pe drumeagul luncii, cătră 
^t/ vadul Sasului. Caraiman purta de dîrlogi, în pas, roibii căruţei. Mezinul se 
l^r suise în polog lîngă Nicoară. Uncheşul şi Toader Ursu umblau în laturile 
Domnului lor. Ceilalţi trei, în urmă. Cu asemenea rînduială şi cu armele la îndămînă, 
s-au strecurat printre ostroavele de verdeaţă sub luciul lunii. Cînd apăreau, cînd 
dispăreau. în negura munţilor, deasupra asfinţitului, fluturau în răstimpuri fulgere, ca 
năframe de aur. Tunetul nu se mai auzea. 

Acea vale a Moldovei fusese pentru pămîntenii care se statorniciseră aici de veacuri 
un fel de rai al lumii, aşa era de înflorit pămîntul şi de luminat văzduhul. O vreme, 
localnicii trăiseră întru desmierdare, pînă ce au venit asupra lor năcazuri fierbinţi de 
le-au opărit bucuria, şi amărăciuni de le-au otrăvit dulceaţa. 

— De aceea am fugit eu de-aici, zicea Alexa Totîrnac diacului. Dacă s-or îmblînzi 
vremile, tare m-aş întoarce, să-mi sfîrşesc la apa Moldovei zilele. Dar eu ştiu că mi-i dat 
să mor aiurea. 

— De unde ştii? s-a mirat diacul Radu. 

— Ştiu de la presvitera Olimbiada. Acea bătrînă cuminte are învăţătură veche. Alină 
durerile trapului, descurcă mîhnirile inimii. 

Diacul a rîs: 

— Va fi fiind o filosoafă, cu învăţătură de la Eghipet şi de la Bizanţ. 

— Nu rîde, diece, căci e întocmai aşa. Soţul ei a fost preot, spune ea, ucenic al 
părintelui Amfilohie arhimandrit, mai- marele cămării de taină a lui Ştefan- Voievod 
bătrînul. Prea învăţat preot s-a dovedit Dionis Filipeanul în zilele lui, şi de la acest soţ al 
său a deprins presvitera Olimbiada meşteşugul scrisorii şi al cotitului în cărţi. E de 
mirare s-o asculţi cum spune întîmplările de demult. Şi mai de mirare cum poate 
pătrunde gîndul omului şi sorţii lui de viaţă. 

Diacul a luat aminte şi rîsul i s-a stins: 

— Spune-mi, frate Alexa, cum ţi-a prorocit domniei tale? 

— Eram tînăr şi zbrehui atuncea, diece; abia plinisem douăzeci şi cinci de ani, şi pe 
tatăl meu, jude la Filipeni, îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii, căci se 
împotrivise a primi în hotarul nostru om străin. După datina noastră a pămîntenilor, 
partea de ocină rămasă stearpă n-o poate cumpăra decît tot un răzăş din acelaşi bătrîn, 

23 






24 



şi, numai după ce se leapădă toţi ceilalţi răzăşi de cumpărătură, poate fi vorba să fie 
primit în obşte răzăş străin — însă tot de neam, coborîtor din fraţii vechi, bătrînii de la 
început. Atunci, la acea moarte a părintelui meu, a fost răzmiriţă şi vorniceii au stropşit 
pe Filipeni şi au pus pe un bătrîn slăbănog să înfieze cu de-a sila pe Scîrlat Neamţu, 
omul lui Eraclid-Vodă Despota; şi aşa mai toţi Filipenii au intrat în serbie la acel căpitan 
de lefegii la Domnie. Atuncea m-am dus eu la presvitera Olimbiada şi m-am mărturisit ei 
tînguindu-mă; şi presvitera Olimbiada s-a uitat lung la mine cercetîndu-mă cu ochii, 
pînă în măruntaiele fiinţii mele. Şi m-a întrebat: 

— Ai aici o dragoste, Alexa? 

— N-am, cuvioasă presvitera. Şi chiar de-aş fi avut, aş lepăda-o. 

— Şi te duci în răzvrătire şi la pieirea capului? 

— Mă duc. 

— Cu jurămînt? 

— Cu jurămînt, între douăzeci şi nouă de feciori ai Filipenilor, care se pustiesc şi ei 
în lume. Toţi am rămas sărimani şi nu mai avem nimic. 

— Atunci du-te. Alexa; cetesc în ochii tăi că eşti neînduplecat, şi să ştii că ai să 
trăieşti ani şaptezeci şi, măcar că te vei mai întoarce la cuib, popasul morţii îl vei avea în 
altă parte de lume. 

— Văd că, în adevăr, te-ai întors, Alexa. 

— Da, diece, dar mă duc iar cu Domnul nostru Nicoară. Pînă la plinirea vieţii mai 
am mult, şi mormîntul îmi va fi aiurea. 

— Poate. 

— Asta e credinţa mea, diece. Şi cineva trebuie numaidecît să aducă, în răsăritul 
soarelui, pe presvitera Olimbiada, la căpătîiul măriei sale Nicoară. 

Grăind aşa domol prin pacea nopţii, s-au apropiat de prunduri pustii şi în fund 
s-au văzut licărind solzii de valuri ai vadului. 

— Drumul nostru dintîi, în sară asta, zicea Alexa, l-am făcut prin altă parte, tăind 
de-a dreptul cursul Moldovei. Căruţa numai pe dincoace poate trece; şi, de la vad, în 
pas, să tot avem un ceas pînă la Dăvideni. Aici, la acest vad, s-a petrecut cea dintăi 
ispravă a noastră, a celor douăzeci şi nouă de feciori ce ne însoţisem. Am împresurat 
carăle cu poveri ale căpitanului Scîrlat şi le-am îngrămădit mînîndu-le la vale, pînă 
într-o bulboană nouă a Moldovei pe care o cunoşteam numai noi. Iar pe vatamanul 
carălor, Ferenc, l-am tăiat cu topoarele chiar pe loc, în vad. Acest sas fusese gîdea 
părinţilor noştri. Multe capete căzuseră sub paloşul lui. De acum doisprezece ani vadul 
îi poartă numele. 

— Dar căpitanul Scîrlat mai trăieşte? 

— N-a fost chip să-1 prindem decît după pieirea lui Eraclid Despota. Dar după 
aceea, oamenii Filipenilor nu s-au mai putut scula din mişelie; şi noi cei douăzeci şi 
nouă ne-am risipit prin lume... 

La vad s-au oprit. Alexa Vulpea a rămas cu ochii aţintiţi în licărirea undelor. 

Apa zvonea domol ca într-o somnie. Răzbeau din fînaţurile de dincolo de apă 
cîrîirile acelor paseri sălbatice sfioase care se chiamă cristei. 

De tăcerea plină de gînduri a lui Alexa, diacul Radu stătea oarecum deoparte, 
simţindu-şi inima jalnică. Şi el era un pribeag şi un străin în oricare colţ al lumii se 
ducea, ca şi acest moldovean; şi tot pentru aceleaşi urgii şi neaşezări ale Ţării 
Româneşti, unde noroadele se aflau îngenunchiate în aceleaşi suferinţi ca şi în Moldova. 

Căruţa cu bolnavul sosi din urmă, sunînd din obezi ca din clopote. Cei doi călăreţi 

24 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ »™.i. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



25 



înaintaşi îndemnară caii şi străbătură pînza largă a apei, avînd adîncime nu mai mult 
decît două palme domneşti. Căruţa şi ceilalţi călăreţi îi urmară şi, cînd ajunseră în 
mijlocul vadului, ornicul lui Caraiman, din straiţa pe care acesta o ducea pe umăr, dădu 
vestirea pentru miezul nopţii. între oamenii încălăraţi la urmă, veneau şi caii fraţilor: 
murgul lui Potcoavă şi surul lui Alexandru. îşi purtau şăile şi tărhatul cu capelele 
plecate ca într-o umilinţă. 

— Caraiman nu mai are viers de cînd măria sa c bolnav, clătină din cap diacul. 
Acum s-ar potrivi acele stihuri pe care uneori le îngîna la popasuri. 

Vulpea zîmbi cu mîhnire. După un răstimp de trap, ca să fie iarăşi la depărtarea de 
pază ce se cuvenea, stăpîniră caii în pas, şi Alexa ascultă cu acelaşi zîmbet de mîhnire 
îngînarea dulce a diacului: 

Murguleţ, murguleţ, căluţul meu, 

Ce-mi oftezi aşa de greu? 

Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete? 

Ori ţi-i greu de trupul meu? 

Nu mi-i foame, nu mi-i sete, 
Holteiaş stăpînul meu, 
Nici mi-i greu de trupul tău, 
Dar mi-i greu de ce văd eu. . . 

— Socoti domnia ta, diece, că acel cal, pe care măria sa Nicoară îl încalică de patru 
ani, nu înţelege că ce se petrece nu-i bine? 

— Ba socot că înţelege. 

în aceeaşi clipă, cînd călăreţii din urmă, străbătînd vadul, au ajuns la malul 
Dăvidenilor, calul lui Nicoară a slobozi un nechezat prelung. 

— Acum el bate cu copita în prund şi întreabă... a zis uimit Vulpea cătră diac. 
Deodată s-a auzit, dintr-un pîlc de sălcii de aproape, glas gros care căuta să pară 

grozav: 

— Care-i acolo, oamenilor? Cine bate cu copita în prund şi întreabă? 

S-a auzit şi un dulău mormăind cu învierşunare şi scheunind ca să se smulgă din 
lanţug. 

— Dar tu, care întrebi, cine eşti? Pas la drum şi-ţi dă sama! 

— Eu îs Iorgu Samson, prietinul dumneavoastră. 

— Să fii sănătos! 

— Bine-mi pare că sînteţi acei pe care-i aştept. Dacă era cumva un neprietin, apoi 
dădeam drumul acestei haite Vidra, de-1 rupea! 

Omul ieşise din păpuriş, c-o bîtă mare în dreapta, trăgînd cu stînga după sine în 
lanţug o căţea mare ciobănească, împodobită cu ragilă la grumaz. 

A dat drumul bîtei la pămînt, sprijinind-o în umăr, şi a bătut palma cu oaspeţii ce-i 
căzuseră la înserat. 

Era un bărbat nu prea nalt, însă lat în spete. Purta sub cuşmă plete pe care şi le 
scutura de bucurie, rînjind prin mustaţa-i zbîrlită. 

— îţi mulţumesc că ne întîmpini, a zis Radu diacul. 

— Vă întîmpin, ca să vă arăt calea cea mai bună după sfatul nostru de-asară. Ca să 
nu intrăm printre casele oamenilor, vă rog să îndrumaţi căruţa dumilorvoastră după 
mine pe un drumeag care ocoleşte prin ţarină, pe la capetele ogoarelor, şi dă de-a 

25 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



26 



dreptul la hambarele stăpînului nostru mazîlul. Altfel s-ar fi putut să stîrniţi un răzăş şi 
s-ar fi făcut numaidecît laie în jurul dumilorvoastră. 

— Ai dreptate şi aşa vom face, cinstite logofete, a încuviinţat diacul Radu. 

Diacul şi Alexa au făcut semnele de înştiinţare cu mîna; căruţa şi călăreţii au ocolit 
şi au mers lung răstimp în tăcere, pe dincolo de casele răzleţe ale răzăşilor dăvideni. 
Tocmai în fund, departe, cei doi din frunte călăreau cîte-o toană şi se opreau, iar între ei 
şi căruţă, logofătul Iorgu întindea de lanţugul Vidrei şi înălţa bîta, ca un duh păgîn al 
acelor locuri. 

Astfel, la un ceas după miezul nopţii, au ajuns. S-au tras zăvoare, s-au deschis 
porţi, căruţa şi călăreţii au intrat; porţile s-au închis şi au sunat zăvoarele iar. într-o 
minută de ceas soţii lui Nicoară Potcoavă au descălecat şi şi-au dus caii la locurile lor cu 
fin proaspăt şi grăunţe, în vreme ce li se slobozeau chingile şi se luau de pe ei tarniţile 
de cătră doi oameni tăcuţi ai logofătului. Căruţa a cotit la casa mazîlului, unde ardeau 
în ferestre candele şi făclii. Mezinul 1-a sprijinit pe fratele său pe trepte: au pătruns prin 
uşi deschise de mîni nevăzute, într-o chilie au găsit pat aşternut, apă într-o covată, pe o 
laiţă, şi ştergare. Uncheşul Petrea Gînj a ajutat pe stăpînul Nicoară să se descingă, să se 
dezbrace, să se spele. Nu se zărea nimeni; nu s-auzea nimic; făcliile şi candelele s-au 
tras de la ferestrele dinspre ogradă. Două făclii de ceară luminau de pe o masă chilia 
bolnavului. Uncheşul Petrea Gînj se mira de asemenea casă fermecată şi, ieşind în tindă, 
scotocea cu ochii prin colţuri, trăgea cu urechea, aştepta pe logofătul Iorgu. Cînd, 
deodată, s-a deschis o uşă chiar lînga tîmpla lui, şi stăpînul locului a ieşit ca o umbră. îi 
era încununat obrazul de barbă şi plete ca neaua. 

— Dumneata eşti mazîlul? 1-a întrebat uncheşul fără prietinie, punîndu-i mîna grea 
în piept. 

— Eu sînt, cinstite oştene, şi vă poftesc tuturor celor care aţi intrat subt 
acoperămîntul meu sănătate şi pace. Am aşteptat să vă faceţi rînduielile, şi doresc să 
cunosc pe mai-marele dumilorvoastră, care se zice că-i rănit. 

— întăi să vie domnia sa Lixandru. Mezinul a ieşit în prag cu mîna întinsă: 

— Pofteşte, cinstită gazdă, şi ne iartă pentru tulburarea ce-ţi pricinuim. 

— Mă bucur de oaspeţi şi mai ales că vă pot fi de folosinţă, a răspuns cuviincios 
bătrînul Andrei Dăvideanu. 

Avea ochi negri şi ageri. Uncheşul se trăsese mai la o parte, cercetîndu-1 furiş şi 
cercînd, cu clipiri de gene, să atragă luarea-aminte a lui Alexandru. 

— Eu şi cu domnia sa Lixandru stăm strajă aici, în pragul mai-marelui nostru, a 
grăit el cu glasul cel neprietinos. Şi afară avem şi alte străji. Să nu fie cu supărare dacă 
înştiinţăm pe cinstita gazdă să nu treacă slujitori ai săi prin tinda asta. 

— Din ceasul acesta, casa mea e a dumneavoastră, a răspuns zîmbind bătrînul. 
Mezinul 1-a apucat de mînă şi 1-a tras după sine poftindu-1 la divanul pe care zăcea, 

obosit şi cu ochii închişi, Nicoară Potcoavă. 

Făcliile îi luminau faţa pălită de trudă. După bîzîitul de bondar al vorbelor 
schimbate la pragul chiliei, se făcuse deodată tăcere. Ca lovit de ceva, bolnavul a deschis 
ochii învăpăiaţi şi obrazul i s-a rumenit. 

— Mărite Doamne, a şoptit el cu glas de rugă, cercînd să întoarcă fruntea spre 
arătarea cu plete şi barbă ca neaua; nu fi aspru cu umilit robul tău ce se înfăţişează la 
scaunul dreptului judeţ. Legămîntul ce-am făcut cătră măria sa Ion-Vodă nu l-am putut 
îndeplini, şi vrăjmaşii ţării sînt încă tari... Iartă-mă, Doamne, că am fost lovit înainte de 
vreme; anii vieţii mele nu sînt decît patruzeci. 

26 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«lm^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



27 



Bătrînul nu s-a înfricoşat decît în clipa întîia de nedumerire. 

— Aiurează... a şoptit el cătră Alexandru. 

Uncheşul Petrea îşi ridicase cu spaimă pumnii la tîmple şi simţea ghiaţă în locul 
inimii. 

— Doamne, luptat-am după puterile mele, a urmat cu glas mai slab rănitul. Am 
apărat pe sărmanii lumii şi am ridicat sabia împotriva nedrepţilor diregători ai ţării 
aceştia, după cum a fost diata bătrînului Ştefan- Voievod... Şi am fost hatman la Dnipru, 
purtînd război împotriva duşmanilor creştinătăţii... 

Rănitul s-a oprit, privind înfricoşat la fantasma nălucirii sale. Apoi a oftat şi a 
închis ochii. 

— Trebuie să trimet înainte de a se face ziuă după presvitera Olimbiada, a şoptit 
gazda. 

— Cinstite mazîl, s-a trezit din uimirea sa uncheşul, iartă-mă pentru slăbăciunile 
mele de oştean bătrîn, care vede numai duşmani şi primejdii în toate, căci numai 
duşmanii şi primejdiile au fost partea vieţii mele. 

Bătrînul Dăvideanu i-a apucat mîna dreaptă strîngîndu-i-o şi arătîndu-i cu fruntea 
cătră rănit, care deschisese iar pleoapele. De data asta ochii îi erau senini. 

— Bun găsit, cinstite domn... a vorbit el cătră stăpînul casei surîzînd. Am visat vis 
de mîhnire, că murisem. De-acuma nădăjduiesc să mă fac sănătos. 

— Să nu te îndoieşti de asta nici o clipă, măria ta, i-a răspuns bătrînul Dăvideanu. 



27 



— " ' — ■" — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







i-=^ ■■ - * -^ - ■ -- -- - — ^ 



28 




CapitoCuCS 

(Presvitera OGmBiadd 



Cînd sună la urechea noastră istorisiri din vechime ori din locuri depărtate, 
noi moldovenii petrecem ca într-o clipă nopţile. Astfel unii dintre oştenii lui 
Potcoavă, dintre cei mai tăcuţi, cum erau cei doi soroceni şi Toader Ursu, 
găzduiţi la logofătul Iorgu, parcă nici n-au avut vreme să se şteargă la ochi şi numai 
ce-au văzut în răsărit, deasupra codrilor, revărsîndu-se zorile. 

întîmplările ce povestea, Iorgu Samson le avusese, cu ani în urmă, sub privirile 
domniei sale în spătăria domnească, la scaunul ţării, cînd Alexandru-Vodă a slobozit 
slujitorii curţii asupra boierilor, de le-au tăiat capetele şi le-au clădit apoi ca pe o movilă 
pe masa ospăţului. 

— Aşa a gîndit măria sa Lăpuşneanu-Vodă să stîrpească din ţară lăcomia cătră 
norod şi viclenia cătră Domn. Tot astfel la Moldova s-a iscat de la o vreme o buruiană 
îndărătnică şi păgubitoare, căreia îi zice chir. Greu s-o stîrpească plugarul, oricît ar 
tăia-o. Ba, de ce o tai, de ce odrăsleşte mai vîrtos. Odată şi odată poate, tot s-a cunoaşte 
un meşteşug ce l-or scorni filosofii lumii să facă din chir buruiană bună şi din boier om; 
ori să facă să nu mai fie. Mult pătimeşte această ţară de răul lor. Iară pînă atuncea să 
ne mîngîiem, fraţilor, cu nădejdea şi cu acest vin cam acru din viile ciangăilor, de la 
ţinutul Bacăului. Iaca, bine trăim noi cu aceşti ciangăi de lege şi limbă străină. Şi ei 
plugari, şi noi plugari, sîntem ca fraţii. Dar boierul, limbă şi lege cu noi, e duşman 
norodului şi Domniei. Cînd se scoală Ţara împotriva lui, apoi şi ciangăii se adună cu noi 
ca să-1 dezbatem din rădăcină. Iar noi le plătim ciangăilor pe două vedre de vin un ban 
de aramă, ca acesta care a ieşit la domnia lui Ion-Vodă, cu chipul măriei sale. 

Iorgu Samson a scos din chimir un bănuţ de la Ion-Vodă şi 1-a aruncat pe masă. 

— Au acolea cîştig bun ungurenii, a întîmpinat Toader Ursu; dar la noi în 
Ţara-de-Jos, la ţinutul Tecuciului, ies oamenii din podgorii la vremea culesului şi poftesc 
pe trecătorii creştini de la drumul mare să vie să beie fără parale, de pomana răposaţilor 
părinţi. Aşa era cînd am ieşit eu în lume; iar de atunci am auzit că au intrat unii boieri 
în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinariciului 
vistieria. 

Iorgu Samson a rîs: 

— Căci podgorenii ţărani plătesc dajdie, însă boierii nu. Logofeteasa şi-a arătat în 

28 








s^eT* v<^r ^Mf** 



29 



pridvor obrazul oţărît. 

Atunci se sculase şi era cam înourată. Şi-a ridicat în brîu poala catrinţei, s-a frecat 
la ochi ca s-alunge aburii somnului neîmplinit, potrivindu-şi apoi pe frunte casînca de 
borangic. 

— Dumneata, Iorgule, a zis ea c-un glas ce părea blînd, ai uitat că am hotărît să 
tăiem un viţel pentru prînzare? 

— N-am uitat, a răspuns logofătul. Să fii dumneata sănătoasă, logofeteasa Mărie; 
viţelul e jupuit şi spînzurat în chiler. 

— Şi n-ai uitat că aveai a te duce în vremea asta să aduci de la Filipeni pe 
presvitera Olimbiada? 

— Ba asta am uitat, Mărie, şi văd că-mi eşti nevastă cu priinţă. 

— Dumnealui, diacul Radu, e gata. Pavăl Potronic grăjdarul a înhămat cei doi cai 
bătrîni la căruţă. N-aş înţelege ce mai aştepţi domnia ta, Iorgule; ori fără poveştile 
domniei tale nu înfrăţeşte şi nu dă spic grîul, şi rămîn fără frupt oile, şi nu pot roi 
albinele din prisacă?... 

Logofeteasa Măria rîdea şi-şi arăta dinţii frumoşi. Era o muiere care îşi mai păstra 
încă tinereţa. Dăduse domnului său patru feciori: cel mai micuţ de doi ani şi cel mai 
mărişor de zece. 

— Las' că de cinstiţii oaspeţi am eu grijă să nu le lipsească nimic. Găteşte-te. Ia-ţi 
pe dumneata ilicul cel albastru cu căptuşală roşă. Poftim; ţi l-am adus eu. 

— într-o clipală îs gata, logofeteasa Mărie. 

— Iaca, chiuie de la grajd Pavăl Potronic. Pînă ce trage aici căruţa, vreau să-ţi spun 
o întîmplare minunată. Astă noapte, Corniţă al nostru, fiind cu alţi copii şi cu tabunul 
de cai în lunca bulboanei peste Moldova, a văzut pe Sîntilie. 

— Ascultaţi, oameni buni, a rîs Iorgu logofătul. Poveştile nevestei sînt mai presus 
decît ale mele. 

— Nu rîde, logofete, 1-a ameninţat femeia cu fruntea. A fost cu băietul nostru şi 
Coman al surorii mele Aglaia; soră-mea a sărit mai nainte pîrleazul ş-a venit să-mi 
spuie. Scotea fum prin ochi şi prin nări. 

— Cine, dragoste? 

— Sfîntu-Ilie, cine putea fi altul? Şi cînd a venit asupra luncii nourul cel negru din 
Boura cu fulgere şi trăsnete, el s-a suit cu căruţa în nouri şi s-a dus. Nu s-a mai ştiut de 
urma lui. Cînd s-au apropiat copiii ceilalţi, după vîrtejul ploii, ca să vadă şi ei ce 
văzuseră Corniţă şi Coman, n-au mai găsit nimic. 

Logofătul Iorgu nu s-a mirat, cum s-aştepta femeia. 

— Mărie, a grăit el, minunile sînt ale nopţii şi, la lumina zilei, se dovedesc a nu mai 
fi minuni. 

— Aşa socoti domnia ta, Iorgule? 

— Aşa socot eu, dragoste. 

— Atuncea nu mai spun nimic, s-a oţărît muierea; şi iaca diacul Radu; du-te cu el 
unde ţi-i poruncit. 

Cînd s-au aflat singuri, în căruţa uşoară, pe drumeagul drept care ducea în lungul 
hotarului Dăvidenilor spre colţul de moşie ce fusese odinioară devălmăşia Filipenilor, 
diacul Radu Suliţă şi logofătul Iorgu au căutat sămînţă de vorbă, adică de prietinie. Şi 
logofătul, înţelegînd că ascuţimea diacului tinde să afle toate cîte se petrec în acele 
locuri, 1-a îndestulat cu prisosinţă. 

Era cel mai de mirare lucru la Dăvideni că mazîlul nu ajunsese cel mai înstărit 

29 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** <^wh««iPVf ^-^mi&m^ 



30 



dintre toţi răzăşii şi vecinii din acel hotar. Stînjenii bătrînului Andrei din ogoarele 
hotărnicite îi lucrau vecinii, cei mai mulţi fugari din alte locuri şi oploşiţi în această 
moşie cu pămînt roditor, şi dădeau mazîlului stăpîn numai zeciuială. îi mai curgea 
mazilului mertic de la moară, brînză de la oi şi venit din ceara de la trei prisăci. Şi vecinii 
îl ocroteau pe mazîlul lor în toate împrejurările, umplîndu-i cămările la Crăciun şi la 
Paşti, ca să se cunoască prietinia lor faţă de un stăpîn care avea mai puţin decît ei, fiind 
singur, cu puţine braţe de ajutor. Astfel munca se cumpănea bine cu stăpînirea, mazîlul 
fiind jude al Dăvidenilor, după rînduielile cele vechi de la Ştefan-Voievod. Casa lui 
Andrei judele umbla destul de bine şi răzăşii toţi îi căutau cinste, fiindu-i nu numai 
neamuri, ci şi cumetri şi fini. Apoi, în pădure, fînaţuri şi păşune, care se aflau în 
devălmăşia răzăşească, mazîlul îşi avea şi el vitele, caii şi oile. 

— Pot zice că la noi viaţa încă se poate trăi, mai spunea Iorgu Samson; dar în alte 
părţi s-au risipit răzăşiile cum se risipesc cuiburile pitulicilor, cînd aduc în ele 
cuculesele ouă ale lor. Cînd s-a oploşit în asemenea cuib ou din care a ieşit cuc, acesta 
s-a înfoiat într-atît, după firea lui, încît a prăvălit puii drepţi ai cuibului; ş-a rămas cucul 
singur, iar pitulicile cuibului n-au încetat de a-1 hrăni, agonisind pentru el de dimineaţă 
pînă în sară. 

Astfel s-au prăpădit Filipenii. N-au mai rămas în acea răzăşie decît două curţi 
slobode: a presviterii Olimbiada, la care ne ducem noi, şi a lui Sandu Gîrbovu, care-şi 
are ograda pînă în apa Moldovei şi şi-a tras gîrlă, clădind moară. Să nu crezi dumneata, 
diece Radule, că boierul de la Filipeni, care-i pîrcalab la Roman, nu umblă să-1 
poprească pe Sandu Gîrbovu de a avea moară. 

Grăind astfel unul, iar celălalt ascultînd, a lucit deasupra ogoarelor şi livezilor 
acelui cuprins soarele. Logofătul a cîrnit caii într-o vîlcea, apoi i-a îndemnat să suie un 
pripor unde se afla o curte singuratică. Cînd au oprit, au şi văzut, în vale de pripor, 
moara Gîrbovului. 

— Cum răsare soarele, a dat lămurire logofătul după ce-au coborît din căruţă, 
presvitera noastră iese şi ea în prag să se-nchine luminii. Toţi copiii dumnisale o 
aşteaptă cu ochii boldiţi. Copiii cuvioşiei sale sînt jigănii ale codrului şi văzduhului: un 
vătui de căprioară, un ursuleţ, un lupan, o bufniţă cu nişte ochi ca ai presviterei, şi 
altele pe care nu le ştim, deoarece, cînd intră un om aici în curte, toate se duc în 
ascunzişuri, nesuferind pe străini. Unora din prietinii stăpînei lor le primesc mîngîierea. 
Nu vorbesc de ucenica presviterei, o filipeancă ce vrea să înveţe meşteşugul tămăduirii 
bolilor. Mai intră aici cînd şi cînd Ilinca, nepoata noastră a mazîlului. O copilă care nu 
se mai află de isteaţă. 

Vorbind, Iorgu Samson rînduia loc şi pentru vraciţă, alcătuindu-i maldăr de fin 
strîns în pocladă şi aşezat în fundul căruţei. Sfătuind caii cei bătrîni să aştepte liniştiţi, 
a făcut zece paşi pînă la zaplazul nalt, cu diacul după el, şi a bătut în portiţă. 

îndată s-a auzit lătrînd cu îndîrjire căţeluşa „cu dinţii de fier şi cu măselele de oţel", 
cum o poreclea şoptit logofătul. 

— Cine-i? s-a auzit un glas fără frică şi fără blîndeţă. 

— Noi sîntem, sfîntă Vineri, finul cuvioşiei tale, a răspuns Samson. 

— Aşteptaţi un pic, vine Safta să deschidă. 

Au aşteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor minate în tainiţile lor. A 
sunat zăvorul; portiţa s-a deschis; s-a arătat întăi o bătrînă cît un mal, cu gura suptă şi 
clonţul nasului adus spre bărbie. S-a ploconit şi a lăsat pe oaspeţi să treacă. în cerdacul 
înălţat pe două trepte, presvitera Olimbiada sta dreaptă în strai sur şi broboadă neagră. 

30 






31 



Era uscată şi subţirică, privind drept cu ochi ce păreau rotunzi, şi soarele îi încununa 
frumuseţa anilor ei tîrzii. 

— Te-am cunoscut, fine Iorgule, după vorbele tale şăgalnice, a zîmbit ea dintrodată, 
şi diacul, la sunetul nou al cuvintelor ei şi la zîmbetu-i dulce cu dinţi curaţi, a simţit în 
fiinţa lui rouă evlaviei. 

Finul Iorgu a sărutat mîna întinsă, albă şi subţire. Diacul, deşi nu-i era fin, a făcut 
la fel, simţind în nări mireasmă de busuioc. 

— Acesta-i Radu Suliţă, diacul. 

— Să fie sănătos. Spune-mi, Iorgule, la ce nevoie voiţi să mă duceţi cu căruţa 
mazîlului? La o durere a trupului, ori a sufletului? Pe mazîl îl ştiu sănătos. Atunci 
pentru un străin, stăpînul acestui diac? 

— întocmai, nînaşă. Şi te-am pofti să mergi cu noi în clipă. Mai-marele acestui diac 
aşteaptă într-o chilie la casa mazîlului meu. 

Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. 
Diacul n-a mai văzut-o şi s-a uimit. 

— A intrat ca să ia toate de cîte are nevoie pentru un oştean rănit; acesta e cel mai 
mare meşteşug ai ei, dădea lămurire logofătul. 

— De ce-i spui „sfînta Vineri"? a şoptit diacul. 

— Căci vineri e ziua cînd presvitera ajunează şi se duce să se închine în biserica 
Filipenilor pe lespedea sub care hodineşte soţul său preotul Dionis. 

Presvitera Olimbiada a ieşit din umbră tot pe neaşteptate, cum intrase, şi avea 
într-o corfă de mlajă petrecută în cotul mînii stîngi cele de trebuinţă lucrării sale. A făcut 
un semn cu arătătorul mînii drepte cătră ucenică. Safta şi-a închinat cu smerenie trupul 
ei greoi, fără a grăi un cuvînt. 

Căţeluşa cu dinţi de fier şi măsele de oţel şi-a scos botul subţire dintr-un cotlonaş 
şi a adulmecat o clipă spre străini. 

Au ieşit; poarta s-a izbit în urma lor în clanţă. în clipă a fost fiecare la locul său în 
căruţă; şi, cînd au purces, au ieşit oameni de la moară din rîpă, care i-au petrecut cu 
ochii un timp. 

„Aceia-s străjerii presviterei", a gîndit în sine, cu plăcere, diacul Radu. 

S-au mişcat cu repejune pe drumeagul ţarinii; le-a tăiat calea un popîndău ce-şi 
aduna grîne în saraiul său subpămîntean; un mierloi a trecut fluierînd spre livezi; se 
vedea aproape codrul de peste Moldova. Au ajuns. 

Cu paşi nesimţiţi, în conduri moi de cordovan, presvitera Olimbiada a pătruns pe 
unde i se deschideau uşile pînă la căpătîiul lui Nicoară, unde s-a oprit. A ţintit ochii 
bolnavului. Acei ochi o aşteptau avînd lumina unui rîmnic liniştit, dar într-o zi fără 
soare. Presvitera Olimbiada a zîmbit bolnavului şi în acelaşi timp căutătura ei ageră a 
trecut fulgerat peste dreapta lui Nicoară, odihnită pe cerga miţoasă cu care era învălit 
pînă la subsuori. în degetul cel mic ea a băgat de samă pecetea cu bour pe verigă de aur. 
Jos, lîngă căpătai, se afla şaua cu boturile de argint. Tot în acel loc a tărhatului 
domnesc, uncheşul Petrea şi mezinul aduseseră un burduf de piele neagră ca o pungă 
ţărănească, însă mult mai mare, legat strîns în băierile lui. Acolo nimeni nu putea şti ce 
se află; dar presvitera, urcînd şi coborînd cu repejune scara înţelegerilor ascunse, a 
socotit că acolo s-ar afla vistieria de război a răposatului în sîngele său Ion-Vodă, şi 
măria sa răposatul a lăsat-o în mînile fratelui său după mamă. Acolo poate se află şi 
punga de matasă cu rubinurile şi smaragdele din care Ion-Vodă, schimbînd pe bani 
unele, la Liov, a putut acoperi cheltuiala oştilor ţării. 

31 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 Aţ^*"***^"**** m^^w-h*^^ m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



32 



Vrăciţa şi-a încrucişat pe piept braţele, închinîndu-se. Apoi, cu degetele-i subţiri, a 
ridicat uşor mina mare a bărbatului; şi-a pus buzele uscate pe semnul bourului şi a 
aşezat braţul în lungul trupului. Descoperind pieptul, a pipăit la coasta stîngă legătura 
rănii, veche de trei zile. 

Bolnavul a tresărit. A închis pleoapele. La pipăirea vrăciţei, se simţea în trupul lui 
crîncenă suferinţă. 

După rînduielile ştiute, şi-au făcut loc bătrîna, stăpîna casei, ajutată de nepoată-sa 
Ilinca şi logofeteasa Măria, aducînd o măsuţă joasă cu trei picioare, cu faţa de in atunci 
tăiată din val. Pe acea măsuţă aburea o oală nouă de lut, cu apă neîncepută, atunci 
fiartă. Lîngă oală se înşirau trei puici ale ei de-un sfert de ocă, tot nouă ca şi maica lor, 
şi tot nesmălţuite. 

Ajutoarele femeieşti s-au tras puţin mai la o parte, fără a privi dincolo de prag, în 
tindă, unde se aflau mazîlul, uncheşul, mezinul şi diacul Radu. 

Totuşi copila a strecurat o ochire pe care a primit-o în inimă Alexandru. Bălaie şi 
pieptănată lins. Subt întristarea pe care i-o poruncea în acea clipă cuviinţa, se bănuia 
clocotul vieţii; pe cînd bunica ei, mazîliţa Zenovia, era cu găvanurile ochilor istovite de 
bocet pentru o singură fiică ce avusese. 

Presvitera Olimbiada a tras din corfă cu mîna cealaltă, care-i era slobodă, scamă pe 
care a lepădat-o în una din ulcele. La îndemnul ei mut, logofeteasa Măria a turnat 
uncrop peste scamă. Alegînd cu aceeaşi mînă, şi tot din corfă, o lopăţică ascuţită de 
criţă, a prins a tăia şi a desface legătoarea veche a rănii, năclăită în sînge uscat. Lucrînd 
cu grabă şi luare-aminte, îndată a descoperit locul pătruns de fier în coastă, puţin 
deasupra deşertului. L-a muiat cu scamă udă din ulcea; şi atunci ajutoarele femeieşti au 
auzit-o întîia oară suspinînd uşurată, şi au întors unele cătră altele priviri luminate. 

Presvitera şi-a urmat lucrarea ei cu linişte, însoţind-o de şopot ca de un descîntec. 

— Acum, fină Ilincă, scoate din corfă gărăfioara verde. Floare de pojarniţă uscată la 
umbră, plămădită cu undelemn de candelă şi ţinută la soare nouă săptămîni de vară. 

Strecurată după aceea prin pînză de borangic. 

Şi-n acest oleu, draga mamei, am picurat, de pe un vîrf de ac, venin de 
doamnă-mare mătrăgună. 

Să-ifie leacul de folos măriei sale. 
Să doarmă somnul cîmpului. 
Să-i cînte adierea vîntului. 
Să intre în domnia sa puterea pămîntului. 
în vreme ce şoptea, vrăciţa trecea pe sub mijlocul rănitului faşă de în, înfăşurînd de 
două ori legătura nouă. 

— Dragele mele, a şoptit ea din nou, rana-i curată. Să-1 lăsăm liniştit pe domnia sa. 
Ne ducem şi pregătim o fiertură de buruieni pe care le ştiu eu, îndulcite cu miere. 
La al treilea ceas al dimineţii se trezeşte. 

Băutura, copilita noastră Ilinca i-a aduce-o în mîna stîngă, iar cu dreapta i-a 
închina o floare, ca să-i bucure ochii. 

Presvitera Olimbiada şi-a contenit vorbele şoptite şi a suspinat iarăşi adînc. A privit 
somnul lin al pribeagului străin, zîmbind, ca să se amestece acel zîmbet cu raza de soare 
strecurată prin perdele şi să pătrundă la inima lui întristată. 

Zîmbetul şi soarele au străbătut şi la bărbaţii din tindă. Alexandru mezinul era, 
însă, în acel ceas, cercetat de un demon al neliniştii. Se simţea vinovat că n-are ochi 
numai pentru bădiţa său Nicoară. Ochii lui aprigi căutau întruna pe nepoata mazîlului, 

32 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 Aţ^*"***^"**** ^h^*» **■■' m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfap*** «— *^pMtMM*w ^-^mi&m^ 





sfeV^jS^-*; 



33 



socotindu-i mişcările, preţuindu-i boiul şi dorind dintr-odată o singurătate în care s-ar 
afla numai el cu ea. 

— Să lăsăm pe bădiţa meu singur... a zis el mai mult în neştire, văzînd pe 
presvitera că vine asupra sa. 

— îl lăsăm, a încuviinţat ea. 

Lui i s-a părut că-i prinsese într-o capcană nevăzută privirea şi că avea mustrare în 
glas. 

— Să intrăm, a hotărît ea, în ceastălaltă odaie, unde mazîlul ţine cîteodată divan al 
înţelepciunii. 

— Cu cine? 

— Cîteodată singur; cîteodată eu şi cumătră mea Zenovia ne punem împotriva lui. 
Vin şi oameni care nu mai sînt, vin cînd ne aducem aminte de ei... 

Diacul zîmbea ascultînd-o. Mezinul s-a înfiorat. 

— Să vie şi căpitanul Petrea, a urmat presvitera punînd mîna pe umărul 
uncheşului şi îndemnîndu-1 cătră un divan. Aşează-te şi domnia ta, diece Radule. Şi tu, 
fină Mărie, dă-te mai lîngă mine. Stăpînii casei să stea în jilţurile în care îi văd 
totdeauna, cînd vin aici. Ilinca rămîne dincolo, să păzească somnul bolnavului nostru. 
Domnia ta, brad verde, stai cu noi, ca să-ţi sporeşti învăţătura. 

„Baba asta îmi cunoaşte taina", s-a mirat mezinul şi a înţeles că i-i frică de zîmbetul 
ei. 

Uncheşul Petrea Gînj îşi punea şi el o întrebare, îngrijorat: „De unde mă cunoaşte 
de-mi spune după numele de altădată?" Presvitera i-a răspuns ca şi cum i-ar fi auzit 
glasul: 

— Căpitane Petrea, i-a cîntat ea blînd, eu te cunosc pe domnia ta de acum treizeci 
şi şapte de ani, cînd te aflai la Ştefan- Vodă Lăcustă şi erai mai-marele curţii sale în 
cetatea Sucevii. 

Bătrînul Gînj s-a cutremurat de amintiri. Ştefan-Vodă Lăcustă era drept icoana 
Voievodului celui bătrîn Ştefan, fiind copilul său. Era mic de stat şi aprig, şi punea uşor 
mîna pe sabie. 

— Adevărat este... a mormăit uncheşul. Văd că vracii sînt cîteodată şi vrăjitori... 

— N-ai de ce te teme, căpitane Petrea; te cunosc de-atunci; deoarece mă aflam şi eu 
la curtea lui Lăcustă- Vodă, ducînd viaţa alintată de curteancă. Nu-ţi aduci aminte? 

— Ba mi-aduc aminte, a răspuns uncheşul, cu glas dintrodată tulburat. Fost-a la 
acea domnie foamete în ţară; iar boierii măriei sale petreceau fără grijă. 

— Da, căpitane Petrea. îţi mai aduci aminte că Ştefan-Vodă a dobîndit de la boieri 
porecla lui după urgia acestor jivine care au pustiit pămîntul Moldovei, într-o vară de 
secetă. Şi Ştefan-Vodă îi îndemna pe boieri să aibă milă de noroade; cei cu stare să 
deschidă jitniţile; iar alţii să uşureze măcar de datorii pe sărmani. Ei s-au pus împotriva 
măriei sale, şi Ştefan-Vodă a început a-i tăia, după pilda ce-o avea de la Bogdan-Vodă şi 
de la Ştefăniţă-Vodă. Atunci cei mai apropiaţi dregători ai curţii, în noaptea Crăciunului, 
după ce-au ieşit din paraclis de la vecernia Naşterii Domnului, l-au dus cu ei pe măria 
sa, zugrumîndu-1 şi astrucîndu-1 într-un loc pe care nu 1-a mai aflat nimeni. 

Uncheşul tăcea cu fruntea plecată, împovărat de vedenia aducerilor aminte. 
Glasul presviterei s-a coborît, ochii cu sprîncene încă negre i s-au înfierbîntat: 

— îmi spunea soţul meu preotul, ucenicul lui Amfilohie arhimandrit, că a aflat de la 
învăţătorul său taina blăstămului acestui pămînt. Legea domniei lui Ştefan-Vodă a fost 
împuţinarea puterii boierilor: dreptăţile poporului să fie mai presus de îndîrjirea lor. 

33 










34 



Deci Bogdan-Voievod cel Orb a făcut de tînăr precum i-a fost învăţătura; şi a fost 
grozav faţă de nesaţul dregătorilor. Acestui voievod i-a dat duhovnicul său anafura 
otrăvită în noaptea Paştilor anului 1517 de la Hristos. 

Ştefăniţă-Vodă, feciorul legiuit al lui Bogdan-Vodă, a cutezat să taie pe cel mai cu 
putere dintre boierii săi, jertfindu-i şi feciorii, ca să nu se mai ridice în ţară alţi lupi, tot 
aşa de colţaţi ca lupul cel bătrîn. Şi după Arbore, portarul Sucevii, gîdea s-a trudit cu 
paloşul şi asupra altor boieri. Doamna şi cu neamurile ei i-au dat lui Ştefăniţă otravă. 

Pe Alexandru Cornea, copil din flori al lui Bogdan, boierii l-au înjunghiat la o 
vînătoare. 

Lui Lăpuşneanu-Vodă i-a dat pocal de otravă chiar Doamna sa, sub binecuvîntarea 
părintelui mitropolit Teofan. 

Aceste lucruri, căpitane, le-am văzut cu ochii noştri. Boierimea nesătulă a ţării 
aceştia a avut şi ea cuvînt şi diată să stingă neamul acelui Ştefan-Vodă, de care ea s-a 
înfricoşat patruzeci şi opt de ani. 

Acum doi ani, a pierit, prin viclenia boierilor, şi Ion-Vodă, os domnesc, feciorul lui 
Ştefăniţă-Vodă. 

Astfel s-a săvîrşit stingerea celor din osul lui Ştefan-Voievod bătrînul. Şi fiarele 
lăcomiei mănîncă moşia. 

Din locul său de unde nu se clintise, vorbi gros şi mormăit uncheşul Petrea: 

— He-he! Dar de ce Rareş-Vodă a adormit cu pace în crivat lîngă paraclisul cetăţii 
Sucevii? 

Presvitera a zîmbit: 

— Căci Petru-Vodă avea sabia duhului, care-i mai tare decît cea de fier. Şi la curtea 
lui Petru-Vodă mai erau şi altele, după cum ştii şi domnia ta, căpitane Petrea. 

— He-he! aşa este, s-a bucurat uncheşul. La Cetatea Sucevii se aflau două căpitănii 
ale străjerilor: patru sute de dalmaţi sprîncenaţi şi muţi, căpitanul lor fiind Batiste 
Negru; şi patru sute de moldoveni adunaţi de pe unde îi împrăştiase desnădejdea... 

He-he! Rareş- Voievod era un bătrînel hîtru, care se arăta numai cu această putere 
lînga sine! 

Presvitera Olimbiada şi-a înăbuşit glasul într-un suspin: 

— Of! domnilor şi fraţilor, fiecare îşi poate găsi Tebaida, întru care să-şi aşeze 
sufletul său. Eu am găsit-o aici, unde a închis ochii soţul meu. Dar aud încă furtunile şi 
valurile... 

Am cunoscut oameni vrednici pe care i-au copleşit răii. Văd în jurul meu căzînd şi 
pustiindu-se satele pămîntenilor. 

Acest mazil Andrei Dăvidean, văr de-al doilea cu noi, a fost în vremea lui staroste de 
Putna şi pe urmă de Neamţ, avînd cîrmă a corăbiei sale dreptatea. Cei tari l-au 
surghiunit în acest mormînt înflorit. 

Iarăşi s-a oprit. 

— Nu vă miraţi că am avut acest ceas de nebunie, vorbind fără oprire. Dar am 
cunoscut pe cel care are de împlinit şi el o diată. Şi mi-am adus aminte de toate. Nicoară 
va ajunge poate voievod al acestui pămînt; şi paloşul lui va sluji dreptatea. Poate fi-va şi 
el unul dintre cei jertfiţi, dar după jertfe vine răscumpărarea şi biruinţa celor buni. 

întorcîndu-şi privirea în locul unde stătuse mezinul, presvitera a aflat scaunul gol şi 
a văzut în închipuirea sa că în umbra pardosului scheaună un lupan de rînd. 

— Vai, cumătră Zenovie, a îngînat ea cătră mazilită. N-ai dreptate cînd îţi stingi 
ochii pentru cei duşi. Ţeasta fiicei tale e aşezată în gropniţa chinoviei de la Agapia din 

34 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 





sfeV^jS^-*; 



35 



Deal; nu mai ai de ce-o plînge. Păstrează-ţi lacrimile ce ţi-au mai rămas pentru tinereţile 
ce înfloresc acum. 

Bătrîna mazilită a aţintit-o cu spaimă pe presvitera, fără a înţelege asprimea 
vorbelor ei şi primejdia acelei primăveri. 

— Să mergem, i-a zis presvitera, să pregătim băutura de linişte pentru bolnavul 
nostru. 



35 



ffWW IfVUBM^H^J «^^■^^■«■4 ^^"iV*^VB^Mfl ■PritVI^ m ■ •N— ^^^^Hfc"»-"™ PHPV"iW^^M*4 M-^^^«i#^«i-B* «-^■pMhMMMJ ^■^«V.fe^^ 



WV^^Mj 



. . ■ > ■ -^«- -. - - --^- 






36 




CapitoCu[6 

Vorbe, (a casa CogofâtuCui Iorgu 



Cînd badea Ghiţă Botgros şi-a oprit calul lîngă foişorul casei logofătului 
Samson, a clipit din pleoape şi s-a holbat cu mirare. 
— Minune! a strigat el cu viers înalt şi voie bună. 
Masa din foişorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeţi şi acei oaspeţi 
ospătau. Printre dînşii badea Ghiţă a cunoscut numaidecît pe prietinul său nou, Radu 
diacul de la popasul lui Haramin. A văzut şi pe Caraiman, lîngă logofăt, în capătul 
celălalt. Dar dincoace, în istalalt capăt, diacul se afla aşezat la dreapta unui ostaş vechi 
şi cu înfăţişare aspră. 

— Minune! a strigat a doua oară badea Ghiţă, descălecînd grabnic. A ridicat braţele, 
şi-a lepădat cuşma, şi s-a dus cu paşi mari întru toată înălţimea şi uscăciunea sa, ca să 
cuprindă pe după grumaz pe diac, ce-i ieşise întru întîmpinare. L-a sărutat pe prietinul 
său de trei ori, l-a depărtat de sine ca să-1 cunoască mai bine; l-a mai îmbrăţişat o dată 
şi numai după aceea s-a potolit. 

— Vra să zică te-ai adunat cu soţiile domniei tale şi aţi nimerit aicea, la curtea 
mazîlului nostru! Asta-i după o rînduială mai presus de oameni, diece. Căci eu socoteam 
să nu te întîlnesc decît în altă viaţă. Aşa, n-a trecut decît ziua de marţi la mijloc. Am 
săvîrşit toate cîte-mi fuseseră poruncite de cătră mazîlul nostru. Şi astăzi, miercuri, am 
purces de la episcopia Romanului după slujba utreniei; am primit anafura şi, încălicînd 
am umblat fără popas. N-am mai oprit la Goraşcu Haramin, ca să nu întîrzii. 

Mă uit la aceşti bărbaţi şi-i cunosc că-s oşteni. Cine să fie? Cum îi chiamă? 

— Sînt cei pe care m-am dus să-i aştept sub piscul Bourei, prietene Ghiţă. 

— A! aşa-i pricina... păru el a se dumiri. Dar nu ştia încă nimic şi obrazul lui 
spînatic se încreţea de nerăbdare. 

Ascultînd numele acelor oşteni badea Ghiţă a poftit numaidecît să bată palma cu ei. 
La uncheş s-a oprit mai mult, cuprinzîndu-i palma cu amîndouă mînile, însă moş Petrea 
nu- şi îmblînzi deocamdată ochii. 

— Mai sînt unii lipsă, a dat lămurire diacul. 

— Cine? 

— Lipseşte de la această masă mai-marele nostru, a grăit Radu Suliţă, şi lîngă el se 
află domnia sa Alexandru. 

— Mă duc atuncea să mă închin şi domniilor lor la casa mazîlului. 

— Ba mai îngăduie, om bun, i-a zis pe neaşteptate şi cu blîndeţă uncheşul. înţeleg 

36 



r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



37 



că eşti bărbat cu libov şi cu inima ca pînea; îţi fac loc lingă mine şi te îndemn să 
cinsteşti cu un oştean bătrîn o ulcică de vin. 

— Numaidecît! şi din clipa asta-s robul dumnitale, a strigat badea Ghiţă. 

A venit la uncheş, pupîndu-i dreapta şi a băut după el din aceeaşi ulcică istovind-o 
şi apoi aruncînd-o peste parmaclîcul foişorului, în ogradă, între găini, unde pocnetul ei a 
stîrnit mare spaimă. 

— Iată, se întorc de la mai-marele nostru, a răsărit din locul său uncheşul, cei doi 
tovarăşi ai noştri care au făcut la chilia domniei sale strajă. Care vi-i vestea, prietinilor, 
şi cum îs ochii stăpînului nostru astăzi? 

— Vestea-i bună, uncheşule, a răspuns Toader Ursu. A lămurit mai bine Alexa 
Totîrnac: 

— L-am văzut pe măria sa rîzînd, cînd a primit din mîna copilitei stebla de 
zburătoare adusă de la pădure. A rîs şi a întrebat-o: 

— Cum te chiamă? 

— Tot Ilinca, a îndrăznit ea a răspunde şi a ieşit în fugă, fluturînd într-o parte cu 
fruntea. 

Cum şi-a sfîrşit Alexa vorba, s-a ridicat întru toată înălţimea sa uscată badea Ghiţă 
Botgros, s-a apropiat şi şi-a pus mîna dreaptă pe un umăr al oşteanului. 

Totîrnac s-a întors, privindu-1. Părea că nu-şi mai aduce aminte de nimic din 
trecut. 

— Cine eşti domnia ta? a întrebat el nedumerit. 

— Nu mă mai cunoşti? 

— Nu. 

— Nici după chip, nici după glas? 

— Nici după una, nici după alta. 

— Uită- te bine. 

— Mă uit. 

— Şi nu?... 

— Iaca nu. Ori, poate, nu-i fi dumneata Ghiţă pe care l-am lovit odinioară cu bîta, 
şi l-am brîncit în bulboana Moldovei? 

— Tocmai acela sînt şi mă bucur că te văd. 

— Dar de ce te bucuri? căci eu te-am ucis... 

— Mă bucur, duşmane, căci am fost fraţi şi am trăit ca în sînul lui Avram, cum 
spune popa Ciotică, şi numai iată piază-rea asupra frăţiei noastre: muierea lui Anania, 
cel care a fost tăiat de năvrapi în războiul lui Vodă Eraclid. Dragă mi-a fost şi tu mi-ai 
luat-o, şi eu am ieşit cu baltagul la potică în cărarea ta şi tu bine ai făcut lovindu-mă şi 
prăvălindu-mă în bulboană. Mai bine să-ţi fie ţie oprită intrarea raiului, iar eu să spun 
lui Sfîntu Petru: lasă-1 şi pe Totîrnac să intre aice, că eu l-am iertat. 

— Apoi dac-ai scăpat, a răspuns Alexa, bine-mi pare; şi că m-ai iertat, deasemenea 
îmi pare bine. Să ştii că Mîndra lui Anania mi-a fost şi mie necredincioasă. 

— Cunosc. S-a prăpădit pe cînd tu nu mai erai în sat. Ş-am îngropat-o în cornul 
ţintirimului spre miazănoapte, sub bradul cel vechi. Am plîns-o, căci mi-a bucurat zilele 
şi am iertat-o şi pe dînsa. 

— Tu eşti mai bun decît mine, Ghiţă. Eu în locul tău aş fi ars-o şi i-aş fi risipit în 
vînt cenuşa. 

— Nu te cred, Alexa. întru pomenirea muierii care ne-a fost dragă amîndurora, să 
bem din ulcica mea. 

37 






38 



Totîrnac a gustat din ulcica lui badea Ghiţă. Vinul i s-a părut prea acru. 

Amîndoi prietinii şi-au strîmbat nasurile unul cătră altul. S-au îmbrăţişat fără să-şi 
puie buzele pe ragilele obrazurilor. După care badea Ghiţă s-a tras la o parte, lăcrămînd 
singur şi stînd la sfat şoptit cu sufletul său. 

A intrat în foişor logofeteasa Măria, îmbujorată la obraz şi purtînd un chersin de 
plăcinte poale-n brîu, chiar atunci scoase din cuptor. Badea Ghiţă i s-a închinat, şi-a 
primit partea şi s-a aşezat, mai domolit, între uncheşul Petrea şi diacul Radu. 

Avea în acel timp trecere în ţara Moldovei o vorbă de la turci: 
Dacă vrei treaba să-ţi iasă, 
Nu grăi la lucru, nu grăi la masă. 

Cu rînduială asta — „nu grăi la lucru, nu grăi la masă" — ismailitenii cîştigaseră 
Bizanţul şi multe ţări şi ostroave ale creştinătăţii. 

Aşa că acei moldoveni de la ospăţul logofătului au ţinut samă de rînduială 
osmanlîilor şi au stăpînit în ei toate vorbele, toate întrebările şi răspunsurile, un pătrar 
de ceas. După aceea au lăsat turcilor lumea şi ei s-au bucurat în ţara lor cu multă 
zvoană de glasuri. 

Mai au ismailitenii o rînduială: că nu beau vin. Ca să-şi aibă mintea limpede, cînd 
cîştigă cu sabia haraciurile şi plocoanele sultanului precum şi dobînzile de război ce li se 
cuvin lor. 

— Ba nouă nu ne trebuie, zic moldovenii, nici război, nici dobînda săbiei; noi cu 
dulceaţă trăim în ţara noastră de podgorii. 

în sfîrşit, mai au ismailitenii şi a treia rînduială: că la ei femeile îs ca găinile 
împrejurul cucoşului; şi ei nu ştiu ce-i dragostea. Apoi de la asta are să le vie lor pieirea, 
că fiii lor sînt fiii roabelor, şi sămînţa vitejilor se va stinge. Pe cînd moldovanul se 
închină dragostei ca Făt-Frumos împărătiţei din poveste. 

Diacul Radu Suliţă s-a ridicat, cu ulcică nouă: 

— Eu zic aşa, a rostit el cuvînt, că-s bune rînduielile domniilor voastre de care a 
grăit fratele Alexa, pentru vorbă, vin şi dragoste; şi întocmai la fel ale noastre, ale 
moşnenilor din Ţara Românească; deci să ne înfrăţim. Să ne bucurăm un ceas. Scurtă-i 
bucuria, de aceea s-o preţuim. Bună-i vestea noastră de azi, că mai-marele nostru s-a 
odihnit bine şi s-a trezit cu ochii înseninaţi, zîmbind unei flori şi unei copile. 

Logofeteasa Măria sa strecurat furiş lîngă el şi 1-a sărutat pe tîmplă, fără a se 
ruşina. 

— Asta-i de la o răzăşiţă din Dăvideni, a rîs ea, pentru vestea bună ce ne dai, 
Radule vorbă-dulce. închinaţi domniile voastre şi pentru presvitera noastră Olimbiada, 
care dă celor întristaţi bucurie şi celor slăbiţi putere. 

Sfatul s-a oprit o clipeală, ca să se uite toată lumea din foişor la intrarea pe poarta 
deschisă a unui fecioraş de răzăş care aducea cîrdul de gîşte de la păscut. 

— Iaca şi Corniţă al nostru cel viteaz! s-a fudulit răzăşiţă. Ce-i, dragul mamei? 
Corniţă a ridicat ochii de sub streşina de păr bălan care-i umbrea fruntea. 

— Mămucuţă, a răspuns el; am adus gîştele şi bobocii să le dau codină. 

— Bine, dragul mamei; scoate cu căuşul, din lădoiul din chiler. 
Dar Corniţă rămăsese cu ochii rotunzi aţintiţi la lumea din foişor. 

Lepădînd varga, a venit fuguţa, a păşit treapta în foişor, a apucat-o pe logofeteasa 
de după gît, trăgînd-o înspre clonţişorul lui. 

— Mămucuţă, i-a şoptit el la ureche: văd aicea, în capul mesei, pe Sîntilie de 
as 'noapte. 

38 






39 



— Vai, dragul mamei, s-a crucit logofeteasa mîngîindu-1, nu mai spune asemenea 
vorbe, să nu ţi se întîmple vreun năcaz. Aista-i uncheşul Petrea. Du-te de-i pupă mina, 
şi vezi-ţi de gîşte. 

Bătrînul a mîngîiat creştetul copilului şi s-a înduplecat a zîmbi cînd acesta şi-a 
ridicat spre el ochii albaştri ca floarea de în. 

— Iaca ş-o plăcintă, Corniţă, s-a aplecat cu dragoste logofeteasa Măria spre fiul 
său. Să-i spui şi lui Coman să-şi ţie gura. înţeles-ai? 

— înţeles, a răspuns copilul coborînd spre varga lui. Dar se vedea că nu-i bine 
dumerit. 

Logofătul a clătinat din cap, în pofida logofetesei: 

— Ce-i şi cu copiii noştri, a zîmbit el; întocmai ca şi cu oamenii mari! Am spus şi 
am vorbit să nu se facă zvoană în sat despre oaspeţii noştri. Nu-i îngăduit să se 
împrăştie ştiri prin lume, nevastă! 

— Dar nu mai împrăştie nimeni ştiri, bărbate, a întors cuvînt logofeteasa Măria. 
Despre cinstiţi oaspeţii noştri nu ştie nimenea nimic în Dăvideni; iar Corniţă nu stă de 
vorbă decît cu bobocii. Deasemenea Coman al surorii mele, care, după cum ştiţi, e mai 
domol şi mai adormit decît Corniţă al nostru. 

— Dar Bujor, cel mai măruţ dintre feciorii ce avem? 

— Apoi acela nici n-a fost cu caii în prund as' noapte. Nu l-ai trimes oare 
dumneata, ieri, la stînă, cu Cercel? încă nu s-au întors şi mi-i mai mare grija să nu li se 
fi întîmplat ceva. 

— Da' nu li se mai întîmplă nimica, a liniştit-o logofătul pe soţia sa. 

Apoi s-a întors spre oaspeţi, îndemnîndu-i să nu uite dajdia dinţăritului, pe care au 
a o plăti în acea zi cu soare. 

— Socot, a adăogit el, că lumea din Dăvideni are altă grijă. Doar acolo, peste o 
săptămînă, dacă va răsufla ceva. 

Abia îşi arătase logofătul Iorgu încredinţarea asta, şi la foişor s-au arătat, sosiţi prin 
altă parte a ogrăzii, doi bărbaţi: unul nalt, cu plete cărunte, cu torbă de piele la şold şi 
baltag în mîna sa dreaptă, iar al doilea, mai scund, dar mai vîrstnic, purtînd ilic cu 
bumbi rotunzi de argint şi ciubote roşii. 

— Aista-i vornicul nostru, a strigat de sus logofeteasa; moş Evghenie, fratele 
mamei, Dumnezeu s-o ierte... De ce-o fi aducînd pe badea Nastasă pădurarul? 

— Dar nu-1 aduc eu pe dînsul, nepoată Mărie; m-a adus el pe mine. Mai întăi, a 
urmat îndată vornicul, mă închin cătră cinstita adunare. 

— Pofteşte la masa noastră... 1-a îndemnat logofătul, din fundul foişorului. 

— Om pofti, nepoate Iorgule; dar nu pentru asta am venit. Eu dis-de-dimineaţă am 
aflat că avem oaspeţi în sat la noi nişte vrednici oşteni. Dar badea Nastasă, pădurarul 
din Urlătoarea, a oblicit mai dimineaţă decît mine, de la fecioru-său, vatamanul 
tabunului de cai; a venit la mine acasă; am stat noi şi ne-am sfătuit; şi acum să vă spuie 
el năcazul ce avem. Eu îi stau mărturie şi sprijin. Spune, bade Nastasă! 

Uncheşul Petrea a rînjit: 

— întru mare taină ne aflăm noi aicea. . . 

Vornicul Evghenie a ridicat fruntea, cu oarecare măreţie: 

— Este cumva pricină de supărare? a întrebat domnia sa. 

— Ba nu, ba nu, s-a grăbit a răspunde uncheşul. 

— Ei, atuncea-i bine. Bade Nastasă, spune ce ai de spus. 

— Apoi eu ce să spun alta, a început pădurarul sprijinindu-se în baltag, decît că au 

39 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 Aţ^*"***^"**** M^^w-tv^^ m ■ vtp-^^H^»" phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



40 



pornit asupra noastră vajnic război nişte mistreţi din codru. Jale mare la ogoarele 
Dăvidenilor dinspre apa Moldovei. Vin la mine, la Urlătoare, neveste şi se tînguie că 
porcii sălbatici le calcă mazărea şi bobul. Tot la două nopţi răzbesc acolo şi clefăiesc în 
păstări. Mai mult împrăştie şi strică decît mănîncă. 

Acu eu i-am pîndit la luna plină pe aceşti vrăjmaşi, să-i văd de unde şi cum vin. 

Se află o rîpă în margine de codru pe unde coboară. Stau buluc în gura rîpei şi 
ascultă; stau, parcă ar fi bolovani. Şi numai unul, cel mai bătrîn şi mai cuminte, se 
mişcă spre apă. Cînd şi cînd se opreşte, ascultă, adulmecă vîntul. Numai ce trece apa, 
nu departe de poiana bulboanei. Cum a ajuns dincoace iar stă, ca să-şi ieie 
încredinţările. Şi odată porunceşte: broh! 

Cum a poruncit, turma de dincolo intră în Moldova şi vine buluc dincoace, înotînd 
lin. 

Iar se opresc şi stau o vreme. Apoi mistreţul cel mare se mişcă înainte singur, 
domol, cu opriri şi cu mare fereală. Trece la mazărea şi la bobul de care v-am spus. Mai 
face un pas; rupe din păstări, clefăieşte, iar se opreşte şi ascultă. Ceilalţi nu se clintesc 
din prund. îi luminează luna. Sînt vreo patruzeci de porci, scroafe şi godini. 

Dintrodată iar s-aude porunca bătrînului: broh! Şi turma se duce la el. Rup, 
mănîncă, mai ridică sfîrlele ş-ascultă; iar mănîncă. 

Apoi, înainte de a se arăta zările zilei, se întorc pe unde au venit, avînd căpitan şi 
călăuz tot pe bătrîn. Se năruie deodată în baltă, duruie după aceea în prund, şi cît ai 
scapără au ajuns în rîpa de unde au ieşit. 

Asta am văzut, fraţilor oşteni; şi noi n-avem ce le face. Dacă se sparie de om ori de 
foc, contenesc de a veni cîteva zile; apoi pălesc în altă parte. Aşa că noi le lăsăm lor 
stricăciunea începută, ca să nu mai avem pagube şi aiurea. 

Pădurarul s-a oprit, s-a îndreptat de şale, a ferit baltagul, şi-a mîngîiat mustăţile 
cărunte. 

— Ce zic eu, domnilor şi fraţilor, a urmat la cuvînt vornicul Evghenie, mişcîndu-se 
un pas înainte. Ajutaţi-ne domniile voastre cu sculele ce aveţi şi ne scăpaţi de aceşti hoţi 
vicleni. Numai cîţiva să cadă, ori să doborîm pe călăuzul cel bătrîn, şi nu se mai întorc 
aici; îşi caută loc de pradă în altă parte, peste şapte văi şi şapte pîraie. 

— Şi cînd ai vrea domnia ta să ieşim la asemenea vînătoare? Chiar acuma? 

— Nu, cinstite oştene, ci cînd va fi bunăvoinţa dumilorvoastră. 

— Apoi, întăi trebuie sfat; şi după asta alegem ziua. 

— Tot asemenea părere am şi eu. Prea mult să nu ne grăbim. Iar domniile voastre 
vă luaţi îngăduinţa care-ţi socoti-o. 

— însă nici de întîrziat nu putem întîrzia. 

— Ba mai zăboviţi, vă rog, cinstite oştene, s-a rugat vornicul, scoţîndu-şi cuşma 
bălţată de miel. Grija c-or afla oameni străini, lepădaţi-o. Răzăşii noştri de la Dăvideni 
sînt ca albinele care nu sufăr în ştiubei fluturele cu cap de mort şi-1 străpung la urdiniş 
cu acele lor. Parcă numai cu aceşti mistreţi avem noi luptă? Avem multe altele; iar 
dăbilarii şi jăcmănitorii de la Domnie nu-i putem suferi între noi, cum nu pot suferi 
albinele fluturii cap-de-mort. Cum s-arată, cum ridicăm asupra lor boldurile! Să zicem 
c-om rîndui vînătoarea sîmbătă ori duminică înainte de leturghie. 

— Pînă atuncea, noi pădurarii, s-a amestecat Nastasă, împresurăm locurile şi le 
aflăm mistreţilor mocirla unde hălăduiesc. în ziua hotărîtă, o împresurăm cu oameni şi 
mai ales cu cîni vrednici. îl rugăm şi pe logofătul Iorgu să ne deie atunci pe Vidra 
domniei sale cu cei patru. 

40 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



41 



— Care patru? s-a mirat uncheşul Petrea. 

— Asta-i altă poveste, căpitane Petrea, pe care ţi-oi spune-o mai pe urmă. Se 
ridicase în aceste părţi de lume, căpitane Petrea, un lup sur, cu părul aproape ca 
năgara. Şi trăind el în preajma stînilor noastre, îşi lua de la turmă dobînda, cum e 
obiceiul acestei fiare. Nici păstori, nici zăvozi nu l-au putut birui. Şi fiind acu patru ani 
la o cîşlărie haita noastră Vidra, pe care aţi văzut-o, iată că s-a pustiit o vreme cu acel 
lup sur; ş-apoi după aceea, cînd i-a venit vremea, a fătat patru căţei care toţi au avut 
părul fiarei, numai capul le era negru şi sprîncenele roşcate ca ale mamei lor. Cînd s-au 
ridicat căţelandri, s-a văzut că „cei patru" — cum le spunem noi — au să fie mai mari şi 
mai voinici decît mama lor. Trăiau bine la ciobani şi păreau blînzi. Cînd au ajuns 
vîrstnici, au ieşit cu haita, ascultînd-o şi bătîndu-se cu dînsa împotriva vrăjmaşilor 
sărmanelor oi. Ciobanii le-au pus ragili şi i-au mîngîiat pe ochi pentru isprăvile ce 
săvîrşeau. Iar în iarna care a trecut, cei patru au prins pe lupul cel sur în preajma haitei 
şi l-au rupt. 

— Ciudată poveste... s-a mirat diacul. 

— Apoi, s-a înălţat de la locul său uncheşul Petrea, după vestea pe care ne-a 
adus-o Alexa despre mai-marele nostru, nu se poate să nu dăm răspuns bun acestui 
cinstit vornic şi pădurarului. în două zile binevoiţi a împlini cele de cuviinţă, iar noi 
ne-om struni arcele, ne-om ascuţi săgeţile, ş-om scoate întru slava măriei sale şi alte 
meşteşuguri, de care se va pomeni la Dăvideni după plecarea noastră. 

Toate cîte se petrecuseră la acel prînz, le privise diacul Radu, şi toate cîte se 
vorbiseră, le ascultase. Şi-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în fiinţa lui fluturele 
negru al neliniştii. 

Cucoşii ogrăzii au cîntat ceasul al nouălea al zilei şi ornicul lui Caraiman, din 
straiţa pe care o avea el atîrnată pe umăr, a dat deasemenea mărturie de trecerea 
timpului şi împuţinarea vieţii noastre. 

— Eu zic, diece, a grăit uncheşul sculîndu-se din scaun, să nu-1 lăsăm pe măria sa 
fără strajă. 

Cei doi oşteni s-au retras în colţul foişorului ca pentru o vorbă tainică. După aceea 
s-au dus la chilia lui Nicoară, în casa mazîlului. 

Nicoară aţipise. Mezinul Alexandru nu se vedea nicăieri. 

Uncheşul Petrea a rămas neguros într-un jîlţ din tindă. în fiinţa lui încă nu se 
domoliseră neliniştile. 

Diacul s-a întors pe treptele intrării. I s-a părut că vede ceva într-un colţ singuratic 
de grădină? Parcă ar fi trecut prin soare, o clipă, fruntea lui Alexandru. Poate să fi fost o 
părere; a auzit paşi pe sub teii înfloriţi şi a aşteptat să se arate cel pe care îl căuta. Dar 
nu era decît părintele Ciotică, îmbrăcat cuviincios cu rantie neagră şi cu potcap cum 
purtau clericii la Bizanţ. Avea ciubote roşe pe care şi le privea umblînd. în stînga ţinea 
crucea cu mănunchi de busuioc, şi la subsuoara dreaptă strîngea un terfelog nefolositor. 

— Domnul Dumnezeu să te binecuvînteze, a zis el diacului. Şi-a adunat după 
urechi pletele şi şi-a vîrît la ceafă, sub rantie, coada împletită. Dumneata eşti straja la 
măria sa? 

— întocmai cum spui, părinte. 

— Şi te chiamă Radu? Adică Bucurie ? 

— Şi asta-i adevărat şi aş vrea să cunosc pe cine caut, sfinţia ta. 

— îl caut chiar pe măria sa bolnavul. Nu m-a chemat, dar am socotit să vin singur, 
cu puterea mea, ca să-i cetesc măriei sale moliftele cele de cuviinţă. 

41 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb ■pdjtnrt' — ~ ■ k. ■ y ii. ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** a^^Mvam ■^^■^^■^ 



42 



— Socot că n-ai făcut rău, părinte Vasile. 

— Ba spune-mi, diece, cum îmi spun toţi. Eu îs popa Ciotică, cel cu faimă în 
răzăşia Dăvidenilor. Şi eu de carte n-am nevoie, Maica Domnului înzestrîndu-mă cu har 
de a şti toate pe de rost ca apa. Cînd am făcut slujbele de încercare în faţa 
preasfinţitului Istatie, îmi mergea gura de nu mă putea opri nimene; iar călugării şi popii 
ce erau de faţă numai crăpau de ciudă şi de demonul zavistiei care-i muncea. 

Uncheşul a poruncit gros din pragul chiliei lui Nicoară: 

— Lasă-1 să intre, diece, măria sa îl primeşte. 

Atunci, părintele Ciotică s-a bucurat şi, vîrînd mîna dreaptă sub rantie, a tras din 
sîn patrafirul. A lepădat pe-o măsuţă potcapul. Trecîndu-şi după grumaz patrafirul, s-a 
poticnit la prag, închinîndu-se adînc spre faţa luminată a lui Nicoară. A deschis 
terfelogul, a pus în el crucea mică de lemn de chiparos, adunînd o parte a terfelogului cu 
alta, şi a prins a murmura cu grăbire rugăciunile cele de obşte. îşi făcea des semnul 
crucii, poposea şi pornea iarăşi. A isprăvit degrabă. 

— Căci oamenii în ziua de azi n-au vreme, s-a dezvinovăţit el. Şi rugăciunile 
cuviincioase pe care le-am rostit măriei tale, a urmat sfinţia sa, nimene nu le putea 
spune mai repede decît popa Ciotică în toată lumea asta. Şi te rog pe măria ta să-mi 
slobozi pentru treaba ce-am săvîrşit un firfiric de argint. Iar împărtăşania, măria ta, 
nu-s volnic a o săvîrşi. La urma urmei, ce nevoie poate fi de împărtăşanie? Dumnezeu 
vede şi cercetează pe om pînă în rărunchi, şi gata! 

Nicoară ascultase pe gînduri şi a căscat cu lacrimi. 

— Mi-i somn, părinte, şi aş vrea să dorm. 

— Tare bine, măria ta, somnu-i sănătate. Aşa că mulţămesc pentru banul de argint 
pe care-1 văd pe masă şi-ţi poftesc măriei tale uşurare grabnică. 

— Popa ista vorbeşte ca unei lehuze... a mormăit uncheşul. 

— Şi-aş mai sta, a urmat popa Ciotică, dar mai am de făcut două rugăciuni la 
ţigani, şi trei la vecinii mazîlului nostru, şi încă una la o babă care trage să moară şi se 
ţine cu căngile de viaţă, pînă ce-oi veni eu s-o izbăvesc — s-o îndrum în loc de bucurie, 
în loc de verdeaţă, c-un dărăb de pită în fiecare dimineaţă. 



42 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






43 




CapitoCu[7 

(Poveşti vechi 




e află o privelişte încîntată cum nu e alta pe lume. Nu departe de locul unde 
(puhoiul Sucevii intră ca un paloş de steclă în apa domoală-a Şiretului. 
Acolo, la domnia lui Ştefăniţă-Vodă, şi-a fost clădit curte cu turn de strajă 
un cneaz, cu numele Iurg Litean. Nu era cneaz, dar aşa-i zicea lumea pentru pohfala ce 
arăta. 

Totuşi curtea lui, afară de turn, n-avea nimic deosebit. Casa era clădită din bîrne de 
stejar, lipită cu lut şi apoi stropită cu tencuială de var. împrejmuire de şipci înalte. 
Numai la odăi şi la saraiuri erau parcane. Chilii cu îndestulare pentru oaspeţi şi 
petreceri. De cîteva ori pe an aici se afla desfătarea boierilor curteni ai măriei sale. 

Avea acest Iurg Litean părul creţ în cap şi în barbă, şi ochii mari. Umbletul îi era 
greoi, fiindu-i picioarele arcuite înafară; drept care viaţa lui, cît nu stătea în casă, era 
mai mult în şa. Lumea îl vedea numai îngemănat parcă pe un cal alb, de aceea îi şi 
scornise porecla cu care era de obşte cunoscut, Iurg Calalb. Aşa ca el erau schiţii cei 
vechi care-şi făceau viaţa călări, iar cînd coborau pe pămînt, umblau legănat ca raţele. 

Pămînt şi turme avea numai pentru hrana curţii. îndeletnicirea lui era să iasă de 
două ori pe an, cu învoirea Domniei, dincolo de hotare, luînd cu el slujitori paşnici şi 
două chervane de cele mari. încărcătura era mai slabă la dus; iar la întors chervanele 
erau bucşite de blăni de sălbătăciuni rare de la miazănoapte, mai ales soboli, şi de 
postavuri de Veneţia. Cît stătea la Liov şi cît umbla în împărăţia nemţească cumpăra şi 
vindea de două şi de trei ori cît aducea în ţară; aşa că-i era umflat chimirul, după o 
vorbă pe care o spunea el, uneori, prietinilor puţini ce avea: „Nu-i negoţ bun, dacă nu 
cumperi ieftin şi nu vinzi scump". Şi totuşi, nu mărturisea acelor prietini tot negoţul 
său. Căci cîştigul lui cel mare îl aduna în pietre scumpe; şi nu era în ţară om mai 
priceput decît el în asemenea negoţ. Cu dibăcia lui ascunsă, n-aducea aur de la Ieşi şi 
de la nemţi, ci rubinuri şi smaragde. Aurul e primejdie. Iar pietrele rare le ţii într-o 
punguţă cît un ou, şi aceea o amistui într-un cotlon sfredelit în chervan, de n-o află şi 
nici n-o caută nimeni. 

Cînd a ajuns la patruzeci şi cinci de ani ai vîrstei sale, acel Iurg Litean, poreclit 
Calalb, s-a gîndit să facă cel mai plăcut popas al vieţii sale. A căutat şi a găsit o fecioară 
orfană, surghiunită la o mănăstire de maici de cătră fraţii săi, care au prădat-o de 
zestrea ei părintească. Fiind acea fecioară frumoasă şi înaltă în boi, după gustul său, a 
scos-o din mănăstirea Adam, unde se afla, plătind-o stăreţiei c-o icoană ferecată în 

43 



hwh ImiBM^H^j *i^p^^^n*.*w4 flţjlnwi^M^Hri a#»Mm^ m m. «^^*^h ■ u phpv"iw^^m*4 ^rm-^^^mm^^m** ■-^^'««■■«f ^-^mi&m^ 



44 



argint, şi s-a cununat cu ea la Suceava, în vederea curtenilor şi a măriei sale, şi apoi a 
adus-o cu alai la aşezarea sa cea cu turn de piatră. 

Numai ce-a înflorit acea orfană şi i s-au dezvălit frumuseţi ce stătuseră pînă atunci 
ascunse în fiinţa ei. O chema Calomfira şi-i pusese soţul său Iurg verigă de aur la 
degetul cel mijlociu al mînii stîngi, cu piatră de opal cît un ou de pitulice. Şi-i închina 
straie scumpe. Numaicît acea însoţire a rămas cîţiva ani stearpă. 

Erau locurile acelea din preajma curţii lui Iurg Litean nu numai ca o vedenie 
fericită. în oglinda sură a Şiretului îşi plecau creştetele sălcii vechi, în care huruiau, 
vara, turturele. Şi în stecla creaţă a Sucevei năluceau eleni. Şi sub poalele codrului 
umblau cîrduri de căprioare. Se afla ş-o poiană veche, ce-i zicea Poiana Ursului, unde 
făceau obişnuit sobor vînătorii, toamna. 

în toamna anului al treilea după nunta acelui cneaz neguţător, măria sa 
Ştefăniţă-Vodă a venit cu alai, la vînătoare. Au înţesat tăriile codrului de dincolo de Şiret 
cu voloc de oameni, au hăituit domol sălbătăciunile tot mînîndu-le spre locul unde 
aştepta măria sa cu curtea şi vînătorii săi. Şi-n ziua întîia, sară, au rămas cerbii 
împresuraţi, şi toată lumea pe loc, la ospăţ, urmînd ca a doua zi pe la amiază să se 
sloboadă sălbătăciunile bulucite pe o vale, unde s -aţinea curtea. 

Iată că, la cea dintăi strajă a nopţii, s-a auzit în Poiana Ursului freamătul grăbit al 
codrului, ca o viitură de ape mari. Huhurezii cu ochi de om au huhuit cu spaimă, şi 
potopul ploii n-a întîrziat. 

Curtea s-a sculat de la focuri, fugind pe cai şi-n căruţe la aşezarea lui Iurg Calalb. 
Acolo măria sa a ajuns cu şiroaiele curgîndu-i din plete. Şi i-au ieşit înainte cu făclii 
jupîneasa Calomfira şi slujitoarele ei, călăuzindu-1 pînă la chilia gătită în pripă pentru 
măria sa. 

S-a făcut haz şi s-a băut vin vechi în cupe de cleştar. Iar măria sa Ştefăniţă, de şi 
era băutor vrednic din fire, s-a simţit prea devreme cuprins de trudă şi a poftit să se 
ducă la culcare, îndemnîndu-şi însă curtea să nu-şi lese îndeletnicirea cea bună decît 
atunci cînd va conteni ploaia. 

Noaptea aceea şi-au însemnat-o în mintea lor trei fiinţi: Ştefăniţă-Vodă, jupîneasa 
Calomfira şi sotnicul Petrea, care era de strajă cu paloşul la uşa măriei sale. 

Apoi Domnul a mai făcut cinste curţii lui Iurg şi la Anul Nou, cînd a găzduit în acea 
albă privelişte a codrilor trei zile, avînd cu sine pe slujitorul său prea iubit Petrea 
sotnicul. Era tinerel acest oştean, însă vrednic şi cu credinţă. 

La şase luni după vînătoarea din toamnă, cînd huhurezii cu ochi de om chemaseră 
furtuna, au pornit dezgheţurile unei ierni cum nu se mai pomenise din bătrîni. Atît omăt 
s-a topit şi atîta s-au umflat Suceava şi Şiretul, împreunîndu-se în lunci, încît s-a 
întemeiat o vedere de la casa cneazului Iurg cum n-a mai fost într-un veac vechi şi cum 
nu va mai fi decît într-o mie de ani. într-acea mare spumată a revărsării, se adunaseră, 
din zborul lor de primăvară cătră miazănoapte, toate sălbătăciunile aripate, de la lebădă, 
babiţă şi gîscă pînă la cele douăsprezece soiuri de raţe şi răţuşte; bîtlani, cocori şi stîrci 
şi ţigănuşi de la Eghipet şi mărunţei cu pliscul lung care strigă chi-vi, chi-vi; şi alte 
paseri ce grăbeau la cuibarele lor de baştină din ostroavele dezgheţate de la marea albă. 

Atunci a venit iarăşi măria sa Ştefăniţă şi s-a bucurat de acea vedenie, de care se 
desfătează poate şi în somnul său veşnic; şi a aflat, la ceasul de dragoste cu Calomfira, 
că se va naşte copil şi poate fi-va bărbat, moştenitor din osul său. 

I-a spus aşa Ştefăniţă Calomfirei: 

— Ascultă ce-ţi spun eu, prea iubito, şi ia aminte: La ceasul uşurării tale, soţul tău 

44 



^ybt^i^HH#^»«ft < ■ r W 










45 



Iurg nu va fi aici; îi voi da slobozenie să se ducă cu chervanele lui în Lehia. Şi voi trimete 
o moaşă iscusită de la curtea mea, să primească pruncul. Va veni cu ea credinciosul 
meu, sotnicul. Şi de va fi fecior, apoi credinciosul meu sotnicul îl va însemna cu foc, 
punîndu-i la umărul stîng pecete, ca să-1 cunoască pe urmă norodul că-i din osul meu. 

Aşa s-a făcut. Şi fiind la iulie în 21 naşterea pruncului domnesc, maica lui i-a pus 
numele Ion. 

Iar cînd s-a întors Iurg din negoţul său, jupîneasa Calomfira i-a înfăţişat pruncul 
îngenunchind şi mărturisindu-şi păcatul. 

Fiind om înţelept, Iurg Litean şi-a închinat fruntea şi a primit darul de preţ ce-i 
înfăţişa nevasta şi a rostit şi domnia sa aceste cuvinte: 

— Ascultă ce-ţi spun eu, prea iubito, şi ia aminte. Nu-s taine care să nu se deslege 
şi lăcăţi care să nu se deschidă. Asupra acestui copil domnesc stă primejdia din clipa 
cînd a deschis ochii pe lume. Şi acea primejdie poartă într-o mînă sabie şi în alta 
jungher înveninat. Vrăjmaşii lui Ştefan-Vodă, ai lui Bogdan-Vodă şi ai lui Ştefăniţă-Vodă 
sînt şi vrăjmaşii acestui prunc. De aceea trebuie să-1 depărtăm şi să-1 ascundem şi, cînd 
va împlini zece ani, îl trimetem la Liov, dîndu-i dascăl bun şi învăţătura ce se cuvine s-o 
aibă voievozii. Să-i văd semnul. Acest prunc fi-va poate, cîndva, Domn ţării. 

Desfăcînd pruncul din scutece, jupîneasa Calomfira a arătat soţului său semnul, şi 
Iurg Litean şi-a închinat asupra acelui semn fruntea. 

Iar după aceea mult n-a trecut şi Ştefăniţă-Vodă a pierit, adăogindu-se la strămoşii 
săi. 

Şi cînd a sosit ceasul hotărît, Iurg şi jupîneasa Calomfira au căutat pe oşteanul 
care cunoştea taina şi i-au încredinţat pe pruncul Ion. L-au legat, cu jurămînt şi 
blăstăm, să-1 ducă în casa lui Maţi Harian, neguţător de pietre scumpe la Liov, văr de-al 
treilea al lui Iurg. 

Astfel a fost dus în ţară străină copilul pe care Ştefăniţă-Vodă îl făcuse jupînesei 
Calomfira. 

Trecînd iar vreme, între valuri care bîntuiau ţara după alte valuri, într-o primăvară, 
după întoarcerea sa cu chervanele de la Liov, Iurg Litean, poreclit Calalb, a slăbit şi, 
simţindu-şi aproape ceasul sfîrşitului, a chemat pe doamna sa Calomfira şi i-a grăit 
astfel: 

— Ascultă, prea iubito, şi ia aminte. Bine am trăit cu tine în această viaţă şi acum 
vine vremea să te părăsesc. Să ştii că-ţi las ţie o parte din tot ce-am agonisit, aur şi 
pietre scumpe. Partea ta se găseşte în tainiţa turnului şi cheia tainiţii e în taşca de sub 
perina pe care îmi zace fruntea în acest din urmă ceas al meu. Vei mai găsi în taşca de 
piele şi însemnarea pentru rubinuri, olmazuri şi smaragde ce se află în păstrarea vărului 
meu Maţi Harian. Acelea sînt zestrea măriei sale Ion, fiul răposatului Ştefăniţă-Vodă. Şi 
tu să nu te temi, prea iubito, că Maţi Harian e viclean cuvîntului său, căci Maţi Harian e 
cel mai detreabă om din ţara Craiului şi a înfiat pruncul în faţa lui Dumnezeu şi a 
judecătorilor de la Liov. 

Contenindu-şi vorba, Iurg Litean şi-a contenit şi răsufletul vieţii. 

După ce 1-a îngropat cu cinste în paraclisul curţii pe soţul său iubit, jupîneasa 
Calomfira a stat să cugete cum să se ducă să-şi vadă fiul la Liov. 

Prin slujitorii săi credincioşi, s-a ajuns cu sotnicul Petrea, care trăia în Suceava, 
sub cetate, depărtat de la slujba Domniei. Căci sotnicul Petrea slujise la Ştefăniţă-Vodă, 
iar Vodă Rareş slobozise din leafă pe toţi slujitorii nepotului său Ştefăniţă. 

S-a sfătuit jupîneasa Calomfira cu sotnicul Petrea şi s-au înţeles s-o ducă stolnicul 

45 



HWH ImiBM^H^J *i^P^^^n*.*w4 flţjnWl^MWHB ^h^W «M* Jfc 9 «^^M^ta ■ hi PHPV"iW^^M*4 «-^^^«hfr^*** «— ^^P^«B«W ^—-m+^m^^ 



46 



Petrea la Liov să-şi vadă feciorul. S-au pregătit în vremea primăverii, au mai întîrziat o 
parte din vară pentru rînduielile curţii de lingă apa Sucevii şi a Şiretului; şi pe la Sîntilie 
s-au dus la Liov, punînd subt ochii domniei sale Maţi Harian hîrtiile din taşca cneazului 
Iurg. 

Tare s-a bucurat domnia sa neguţătorul Harian de vederea jupînesei Calomfira, şi a 
înfăţişat-o fiastrului său ca pe sora maicii lui drepte. Şi jupîneasa Calomfira a plîns 
îmbrăţişîndu-1, iar Ion-Vodă copilandrul n-a ştiut că acea jupîneasa frumoasă e chiar 
maica lui. 

Apoi în anul celălalt jupîneasa Calomfira nu s-a putut duce la Liov, căci a fost 
lehuză, din dragostile ce-o ameţiseră, cu prietinul său sotnicul Petrea. însă în anul 
celălalt care a urmat, s-a dus iar la Liov şi a îmbrăţişat pe copilandrul Ion-Vodă, mai 
marele său născut. Şi s-a tot dus aşa în toţi anii, pînă la domnia lui Lăcustă- Vodă, cînd 
prietinul său oşteanul Petrea era căpitan la curte şi a însoţit-o pe doamna sa cu 
doisprezece călăreţi pînă în Lehia. Iar cînd a pierit Alexandru Cornea în luna lui faur la o 
vînătoare, jupîneasa Calomfira a mai fost o dată lehuză în curtea cea veche dintre apa 
Sucevii şi Poiana Ursului. 

Lucruri vechi, lucruri uitate, vorbe duse de faimă... 

Presvitera îşi amintea de unele, stînd în scaun, la căpătîiul lui Nicoară. Era o 
dimineaţă leşietică şi vîntul zvonea în grădină cu înmlădieri jalnice, împroşcînd stropi în 
geam. 

Rănitul dormea adînc sub puterea băuturii de capete de mac pe care o primise la 
miezul nopţii. Se răsucise sub pocladă. Gemea încet; avea un vis tulbure. 

A deschis deodată ochii: 

— Presvitera Olimbiada, am visat o întîmplare de demult. 

— Şi eu deasemeni, măria ta, stînd trează. 

însă Nicoară o privea ţintă fără s-o vadă. Şi-a lăsat iar ceafa în perină, închizînd 
strîns pleoapele. 

— Am visat un vis... a bolborosit el. 

A tăcut scurt răstimp; după aceea a rostit limpede: 

— Se făcuse că mă aflam la Bar în Lehia, cu Alexandru. El de doisprezece ani, eu de 
douăzeci. Şi iată, ra-am spăimîntat de o veste venită ca o pajură asupra noastră. 

A şoptit mai încet: 

— Că pe maica noastră au tăiat-o lotrii. Să le spuie unde i-s comorile. Ea nu le-a 
spus ş-au tăiat-o. 

Şi noi ne-am dus s-o vedem... 

Nu ne-am dus, că era pierită şi îngropată... şi curtea arsă... 

Slujitorul de credinţă al mamei, uncheşul Petrea, ne-a înfăţişat fratelui nostru 
Ion-Vodă la Liov. 

Atuncea a aflat Ion-Vodă că sîntem fraţi drepţi dintr-o mamă. . . 

Şi măria sa a poruncit uncheşului să ne ducă în ostroavele zaporojenilor, să 
învăţăm meşteşugul războiului. 

Pribeagul rănit se frămînta, se frămînta, căutînd prin somn o aşezare mai prielnică. 

Presvitera Olimbiada s-a plecat asupra lui, suflîndu-i peste pleoape. 

Nicoară s-a răsucit pe coasta dreaptă. A deschis deodată ochii limpezi şi s-a liniştit. 

— Vorbeam prin somn, presvitera, cum am uneori nărav. Ce-am spus? 

— Că te-a trimes Ion-Vodă la zaporojeni. 

— Da, se poate; însă dumneata să ştii, presvitera, că-s numai nişte năluciri. 

46 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



47 



— Nici nu le-am ascultat. Mă uitam la ploaia asta care nu mai stă de asară şi-ţi dă 
truda neliniştii. Dormi; mai ai pînă ce-ţi vei împlini somnul, ş-ai să uiţi visul rău. 

— Da, a şoptit Nicoară, ş-a adormit iarăşi. Presviterei i s-a părut că somnul i-i lin, 
ş-a oftat, aşezîndu-se iarăşi în scaun, cu braţele încrucişate pe sîni. 

în tindă s-au auzit un răstimp mormăind străjile: Ştefan a Măriei şi Stîngaciu. 
După aceea se vede că au căzut iar cu capetele în culcuşuri, căci presvitera a început a 
auzi prin părete bîzîit straniu. 



47 






WV^^Mj 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






JSiH . :-=-, — =1 .__ ■-- ■ -•*?- ^^- 




48 




CapitoCu[8 

Vînâtoare suS piscuCtBourei 



rf^^ot la a patra săptămînă e orînduit de la episcopie să vie la biserica 

i Dăvidenilor un cuvios ieromonah de la schitul din codru, să facă slujbă 

^^J^ împreună cu părintele Ciotică şi să cetească şi cazania. 

Numai ologii nu se îngrămădesc atunci la leturghie; altfel vine tot satul aducînd 
multe daruri. Şi preotul şi ieromonahul se întrec în cîntări, biruindu-1 mai des popa 
Vasile pe călugăr deoarece popa nostru Vasile are viers tare frumos. Iar la cetanii popa 
Ciotică spune fără să se uite în tipic şi iese la capăt mai repede decît cărturarul. Dar la 
cazanie, ieromonahul e întru toată puterea şi slava, şi înşiră poveştile sfinţilor domol şi 
cu rînduială şi unii ascultă, iar alţii se uită la zugrăvelile de pe păreţi. 

A cetit anul trecut, la sărbătoarea Sfîntului Spiridon, ieromonahul Diomid de la 
Boureni, minunile acelui vraci şi filosof iscusit, care a biruit pe necredinciosul Arie în 
fapte şi întrebări. 

Las' că a poruncit să se lipească la trupuri capetele cailor săi tăiate de cătră sluga 
necuviosului. Dar sfîntul nostru părinte Spiridon a dovedit lui Arie cum e cu Treimea 
cea de o fiinţă. A luat în mînă o cărămidă şi a zis: una este! şi, cînd a cuvîntat astfel, 
focul s-a aprins pîlpîind în sus, apa a curs în jos, iar lutul a rămas în pumnul sfinţiei 
sale. 

La un an după aceea, părintele Vasile Ciotică s-a aflat singur în biserică în faţa 
poporanilor săi, nefiind rîndul călugărului să ajute la leturghie. 

Părintele Ciotică băgă de samă că răzăşii şi răzăşiţele, după rugăciunile şi cîntările 
sale, mai aşteaptă ceva. Şi-a adus aminte de cazanie şi de isprăvile sfîntului din celălalt 
an. 

— Eu ştiu ce aşteptaţi domniile voastre, a zis sfinţia sa ieşind la altar. Eu am să vă 
spun, fraţilor mei, că nu s-a aflat să mai fi săvîrşit sfîntul Spiridon alte isprăvi decît cea 
cu caii şi cu cărămida, aşa că rămînem tot la cele ştiute. Dac-a mai săvîrşi alte minuni 
pînă la anul, vi le-oi spune atuncea. 

Răzăşii noştri de la Dăvideni, fiind hîtri din fire, s-au bucurat de cele arătate de 
preotul lor şi le-a plăcut cazania popii Ciotică mai presus decît cazania ieromonahului 
Diomid. 

Istoria asta o spunea o căpităneasă a unor neveste îndrăzneţe care suiseră, în 
număr de paisprezece, în foişor la logofeteasa şi cînd colo, în foişor găsiseră pe uncheşul 
Petrea, pe diacul Radu şi pe badea Ghiţă Botgros. 

48 



m#w IfviHM^H^j «i^^>^«<«b4 ^^^m^m^mf^^mmm ■PtfWf*^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



49 



Aceşti doi bărbaţi din urmă se stricau de rîs. Uncheşul avea mai multă stăpînire de 
sine şi se uita pe sub sprinceană la muieri. Cine ştie ce-or fi punînd ele la cale! 

— Este vreun drac la mijloc, a mormăit el cătră soţii săi. Să chemăm pe logofeteasa 
Măria, să ne deie ajutor. 

S-a întors spre căpităneasă: 

— Mă rog dumnitale, care ţi-i numele? 

— Marga mă chiamă, a răspuns ea, şi nu mă lua domnia ta, oştene, cu blîndeţă şi 
cu şiretlic. Nu socoti că ai să ne îmblînzeşti. S-ar fi putut întîmpla asta în dalba tinereţă. 
Dar acum avem năcaz de crapă inima-n noi. 

— Ce este, mă rog dumnitale, jupîneasa Margă! Cazania a fost, se vede, un tîlc 
împotriva noastră. . . 

— Apoi tot om îndrăzni şi ţi-om spune, uncheşule. Am părut noi cutezătoare, dar să 
ştii că de domnia ta ne sfiim. Aceste paisprezece neveste de răzăşi care ne aflăm aici 
sîntem din partea cealaltă de sat, şi nouă ne farmă porcii mistreţi toată munca din 
primăvara asta. 

— Bobul şi mazărea? 

— întocmai precum spui, cinstite oştean: bobul şi mazărea. Ne-am tînguit 
vornicului Evghenie şi pădurarilor şi ne tot poartă cu vorba. I-am mînat să vie la nişte 
bărbaţi pricepuţi ca domniile voastre, dar ne-au mărturisit că n-au primit răspuns bun. 

— A plouat trei zile... s-a amestecat diacul. 

— Lasă dumneata asta; ştim c-a plouat; am văzut c-a plouat. Dar ploaia stă, că 
nu-i potopul lui Noia. Şi dacă a stat ploaia, socotim că se poate pune la cale prigoana 
împotriva sălbătăciunilor. Nu ne lăsaţi, rogu-vă; au săvîrşit acei mistreţi o batjocură de 
ne-am pus mînile în cap. Popa zice că să ne facă rugăciuni şi sfeştanii. Că de asta 
grăiam mai nainte de el. Cu sfeştania sfinţiei sale ni se îngroaşă şi mai tare paguba, că 
porcii sălbatici nu ştiu de Dumnezeu şi sfinţi. Aşa că tot la domniile voastre cădem cu 
rugăminte. Altfel, dacă ne lăsaţi şi nu întindeţi cătră noi mînă de ajutor, apoi nici nu ne 
mai primim bărbaţii acasă. Iasă ei singuri împotriva dihăniilor, facă ce-or şti. 

De la casa cea mare a mazîlului a venit în fugă, cu cosiţele înflorite şi ochii aprinşi, 
Ilinca; a trecut de-a dreptul prin adunare şi a cerut leliţei Măria ceva, şoptit. 

A intrat după logofeteasa la cuhne şi a ieşit îndată cu o ulcică de lut aburind, pe-un 
fundişor de lemn. Umbla cu băgare de samă, fără a zîmbi nevestelor. Numai o dată a 
aruncat în treacăt o căutătură de ochi cît paharele. Negri erau? Albaştri erau? Nevestele 
şi-au dat coate. Doar anume şi pentru asta veniseră, ca să iscodească ce se petrece la 
curtea mazîlului. 

Mai încolo, Ilinca a rupt o crenguţă cu trei flori de răsură şi s-a suit în cerdacul de 
la casa mare. Mezinul Alexandru i-a ieşit înainte aţinîndu-i calea. S-a ferit de el, cu 
fruntea plecată, ş-a intrat. Adunarea şi-a contenit un răstimp sfatul. După aceea iar s-a 
stîrnit vorbă şi căpităneasă nevestelor s-a întors spre uncheşul Petrea cu obrazul 
îmbujorat de întărîtare. 

Tot atunci a intrat pe poartă vornicul Evghenie, cu toiagul vorniciei lui în mîna 
dreaptă, şi cu pădurarii după dînsul. 

După ce au intrat pe poartă, vornicul Evghenie şi pădurarii s-au oprit şi au întors 
urechile, să desluşească ce este. 

— Dar paguba domniilor voastre, nevestelor, a zis uncheşul încreţindu-şi coada 
pleoapelor, paguba domniilor voastre poate s-o fi făcut altcineva. Nu ştiu să le placă 
mistreţilor mîncarea de bob şi de păstări de fasole. 

49 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^v*^hp"pmb a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



50 



— Apoi, cinstite oştene, a răspuns căpităneasa, la asta ne-am gîndit şi noi şi am 
prepus întăi pe Şeptelici, care îşi au răzăşiile mai la vale de noi, departe de-o fugă de cal. 
Gîştele lor le vedem de la noi zburînd pe sus cînd se întorc de la Moldova. Şi crapă de 
ciudă muierile Şeptelicilor, că avem grădini frumoase. Adevărat că acum nu le mai avem! 
Ş-atuncea ne-am sfătuit noi să şedem cu rîndul la pîndă — cîte trei, cîte patru, să nu ne 
fie urît. Şi-am stat vreo cîteva nopţi la pîndă şi n-a venit nimeni. N-au venit nici mistreţi. 

Din ogradă a ridicat întrebarea cu glas înalt moş Nastasă pădurarul. Toată lumea 
s-a răsucit cătră el. 

— Dar mă rog să-mi spuneţi, nevestelor, dacă la acea pîndă aţi tăcut? 

— Cum să tăcem? Har Domnului, că doar nu sîntem mute. 

La aceste vorbe, pădurarii s-au întors cătră vornicul Evghenie şi vornicul Evghenie 
cătră pădurari, ş-au prins a rîde, cîrligîndu-se din şale şi bătînd cu braţele împrejurul 
lor, parcă ar fi lepădat ceva din mînă. 

— Dar de ce vă hliziţi, mă rog? a ţipat cu mirare căpităneasa. 
Nu s-a mai dat nevestelor răspuns. 

— Ascultă, nepoată Margă, a ridicat iar glas din ogradă pădurarul cel bătrîn, după 
ce s-a potolit rîsul; noi am venit aici să le spunem dumilorsale oştenilor, după sfatul 
ce-am avut, că am împresurat locurile şi ştim unde se ţin mistreţii — în bahna de la 
mestecăniş. Şi mîni-dimineaţă om ieşi toţi bărbaţii şi feciorii să-i ocolim. 

— Apoi de aceştia mi-aţi fost? s-a încruntat cu mînie prefăcută căpităneasa Marga, 
arătînd pumnul cătră oşteanul cel bătrîn. Noi cerşim cu lacrimi şi domniile voastre rîdeţi 
pe sub mustaţă. Amarnic om trebuie să fi fost domnia ta în tinereţă! 

Ochii lui moş Petrea s-au înceţoşat: 

— Tinereţe ce-am avut 

Cu amar le-am petrecut. . . 
a îngînat el şi adunarea de la casa cea mică a tăcut şi s-a întristat un răstimp. Apoi 
pădurarii au suit în pridvor la sfat, iar cele paisprezece neveste s-au dus la treaba lor, 
vorbind şi rîzînd. 

— Mai repegior, mai repegior! Ie-a strigat vornicul Evghenie, ameninţîndu-le cu 
toiagul. Bărbaţii voştri aşteaptă prînzişorul, pruncii vi s-au răsturnat din covăţele, 
găinile s-au suit în vîrful şurii! 

Duminică, a doua zi, dis-de-dimineaţă, cînd se îngîna ziua cu noaptea, dar mai 
luceau stele, a sunat un bucium dincolo de Moldova şi răzăşii cu feciorii lor au prins a 
se aduna şi îndruma spre vaduri. Ici-colo se mai prevedeau prin geamurile de steclă ale 
unora dintre case luminile opaiţelor. 

Asta era una din mîndriile pe care răzăşii din acest sat le moşteniseră de la 
străbunul lor David Călăreţul. Ş-a doua mîndrie era că purtau ciubote de piele. Şi cînd 
încălecau la slujbele domneşti ce datorau, puneau pinteni. 

Suna în tăcerea faptului zilei bocănitul ciubotelor pe hudiţi şi cărări. 

Cînd a crescut geana de foc a răsăritului, steaua ciobanului a mai fîlfîit o dată ca o 
năframă şi apoi s-a stins. Atuncea au trecut vînătorii de la Dăvideni vadul Sasului, 
călare. Iar hăitaşii s-au arătat mai la vale, ieşind cu podul umblător în dreptul unor rîpi 
oable unde se afla bahna mestecănişului. 

Doi dintre oşteni, mezinul şi Alexa, rămăseseră strajă casa cea mare lînga chilia lui 
Nicoară. Ceilalţi şapte se aflau toţi în drum spre valea de la Budăie, şi Caraiman ducea, 
în căruţa lui cu cei doi cai roibi, sculele de trebuinţă. 

Oştenii erau în şa; pădurarii umblau pe jos în urma lor; iar după căruţă unii dintre 

50 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfap*** «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



51 



bătrînii satului veneau pe căluţi harnici, călărindu-i de-a dreptul pe păr. 

încălărat şi mai semeţ decît Alexandru Machedon, sălta în tainiţă badea Ghiţă 
Botgros, purtînd pe umăr o suliţă cu bold de fier; iar la ciochine îi atîrna în partea stîngă 
o pavăză de lemn pe care o avea rămasă între cioveiele din pod din vremea veche, cînd 
era tînăr strămoşul David. Badea Ghiţă îşi bătea iapa cu călcîiele ca să nu rămîie în 
urma unui oştean ca Suliţă, pe care îl socotea cel mai bun prietin al său din acele zile 
îmbielşugate în mîncări şi băutură. 

— Cum crezi c-o să meargă vînătoarea noastră? 1-a întrebat diacul Radu. 

— Bine; dacă nu ne-om întoarce cu plin, să-mi razi mustaţa. 
Uitîndu-se la obrazul spînatic al lui Botgros, diacul nici n-a zîmbit. 

— Ai mai fost, frate Ghiţă, la asemenea vînători? 

— Fost. 

— Prins-ai mistreţi? 

— N-aş putea spune decît că am ajutat, diece Radule. Dar acum mi-am luat suliţă 
şi dacă n-oi izbîndi să dobor batîr unul, nici să nu te mai uiţi la mine. 

— De ce să nu mă uit? Eşti bărbat mîndru şi în putere. 

— Da; am eu o prietinie şi aş vrea ca aceea să-mi spuie la ureche asemenea vorbe. 

— Atunci doboară mistreţul. 

— Să ştii că am să-1 dobor! 

— Cunoşti meşteşugul? Să-i repezi suliţa drept în spata de dinainte, ca să-1 
îngenunchi. Tragi suliţa spre dumneata şi-1 proţăpeşti la ii; dacă se culcă, înfigi suliţa 
pînă în pămînt. 

— Nu-i lucru uşor; aşa am să fac. Numai să nu mă înfior, îţi spun drept, de acea 
groaznică arătare, cu colţii belciugaţi şi cu ochii crînceni de sînge. 

— Nu te teme; te sprijin şi eu de-alăturea. 

— Aşa da. Am şi pavăză. 

— Eu te-aş sfătui, bade Ghiţă, pavăza s-o lepezi la căruţă. S-o scoţi la focul 
vînătorilor, cînd vom pune pe dînsa inima friptă a mistreţului dumnitale. 

Se lumina de soare piscul din Boura. Căruţa s-a oprit la Budăie. Caii au forăit pe 
oglinda apelor bînd prelung din izvoare. 

La scara uncheşului s-au înfăţişat pădurarii şi au arătat care-i meşteşugul lor. 

Mistreţii numaidecît trebuie să pogoare pe unde le-au alcătuit pădurarii cale. 
Trebuiesc cuprinse bine laturile poienii, mai în sus de Budăie, şi arcaşi dintre cinstiţii 
oaspeţi i-or aşeza pădurarii cei bătrîni pe unde se ştie că numaidecît dau aceste 
sălbătăciuni. Se mai află cu suliţi bărbaţi tari, cu cîni de la stînă, la anume ţiitori. Iar 
Vidra şi cu cei patru au să dea atîta dezbin dihănii lor, pînă ce i-a prinde spaima; în acel 
ceas mistreţii nici nu văd, nici n-aud. Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colţii; atuncea-s 
mai cu primejdie. 

Badea Botgros asculta pe gînduri 

— Ce zici, bade Ghiţă? 1-a întrebat diacul. 

— Zic bine şi nici nu-mi pasă! Acuma, gîndindu-mă, parcă mi-i mai frică de acea 
bală fioroasă; dar atuncea ştiu eu că-mi vine puterea spaimei. Asta mi s-a întîmplat la 
multe harţuri, în războaiele Domniei. 

De izvoare mai sus au dat de goruni uriaşi care întindeau, în laturi, braţe mari, şi, 
după un somn de un veac, parcă abia acum în acea dimineaţă se deşteptau în bătaia 
luminii răsăritului. Ciocănitori şi alunari îşi luau zborul tăcut şi furiş cătră sihla 
deaproape. 

51 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w -wav 1 m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



52 



Chihaia Nastasă, cel mai vechi dintre pădurari, s-a oprit şi s-a uitat în jurul său cu 
semeţie, făcînd semn. 

Acolo, între goruni, le-a fost descălecatul. Caraiman a scos din căruţă, pentru 
oştenii măriei sale Nicoară, arcele — fiecare arc avînd cucura sa, şi pădurarii s-au 
bucurat. Iar apoi a scos şapte ţevi lungi cu condace şi pădurarii s-au mirat, socotindu-le 
trîmbiţi de buciumat. însă nu erau trîmbiţi. Ce-or fi — că acei oşteni le înfundă cu 
cărbune! Să fie acel cărbune iarbă de puşcă? Or fi aceste buciume săneţele despre care 
se vorbeşte că le poartă de-o vreme ienicerii sultanului? 

Ce-or fi se va vedea îndată, căci, pe lîngă arce, oştenii le-au luat cu sine. Iar căruţa, 
Caraiman a întors-o iar la vale cătră izvoare, cu caii. Şi acel Caraiman oacheş, fiind, se 
pare, slujitorul celorlalţi, nu s-a mai întors sus. Dar cum să se întoarcă cînd el are de 
priveghiat acea căruţă cu zestrea lor de război? 

Pădurarul cel bătrîn, chihaia Nastasă, numai ce-a pus la gură cornul şi a buciumat 
în trei răstimpuri pînă ce i-a venit răspuns jalnic şi stins din adîncurile înrourate ale 
codrului. S-au înălţat îndată, din depărtări felurite, şi alte răsunete care se desfăşurau 
pipăind ponoarele şi costişele. 

N-a trecut decît scurt răstimp ş-au prins a răzbi din depărtări chiotele hăitaşilor. Se 
auzeau mai desluşit din culmi şi mai înfundat din văile pîraielor. Apoi, la urechea 
vînătorilor din ţiitorile poienii, au ajuns hămăiturile dulăilor. Dintrodată au chefnit 
plîngînd Vidra şi cu cei patru pui. Ce pui? Că erau mai nalţi în picioare decît haita. Şi 
s-a înţeles desluşit că ciurda mistreţilor coboară pe valea socotită de pădurari, şi că o 
prigoneşte căţeaua vînătoare şi corcii de lup. 

S-au văzut din locul vînătorilor, prin luminişuri depărtate, săgetînd o clipă şi 
mistuindu-se în bungeturi, pîlcuri mici de căprioare cu ţapii lor. La vremea aceea 
corniţele căpriorilor au încă blăniţă. Au trecut două-trei vulpi cu blana înfoiată şi cu 
coada tîrîită. 

Apoi s-a auzit sosirea: grohăituri întărîtate, pîrîiri de vreascuri, scheaunele cînilor 
vînători. Şi asupra celor care s-au arătat mai întăi şi mai aproape, cu coamele zbîrlite, 
cu ochi crunţi şi spumă în colţi, au bătut din crăcăni săneţele, stîrnind duruiri de tunete 
şi spăimîntînd singurătăţile şi pe oamenii din acele singurătăţi. 

Cînd grosul turmei s-a învîrtejit în poiană, vînătorii cu arce le-au trimes săgeţi, cei 
cu suliţile au repezit suliţi. îndată cînii, sosiţi cu limbile atîrnînd, au adulmecat urmele 
sîngelui şi oamenii s-au luat după ei, cu furci şi topoare. 

Sălbaticii doborîţi de plumbii săneţelor zăceau în poiană. Doi se trudeau încă: 
pădurarii i-au pălit cu baltagurile. Căzuseră cinci dihănii. Era unul mai mare, cu 
platoşă de slim. 

— Aista-i tata celorlalţi, se bucura badea Ghiţă Botgros. Am zvîrlit şi eu în unul 
suliţa. 

— Dacă-i pălit unde trebuie. îl găsesc cînii, i-a zis ca pentru mîngîiere chihaia 
Nastasă. Dar s-a dovedit după aceea că suliţa lui badea Ghiţă Botgros nimerise bine, şi 
pădurarii au găsit într-o rîpă şi porcul lui badea Ghiţă, luîndu-se după urma de sînge. 
Era un godin, dar Botgros a părut a se sui pînă în naltul cerului şi era în stare să facă şi 
pentru acest vînat mai mic un chef de o mie de zloţi... 

— Dacă i-aş avea... a adăogit el, cîrnind din nasu-i ascuţit. 

Cu godinul lui, se făceau şase mistreţi. S-au mai adus doi, tîrîiţi la vale, din alte 
ţiitori, pe unde căutase cale de scăpare turma. Făceau în totul opt. 

Cînd s-a umplut poiana de mai multă zvoană şi nimeni nu se aştepta, numai iaca 

52 



r— ..-— ~Ww l^M ■ — ^ III IIBII^^^t 



53 



iese, dintr-un tufăriş ca peria, un lup sur. A zbucnit de la zece paşi şi oamenii au stupit 
spre el chiuind. Alţii au zvîrlit după dînsul cu ciomegele. Diacul Radu a tras din cucură 
săgeata ş-a încordat-o în arc, pălind dihania după ceafă. Lupul a căzut pe loc, ridicînd 
în sus tremurat, coada. 

— Apoi aşa pălitură îmi place şi mie, diece, a zis uncheşul Petrea. Dacă n-aş fi 
încredinţat că mistreţul cel mare e al meu, aş avea asupra domniei tale zavistie. Parcă 
tot mai frumos cade vînatul din săgeata unui arc decît după trăsnetul săneţei. Condacul 
era cît pe ce să-mi scoată o măsea de minte, din fundul gurii. Alţii şi-or fi muşcat limba. 
Nu ne lăsăm noi lesne, diece, de arc şi paloş, ca-n vechime... 

Cornul lui chihaia a buciumat contenirea vînătorii şi răzăşii strînşi în poiana de la 
Budăie au îngrijit să deşerte vînatul de măruntaie şi să-1 atîrne în părîngă pe trunchişori 
de carpăn. Apoi au strîns cînii, hrănindu-i din sîngele jertfelor; şi, dînd din răstimp în 
răstimp glas de cornuri, au purces pe la vremea amiezii cătră Dăvideni. 



53 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



WV^^Mj 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






54 




CapitoCu[9 

(Badea Qhiţa şi câpitanca 



3\ 



j£.n sat, a fost în acea zi de duminică mare bucurie pentru izbînda împotriva unor 
sălbătăciuni stricătoare; iar badea Ghiţă Botgros a arătat trufie, nu pentru că 
1 ar fi prăvălit şi el cu suliţa un godin, ci pentru ca să-i cunoască vrednicia unii 
care nu o cunoşteau. 

— Am să-ţi spun eu mai pe urmă, o taină, prietine Radule, se tînguia el cătră diac. 
Dacă-ţi aduci aminte, ieri dimineaţă s-au înfăţişat în foişor la logofătul Iorgu paisprezece 
neveste mărginence, cu mare vîlvă împotriva mistreţilor. Şi s-ar fi părut că Marga 
căpităneasa n-avea pe lumea asta laudă mai mare decît acea laudă a biruitorilor de 
mistreţi. 

— Mi-aduc aminte, a zîmbit diacul. Acea căpităneasa e muiere cu draci. 

— E văduvă, a băgat de samă badea Ghiţă; bărbatul ei s-a întîmplat să fie un om 
gubav care tot tînjea primăvara, şi acu doi ani, la Sfîntu-Gheorghe, s-a prăpădit de-o 
tuşă otrăvită. 

— Ei? 

— Fii cu răbdare; ai să cunoşti numaidecît ce vreau să-ţi spun. 

— Ce vrei să-mi spui, înţeleg eu... 

— Ce-nţelegi, diece? Poate că înţelegi că eu şi acea căpităneasa ne avem bine? 

— Cam aşa, bade Ghiţă. 

— Cum ar putea fi aşa, diece, cînd eu n-o slăbeam din ochi şi ea nu s-a uitat măcar 
o dată la mine? Iar astăzi i-am dus un but de godin, şi am întrebat-o dacă-i place. — 
Cum să nu-i placă? — Dar ştii dumneata, cumătră Margă, cine 1-a doborît pe acest 
godin! — Cum să nu ştie? căci vuieşte tot satul de isprava cumătrului Ghiţă. — Şi nu-1 
lauzi? — Ba-1 laud. — Numai atîta, cumătră Margă? — D-apoi ce mai poate fi alta? — Ce 
zici de una ca asta, prietine Radule? 

— Ce pot spune alta, decît ca aşa-i feleşagul muierilor. 

— Da, da, s-a muiat cumătrul Ghiţă; aşa-i feleşagul acestei tagme. Cînd socoti că-i 
bine, atunci e mai rău. Şi eu am socotit că dacă i-am alintat guşa o dată, de două ori, 
apoi se va bucura şi a treia oară. Şi cînd colo, în foişor la logofătul Iorgu, ea nici nu se 
uită la mine. Am oblicit eu din unele zvonuri femeieşti ce poate fi; asta-i taina pe care ai 
s-o afli cînd a veni vremea, nu mai departe decît desară. Şi dacă nu ţi-a plăcea, să-i razi 
lui badea Ghiţă mustaţa. Ai. înţeles ce spun eu, diece? 

— înţeles, prietene Ghiţă. Se cunoaşte c-ai mîncat inimă de mistreţ pîrpîlită în jar 

54 






55 



de pe scutul strămoşului dumnitale David Călăreţul. 

— Ehei, diece, vulpoiul nu umblă de multe ori la patul. Din pricina acelui vulpoi 
nu-i pasă căpitănesei de-o vrednicie care nu s-a mai pomenit în sat la Dăvideni. Atîta-i, 
alta nu mai spun. Numaicît să ne ridicăm din chilia asta a logofătului şi să ieşim în 
privelişte, unde se aude zvon de strune şi au scos credincioşii mazîlului nostru o bute de 
vin. în cinstea cui crezi domnia ta, diece, că s-a dat sfredel acelei buţi de vin? S-a dat 
sfredel acelei buţi de vin în cinstea oştenilor măriei sale Nicoară. 

Radu Suliţă s-a oprit în prag şi 1-a privit cu mirare pe Botgros. 

— De unde ştii dumneata, bade Ghiţă, că-1 chiamă aşa pe mai-marele nostru? 
Asta-i o taină pe care nu trebuie s-o pătrundă nimeni. 

— Apoi iaca o pătrund căpitănesele şi alte treisprezece neveste. La asemenea 
viclenii se pricep, dar să bucure pe-un bărbat ca mine nu se pricep. Aşa că s-a adunat 
tot neamul Dăvidenilor ca să cinstească pe acei oşteni, aflîndu-mă cu vrednicie în 
mijlocul lor şi eu, carele am doborît mistreţ. 

— Godin, bade Ghiţă. 

— Godin, mistreţ, nu-i tot atîta? 

— Ba da, precum sărbătoarea de ieri e tot una cu cea de azi. 
Badea Ghiţă a clătinat fruntea desfăşurîndu-se în sus: 

— Oi, viclene, viclene, nu-mi mai aduce aminte că azi nu mai samănă cu ieri. 
Pogorîm pe colea şi ne aflăm la un loc cu cei care petrec cu inima bucuroasă. Dar inima 
mea, sărmana, e neagră ca tina. . . 

Grăind, badea Ghiţă şi diacul au intrat în adunarea din laturea casei mici, lîngă un 
gîrlici de pivniţă. Cuparii logofătului împărţeau în oale nouă nesmălţuite vin din butea 
sfredelită. Acolo se adunaseră bărbaţii cărunţi ai satului, precum şi cei care nu erau 
cărunţi. Iar tinerii fără grijă luaseră cu ei în pajişte, mai la o parte, doi lăutari ţigani, 
întocmind o horă, ca să li se vadă suratelor catrinţele, hurmuzurile şi cununile. 

Lăutarul cel bătrîn avea pe el cele mai umilite straie, lepădate în dar de strănepoţii 
Călăreţului, ilic fără bumbi şi nădragi cusuţi cu petece roşii, ş-un comanac sur de lînă 
împletită cu igliţa. 

Părea amărît de anii ce-1 împovărau, ca unul care fusese şi rob la Crîm. Dar ştia să 
tragă arcuşul, cînd mîngîind, cînd zădărînd strunele. Cînta poate mai mult pentru sine, 
ademenit de aduceri-aminte de pe cînd era în floare, ca cobzarul ce-i ţinea ison. Acest 
nepot se ţinea mîndru în felendreşul lui, dăruit de mazîl. Scărpinînd cobza, se socotea 
vataman şi maistru pentru horă. Erau Ilie şi Iliuţă de la şatra de lîngă moara Gîrbovului, 
cu faimă în ţinut; dar această faimă nu le ţinea nici de foame, nici de sete. în ţara 
Moldovei aveau trecere mai mult cîntecele decît cîntăreţii. 

Şi adunarea de la bolta gîrliciului, şi hora, erau privelişte depărtată pentru 
Dăvideanu şi mazilită sa, pentru Ilinca şi Alexandru mezinul, care se aflau în scaune 
sub streşina cerdacului. într-un răstimp a ieşit lîngă ei presvitera Olimbiada, ca un duh 
al timpurilor trecute. Şi atunci pe unde ieşise presvitera a intrat Ilinca. 

S-a arătat la un geam ce se deschidea lunecînd în sus şi se închidea coborînd 
chipul pălit şi posomorit al lui Nicoară. Şi-a răsucit grumazul cătră cineva care se ţinea 
îndărătul său, apoi obrazul i s-a întors în deschizătura geamului şi părea luminat ca de 
un asfinţit de soare. 

„îndărătul măriei sale stă şi grăieşte fata", s-a gîndit diacul Radu. 

La bute, şipotul de vin s-a împuţinat. 

— Vine o secetă, a fost de părere părintele Ciotică. Să ne aţinem cu ulcelele cit mai 

55 




» *■ «-nNy 











s^eT* v<^r ^Mf** 



56 



curge picuş şi să mai închinăm o dată pentru cinstiţi oaspeţii noştri. 
S-a apropiat cu ulcica lui şi badea Ghiţă: 

— Da' pentru mine nu închini, părinte? 

— De ce nu? Eu închin pentru tot creştinul. 

— Nu aşa, părinte Vasile, s-a îndîrjit slujitorul mazilesc. Eu te întreb pe sfinţia ta 
dacă închini anume pentru mine... 

— Dar de ce să închin anume pentru dumneata? Era şi părintele cu chef. 

— Apoi să închini anume pentru mine, căci eu am săvîrşit azi o ispravă, împreună 
cu cinstiţii oşteni. 

— Bine. bade Ghiţă, eu nu mă pun de pricină; închin şi pentru dumneata. 

— Nu aşa, nu aşa, părinte Vasile. 

— Dar cum? 

— Să închini numai pentru mine şi să-mi faci o urare, să mă adun cînd oi pofti eu 
cu cineva care mi-i drag. 

— Bade Ghiţă, a grăit blînd popa Ciotică, eu văd că dumneata ai o leacă de harţag. 
Dar dacă îmi spui cine-i anume, ţi-oi face urarea. 

— Nu spun. 

— Atuncea nici eu nu închin. 

Badea Ghiţă Botgros a chemat cu mîna pe prietinul său diacul. 

— Pofteşte aicea, diece Radule, şi fă-ne judecată. Eu l-am preţuit pe părintele Vasile 
ca pe-un frate şi văd că tare m-am înşelat. Eu îl rog să se închine lui Dumnezeu pentru 
o bucurie a mea şi sfinţia sa m-ar vinde Diavolului. 

— De ce spui o vorbă ca asta, bade Botgros? s-a tînguit preotul. 

— O spun pentru c-au stat ploile, ş-am dăruit un but din purcelul pe care l-am 
vînat, şi pentru că desară are să se întîmple poznă mare. 

— Ce vorbe-s acestea? 

— Ţi-oi spune altă dată, părinte Vasile. Acuma te poftesc numai să te uiţi la horă şi 
să-mi spui dacă vezi pe cineva care-o ştiu eu. 

— Nu văd nimica. 

— Ţi-s tulburi ochii, părinte Vasile. îţi doresc sănătate. Eu şi cu diacul ne ducem în 
treaba noastră. 

Badea Ghiţă a vărsat vinul şi a trîntit ulcica de pămînt; apoi a luat de grumaz pe 
diac, pornind încolo. S-a dus să ciugulească din masa pe care o întinsese în pridvor 
logofeteasa Măria. Dar nici acolo n-au stat decît pînă ce s-a cufundat soarele în pîcla 
munţilor. în acel pătrar de ceas cînd se cufunda soarele, a ieşit din răsărit, de pe codrii 
Bourenilor, luna plină. 

— Ia acu-i vremea să ieşim noi la altă vînătoare, i-a şoptit la ureche badea Ghiţă 
diacului. Ca să afli şi taina de care ţi-am spus. Dacă nu ţi-a plăcea, să-mi razi mustaţa. 

Badea Ghiţă se „chiurluise", cum se spunea în sat la Dăvideni, dar nu prea mult. 
Şi-n aceeaşi stare plăcută se afla şi diacul Radu. 

— Unde ne ducem, frate Botgros? 

— Nu ne ducem mai departe decît la Mărgineni, diece, la casa căpitănesei de care 
ţi-am vorbit; şi să mergi cu mine ca să nu creadă dumneaei cine ştie ce. Cît facem 
drumul pînă acolo, se ridică luna de o suliţă, Radule, şi satul se linişteşte şi i-i somn. 
Numai cînii mai zăpăiesc ici-colo; după aceea se alină şi ei. 

Nu-i măcar o adiere de vînt. Iată, trecem puntea la pîrăul Plopilor şi s-aude cum 
cîntă apa. 

56 



■ ■ I ■ I IM " ■ ■ ■ I 



^*»lM4"W*^»*« 1 i 1 i ' M 






57 



S-au stîns toate opaiţele în Mărgineni. 

Numai la cumătră mea căpităneasa Marga mai arde o făclioară, pe care i-am adus-o 
eu de la tîrg de la Roman. Se vede că m-aşteaptă. Hm! 

Cotim pe hudiţă şi intrăm. Portiţa-i bine unsă, cu untură de la godinul meu; nu 
scîrţîie. Şi dulăul mă cunoaşte. Vino-ncoace, Tărcuş, să vadă diacul cum ştii tu să-ţi 
porţi coada, ca un steag. 

Badea Ghiţă a bătut cu bîta în uşă şi a dupăit la prag. A strigat: 

— Acasă eşti, cumătră căpităneasa? 

N-a venit îndată răspuns. Poate femeia se gătea de culcare şi dezvălea straiele 
patului. 

— Aicea eşti, cumătră? a strigat iar badea Ghiţă. Glasul căpitănesei s-a auzit nu 
prea tîrziu de după uşă: 

— Care-i acolo? 

— Eu, cumătră Margă. 

S-a tras zăvorul; cumătră a deschis uşa, luminînd tinda şi uşa de la chiler cu 
făclioară de la Roman. 

— Pofteşte, mă rog. Nu eşti singur. 

— Nu; l-am adus şi pe diac, să fie martor. . . 

— Cum grăieşti dumneata, cumătre Ghiţă... îl cunosc pe domnia sa diacul şi-mi 
plac ochii lui. 

— D-apoi mie; aşa ochi zic şi eu! Nu fără sprîncene ca ai unui oarecare popă, cel cu 
barbă roşă ca un măturoi. 

— Lasă-1 pe părintele Vasile, cumătre Ghiţă, că nu ţi-a făcut nici un rău, şi intră în 
casă cu prietinul dumnitale. 

— Intru. Dar mai întăi eu aş pofti să văd cît grîu ai în cămară. 

— Doamne, cumătre, mi se pare c-ai închinat cam multişor la gîrliciul pivniţei. 

— Cît îi trebuie unui bărbat viteaz, după o ispravă ca aceea pe care am săvîrşit-o. 
Iaca intrăm şi ne aşezăm. 

Văd că ai întins masă, cu două străchini şi două linguri. 
Căpităneasa a rîs, alintîndu-se. 

— Apoi tot te aşteptam, cumătre Ghiţă. Acum pun ş-al treilea talger şi aduc 
plăcintele; încă-s calde. Poftiţi. 

— Mulţămesc frumos. Dar eu mă duc să văd cîţi saci de grîu mai ai în cămară. 

— Ba gustă din ce ţi-am gătit, cumătre. 

— Numaidecît! Dar eu vreau să văd întăi cîţi saci de grîu mai ai în cămară. 

Badea Ghiţă Botgros s-a zvîrlit în sus ca dintr-un arc, a făcut doi paşi mari; a 
deschis smuncit uşa de la tindă, cu stînga, apucînd în dreapta bîta de lîngă horn; a 
repezit în clampă uşa şi a dat dintrodată glas. Căpităneasa a rămas ca o icoană a uimirii 
fără să aibă timp a mişca măcar un deget. 

— D-apoi, cumătră, noi stăm cuminţi aici, a zis badea Ghiţă intrînd în tindă şi 
pălind cu bîta întăi în duşamea şi pe urmă în bagdadie, noi stăm cuminţi aici şi la 
dumneata în cămară — hoţul. M-am pălit piept în piept cu dînsul. 

— Doamne, fereşte şi apără! s-a crucit căpităneasa. 

— L-am impus cu bîta, l-am apucat de barbă; deschisese uşa de afară şi s-a tot 
dus. La lumina lunii, parcă-parcă l-aş fi cunoscut. 

Căpităneasa Marga îşi cuprinsese pleoapele ochilor în palme. 

— Mie mi s-a părut c-ar fi părintele Vasile, a urmat badea Ghiţă, fără să arate 

57 






58 



supărare; şi descopere-ţi ochii, cumătră Margă, of! ochii cei căprii care mi-au fost dragi, 
şi uită-te la smocul de păr din ghiara mînii mele stingi. Aşa păr roş şi aspru n-are nici o 
barbă din sat decît barba părintelui Vasile. 

Cumătră Margă, mai bine mîncam astăzi friptă inima lupului decît a unui biet 
purcel sălbatic, ca să urlu şi să te rup cu colţii. Căci noi ne-am avut bine ş-am strîns în 
inimă ca o comoară, ş-acuma văd că eşti căpităneasa înşelăciunilor. 

Ba cumătră Marga era căpităneasa adevărată. A ridicat fruntea şi a privit fără 
teamă pe badea Ghiţă Botgros. 

— Ghiţă, a zis ea cu glas limpede, am martor şi pe diac şi pe Dumnezeu şi mă jur 
că n-am ştiut de popă, cum nu ştiu cînd îmi va veni ceasul morţii. Poate s-a furişat el de 
bună voia lui, ca să-mi facă o spaimă, ca unul ce s-a întors băut de la petrecerea 
vînătorilor. 

Cum s-ar putea să mă leg eu c-o faţă bisericească şi să fac supărare cuvioasei 
preotese? 

Dar cine-mi ajută mie să lucrez răzăşia, să samăn, să culeg? Nu-mi ajută oare un 
cumătru ce-1 am? Dacă nu-i cumătrul, ar putea oare popa să m-ajute într-acelaşi fel, în 
vederea satului, a fiicei mele măritate Ileana şi a ginerelui meu Tudose? 

Fac cruce, am jurat şi acum mînîncă-mă! 

Adevărat că atunci cînd întorceai ochii spre mine ieri dimineaţă, în foişor la Iorgu, 
eu mă uitam în altă parte. Dar n-ai călcat aici în casa asta de douăsprezece seri şi 
femeile îşi au meşteşugul lor să-i facă a-şi aduce aminte pe cei care uită. 

Botgros a clătinat din cap şi s-a uitat cu jale la prietinul său: 

— Ce fac eu cu smocul ista de barbă, diece Radule? 

— îl zvîrli pe foc, prietene Ghiţă. Ş-odată hotărăşte-te, ca un viteaz ce eşti, să nu-ţi 
mai aduci aminte de nimic. După care să mîncăm plăcintele şi să poftim sară bună 
căpitănesei. Mă petreci pînă la curtea mazîlului, unde am slujbă după straja a treia, şi, 
după ce mă petreci, vei face ce-i şti. 

Era linişte deasupra grădinilor de la Mărgineni şi cîntau privighetorile, 
într-o vreme, badea Ghiţă a rostit, ca şi cum ar fi venit de departe: 

— Acum dragostile stau boldite la stele, ascultă şi tac. Pe urmă, după alt răstimp, a 
bolborosit din guşter: 

Nopţi cu lună, 
Bată-vă pustia, 

Eu cu voi mi-am prăpădit pruncia! 
Aceste vorbe deşănţate se desprindeau chiar atunci din el, ca nişte scîntei de suflet, 
în starea în care se afla, le-a îngînat şi le-a uitat. 

Numai diacul şi-a adus mai tîrziu, cîndva, aminte de ele. 



58 



ffWW IfVUBM^H^J «^^■^^■«■4 ■^■^^«^^■"■WB ■PritVI^ m ■ •N— ^P^^ »".•■ ■ PHPV"iW^^M*4 ■ţt-^PPPWV*^*** «^WhtfViPlf P^mJşh 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






CapitoCuClO 

Nicoară (Potcoavă şi visurile nepoatei 



^1 

3\ 



^ntr-a zecea zi de cînd schimba scama, presvitera Olimbiada a socotit că nu mai 
are nevoie de irul său. A acoperit buzele închise ale rănii c-o legătură uşoară de 
in şi a bătut uşor pe umăr cu mîna-i uscată pe Nicoară. 

— Acuma îmi eşti fin, măria ta, a zis ea; şi doresc să-ţi cîştigi cît de degrabă toată 
puterea ce-ai avut. 

I-a sărutat mîna cea cu inel domnesc, în apa ochilor lui Potcoavă se aprinsese o 
rază a soarelui său lăuntric. 

— Mi-a fost dat să nu mor, presvitera, a zis el încet. Şi-a tras pe el straiul, fără a 
încinge brîul. 

Nepoata mazîlului a intrat aducînd ulcica de lapte şi felia de pîne de grîu. I-a 
închinat şi floarea, după porunca ce avea dintru început. Acuma, cînd îl vedea pe 
bolnavul său într-o stare în care încă nu-1 cunoscuse, fata înţelegea, c-o strîngere de 
inimă, că dimineţile ei se ofileau. Florile pe care i le aducea acelui Făt-Frumos cam 
cărunt puteau să nu mai înflorească; nu mai avea ce face cu ele. A privit cu sfială noua 
înfăţişare neaşteptată a celui care trebuia curînd să plece, fără să ştie de dragostea ei. 
Aşa credea ea. I s-au aburit ochii de lacrimi. 

Presvitera o privea cu luare-aminte; i-a dat o învăţăură pe care o socotea înţeleaptă. 

— Draga mea copilă, i-a spus ea, poţi plînge. Măria sa Nicoară nu se duce la 
petreceri şi ospeţe, ci la datorii grele. 

Ilinca şi-a acoperit ochii şi a ieşit cu grabă. 

— Se duce să vestească pe bătrînii ei, a suspinat presvitera. Visuri, ca fluturii... Am 
fost şi eu aşa. Care fecioară nu crede că cel dintăi bărbat care-i zîmbeşte nu-i ursitul 
său? Nepoata asta te iubeşte, măria ta, şi-ţi închină plocon inimioara. 

— Am băgat de samă, presvitera, dar noi avem altele. 

— Se-nţelege. Oamenii sînt de două feluri; cei care rîd şi cei care se-ntristează. Cei 
care rîd trec mai lesne prin viaţă, a urmat bătrîna gîndindu-se la mezin; iar cei care 
se-ntristează se chinuiesc în nelinişti. La douăzeci de ani, pe cînd erai la Bar, ai avut 
poate şi măria ta o nălucire a bucuriilor trecătoare. Ştiu, ştiu; să nu ţi se înoureze ochii, 
căci viaţa fiecăruia dintre noi înfloreşte o dată; şi nu te ruşina, măria ta, că înflorirea 
asta a fost scurtă; aşa-s primăverile. 

— Nu mă ruşinez, presvitera; mă întristez. Iar de atunci, din tinereţă, piază-rea m-a 
prigonit. 

— Căci erai sortit să porţi cunună şi schiptru. 

— Poate. Unii din dascălii mei aveau şi ei scrisă în obraz amărăciunea. Mă învăţau 
elina şi latina, ca aceste limbi să nu-mi fie de folos. Şi numărau împăraţii zadarnic, căci 

59 



H^Ml ■Ş-fl"^H#W**« > I »M 










60 



din toţi rămăsese numai pulberi ori mumii. Ne îndopau cu filosofiile lui Plato şi Aristotel 
iar la urmă s-a dovedit că avem nevoie mai ales de învăţătura săbiei. 

— Voievozii, măria ta, trebuie să mînînce fructele amare ale ştiinţii, ca să li se 
îndulcească anii cei tîrzii. 

— Dintre cei pe care i-am ştiut în vremea noastră ajuns-au oare mulţi la ani tîrzii? 
Presvitera Olimbiada n-a răspuns. 

— Cînd eram ucenic la Bar, a urmat Nicoară, mi-a fost drag un învăţător al nostru 
leah, care aş putea zice că vîntura dinaintea ochilor noştri împărăţiile vechi şi nouă. Au 
fost faraonii şi împăraţii persieni, care aveau sub toiagul lor pămînturi întinse şi furnicar 
de popoare; şi totuşi cu puţini oşteni a ieşit de la cetatea Filipopol un fecioraş fără 
barbă, Alexandru Machedoneanul, care s-a dovedit mai destoinic decît toţi. Tot astfel în 
vremurile ce-am trăit eu, spunea acel dascăl, am apucat un voievod de la Moldova care a 
ridicat sabia sa împotriva padişahilor ismailiteni, cotropitorii lumii de azi. Fost-a acel 
voievod stăpîn pe o ţară mică, ostile lui erau puţine; dar el s-a dovedit mai semeţ şi mai 
vrednic decît împăraţii şi craii de atunci. Căci măria sa Ştefan de la Moldova lupta 
împotriva robiei şi cotropirii, şi la războaiele sale îl sprijinea întreg norodul. 

Şi de la Ştefan bătrînul, spunea fratele nostru Ion, ne-a rămas nouă poruncă să ne 
dezrobim de păgîni şi de cneji. 

Cînd s-a pregătit măria sa Ion-Vodă să se ducă jertfă în tabăra beglerbeiului, m-a 
sărutat pe frunte în cortul său, şi a lepădat sabia. Eu m-am aplecat şi am ridicat-o. 
Măria sa mi-a spus: S-o porţi tu! Fii vrednic. 

Nepoata mazîlului, fiind o copilă neştiutoare, îndată ce ieşise din chilie, se ştersese 
cu grăbire la ochi; şi în loc să înştiinţeze pe bunicii săi, cum socotise presvitera, despre 
însănătoşirea măriei sale, ea se oprise lîngă uşorul uşii, ca s-asculte ce spun cei doi 
rămaşi singuri. 

„Ce spune iubitul meu de dascăli şi împăraţi? se oţărî ea ascuţindu-şi urechiuşa. 
Plăcut e s-asculţi istorisiri de războaie care au fost; dar ce-mi pasă mie de domni şi 
împăraţi? 

Cum va fi fost oare cu acea ameţeală de la douăzeci de ani? Măria sa era atunci 
ieşit din pruncie, dar era tot viteaz fără frică. Mă înfior cînd m-apropii de el. Iar atunci îi 
va fi ieşit în cale frumoasa frumoaselor, nu ca mine care am păr de fuior şi pistrui ca 
ouşorul de codobatură... Mătuşa Anghelina, dădaca ce-am avut, m-a vestit că va să vie 
şi pentru mine un Făt-Frumos, iar eu să făgăduiesc cît cele trei fete la un loc: mîncări 
pipărate, şi pînză să-i îmbrac oştenii, şi doi pruncuşori cu părul creţ, cum e şi părul 
măriei sale Nicoară. 

,.Ce-avem noi cu noroadele?" s-a mirat ea urmînd să asculte. 

Jupîniţa Ilinca a stat nedumerită auzind ce spunea iubitul său Nicoară despre 
sabia lui Ion-Vodă. Acum măria sa cugetă la plecare şi nu se gîndeşte că eu rămîn 
jalnică şi amărîtă. Dar nînaşa presvitera i-a spus ceva, şi poate măria sa Nicoară s-a 
întoarce după ce va bate războiul pe care-1 pregăteşte... 

Un glas de aproape a cutremurat-o. 

— Ce face aici jupîniţa noastră? 

Era uncheşul Petrea. O privea zîmbind, dar în ochii lui aspri nu era prietinie. 

— Ce să facă? Se pregăteşte să ducă bunicului şi bunicăi veste bună. 

— Care veste? 

— Măria sa Nicoară s-a sculat. Dar încă nu şi-a încins sabia. 

— Are să şi-o încingă. 

60 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ «y- ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



61 



— Dar poate că va lasă de-acuma războaiele. 

— Ce ştiu copiii? şi-a clătit cu neîncredere fruntea uncheşul. 

— Ba ştiu, uncheşule; n-a trece mult şi fi-vor bătrîni şi ei. 

— Aşa este, s-a îmblînzit uncheşul. Du-te şi spune bunicilor vestea, dar mai întăi 
spală-ţi obrazul cu apă rece, ca să nu ţi se cunoască lacrimile. 

Copila s-a dus. Uncheşul a ciocănit la uşă, a auzit dinlăuntru glas îndemnîndu-1 şi 
a ridicat clampa. 

Măria sa avea alt glas. Pieptul bătrînului s-a umflat de bucurie. 

— Mă închin ca la răsăritul luceafărului... a zis el intrînd. Am aflat vestea bună de 
la nepoţica mazîlului. Om mai întîrzia poate cîteva zile, după cum vei porunci măria ta. 

— Om mai întîrzia, uncheşule, dar nu mult. 

— Bine, măria ta; iar pînă atunci dă poruncă să fie încălicaţi şi purtaţi caii, 
deoarece la această curte se îngraşă de lene. Şi să le batem la copitele de dinapoi 
potcoave nouă. Poate va trebui să intrăm în locuri tari. 

— Dau poruncă. . . a încuviinţat Nicoară. 

— Să fie porunca măriei tale cu noroc, s-a plecat din şale oşteanul cel bătrîn. Şi mă 
duc să-1 aduc pe domnia sa Alexandru, să afle poruncile din gura măriei tale. 

Nicoară se juca cu floarea de căldăruşă pe care i-o adusese jupîniţa Ilinca. li păştea 
cînd frunzişoarele, cînd florile albastre, le mesteca pe gînduri şi le scuipa uşurel într-o 
parte. 

— Ies şi eu în cerdac, presviteră, a zis el, ca să-mi văd soţii. Am fost pierit pentru 
dînşii. 

— Ba nu, măria ta, a mormăit uncheşul Petrea. Toţi te-am priveghiat şi am aşteptat 
să te ridici în scări.. Şi sărutăm dreapta cuvioasei presvitere Olimbiada, că ne-a scurtat 
năcazul. 

I-a sărutat vrăciţei mîna dreaptă. 

— Să fii sănătos, căpitane Petrea, i-a mulţămit ea, privindu-1 stins ca din 
depărtarea trecutului. 

Peste un pătrar de ceas Nicoară se afla în cerdacul casei mari, împresurat de 
credincioşii săi şi de gazde. Jupîniţa Ilinca începuse a urî din dimineaţa aceea adunările 
oştenilor şi se depărtase cătră singurătatea livezii, unde o tot năcăjea un grangur. După 
socotinţa ei acel grangur îi arunca două stihuri fluierate, care pluteau în soare, 
întîiul stih îi plăcea: 

Zîna zînelor! zîna zînelor! 
Al doilea, nu: 

Urita uritelor! urîta urîtelor! 

— Străpungă-te săgeata soarelui! îl ameninţa ea c-o vărguţă. Rogu-te, frăţioare 
grangur, nu mă amărî. 

Cu acea vărguţă, făcînd botişor, îl alungase din preajma ei şi pe Alexandru; altădată 
îi plăcea să-1 vadă păun în jurul ei. Acuma voia să fie singură. 

— Lasă-mă, că-s supărată! 

— Dar de ce, Ilincuţă? 

— Pentru că plecaţi. 

— Cum să plecăm? Nu se poate. 

— Suie în cerdac ş-ai să afli şi domnia ta, chiar din gura măriei sale. 
îndată a intrat în adunare gîfîind şi mezinul. 

A ascultat vorbele ce se spuneau şi nu i-a plăcut mai ales lipsa de stăpînire a 

61 



■ I ■ ■ I M " ■ ■ ■ I 



^*»lM4"W*P*«« 1 i 1 i ' M 






62 



uncheşului. Fără îndoială că acest moş se întoarce cătră anii copilăriei. 

— Dacă-i în picioare măria sa, nu mai aşteptăm! ameninţa el cu pumnu-i mare cît 
un buzdugan. Călărim trei zile caii ca să-i facem sprinteni şi-i potcovim la copitele 
dinapoi ca să poată prinde în suişurile oable. 

Mezinul a ieşit la vedere şi s-a uitat la bătrîn cu oarecare milă. 

— Oştene, a zis el, de cînd ştii că numai în trei zile caii graşi se fac iar vitioni? 

— Oştenii vechi ştiu cum să-i şi hrănească de drum, a răspuns bătrînul fără a-1 
privi. Dacă nu în trei zile, apoi în cinci. Zi de amînare, zi de supărare. 

— însă mai află, moşule, că breazul lui Toader Ursu alicneşte. 
S-a amestecat mazîlul: 

— Pentru asta uşor aflăm leac. Poprim aici breazul şi dăm în schimb alt cal din 
tabunul nostru. 

— Să zicem că va fi aşa. însă trebuiesc strînse şinele şi fiarele căruţei noastre. 
Dac-o mai purtăm aşa cum este, se hîrbuieşte de istov. 

— Şi oala asta are capac, a rîs bătrînul Andrei Dăvideanu. Trimetem pe trei zile 
căruţa la meşterul faur Bogonos, lîngă moara Gîrbovului. 

Mezinul s-a bucurat, dar bucuria îi era acră. 

— Toate se potrivesc bine, ca şi cum cinstita gazda ar pofti să-i plece oaspeţii mai 
curînd. 

S-a făcut o clipă de tăcere. Nicoară şi-a încruntat sprinceana şi a zis, închinîndu-se 
cuviincios spre mazîl: 

— Iartă-i pe cei care aiurează, cinstită gazdă. M-ai iertat întăi pe mine, al doilea 
iartă-1 pe fratele meu prea iubit. 

Mezinul şi-a muşcat limba şi a cerut pe loc iertare, mai mult bîlbîită, de la stăpînul 
casei. 

Presvitera Olimbiada îl privea subţire şi batjocoritor din scaunul ei. 

Moş Petrea Gînj mai avea cuvînt şi în sfatul de război, nu numai în cel 
diplomaticesc. Şi-a umplut pipa, a scăpărat aprinzînd tutunul, afumîndu-i atît pe cei 
bucuroşi cît şi pe cei mînioşi, şi s-a ploconit cătră adunare. 

— Fraţilor şi măria ta, a chibzuit el; dacă nu mai avem nici o pricină de întîrziere şi 
putem porni cătră ţinta pe care o avem, atunci ieşirea noastră nu se va face cu alai, nici 
ziua, şi chiar dac-ar şti-o prietinii gospodari de la Dăvideni, apoi află că noi poftim să nu 
fie dumnealor de faţă cînd ne-om încălăra. 

— Asta o înţelegem tare bine. a răspuns cu limpezime şi voie bună logofătul Iorgu. 
Noi n-am ştiut cînd veniţi şi nu ştim cînd plecaţi. 

— Tare bine, a urmat moş Petrea; asta-i una la mînă. Şi măria sa Nicoară ştie 
singur unde facem cele cinci popasuri. Nu le are scrise pe izvod, ci le are însemnate în 
mintea măriei sale. 

Nicoară se bucura în jilţul său de şiretlicul bătrînului. 

Nu se ştia încă nimic de nici un popas, căci calea pribegilor e calea întîmplării. 
Totuşi Nicoară hotărîse în taina inimii lui să nu ocolească locul unde trăise şi-şi dăduse 
obştescul sfîrşit biata sa mamă Calomfira. 

Numai presviterei Olimbiada îi mărturisise Nicoară acest gînd, cît sfătuiseră singuri 
în chilie, şi acum măria sa primea, de la privirea ei aţintită, încă o întărire. 

„Du-te, parcă-i spunea acea privire neclintită de sibilă. Poate nici nu vei mai găsi 
acel mormînt; şi-n locul unde acel mormînt a fost, nu te vei mai întoarce. 

Nepoata mazîlului se tot ducea la vale, printre mesteceni şi scoruşi. Codri înainte, 

62 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4«fM' — ~ ■ < m. ■ y ii ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** •^qpMhMBm w^-ma&m^ 

* ■ ^--» --■'+ i i m urna ■ 1 1 m ■ i i v<^M^a^ni^i^^ ^ - .— ,—— - — ■ 



63 



în zarea răsăritului, munţi sub ceată. îndărăt în zarea asfinţitului, şi soarele în putere la 
amiază; iar cătră miazănoapte o boltă de nouri. Un buratic verde cere ploaie la o tufă de 
smeură zbătîndu-şi guşa albă. La pasul copilei s-a oprit. O şopîrlă cu ochişori de 
neghină a ieşit într-o rază. 

„De ce eşti supărată, şopîrlă?" a întrebat în gînd Ilinca. 

Şopîrla s-a strecurat sub flori albastre de bărbănuc. Acolo, sub foile tari şi lucii, 
veşnic verzi şi iarna şi vara, se afla o piatră veche cu semne dăltuite. Acolo apune 
bunicul Andrei că ar fi dormind bătrînul satului, strămoşul David. 

— Cine ştie cine a fost şi cînd a trăit... 

— Sărutu-ţi ochii frumoşi, jupîniţa... îi răspunde gropniţa cea veche; şi de sub 
marginea ei de cătră vale se ridică stafia livezii. 

Dar nu-i stafia livezii, ci ţiganca lui Bogonos faurul, cu traista de cîlţi lungă de la 
umăr pînă la glezne, în care încarcă daruri de la gospodinele din Dăvideni. 

Desculţă şi cu catrinţă roşă. 

îi rîd dinţii între salba de la gît şi cununa de la frunte. 

Amîndouă din bani de argint, din comoara pe care a găsit-o faurul în hotarul 
Filipenilor. 

Acolo unde a fost ţintirimul răzăşilor. 

Acuma acolo-i cocină şi îngraşă boierul mascuri. 

Fata cunoaşte locul: trece pe lîngă el cînd se duce să dea mîncare copiilor 
presviterei. 

— Să-ţi gîcească baba. . . o îndeamnă chiranda lui Bogonos pe copilă. 
Nu-i babă, e încă tînără şi cu ochi iscoditori. 

— Să-ţi gîcească baba la ghioc... o îndeamnă iar ţiganca; pune în ghioc bănuţ nou... 
poate fi şi vechi, numai să-1 dai cu dragă inimă. 

— N-am bani, rîde jupîniţa. 

— Dă-mi ceva, ce-o fi. 

— N-am, Mură dragă, decît floarea de căldăruşă de la ureche. 

— Aceea ţine-o, că sade bine ochilor albaştri. Ţi-aş spune că te caută doi, unul 
blînd iar altul mînios; şi inima ta e împărţită şi la îndoială. Norocul tău fi-va cel blînd, 
dacă hărăzeşti babei ceva, că te-oi legăna, şi ţi-oi descînta, şi de rău te-oi apăra. 

— N-am ce-ţi da, Mură, că n-am decît sufletul. 

— Acela e al celui căruia îi eşti dragă. Dar măcar dăruieşte-mi o învăţătură. 

— Cum nu, dacă m-oi pricepe. 

— Spune-mi unde să-1 găsesc pe bărbatul sprinten, oacheş şi cu barba creaţă. 
Ilinca a rîs, puţintel ruşinată. 

— Nu-1 cunosc, Mură. 

— Ba-1 cunoşti, jupîniţa; nu-i cel la care te-ai gîndit; dar şi-al meu trăieşte la 
Dăvideni de zece zile cu stăpînul lui, la odaia mazîlului; ş-a trimes răspuns faurului 
Bogonos pentru o căruţă, care are nevoie să fie desferecată şi iar ferecată, să nu se mai 
hrentuiască niciodată. 

— Caraiman... a tresărit Ilinca. 

— Aşa taman, a încuviinţat ţiganca. Unde-1 găsesc? 

— La logofătul Iorgu. Ţiganca a privit-o ţintă. 

— Cum aş putea, jupîniţa frumoasă, să-i trimet răspuns fără a mă arăta, să 
înţeleagă făr-a întreba; la mine să vie cu bucurie; să mi s-agăţe de gît, să uit de cel urît... 

— D-apoi ce-ar zice faurul? 

63 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



64 



— Bătrîn şi urît soţul meu faurul Bogonos, jupîniţa dragă! Cînd vei cunoaşte ce ştiu 
eu, abia atunci ai să afli bucuria. Ţi-oi spune şi altele despre ursitul tău. Ia aminte şi fii 
cuminte. 

— Ce spui tu, Mură? 

— Spun bine. Uită- te la mine. Te pîndeşte zburătorul... 

Fata începea să simtă o ameţeală de descîntec. Mura i-a desprins uşor căldăruşa de 
la ureche, mîngîindu-i tîmpla. 

— El nu s-a sfiit să vie la mine. Şi mi-a poruncit să te vestesc că te-aşteaptă... 
Jupîniţa Ilinca a auzit dinspre deal o chemare. O striga dădaca ei cea bătrînă, 

Anghelina. 

S-a uitat în juru-i. Era singură, lîngă bărbănucul înflorit albastru şi lîngă piatra cea 
veche cu slove dăltuite. 



64 






WV^^Mj 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







- ^ ...■Jr^.---^- 




CapitoCuCll 



yf'VfYezinul Alexandru ştia că, vinerea, presvitera Olimbiada se duce obişnuit la 
1 "I I biserica filipenilor, ca să-şi facă datoria pomenirii cătră soţul său preotul, 

^ ^^de multă vreme adormit. Cel care fusese ucenic al arhimandritului prea 
învăţat şi iscusit Amfilohie, logofătul de taină al bătrînului Ştefan- Voievod. 

în acea zi, presvitera ajuna pînă la asfinţitul soarelui, fără pine şi fără apă. îşi lua 
cu sine, ca să-i ţie de urît în pustia singurătăţii, pe ucenica cea grasă şi greoaie, Safta. 

Căci cuvioasa Olimbiada în acele ceasuri păstra rînduiala tăcerii şi filipenii aveau 
faţă de ea sfială. Erau şi prea umiliţi şi trudiţi, de cînd nu mai erau socotiţi neamuri şi 
căzuseră în serbia vornicului Vartic, care acuma îşi spunea bivel-vornic Filipeanu. Dar el 
era dintr-o sămînţă de venetic străin în ocina filipenilor. La urechea presviterei, cît 
privegheau în biserică la lespedea preotului, în dreapta naosului, Safta şoptea din cînd 
în cînd cîte văzuse, cîte auzise în acea săptămînă şi măcina în gingiile ei toate 
întîmplările oamenilor pe care îi ştiuse şi-i ştia. 

în acele vineri ale pomenirilor, îi da cuvioasei ajutor, la curtea ei rămasă fără 
stăpînă şi fără slujitoare, finuţa Ilinca. De vreo doi ani era această copilă la ascultare, 
îngrijind puii cuvioasei, adică dihăniile şi lighioile adunate de mila ei. Aceste dihănii şi 
lighioi, chiar dacă erau din soi de fiare crunte, trăiau cu pace. Vrăciţa le împrietinise şi o 
învăţa pe finuţă că din firea lor dobitoacele sălbatice nu-s rele şi pot fi îmblînzite. Dar 
amestecîndu-se omul care le prigoneşte şi foamea cea fără istov, au ajuns că în 
singurătăţile lor nu mai sînt înfrăţite ca în raiul de la începutul vieţii. 

După întîmplările din a zecea zi a popasului măriei sale Nicoară, mezinul a avut cu 
sine însuşi un sfat viclean, ca să-şi agonisească, în acea puţină vreme cît mai avea a 
petrece la Dăvideni, o bucurie pe care o visa în toate nopţile, şi treaz, şi în somn. 

A unsprezecea zi era o vineri. Şi i s-ar fi otrăvit ziua dacă n-ar fi văzut-o pe Ilinca; 
dacă n-ar fi ocolit cărările livezii, ca să-i iasă undeva pe neaşteptate în cale, dacă n-ar fi 
oprit-o ca să-i spuie vorbe şăgalnice de dragoste. 

Copilei îi plăcea să-1 vadă în preajma ei, să-1 zădărască alintîndu-se, să-1 împungă 
cu ochii; însă pe urmă rămînea cu gîndul dus în altă parte, parcă ostenită. 

Mezinul avea înţelegerea vîrstei şi ştia unde zboară gîndul fetei. Era gînd fără 
noimă. Oştenii îşi schimbă locul necontenit; îi bate vîntul cătră zarea furtunilor. Cei 
isteţi îşi cată în grabă ceasul bucuriei. Şi tinereţă cu tinereţă găsindu-se, fiecare îşi 
agoniseşte un dram de plăcere în puţina şi trecătoarea noastră viaţă. 

65 



H^Ml ■Ş-fl"^H#W**« * I »M 










66 



Smintit ar fi el să nu-şi agonisească dramul. Cei care se însoţesc cu mărirea şi 
puterea, cum sînt voievozii, şi cum e bădiţa Nicoară, îşi găsesc mulţămirea de multe ori 
în visuri deşarte. Dar mai bine-i să te ţii lînga cele omeneşti şi să te bucuri întăi pentru 
tine însuţi. Spunea un dascăl filosof de la Bar că măsura eroilor e una, iar a înţelepţilor 
epicurei alta. 

Ştiind-o deci în altă parte pe Ilinca, mezinul s-a hotărît s-o caute acolo. 

Caraiman ducea faurului Bogonos căruţa, să-i tragă şinele şi să-i strîngă 
ferecătura. în şatra faurului Bogonos trăia şi Mura, cu care mezinul se ajunsese, cătînd 
amîndoi aceleaşi ciuperci bune de mîncat, prin aceleaşi locuri ferite. De la lelea Mura ar 
fi putut avea răspuns, după solia ce-i încredinţase, şi dacă nu răspuns, cel puţin sfat. A 
îndemnat pe diacul Radu să vie cu el, ca să-şi potcovească şi ei caii după porunca ce 
slobozise măria sa Nicoară. La al treilea ceas al dimineţii a ajuns cu Caraiman la şatra 
lui Bogonos, acolo unde gîfîiau foile şi băteau ciocanul şi barosul în preajma jarului. 

Meşterul nu-şi vedea capul de atîta năvală de trebi. Dar rînjea muşteriilor, 
nădăjduind cîştig bun. 

— Buna dimineaţa, moşule! a strigat din uşa covăliei diacul Radu. 

— Bună să-ţi fie inima cum ţi-i căutătura, oştene. 

— Ne potcoveşti caii au ba? 

— Potcovesc cu potcoave de-o ocă, a rînjit faurul Bogonos. 

Era un bătrîn şpanchi de un ochi, cu vînturătură de paie amestecate în păru-i 
zbîrlit; straiele de pe el ferfeniţă, cum se cuvine să fie straiele unui meşter; desculţ şi cu 
braţele goale pînă la umăr. Cămaşa îi era scurtă numai pînă la buric şi nădragii tare 
puţini. Straiele cele de fudulie le avea în ladă. Chiranda Mura n-avea vreme să-i 
cîrpească; cum a zărit obraz străin, numaidecît şi-a tras ghiocul, căci era şi ea meşterită, 
cum era Bogonos meşter. 

— El nu poate gîci cu ciocanul şi eu nu pot coase cu ghiocul... a rîs ea, privind 
goliciunea soţului său. Apoi cunoscînd pe Alexandru, s-a închinat şi a tăcut, 
strecurîndu-se afară, pe după umărul diacului. 

Faurul făurea potcoave. îl ajuta cu barosul un lungan care s-a bucurat peste samă 
cînd a văzut pe domnia sa Alexandru. S-a bucurat mai puţin privind pe diac, deoarece 
pînă atunci nu-1 mai văzuse. Iar pe domnia sa Alexandru îl mai văzuse; măria sa îi 
dăduse ş-un pitac; deci îl socotea prietin al său. 

Caraiman, afară, legase de belciuge căpestrele cailor de pe care descălecaseră 
tovarăşii săi, apoi se întorsese la căruţa goală. O descălţase de roate, aşezînd-o pe 
butuci. 

Chiranda Mura a dat ocol. ş-apoi a venit de cealaltă parte a uşii. Foile conteniseră, 
un răstimp; băteau ciocanul şi barosul; săreau scîntei pînă în prag; domnia sa 
Alexandru s-a ferit poticnindu-se în şoldul ţigăncii. 

— Milostiveşte-te, stăpîne... a îngînat Mura, chemîndu-1 cu o clipire de geană. 
El s-a scobit în chimir, căutînd un bănuţ. Ea s-a gudurat cătră măria sa. 

— Slăvite, i-a şoptit ea, cînd s-au aflat la o parte; ieri i-am spus mîndruţei cele 
cuvenite, şi să ştii că-i eşti drag. Dacă sui în dîmb, găseşti la curtea preotesei portiţa 
deschisă. Intri fără teamă şi găseşti pe nepoata mazîlului singură. 

— Cu ştirea şi voia ei? 

— Intră ş-o să vezi... a rînjit Mura. îţi iei calul. Dar după aceea nu te depărta 
singurel prin lunca Nacului. 

— De ce? 

66 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



67 



— Mai este ceva; ţi-oi spune pe urmă; poate greşesc şi nu vreau să-ţi stric ceasul 
cel bun al măriei tale. De la curtea preotesei coborî tot într-acoace. 

Cu ochii lucind de nădejde, mezinul s-a dus la cal, deslegîndu-1 din belciug. 

— Nu-1 potcoveşti, stăpîne? s-a mirat Caraiman. 

— Ba pînă ce faurul potcoveşte roibii căruţei şi pintenogul diacului, eu sui în dîmb. 
Diacul ieşise din covălie şi auzise aceste vorbe. 

— Te duci să vezi copiii de suflet ai sfintei Vineri... s-a jîmbat el cu haz. 

— Mă duc, dar nu întîrzii şi mă întorc îndată. 

— Te-aştept, domnia la Alexandre... 

Domnia sa mezinul Alexandru a încălecat şi s-a dus. 

— Se duce pe-o urmă de căprioară... a mormăit diacul, dîndu-şi dintr-o clătinare a 
frunţii cuşma pe urechea stîngă. Noroc că sînt şi cărunteţi pe lume! Dar la ce-i bună 
toamna, a urmat el oftînd, dacă s-a petrecut fără întoarcere primăvara. Arată-mi 
oglinda, lele Mură, să văd dacă mai pot face umbră pămîntului. 

— Oglinda ta îs ochii mei, oştene, şi ţi-aş arăta ce pofteşti, numai îngăduie pînă la 
amiază. 

— Ce este? 

— Nu ştiu; e încuiată încă uşa. dar socot că m-oi pricepe s-o descui. Ş-atunci om 
vedea ce drac s-a arătat iar la moară. Să nu te duci departe — după tocmeala ce avem 
cu oglinda. 

„Ţiganca asta are diavoli, zîmbea oşteanul, şi mă face s-aştept. Diece, diece, unde-s 
căile înţelepciunii tale?" 

S-a aşezat subt un arţar, cu ceafa rezemată pe şa. Luminile şi umbrele frunzişului 
îi jucau pe pleoapele închise. 

Mezinul în vremea asta, descălecase sus, în dîmb. A aninat frîul de botul şelei 
dîndu-i lungimea trebuitoare, ca să poată paşte calul. „Ca să aibă şi el, săracul, 
petrecere în umbra zaplazului..." Locul era singuratic; nu se vedea ţipenie de om; pe 
ogoare se coceau pînile în cuptorul verii. 

Cînd a păşit la portiţă, a dat glas ascuţit căţeluşa. Nu cu multă mînie. 

Mezinul a apăsat clanţa ş-a deschis, bucurîndu-se că poate i se lăsase anume 
slobodă calea dorită. Căţeluşa a tăcut, trăgîndu-şi botul ascuţit în covru, după ce 
adulmecase la străin flori de sînziene. 

Zburătorul a păşit cu fereală şi a văzut aţintiţi asupra sa ochii lighioilor şi jigăniilor 
sfintei Vineri. S-a dus de la el cătră ele adierea dulce a florilor. Se afla acolo, subt 
umbrar, tolănită la picioarele Ilincăi, o mistreaţă tînără. Lîngă mistreaţă. ursuleţul cu 
capu-i de catifea pe coapsa ei aspră. Şi vătuiul de căprioară a întors capul de sub braţul 
drept al Ilincuţei, petrecut pe după grumazul lui. Şoimul a fîlfîit în sus şi a venit lin 
asupra oaspetelui, aşezîndu-i-se pe umăr. Pe urmă a fîlfîit iar şi s-a pus pe streşina 
fîntînii. Oi ţigăi dormitau cu picioarele subţiri subt ele. Cucoşul ogrăzii a vestit om 
străin; dar nepoata mazîlului n-a mai avut cînd întoarce fruntea; bărbat îndrăzneţ a 
cuprins-o strîns; i-a presărat din mănunchiul de flori pulbere de aur, rîzînd numai din 
guşă ca un hulub. 

Din spaima dintăi, jupîniţa Ilinca a tresărit numaidecît cu mînie, încordîndu-se ca 
împotriva unui duşman. I-a pus mînile în piept, apoi în frunte; a ţipat: 

— Am să te spun nînaşei Olimbiada. 

El a rîs. N-o credea şi îşi vedea aproape biruinţa. O clipă, neliniştite, jigăniile şi 
lighioile îmblînzite ale presviterei parcă priveau cu plăcere această joacă a prietinei lor. 

67 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^v*^hp"pmb bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** ■— *^pMhMM*w ^-^mi&m^ 

r— ..— - I^Ww I^M ■ — ^ III ■■H^^^l ■ 





^ST* V<^r ^Mf"* 



68 



Fata şi-a stăpînit plînsul ce sta gata s-o înece. S-a descordat şi a avut o tristeţă 
înfricoşată; dintrodată a apărut umbra ei însăşi, cu smocuri de păr fîlfîindu-i în ochi. 

Mezinul a şovăit. 

Şi dintrodată, în tăcerea acelei curţi, a acelor cîmpuri şi livezi şi a soarelui 
copleşitor, s-a auzit o chemare. 

Părea depărtată; însă oşteanul, desmeticit din mînia lui de dragoste, a ridicat 
fruntea, a mai auzit-o o dată şi a înţeles că vine de aproape, de sub dîmb, de la moara 
Gîrbovului ori de la coliba faurului. 

S-a repezit spre portiţă, fără să bage în samă zbuciumul împotriva lui a căţeluşei 
celei cu dinţi de fier şi măsele de criţă; a deschis, a apucat frîul, a sărit în şa şi în cîteva 
clipite a fost deasupra priporului. 

A văzut că de la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, 
doi bărbaţi spătoşi şi rînjiţi, tot cătînd să-1 taie. în bătătură la moară nu se afla decît 
Gîrbovu bătrînul care împungea în toate părţile cu nasul căutînd ceva: un bolovan, un 
lemn ca să vie într-ajutorul celui încolţit. La covălie în faţă nu se vedeau nici lelea Mura 
nici diacul Radu. De vuiet de nicovală şi ciocane, faurul şi ajutorul lui nu putuseră auzi 
nimic. Abia atunci cînd se arătase mezinul Alexandru în pisc, ieşeau şi ei în privelişte la 
covălie. Au lepădat ciocanele, au ridicat braţele goale în sus şi parcă şi-au luat vînt să 
săvîrşească ceva. Au stupit în palme şi au rămas pe loc. 

— Ciocanele! Ciocanele! a strigat de la jumătatea coborîşului Alexandru, repezind 
din tălpi scările şi sărind din şa. Calul s-a proptit în picioarele de dinainte şi a rămas ca 
o stană pe cînd călăreţul se năpustea la vale. Caraiman, cu ochii aprigi, îl zărea că-i vine 
în sprijin; deodată s-a oprit, desfăcînd în sus cu braţul un băţ de corn pe care-1 avea 
totdeauna cu sine la căruţă. 

Iată că deasupra acelei privelişti de sub dîmb, dintre moara Gîrbovului şi covălia 
faurului Bogonos, a plutit şoimul presviterei. Tocmai sus, nu departe de poarta curţii, se 
arătase, ca să vadă ce se întîmplă, Ilinca împreună cu jivinele şi lighioile, aşa cum ies 
mărginaşii satului de răzăşi cînd se întîmplă să fie un harţ de război în preajmă. 

Alexandru mezinul a chiuit prelung deasupra văii: 

— Unde eşti... Raduleee! S-a auzit răspuns din luncă: 

— Hai-hai! Hai-hai! 

Două răspunsuri. Unul îl cînta lelea Mura. 

Caraiman nu-şi făcuse zadarnic oprirea şi nu sta numai în apărare. A prins a da cu 
bîta cînd în tesace, cînd în oamenii cei spătoşi şi bine hrăniţi. 

— Dacă are Caraiman în mînă băţul de corn, zicea diacul cătră chirandă, care 
fugea înaintea lui, nu mai am grijă; şi am cînd apuca sabia pe care am spînzurat-o în 
arţar. 

— Ţi-am spus eu să mai aşteptăm o ţîră, pînă ce s-or da pe faţă tăunii, bodogănea 
cu mustrare lelea Mura. 

— Hai-hai! îndemna diacul pe tovarăşul său. 

Caraiman pălea bine. Unul din grăsuni a scăpat tesacul. S-a aplecat şi, cînd se 
ridica, slujitorul lui Nicoară 1-a şters cu băţul la tîmplă şi 1-a umplut de sînge. îndată 1-a 
pălit şi pe al doilea. 

— Aman! a strigat cel umplut de sînge, îngenunchind. 

Mezinul trăsese paloşul, dar se oprise lîngă omul fratelui său. Diacul îşi desprinsese 
din arţar sabia şi venea şi el la judeţ. 

Gîrbovu morarul îşi găsise bucata de lemn de care avea nevoie ca să se amestece şi 

68 






69 



el în bătălie şi se înfăţişase şchiopătînd. Faurul Bogonos şi cu ajutorul lui întindeau 
oşteanului acela tînăr şi falnic ciocanele, neînţelegînd ce pofteşte domnia lui să facă cu 
ele. 

Mura a venit asupra lor cu ghiare şi ţipet: 

— Să le spargeţi capetele, păcătoşilor şi nevolnicilor ce sînteţi! 

— Aoleo! că nu ra-am priceput... s-a dezumflat într-o tînguire lunganul, săltînd 
barosul. 

Diacul a făcut doi paşi înainte: 

— închideţi gurile şi clonţurile Domnia sa ţine scaun de judecată. 

— Da' „cine-i domnia sa? a întrebat fără sfială grăsunul ce se afla în picioare. Că 
noi am venit aicea cu răvaş de la domnia sa vornic Filipeanu şi cu împuternicire de la 
stărostia Neamţului. 

Caraiman 1-a pălit numaidecît cu băţul de corn la grumaz: 

— în genunchi, lingăule; şi răspunde numai cînd te-o întreba. 

Mezinul a întors paloşul cu vîrful în pămînt. A privit în sus; vedenia de pe dîmb 
dispăruse. 

— Să-mi spui, moş Gîrbovu, a poruncit el, de ce-1 prigoneau pe slujitorul nostru 
aceşti nemernici, de cătră moară? Căci pe slujitorul nostru l-am lăsat la căruţa 
descălţată, nu-i de-atuncea decît cel mult un ceas. 

— Aceşti străini, a mărturisit moş Gîrbovu, se aflau la mine la moară sosiţi de 
dimineaţă. M-au rugat să-i las să mestece la vatra mea o fiertură de mălai. I-am 
îngăduit, le-am dat ş-o măsură de mălai, şi i-am întrebat cu ce treabă-s în trecere. 

— Dă-ne moşule, ş-un talger de brînză, s-au rugat ei, şi după ce ne-om pune 
pîntecele la cale, ţi-om spune. 

Pînă ce a fiert ceaunul, că lor le-a plăcut să fiarbă mult; pînă ce-am gătit brînza 
ş-am prins cu crîsnicul şi şase scobai la lăptoc, şi pînă ce am fript scobaii a trecut bună 
bucată de vreme. Zice unul: 

— Să se ducă cei doi feciori s-aducă o leacă de băutură. Unul de la orînda 
Filipeanului, rachiu; şi celălalt de la crîşma Dăvidenilor, vin. Iar cel care se duce la 
crîşmă să întrebe ce oşteni străini s-au poprit acolo în sat. 

Eu am răspuns că n-a poposit nici un oştean. 

— Tu să taci, moşnege, a răspuns acesta mai pîntecos, şi să faci cum poruncesc eu. 
Iată o grivnă pentru rachiu, iată o grivnă pentru vin. 

— Dar unde-or pune atîta băutură pentru două grivne? m-am mirat. 

— Or lua cît le trebuie şi mi-or aduce cusur, a poruncit acesta mai pîntecos. 
Cum au purces băieţii, ei au dat mîncarea deoparte. 

— Ia acuma ai să afli tu de ce am venit noi aicea, zice pîntecosul. întăi am venit ca 
să tăiem şi să poprim lăptocul morii tale. Aşa-i porunca boierului, ca în hotarul 
Filipenilor să nu se afle altă moară. 

— Nu vă înduraţi de un moşneag bătrîn? mă rog eu. Sînt răzăş adevărat, cu uric de 
la bătrînul nostru Filip. 

— Dar boierul nu-i filipean? 

— Nu-i filipean, zic. 

— Cînd ţi-o fărma fălcile cu buzduganul, atuncea ai să-1 cunoşti. 

— Ba n-am să-1 cunosc nici atuncea. 

— Vedem noi acuşi cînd ţi-om scurta limba. Şi feciorii tăi cînd or veni, pe rînd îi 
cetluim, le punem căluşi şi-i dăm pe baltă. Dar ne-om milostivi să te iertăm, cum ai mai 

69 






70 



fost iertat şi altă dată, dacă ne-i spune ce te-om întreba noi. Stăpînirea care ne-a trimes 
te întreabă dacă-i cunoşti şi i-ai văzut pe oştenii de care am vorbit mai înainte. 

— Nu-i cunosc, nu i-am văzut pe acei oşteni. 

— Nici pe cei care stau de vorbă cu faurul? 

— Care? să mă uit şi eu, zic. Ies în prag şi-1 văd pe domnia sa, pe acesta cu băţul 
de corn. Om bun, strig eu, ia vină încoace şi răspunde acestor dregători ce te-or întreba. 

Atuncea burduhosul m-a tras de pulpană în moară şi m-a plesnit peste gură. M-au 
trîntit jos şi m-au pălit în coaste cu ciubotele. M-au sîngerat şi m-au ferchezuit cum 
făcuseră şi alţi slujbaşi de aceştia în alte rînduri, după ce, tot aşa, întăi i-am hrănit cu 
mălaiul meu şi cu peştele meu. Dar cum mă chinuiau ei ca pe Hristos, iaca şi oşteanul 
de la căruţă s-a arătat la uşă, jucîndu-se în degete cu băţul lui. 

Aceşti doi i-au poruncit să intre în moară. El a rîs; apoi s-a uitat peste umărul lor la 
mine, şi n-a mai rîs, văzîndu-mă în starea în care mă aflam. A chiuit şi a strigat pe unul 
Alexandru. Atuncea ei s-au dat la el cu tesacele. 

— Moşule, a rînjit mezinul, eu sînt acel unu Alexandru. 

— Să fii sănătos, s-a tînguit moş Gîrbovu... 

— Şi acest unul Alexandru porunceşte lingăilor acestora ai Filipeanului şi ai 
stărostiei de Neamţ să-şi plece frunţile şi să-şi primească plata. 

A răspuns cu jumătate de glas pîntecosul: 

— Sîntem oameni domneşti. N-om răbda să ne bată nimene cu toiegele. 
Mezinul şi-a sclipit iar rînjetul: 

— Ba nu te-om bate. Acest slujitor cu băţul va să vă fărîme întăi dinţii. După aceea 
vă vor cădea capetele, unde aţi vrut să faceţi voi judecata acestui bătrîn şi feciorilor lui! 

— Să le dau eu cîte una cu barosul? a întrebat lunganul. 

— Să le dai, aşa poruncesc, ca să fie pecetluite gurile. Şi-i veţi lega în saci cu 
bolovani, prăvălindu-i într-o bulboană. N-a şti nimene afară de noi şi de şoimul 
presviterei, care se uită ţintă de pe-o creangă de arţar. 

Acest judeţ s-a săvîrşit în pripă şi dumnealui Alexandru şi-a întors de cătră el faţa 
spre soarele cel strălucit al zilei. Iar lelea Mura privea la el cu frică, judecîndu-1 în 
mintea ei ageră că bună dreptate face acest tinerel, dar pesemne că nu i-au mers bine în 
acea dimineaţă treburile dragostei. 



70 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 



^Jypz-ffT-^şc/^ ^^^w^Sff^c/^ ^^^^^<t-^^ r S&r^f* 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






71 




CapitoCuCl2 

Ospăţ de plecare 






_^n chilia măriei sale Nicoară se adunaseră, chemaţi la sfat, uncheşul Petrea 
Gînj, mezinul şi diacul. Era după ceasul al patrulea al nopţii; cucoşii cîntaseră 
1 de mult întîia oară; afară, sub cerul posomorit, juca un vînt dinspre munte, 
sunînd uşurel în cercevelele ferestrei. 

Trei făclii de ceară ardeau pe masa cu faţa albă de in. Lucea un sîmburaş de aur şi 
la candela de subt icoane. Paşii lui Potcoavă, care se plimba gînditor, de la uşă la 
perdeaua geamului, n-aveau răsunet, între păreţii căptuşiţi cu scoarţe de lînă. 

în sfîrşit, măria sa Nicoară s-a aşezat în scaun; ceilalţi au rămas în picioare, cu 
spatele spre uşă. 

— întîmplarea pe care o aflu grăbeşte plecarea noastră, Lixandre, a rostit 
încreţindu-şi fruntea Nicoară. După cît am înţeles din ce mi-a mărturisit şi diacul, nu se 
putea face altfel. 

— Aşa gîndesc şi eu, măria ta, a încuviinţat mezinul. în acel pătrar de ceas, am 
avut vreme numai pentru faptă. Iar de gîndit, nu ra-am gîndit decît la apărarea măriei 
tale de toate cîte ar fi pricinuit amestecul acelor iscoade. 

— Aşa este, Lixandre. Atunci cugetul nu era de faţă; iar acuma iată-1 între noi, şi el 
spune ce urmări poate avea întîmplarea. 

— Morţii n-au grai, măria ta. Nicoară a ridicat ochii spre fratele său. 

— Lixandre, nu-i faptă, ca asta pe care ai săvîrşit-o, care să nu se vădească. 

— Pînă ce se vădeşte, noi ne-am dus; sîntem departe. Toate sînt gata de plecare. 
Nicoară şi-a clătit fruntea. 

— Fapta n-o ştiu alţii, dar e destul că o cunoaştem noi... Capetele noastre n-au 
asupra lor nici o primejdie, dar rămîn oamenii de acolo, de la moara Gîrbovului, şi faurii 
care au ajutat la împlinirea judeţului. 

Potcoavă a privit spre diac. 

— Să-mi îngăduie măria ta, a răspuns acesta, să arăt că, din cît am înţeles, feciorii 

71 






72 



au de gînd să se apere împreună cu bătrînul lor, într-o singurătate. Iar ţiganii nici ei nu 
vor mai fi acolo, atunci cînd s-o face vreo cercetare. 

— Oamenii îşi mută locul năcazurilor, a încuviinţat Nicoară, zîmbind cu mîhnire, cu 
pleoapele pe jumătate închise. Acel Vartic vornic va intra în stăpînirea morii şi a 
petecului de răzăşie a moşului, destulă gloabă după socotinţa lui, pentru pieirea 
slujitorilor stărostiei. Dar stărostia poate va să scurme ceva mai departe, aflînd că sînt 
amestecaţi în treaba asta şi alţii. Nelinişti-se-va curtea cuvioasei noastre presvitere, şi 
curtea mazîlului nostru Andrei. 

— Aşa este, a încuviinţat mezinul, toate acestea n-am avut cînd le socoti. 

— Se-nţelege, judeţul tău e bun şi nu te mustru pentru judeţ. Ci cată să luăm 
aminte la cele ce rămîn după noi. 

S-a făcut tăcere scurt răstimp. 

— Cine ar putea stîrni stărostia? a întrebat apoi mezinul. Ce-i pasă dregătorului de 
la Piatra de doi slujitori puturoşi pe care i-a trimes, la rugămintea acelui vornic Vartic? 

A dat şi diacul alte lămuriri: 

— Acei slujitori, a adaos el, ca şi alţii care au mai fost şi pe care ţiganii şi ţiganca 
Mura i-au văzut în alte rînduri, au venit, la stăruinţa lui Vartic, pentru răzăşia 
Gîrbovului, pe care de mult vrea să-1 alunge, să-i răpească vadul de moară. îndemnaţi 
numai de Vartic, acei slujitori au întrebat de noi, ca să-1 înfricoşeze şi mai mult pe 
bătrîn. 

— Atuncea dacă-1 pălim şi pe Vartic, a mormăit cu mînie uncheşul Petrea, apoi 
starostele va sta în pace într-ale sale, gîndindu-se numai la cîştiguri, la plocoane şi la 
toate cîte sînt de folos fiinţii sale. Slujbaşi ca cei care s-au prăpădit se găsesc cît lumea 
asta. Iar judeţul domniei sale Alexandru drept a fost cu atît mai vîrtos cu cît asemenea 
păcătoşi se aleg dintre răzăşi care-şi vînd slujba pe-un blid de linte, împotriva fraţilor 
lor. 

— Cum să-1 pălim şi pe Vartic? a zîmbit iar cu înfăţişarea-i de mîhnire Nicoară. Nu 
socoti domnia ta că atuncea aprindem în urma noastră un pojar, care într-adevăr ar 
ameninţa pe iubiţii noştri? 

— Măria ta, eu am săvîrşit asemenea trebi, şi socot c-oi izbîndi ş-acuma. 



Sîmbătă, logofătul Iorgu Samson a împănat căruţa lui Caraiman cu de toate, 
merinde pe-o săptămînă, grăuncioare pentru cucoşul cel isteţ carele intra iarăşi în 
straiţă; dohot amestecat cu seu, ca să nu sufere de uscăciune osiile, şi alte multe de 
trebuinţă la o gospodărie pe roate ca cea a pribegilor. în sară de sîmbătă logofeteasa 
Măria a copt pită. 

Diacul Radu a căutat pe badea Ghiţă Botgros şi a stat cu el la sfat pînă într-un 
tîrziu. 

Jale îi era lui badea Ghiţă că rămîne singur. 

Diacul 1-a cuprins de după umăr, strîngîndu-1 cătră sine. 

— Dar ai pe căpităneasa Marga, frate dragă, este cine să te mîngîie. 

— O am; şi deocamdată este; dar dragostile îs cu ace şi cu cîrlige, precum se ştie, 
diece; şi într-o bună zi mi-oi lua de-o samă ş-oi porni în lume să-mi caut prietinii, şi nu 
mă las pînă ce nu l-oi găsi mai ales pe Radu diacul. Văd eu că trec anii, se surpă 
domniile şi împărăţiile, se învăluiesc în războaie vitejii; numai eu rămîn aici pe loc. Am 
de gînd să mă smulg din rădăcină şi să mă duc pe furtună unde se bat munţii în capete. 

— Nu te-aş sfătui. 

72 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w ■**■■* m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



73 



— Ba să mă sfătuieşti, diece, căci altă viaţă decît asta n-am; şi dacă nu săvîrşim 
nimic, nevrednici vom fi, nevrednici vom pieri! 

Badea Ghiţă şi-a şters genele umede cu coatele, întăi din dreapta şi apoi din stînga. 

— Să-mi razi mustaţa, diece Radule, a smîrcîit el, dacă n-oi veni şi eu unde vă 
duceţi domniile voastre. Şi cînd oi veni, să vă fie milă de mine şi să nu m-alungaţi. 

Radu Suliţă îl privea pe prietinul său în tăcere şi dus pe gînduri. 

A doua zi, mult înainte de al patrulea ceas al dimineţii, dăvideanul cel nalt şi cu nas 
ascuţit s-a aflat călare la căruţa lui Caraiman, care potrivea cu grijă pînile în chilna de 
dinapoi. 

— Buna dimineaţă, frate Caraiman, şi să nu-ţi fie niciodată inima aşa cum mi-i mie 
acuma. 

— înţeleg, bade Ghiţă, a răspuns cu blîndeţă slujitorul, dar n-avem ce face; aşa-s 
trebile oştenilor. Ne bate vîntul cătră miazănoapte. Degrabă, degrabă fi-vom la Praguri. 

— Unde să fie asta? 

— Apoi în ţinuturile căzăceşti, bade Botgros. 

— Ehei! după cîte am auzit povestindu-se, acolo ar fi de mine, în locurile unde 
vitejii îşi dobîndesc slobozenia. Iaca, eu nu mai am ocină în acest pămînt al Călăreţului, 
strămoşul meu; dar mă socot tot răzăş. Iar filipenii au prăpădit tot, n-au rămas buni 
decît de sapă lată! 

Caraiman, la aceste vorbe ale lui badea Ghiţă, s-a pălit cu palma peste frunte. 

— Să te uite relele, bade Botgros, cum am uitat eu porunca de la uncheş în privinţa 
dumnitale. 

— Da' ce poruncă? Că eu pe domnia sa am venit să-1 caut, la ceasul al patrulea. 
Fără a-i răspunde deocamdată, slujitorul cel oacheş a început a cotrobăi într-o 

lăture a căraţii; şi, după ce a găsit ce căuta, a întins lui badea Ghiţă un paloş lat, în 
teacă de piele. 

— Porunca mea e să-ţi dau acest paloş, să-1 porţi cu domnia ta, calare. 

— Şi după ce l-oi purta, ce să fac cu el? 

— Nu tîrzie vreme, vei vedea. Mai întăi cată să te aduni cu Alexa Vulpea. După 
aceea vine diacul. Şi la urmă vă caută uncheşul pentru o socotinţă a dumnisale tainică. 

Botgros a primit paloşul mîndrindu-se; 1-a tras din teacă şi 1-a cercetat şi pe o parte 
şi pe alta, cercîndu-i tăiuşul cu degetul. 

— Paloş din vremea veche, s-a mirat el, scînteindu-1. Te-aş întreba dacă i-ai dat 
unul la fel şi lui Alexa. 

— Nu. Vulpea îşi are sabia lui. Acesta-i paloş. 

— Ce să fie pricina că mi-1 dă în mînă? Poate pentru isprava unde ne ducem? Am a 
tăia cumva o căpăţînă de duşman? 

— Nu rîde, bade Ghiţă, şi nu şăgui. Că, de vreme ce uncheşul Petrea îl pune în 
mîna dumnitale, apoi însamnă că eşti un om al său de încredere, în care se bizuie. 

— He-he! Eu socot că tot m-a pune să zbor căpăţînă cuiva. 

— Vei vedea numaidecît, n-ai grijă, după ce te-a duce uncheşul Petrea la harţ. 

— Toate bune, a răspuns cu mulţămire badea Botgros; să-mi razi mustaţa dacă nu 
i-a plăcea uncheşului cum învîrt acest paloş. Da-i greu, măi omule! 

— Ca pentru un braţ ca al dumnitale. 

— Greu; dar cînd m-oi pune, nici n-am ce face cu el. 

— Ba, după cît înţeleg, ai să ai ce face cu el. 

Cum şăguiau ei astfel, slujitorul lui Potcoavă şi omul mazîlului, fiind amîndoi 

73 






74 



înveseliţi de băutură pentru supărarea plecării, iată s-au arătat, încălăraţi gata, 
uncheşul Petrea Gînj, diacul Radu şi Alexa Totîrnac. Ş-aceştia aveau privirile aprinse. 
Diacul Radu, pe lingă sabia de la oblînc, purta o sîneaţă la curmezişul tarniţii, şi la 
ciochine, arcul lui cel scurt şi cucura de săgeţi. 

— Buna dimineaţă! a răspuns uncheşul la urarea slujitorului mazilesc, şi să-mi dai 
dumneata, bade Ghiţă, paloşul. 

Slujitorul mazilesc s-a supus cu părere de rău; dar n-avea ce face. Se uita cu sfială 
la încruntarea fioroasă a moşneagului. 

— Apucaţi înainte, Ghiţă şi tu Alexa; daţi pinteni cailor, tăceţi, nu întrebaţi, şi 
apucaţi de-a dreptul, pe unde ştiţi, la biserica Filipenilor. Trebuie să tragă îndată 
clopotele de încheierea slujbei. Cum ajungeţi, cum vă opriţi. Om fi în clipă lîngă voi, eu 
şi diacul. 

„Ce-o fi? se minuna în sine Botgros. S-o fi ducînd să-i sfinţească paloşul popa de la 
Filipeni? Să vedem ce face uncheşul cînd e cu chef..." 

A pus pinteni bălţatului său, ţinîndu-se scară la scară lîngă Totîrnac. Ar fi întrebat 
ceva pe Alexa, şi tot întindea spre el gîtu-i lung. Alexa 1-a fulgerat cu ochiul şi a 
încruntat la el sprinceana — să tacă. Nici Alexa nu dusese la ureche în dimineaţa 
aceea... 

Au apucat pe un şanţ de hotar între Dăvideni şi Filipeni. Omul mazîlului simţea că 
din urmă vin cu repejune ceilalţi doi — uncheşul şi diacul. Şi de ce-i simţea mai 
aproape, de ce mai des bătea în bălţat cu pintenii. 

Biserica! Destul de sărăcuţă; oamenii de azi în Filipeni nu mai au cu ce-o griji, ca 
să fie cum era de demult, ca o mireasă. Prind a suna clopotele, parcă ar boci vremuri 
trecute. 

— Stai, Ghiţă! a icnit înăbuşit Alexa Vulpea; vrei cumva să intri în pridvor? 
Botgros a strîns zăbala. Amîndoi, el şi Totîrnac, s-au oprit, încremenind ca nişte 

stane. 

I-a privit pîcliş din grăsimea sa Vartic vornic, carele ieşea întru toată fudulia boieriei 
sale din biserica cea săracă a Filipenilor. Ghiţă şi Alexa n-au ferit caii, după porunca ce 
aveau să aştepte pe uncheş şi pe diac, care au şi sosit închizînd calea. Vartic a dat să 
ocolească prin cealaltă parte. Dar dintrodată 1-a oprit pe loc porunca înfricoşată a 
uncheşului: 

— Să steie pe loc boierul. îi aduc domniei sale solie. 

Vartic s-a oprit în blana-i pînă în pămînt, s-a uitat pieziş în laturea de unde venea 
porunca; a stat o clipă în cumpănă şi şi-a pus peste pletele-i cărunte cuşma de miel 
negru. 

— Poate-i poruncă de la Domnie? a întrebat domnia sa, nedumerit. 
Uncheşul a întors faţa-i aspră cătră norod, care se bulucise în preajmă. 

— Feriţi, oameni buni, a grăit domnia sa. Daţi-vă cătră gropniţa bătrînului vostru 
Filip şi nu încurcaţi aicea treaba noastră. 

Poporul s-a dat cu grabă îndărăt, pînă într-un loc unde nu putea auzi, dar putea 
vedea. 

— Boier Vartic, a urmat uncheşul cu glas mai domolit dar tot întărîtat. Nu sîntem 
soli de la păpuşa ismailitenilor. Am venit c-o solie de la alt Domn şi stăpîn. Teme-te de el 
şi scoate-ţi cuşma. 

Vartic vornic s-a supus. Şi-a tras de deasupra pletelor cărunte cuşma. Ochii 
uncheşului îl aţinteau crunt. 

74 






75 



— Ce pofteşti domnia ta? a îngînat el. 

— Poftesc să nu se ştie nimic de întîmplarea unor slujitori care au avut poruncă de 
la domnia ta să bată pe Gîrbovu, răzăşul ce-a mai rămas în Filipeni, şi să-1 alunge de la 
moară împreună cu cei doi feciori ai săi. 

Vornic Vartic îşi frămînta palmele. 

— Acei slujitori care s-au dus la Gîrbovu nu s-au mai întors şi eu le-am dat 
poruncă să nu asuprească pe Gîrbovu. 

— Să se uite tot, şi de ce s-au dus şi de ce nu s-au mai întors; şi nimeni, nici din 
partea domniei tale, nici din partea stăpînirii, să nu se atingă de oamenii trăitori astăzi 
la Filipeni şi Dăvideni. Să nu-i supere nimeni c-o vorbă, să nu-i păgubească de un fir de 
păr. 

Uncheşul a tras paloşul şi 1-a ridicat cătră nouri. 

— Dacă nu te supui poruncii, atunci vei pătimi. Căci spune stăpînul meu că din 
pricina unora ca domnia ta nu mai are norodul nici bob de grîu să-şi hrănească pruncii, 
nici loc de mormînt să-şi îngroape bătrînii, nici lacrămi să-şi plîngă robia. Dacă boier 
Vartic pofteşte să-şi păstreze capul pe umeri, atunci s-asculte porunca ce-i dau. Iar dacă 
va cuteza boier Vartic să nu asculte porunca ce i se dă, îi va cădea capul! Iar starostii să 
cunoască încă o dată că la Moldova domniile se schimbă lesne. Să ia aminte şi ei de 
primejdia căpăţînei. Cunoaşte, rogu-te, acest paloş şi teme-te de el. 

Vartic a îngenunchiat; şi în acea clipă s-a surpat văzduhul de tunetul săneţei care a 
bufnit asupra nourilor. Vornicul şi-a lipit fruntea de pămînt, cutremurat pînă în 
rărunchi. Uncheşul a întins lui badea Botgros paloşul: 

— Bagă de samă! a grăit uncheşul cu sprinceana coborîtă. Uită-te la el; ţine-1 în 
pumn şi cumpăneşte-1. E îngust la strajă; se lăţeşte la vîrf. Cînd trebuie, te duce după 
dînsul; se cere el singur la judeţ. 

Ghiţă a primit cu smerenie paloşul şi a sărutat uncheşului mîna. 

Cei patru călăreţi au pus pinteni şi s-au dus învăluiţi în pulberi. Abia atunci a 
îndrăznit popa Florea să scoată capul din pridvor. Sfinţia sa auzise toate — şi se 
înfricoşase ca de un sfîrşit al lumii. 

Cînd au ajuns la casa cea mică a lui Iorgu Samson, cei patru au găsit prînzarea 
gata; şi sta în capul acestei mese de despărţire însuşi măria sa Nicoară, cu mazilul 
Andrei la dreapta sa. Era o adunare de bărbaţi. Slujea Caraiman mîncările, iar logofătul 
dregea băutura. 

Intrînd ca să-şi ia locul la stînga lui Nicoară, uncheşul şi-a pălit cuşma pe-o 
sprinceană şi a avut zîmbet şăgalnic pe care arar i-1 vedeau tovarăşii săi. 

— Jucăria asta, a grăit el, am mai făcut-o cîndva, la domnia lui Despot Eraclid; dar 
nu se găseşte pe lume tagmă ca cea boierească, mai fără dreptate şi cuvînt. Pentru că 
nu mi-au ascultat sfatul, multora le-au zburat capetele la domnia Lăpuşneanului-Vodă. 
Să nu socoată acest Vartic că noi nu ne-om aduce aminte, cînd ne-om întoarce cu măria 
sa Nicoară. De aceea lăsăm paloşul nostru într-o mînă vrednică. 

— Ai auzit? a întrebat diacul, făcînd lîngă el un loc înghesuit lui badea Botgros. 
Această unealtă, a spus şi măria sa Ion-Vodă, fi-va izbăvirea asupriţilor. 

Slujitorul mazilesc s-a făcut mai mic în umilinţa bucuriei sale. Ochii lui arzători 
cătau cu evlavie spre ace! bărbat viteaz care sta în capul mesei cu nume mare şi vîlvă 
între noroade. Umblau şi cîntece în lume despre el. Sta cuviincios şi fără semeţie, cu 
pletele-i creţe pieptănate cu cărare în moalele capului, ca sfinţii. 

Abia cînd s-a descoperit şi şi-a aşezat sub scaun cuşma, uncheşul Petrea a băgat 

75 






76 



de samă că alăturea de el locul mezinului era gol. Chiar în acea clipă Alexandru venea 
înfierbîntat şi pălit de soare, cu mare grabă. S-a aşezat lingă Nicoară, rugind pe bădiţa 
lui de iertare. Ochii lui Gînj bătrînul s-a umbrit de asprimea lor obişnuită. 

Logofătul Iorgu a umplut cupa: cea mare de ospeţe şi după ce-a luat după datină 
credinţa, a întins-o capului mesei. 

— Vă închin vouă, credincioşilor mei, acest vin, a grăit Nicoară înălţîndu-se din 
scaun. Nădăjduiesc, cînd ne-om întoarce, să plinim diata fratelui nostru, spărgînd pe 
mulţi răi din ţara Moldovei. 

S-a plecat uşor cătră fraţii săi şi a trecut uncheşului Petrea cupa. Au băut pe rînd 
ceilalţi nouă şi le erau privirile însorite. 

— Dacă a mai rămas un pic, a cutezat a grăi şi badea Ghiţă, milostiviţi-vă şi mi-1 
daţi mie ca să-1 închin şi eu măriei sale. 

Şi dacă nu ne-om mai vedea, a şoptit el diacului, dacă nu ne-om mai vedea în 
această lume şi în această viaţă, apoi să-mi radeţi mustaţa. 

Măria sa Nicoară a privit cu mirare la slujitorul mazilesc şi i-au plăcut vorbele lui. 

Bucurată a fost plecarea aceea pentru unii şi întristată pentru alţii. Mai stăruia 
încă la asfinţit pe munţi o lumină de aur, cînd, deschizînd pleoapele din lacrimi, jupîniţa 
Ilinca n-a mai văzut în pajişte nici căruţa cu cei doi robi şi cu Caraiman sub covergă. în 
chilna de dinainte, nici pe ceilalţi călăreţi străini care acuma se îndrumau pe căile negre 
ale întîmplării. Pulberea purcesului lor se potolea. îşi ridicaseră cuşmele, închinîndu-se; 
apoi nu mai întorseseră frunţile, şi acum în locul lor era ca o pustie, mormînt al visurilor 
unei copile. 

Bătrînul Andrei Dăvideanu se întorcea cu paşi înceţi spre casa mare, cu mazîliţa lui 
împovărată de tristeţă. De mult tăceau, aceşti doi bătrîni cînd se aflau împreună, ne mai 
avînd ce-şi spune. 

în cerdac, lingă naşa Olimbiada, fata îşi stăpînea suspinele şi-şi culegea cu degetul 
cel mic de la mina stingă lacrimile. 

Presvitera Olimbiada o cerceta cu vorbe iscusite. Să-i spuie nepoata mazîlului: 

N-a ademenit-o cumva tînărul cel îndrăzneţ? Nu-i presăra în cale glume, ca licurici? 

Nu, n-a ademenit-o, se împotrivea ea cu corniţele, suspinînd. 

Nu i-a suflat cumva vorbe fierbinţi la ureche? N-a ridicat-o de subsuori trăgînd-o 
spre el, sufletul să-i soarbă? 

N-a îndemnat-o la jocuri primejdioase între căpiţi de fin şi ierburi necosite? Nu şi 
nu! 

Făţărnicia vîrstei o îndemna pe Ilinca să tăgăduiască pe cînd o ardeau încă 
simţurile răscolite, adică demonii — cum spuneau oamenii de altădată. 

Presvitera o sfredelea cu ochii ei negri. 

— N-ai nimic a mărturisi? 

Copila avea de mărturisit — minunea vieţii ei, dar nu atunci. A plecat fruntea şi 
presvitera a mîngîiat-o cu milă. 



76 



im»ţ* ifviHM^K^j «^^■^^■«■4 fl|(îa"4v*^vpwHB ^h^w -wav 1 m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfjp*** «— *^pv^mmw ^-^mi&m^ 



wn^tfik^vM 



** 1 Mk^.' MH 






77 




CapitoCuCl3 

Sfat de drum 




rumul cel mare din stînga rîului era de pe vremea cînd moşnenii s-au întors 
din bejenie cu trei veacuri în urmă, după ce se astîmpărase viscolul urgiei 
tătarilor. 

Pomenirea lui Behadir mai-marele lor nu se stinsese; o mai aduceau aminte copiilor 
bătrînii, în poveşti de groază. Dar călăreţii cei negri ai pustiei trecuseră, întorcîndu-se 
împuţinaţi la hanul lor de la Karacorum; şi soarele a lucit iar asupra cîmpiilor şi apelor 
acestui rai din valea Moldovei. Monahii şi-au căutat altarele risipite, gospodarii cei 
bătrîni, vetrele; Dragoş-Vodă a coborît din Maramureş cu soţii săi, întocmind iar domnie 
şi dreptate cu sabia. Căci dreptatea, în acest pămînt îmbielşugat, a putut fi ţinută 
numai cu sabia, aşa erau de ademeniţi cei tari să asuprească pe cei slabi. Şi atunci, cînd 
s-a întemeiat scaun domnesc la Baia şi pe urmă la Suceava, au ieşit noroadele să sape 
drumul cel mare ce se află şi astăzi în fiinţă, şi s-au înşirat satele ca mărgăritarele în 
lungul acestui drum, de la cetatea nouă a Romanului pînă la Humor, şi de acolo cătră 
altă cetate nouă a Sucevii. 

— Toate aşezările omenirii sînt aicea mîndre şi la vedere, zise uncheşul Petrea cătră 
domnia sa Nicoară şi cătră mezinul Alexandru. 

Uncheşul Petrea călărea în stînga lui Nicoară, iar mezinul în dreapta. 

— Mîndre şi frumoase... Le cunosc de cînd am slujit la curţile voievozilor. Pe măriile 
lor îi petreceam la mănăstirea Neamţu cu pohfală, la parastasele adormiţilor domni care 
se află astrucaţi acolo. Se mai văd aceste sate de răzăşi cît mai ţine lumina, pînă într-un 
amurg. Pe urmă le părăsim şi apucăm la dreapta, ca să ne depărtăm de priveliştea lor. 
Mîni ne-ar întîmpina şi ne-ar întreba răzăşii la fiecare han şi crîşmă, căci oamenii de 
aicea sînt prea doritori să afle cine-s drumeţii şi-i roagă să le spuie toate veştile cîte se 
aud din om în om. Pentru această pricină m-am rugat măriei tale să ne dai poruncă a 
trece pe calea codrului de la dreapta, care ne scoate cătră valea Şomuzului şi a Şiretului. 

— Porunca e în inima mea, a răspuns Nicoară, căci vreau să facem popas la locul 
unde a fost curtea Liteanului. 

— Răsfăţată curte; măria ta erai plăpînd cînd ai părăsit-o ca să te duci la şcoală în 
Ţara Leşască. Te-am călăuzit eu la Liov, şi după aceea nu te-ai mai întors. 

77 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prthi^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



78 



Nicoară a suspinat. A plecat prunc şi acuma-i cărunt... 

— Să nu-mi uit vorba, măria ta. Pe calea codrului nu mai întîlnim decît rar sate. 
Omenirea s-a tupilat în văgăuni după o socotinţă veche că bine este a te feri de lotri, atît 
domneşti cît şi de ceilalţi. în valea Moldovei satele se ţin de mină şi se pot apăra la 
nevoie Aici. în codru, năcăjiţii ocolesc silnicia, ferindu-se în ascunzişuri, şi pălesc şi ei 
cînd le vine la îndămînă Aicea trăiesc ca vai de ei pămînteni mai vechi, care au stat lipiţi 
de pămînt în vizuniile lor la vremuri grele: pe cînd în valea Moldovei s-au aşezat bejenari 
sosiţi cu Domnia, ca rîndunelele în primăvară. 

Mezinul s-a amestecat fără pricină în poveste: 

— Frumos le spui domnia ta, uncheşule, pe toate. Numaicît mă gîndesc că, dacă-s 
satele rare şi ferite de oameni, n-om găsi popas cînd ne va trebui. Bag de samă că la 
asfinţit s-au aşezat nouri şi poate să vremuiască la noapte ori mîne. 

— Ba eu şi cu uncheşul avem alte semne, 1-a dojenit Nicoară pe mezinul său 
Soarele a privit înapoi din zarea munţilor, pe sub sprinceana acelui nour ca să nu ne 
uite. Lostunii fulgeră hăt sus. în înălţime, după gîze. Iar acuma, la înserare, raţele au 
prins a umbla în stol cu grabă, depănîndu-se şi încrucişîndu-se. Vin şi peste codru la 
Moldova, din bălţi depărtate Nu-s semne de vreme rea. 

— Dacă asta-i astronomia măriei tale, mă închin. 

— Iartă-mă, Alexandre, a zîmbit Nicoară întorcînd o privire piezişă spre fratele său; 
eu n-am avut ca tine dascăl pe vestitul Inovroţiavski, ucenic al lui Copernic. Ca şi 
uncheşul nostru, şi ca şi prostimea, am învăţat din năcazurile noastre schimbările 
vremii. Adevărat că la Moldova şi vremea umblă fără noimă ca multe altele; încă nu 
simţesc înţepătură în coastă, şi asta îmi pare alt semn prielnic. 

— Acesta e cel mai bun semn, s-a bucurat uncheşul. 

— însă, a întîmpinat fără voie bună mezinul, în codru şi-n întuneric cum ne-om 
călăuzi? 

— Eu ţi-oi răspunde domniei tale, Alexandre, că, de şi nici n-am auzit pînă acuma 
de acel dascăl vestit, cunosc din învăţătura prostimii ceasul cînd răsare în noaptea asta 
luna, şi ea ne va fi călăuză la vreme. Pe urmă, avem cu noi şi pe Alexa Vulpea, care 
cunoaşte locul unde trebuie s-ajungem. Şi mai pe urmă, a adăogat uncheşul uitîndu-se 
pe deasupra codrului, bună, rea, vremea fi-va cum va binevoi, noi n-avem putere s-o 
schimbăm dacă va fi să fie rea. Nu mai puteam întîrzia la Dăvideni, cu toate că unii şi 
alţii ar fi poftit altfel. 

— Care-s aceia, uncheşule? Ai putea oare să mi-i spui pe nume? 

— Cum nu? Eu şi cu măria sa Nicoară. Măria sa pentru că i s-ar mai fi cuvenit 
hodină, după ce s-a războit; iar eu ca să-mi mai hodinesc ciolanele bătrîne. 

— Aha! 

— Apoi da! 

Mezinul a tresărit, gata să repeadă un cuvînt necugetat. Nicoară 1-a potolit 
strîngîndu-i braţul. 

înainte, călăreau diacul şi Alexa. Au şi ocolit la dreapta pe un drumeag de ţarină pe 
cînd se schimba împunsătura de vorbe dintre bătrîn şi mezin. 

— De-acu am apucat calea dreptăţii, a mormăit moş Gînj. 

— De ce-o fi fiind asta şi nu alta? s-a mirat mezinul. 

— Se va vădi cînd va sosi ceasul. 

Părea o vorbă cu două înţelesuri. Mezinul a lăsat-o totuşi să treacă, scrîşnind. 

în urmă venea sunînd din obezi căruţa, cu Ile Caraiman mînînd roibii, şi cu ceilalţi 

78 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^Mmna ^wvww 1 — - ■ < m. ■ y i » ■ pht^p*w^^»-4 H^^nwv^ap*** *-mN^MHV ^— *<1^^ 



79 



slujitori, doi dinainte şi doi dinapoi. 

Nemulţămirea şi mînia mezinului erau pricinuite de fierbinţeala gîndurilor ascunse. 
Nu cuteza să se rupă de lingă Nicoară şi să se întoarcă unde i se părea că şi-a găsit raiul 
visat. în el se scutura, călind să rupă lanţurile, fiara patimii lui. Şi totuşi înţelegea 
nesăbuirea unei asemenea întoarceri şi batjocura unei datorii pentru care jurase. în 
fiinţa lui era de mult intrată şi frica de fratele său mai mare. Acuma, la cărunţie, firea lui 
Nicoară se mai potolise; dar Alexandru cunoscuse înfricoşatele salturi ale hatmanului 
Potcoavă de altădată, şi se cutremura de amintirea lor. Acest bărbat blînd ridicase ca în 
furtună căzăcimea de la Praguri, pregătise de război patruzeci de dubasuri negre cu cîte 
patruzeci de lopeţi, şi numai cu aceste vase uşoare intrase în mare şi, cu vînt norocos în 
pînze, ajunsese la Sinope, în ţara necredincioşilor. Se întorsese de acolo cu pradă, dar 
cum se întorsese? biruind vîrtejurile şi talazurile... 

S-ar putea să-i calce voia? Şi apoi cu ce scop şi cu ce urmări? Cînd lumea-i plină de 
dobîndă, de flori şi de muieri... Să-şi plece fruntea la mila unor răzăşi săraci? Să vie să-1 
culeagă slujitorii domneşti pentru o faptă care poate s-a şi vădit? 

Cu ce ochi de mîţă îl privea acea presvitera la plecare şi cum mîna pe care i-a 
sărutat-o a pus-o în creştetul lui mîngîindu-1... Iscusită şi înţeleaptă bătrînă. Poate l-ar 
îmblînzi şi pe dînsul între jigăniile şi lighioile ei... 

Departe de el ispitele nebune! Departe de el pornirile nesăbuite! Sorţii vieţii lui sînt 
legaţi de hotărîrea lui bădiţa Nicoară de a dobîndi scaunul Moldovei. De asta fac acest 
drum cătră taberele zaporojenilor, unde vor afla prietini şi ajutor. Nicoară va năimi 
oastea de care are nevoie. Şi cînd va păli a doua oară, ţara va fi a lui. Pînă atunci nu-i 
departe, şi Dăvidenii nu fug din locul unde se află. 

Covrul ascuns sub lespedea cu pisanie a Călăreţului, vorbele care s-au rostit acolo, 
dintrodată s-au umbrit şi s-au stîns în întuneric şi-n murmurul înfiorat al codrului. 

— La ce te gîndeşti, Alexandre? 

— Mă gîndesc că am făcut bine plecînd grabnic, bădiţă Nicoară; aşa, repede vom 
ajunge la prietinii noştri şi curînd ne vom întoarce. 

Uncheşul a pus cu glasul amar întîmpinarea sa: 

— Trebile pripite de război aduc mai multă pagubă decît dobîndă! Se vede asta şi 
din ce ni s-a întîmplat la Iaşi. Eu cunosc şi pe vinovaţi, stăpîne Nicoară şi Alexandre. 
Vinovat e un moşneag neînţelept care a crezut zvonuri şi veşti cum că s-ar găsi la curtea 
domnească din Iaşi Irimia pîrcalabul, fiind ziua şi noaptea cu Domnul său ca sfetnic de 
taină. Şi acel moşneag se jurase şi se blăstămase pe sine însuşi ca să n-aibă tihnă şi 
pace pînă n-a lua cu sabia ţeasta acelui cîne vînzător. 

— Lucruri trecute, uncheşule... a rînjit mezinul. 

— Lucruri viitoare, uncheşule Petrea, a mîngîiat Nicoară pe slujitorul său. Pe lîngă 
acel bătrîn, am fost nebăgător de samă şi eu, punîndu-mi în primejdie fiinţa. 

Dacă aş fi pierit, rămînea în veci neîmplinită diata fratelui nostru Ion-Vodă. 

— Poveşti trecute, bădiţă Nicoară. 

— Poveştile viitoare le-om face să fie mai iscusite, a mormăit uncheşul. 

— Ştii ce, Alexandre? a zis Nicoară, întorcîndu-se cătră fratele său; hai să ne 
împăcăm şi să ascultăm ce spune pădurea. 

Mezinul dintrodată a fost mişcat pînă la lacrimi. Cuvintele din urmă ce rostise 
bădiţa său Nicoară erau cuvinte vechi de pe cînd petreceau amîndoi în unele seri la 
Bieloveţ în Ucraina, aflîndu-se ucenic la Bar. Se certau pentru învăţăturile şi filosofiile 
dascălilor lor, şi la urmă bădiţa Nicoară rostea cu voie bună acele vorbe: 

79 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



80 



— Hai să ne împăcăm şi să ascultăm ce spune pădurea. Ca şi atunci demult, a 
închis ochii, ascultînd tăcerea. 

Cînd şi cînd sunau şuiete; după aceea pornea un zvon ca valuri de departe la 
scocul morii. Nu se mai auzea nimic o clipă, pînă ce dintrodată chema buba din 
adîncimi cu glas de spaimă. Şi apoi se împietrea iarăşi muţenia, cu ochi rotunzi 
neclintiţi. 

Totuşi, în acest răstimp, în sufletul amînduror fraţilor care ascultau, se împletea un 
cîntec stins, abia auzit ca în somnie, cîntec al poveştilor şi al aducerilor aminte a 
rîndurilor de oameni care s-au petrecut ca florile fără roadă, sub robii mute, în viaţă fără 
bucurie, în moarte fără răscumpărare... 

Poveştile şi doinele iubiţilor care nu mai sînt au strecurat în sufletul lor asemenea 
înţelegere tainică. 

într-un răstimp, s-a prefirat prin cununile copacilor lucirea pătrarului de lună, şi 
calea s-a luminat uşor. Dar din cînd în cînd treceau prin văzduh perdele de nouri, 
întunecînd-o. 

— Acuma ce-or fi spunînd astronomiile? a întrebat uncheşul pe mezinul Alexandru. 
A zîmbit Nicoară, deşteptat din aduceri aminte: 

— Acuma, uncheşule Petrea, astronomiile trebuie să-şi facă socotelile şi după aceea 
s-aştepte. 

— Ba socotelile mele-s de faţă, a răspuns uncheşul. Noi, prostimea, ne uităm la 
cupa lunii zugrăvită pe cer. 

Şi dacă o vedem cum e acuma, aplecată, însamnă că nu poate ţinea apă şi o varsă; 
aşa că e semn de ploaie. 

— Atuncea vremea ne este împotrivă, uncheşule. Ce-om face? 

— Om face ce-am făcut totdeauna la asemenea nevoie. Ne dăm sub poala celui mai 
vechi fag şi-1 rugăm: fagule, bătrînule, primeşte-ne în popas. Şi el ne primeşte. Ploaia 
trece şi noi ne vedem iar de drum. Dar pînă ce s-or strînge nourii vremii rele ş-or ţine 
sfat mormăind din tunete şi clipind din fulgere, noi ajungem. 

— Unde? a rîs mezinul. Unde putem ajunge prin aceste singurătăţi? 

— Ajungem la jumătăţile de om. 

— Astăzi îţi place să şăguieşti, căpitane. 

— Căci îl văd zîmbind şi în putere pe stăpînul nostru. Jumătăţile de om, Alexandre, 
trăiesc între ziduri şi sub clopote. Sînt monahii de la Pobrata, măria ta, s-a întors el 
cătră Nicoară. Vulpea ştie calea; n-avem grijă. Cînd a cîntat de-al doilea cucoşul lui Ile, 
am ajuns. 

— Dar pînă va cînta de-al doilea cucoşul lui Ile Caraiman, trebuie să cînte dintăi. 

— Apoi domnia ta, Alexandre, nu cunoşti sama pădurii? Afară, se îngînă noaptea cu 
ziua; iar aici sîntem parcă în tăriile nopţii. Dacă ajungem la un izvor însamnă că 
începem a coborî cătră valea Şiretului. Atuncea adăpăm caii şi ne potolim şi noi arşiţa. 
Şi atuncea socoteşte vremea ornicul lui Ile, întăia oara. Nu mai stăm mult lungiţi pe 
iarba verde; caii au păscut o toană şi stau din ronţăit. Atunci e vremea să încălicăm iar. 

Vorbind astfel au mers ş-au mers, şi nourii tot goneau unii după alţii, cătră soborul 
lor din miazănoapte la un munte. 

— îi zice Deleleu, dădea lămurire Vulpea. Şi sub nourii care s -adună acolo, 
vieţuieşte un sihastru şi se roagă. Numai la viforele iernii intră în peştera lui şi se 
hodineşte pe pat de muşchi; însă vara stă numai afară în izbeliştea vîntului şi a ploii şi 
se roagă pentru toţi oamenii păcătoşi de pe lumea asta. 

80 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm ■pAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



81 



— Bine face că se roagă pentru noi, a dat încredinţare uncheşul Petrea. Dar 
ruga-s-ar mai bine pentru cei pe care îi plouă nevoile şi grijile şi nu mai pot răsufla de 
clăci şi dabile. Ruga-s-ar să cadă trăsnetele nu pe Deleleu, ci la curtea de la Iaşi unde 
doarme acuma Şchiopu-Vodă. Şi cînd a tuna, înainte de a trăsni, săgeţile fulgerului să-i 
arate semn cătră locul unde a pierit măria sa Ion. 

— După ce ajung nourii la acel munte, a urmat a da lămurire Alexa Vulpea, apoi se 
învîrtejesc şi vîntul se întoarce. Acuma vîntul curge într-acolo, cătinel; dar cum va sta, 
prinde-va a suna mai tare căutîndu-şi urma. 

— Atuncea sus! a poruncit măria sa Nicoară. Frate Alexa, treci iar înainte cu diacul 
şi arată-ne calea. 

— Mult nu mai este, măria ta. Cum dăm în vale, iaca şi mănăstirea, chiar în 
margine de codru. 

Vîntul curgea acum din crivăţ, cu zvonuri încă depărtate care se tot apropiau, 
într-un răstimp s-a făcut linişte; atuncea au văzut, pe zarea depărtată a văii Şiretului, 
turlele bisericii mănăstireşti. Chinovia era împresurată cu zid ca o cetate. 

Drumeţii s-au oprit la porţile ferecate. De-a călare, Alexa a bătut cu straja săbiei. 
Diacul a dat chiot. 

— Frate portar! Hei, frate portar, ieşi la meterezul cuvioşiei tale. 

N-a dat nimeni răspuns. Vulpea a bătut iar şi diacul Radu s-a întărîtat iar a striga. 
Ar fi putut părea locul pustiu, dacă nu s-ar fi văzut prin ferestruicile turlei lucirea 
făcliilor. 

— Care-i acolo, oamenilor? a strigat un glas supărat la meterez. 

— Creştini care cer găzduire, a răspuns cu aceeaşi supărare uncheşul Petrea. 
Dă-ne drumul, şi ţi-om fi mulţămitori. 

— Cîţi sînteţi? Aud glasuri amestecate şi tropot. 

— Zece sîntem, nu mai mulţi, părinte portar, a glăsuit mai blînd uncheşul. 

— Domnul cu voi! Duceţi-vă şi cătaţi gazdă în altă parte! Noi nu primim oşteni! 
Alexa ascultase cu luare-aminte aceste cuvinte de ameninţare. A poprit c-un semn 

pe uncheş de la răspunsul pe care acesta îl pregătea. A strigat: 

— Ascultă ce-am să-ţi spun eu, frate portar. . . . 

— Acesta-i altul? 

— Altul, frate portar; şi te întreb eu pe tine, puturos călugăr, cum cutezi a necinsti 
casa Domnului tău Hristos '? Căci Domnul tău a miluit străinii, iar tu îţi batjocoreşti 
jurămîntul ce-ţi porunceşte să fii ca stăpînul la care te închini! Atunci ne-om duce la 
creştinii mireni! Aice-i vizunia lui Belzebut. 

Călugărul de la metereze a tăcut o clipă, cutremurat, se vede, de mare uimire. 
Diacul scăpărase şi aprinsese lumină dintr-o funioară de fin. Cînd şi-a grămădit 
călugărul barba în gura meterezului ca să vadă şi să răspundă, funioară de fin s-a stins. 

— Cine-i cel care grăieşte? a strigat el cu alt glas. Parcă aş cunoaşte asemenea 
viers. 

— Cunoaşte-1 şi te ruşinează, Agatanghele! Eu sînt, fratele tău de cruce de la 
Dăvideni; amîndoi ne-am pustiit acum zece ani din pricini ştiute, iar tu te-ai aşezat aice 
unde te-am şi cercetat într-o vară la Sînpetru. 

— Tu eşti, Alexa? Mă miram de ce-mi sună dulce blăstămul tău. Cum să fac? 

— Să faci bine. Să deschizi porţile şi să dai drumul la hodină stăpînului nostru 
măria sa Nicoară. Noi om dormi pe-afară. 

— Unde se află una ca asta? Pentru prietini avem loc, frate al meu Alexa, creştini 

81 








s^eT* v<^r ^Mf** 



82 



sîntem şi urmăm pildele învăţătorului nostru. 

— S-a şi văzut. 

— Vă cer iertare tuturor! a strigat cu putere fratele portar; şi-mi iau canon 
patruzeci de Tatăl-nostru şi patruzeci de mătănii sară şi dimineaţa, patruzeci de zile! 

— Lasă ispăşirea şi deschide porţile! 

— Numaidecît! 

Cum a deschis porţile cuviosul Agatanghel şi a îmbrăţişat pe fratele său Alexa, 
astupîndu-i obrazul cu barba lui cît un măturoi, s-a şi auzit huruitul tunetului pe 
deasupra codrului. Ridicînd deasupra capului făclia închisă în finar, fratele portar a 
băgat de samă numaidecît care-i mai-marele. Tocmai atunci descăleca, şi cuviosul 
Agatanghel i s-a închinat cu smerenie. 

— Poftiţi în cerdac la stăreţie, fraţilor creştini, şi chem numaidecît pe prea cuviosul 
nostru Paisie stareţul, ca să vă cunoască. Acuma-i în biserică, la racla domniţei. Tot la o 
săptămînă, duminica, îi facem rugăciuni şi pomenire. Vă rog grăbiţi-vă; aduc fraţi să 
puie caii la adăpost şi creştinul de la căruţă a priveghia rînduiala lor ş-a dormi la odaie. 
Vă rog iertaţi-1 pe păcătosul şi nevrednicul Agatanghel şi să nu-1 pîrască măria sa 
cuviosului stareţ. 

Fără multă întîrziere, arhimandritul Paisie s-a înfăţişat şi a poftit la lumină, în 
odaia cea mare a stăreţiei, pe oaspeţi. 

Era un bărbat tînăr încă, sprîncenat şi cu ochi pătrunzători, parc-ar fi privit din 
haiducie. 

I-a plăcut lui Nicoară că nu şi-a început vorbirea cu tînguiri şi numai se silea să 
înţeleagă dacă acel oştean nalt şi cărunt e dintre cei cu duhul vredniciei, ori un 
moştenitor de averi şi fală. 

— Mă închin şi vă poftim bun venit, a zis el cătră Nicoară. Doriţi să vă hodiniţi, ori 
doriţi să gustaţi ceva, vă rog porunciţi. 

— Ba noi ne-om duce să ne facem întăi datoria ce nu ne iartă, a hotărît Nicoară. 
Arhimandritul Paisie s-a închinat şi a dus pe acel om ales cu duhul — după a sa 

înţelegere de oameni — în biserica mănăstirii, în lumina naosului, la cîntările soborului. 

Nicoară s-a oprit sub policandelon şi şi-a făcut plecăciunea înspre cele patru părţi 
ale navei sfinte cu semnul care arăta că nu-i păgîn. Slujba pomenirilor s-a oprit numai o 
clipă, cît clericii au răspuns închinării străinului. 

„Cine să fie? Cine să fie?" îşi măcina gîndurile prea cuviosul Paisie; cînd 
Agatanghel, sosit pe furiş în stînga stranei stareţului său, i-a şoptit numele acelui 
călător. 

îndată prea cuviosul, păşind cătră înfăţişarea de voievod, şi-a dus dreapta pînă la 
lespezile de piatră, umilindu-se mai îndelung şi mai adînc şi 1-a poftit în strana cea 
mare. Dar în acel loc cuvenit domnilor, măria sa Nicoară n-a stat decît cîteva clipe. 

înţelegînd că oaspetele domnesc e nerăbdător ori trudit, prea cuvioşia sa Paisie 1-a 
îndemnat cu supunere să treacă înainte de-a ieşi din biserică, pe la mormîntul cu 
lespede al domniţei căreia i se făcea pomenirea. Nicoară s-a plecat cetind slovele săpate. 

— Cine-i această cuvioasă monahie Măria? a întrebat mai apoi Nicoară pe 
arhimandrit. 

Se aflau intraţi din nou la stăreţie în sala oaspeţilor. 

— Noi am moştenit-o pe această cuvioasă Măria la pomelnicul domnilor, a răspuns 
Paisie, şi de la anul de la Hristos 1540, monahii cei bătrîni ştiu că e maica bătrînului 
Ştefan- Voievod. 

82 






83 



Nicoară a plecat fruntea. Afară venea vîntul şi ploaia, învăluindu-i-se cu glodurile. 

— Măria sa Oltea a răposat aici? 

— Nu, a răspuns stareţul; ci a adus -o în acest sfînt lăcaş Ştefan- Vodă Lăcustă, 
nepotul său, copilul lui Ştefan bătrînul. în cel din urmă an al vieţii şi domniei a adus-o 
aici, întovărăşit de curte şi de boieri. Şi era în acea vreme tulburare între boieri pentru 
străşnicia lui Lăcustă- Vodă împotriva lor. Era acest Lăcustă-Vodă, precît se spune, un 
bătrîn cu barbă albă şi sămăna părintelui său. A stat în picioare toată vremea la 
privegherea bunicii sale şi stătea şi curtea împrejurul lui, după rînduială neînduplecată 
ce o statornicise măria sa. Spun bătrînii monahi care mai trăiesc că au luat aminte la 
unele uneltiri ce se săvîrşeau între boieri. Purtau cu ei arme în biserică şi la praznicul de 
pomenire se hotărîseră să-1 jertfească chiar atunci pe Vodă, pe osemintele bunicii lui. Nu 
l-au omorît atunci; l-au omorît puţin mai tîrziu, la sfîrşitul anului, cînd a fost 
sărbătoarea Naşterii, la Crăciun. 

La pomenirea cuvioasei monahii Măria, a rămas aicea la Pobrata obicei de cetim 
anatemă asupra acelor făptaşi. 



83 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w *m* m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 








^ST* V<^r ^Mf** 




84 



CapitoCuC 14 

Mănăstirea cea din pustie 



Cînd cuviosul Agatanghel a intrat la odaie, ca să stea de vorbă cu fratele său 
de cruce, oştenii lui Potcoavă se aflau treji, într-o încăpere mare, cu obloane 
de scînduri la ferestre. Stăteau pe nişte scăunaşe cu trei picioare împrejurul 
vetrei, iar sub hoarnă ardea foc mare în care se învăluia cînd şi cînd vintul de afară. Din 
acel foc, Ile adunase jar la marginea vetrei şi pîrpîlea bucăţi de slănină, în ţăpuşu. Cînd 
socotea el că bucata cea mai aproape de jar s-a rumenit, o lepăda într-o strachină. Şi cel 
care se credea mai flămînd apuca cu două degete slănina şi o aşeza pe o lespede ce-şi 
tăiase dintr-o pîne coaptă de logofeteasa Măria. Degetele fripte de untura fierbinte şi le 
zbătea scuturîndu-le, ca să se răcorească, şi apoi începea să muşte fără grabă cînd 
dintr-un colţ al slăninei, cînd dintr-un colţ al pitei. 

— Bună îndeletnicire aveţi domniile voastre aicea, a zis călugărul, aşezîndu-se pe 
vine, lînga Alexa Vulpea. Dacă îmi veţi face şi mie parte, apoi n-am să vă uit în 
rugăciunile mele. 

— Ţi-e foame tare, părinte? a întrebat rîzînd Ile Caraiman. 

— ■ N-aş putea minţi, a răspuns monahul; nu mi-i foame. Dar cînd văd ce fel de 
ospăţ aţi iscodit, nu pot sta deoparte. Bună tovărăşie cu vorbe şi poveşti; afară e potopul 
părintelui Noe cel cu corabia; nouă nici nu ne pasă de duşmani subt apărarea cetăţii, 
întăi m-am înfricoşat cînd v-am auzit chiuind şi bătînd cu buzduganele; iar pe urmă 
foarte m-am bucurat ascultînd viersul fratelui meu Alexa. Cine chiuia? 

— Eu, a răspuns diacul. 

— Straşnic glas! l-or fi auzit şi zimbrii din tăriile codrului. Dar eu nu m-am 
înduplecat de înfricoşarea dumnitale, ci de vorbele plăcute ale fratelui meu Alexa. Am să 
vă povestesc o întîmplare. Dar, mai întăi, s-aduc de la cămara cuviosului nostru părinte 
Paisie un ulcior de vin, ca să ne pară mai bună friptura. Şi să întreb pe Alexa dacă a mai 
îndrăznit a călca în satul unde am petrecut noi odată, ori dacă a mai aflat de acolo veşti. 

— Părinte Agatanghele, a răspuns Alexa Vulpea, la noi nu s-au schimbat decît 
năcazurile. Mulţi oameni s-au prăpădit nu de binele lumii aceştia; încep a se înfiripa 
pruncii, tot pentru pedeapsa vieţii. 

— Ah! Ah! frate Alexa, bine era cîndva la noi la Filipeni, după cît spuneau bunicul şi 
bunica; atuncea oamenii mureau zîmbind. Iar la vremea noastră mor mînioşi, suduind 
pe Dumnezeu. De aceea ne-am şi depărtat noi de locul prunciei noastre. Ai trecut poate 
pe acolo? 

84 






85 



— Trecut. 

— Şi ai mai auzit cumva că s-ar mai fi aflînd pe lume o fată fecioară, Irinuţa 
Grecului? 

— Nu mai este nici fecioară, nici bătrînă, părinte Agatanghele. 

— A murit poate ş-o soră a ei mai mare, una Safta? 

— Ba aceea mai trăieşte, ucenică la presvitera Olimbiada, şi nu ţi-aş dori să 
înserezi cu dînsa într-o chilie, părinte Agatanghele. 

— Şi alţii, frate Alexa, cu care ne-am aflat subt acelaşi soare? 

— N-am găsit pe nimeni, a mărturisit cu întristare Alexa. Cît am stat cu măria sa 
Nicoară prin acele locuri, aş putea spune că n-am avut cu cine mă aduna la sfat şi tot 
supărat umblam de colo-colo. Numai pe Ghiţă Botgros l-am găsit, acel pe care-1 
ucisesem. 

— Mai trăieşte badea Ghiţă? 

— Cum îţi spun, trăieşte, şi-i tot cu capul în nouri. Nu te teme, n-avem să-i mîneăm 
noi lui din colivă. 

— Oi, Alexa, a strigat părintele Agatanghel, înălţîndu-se în straiul negru ca un corb 
şi fîlfîind din aripi. Amar ţi-i viersul şi tare mi-i jele. Mă duc s-aduc ulciorul, ca să 
cinstesc pe dragii oaspeţi şi pe urmă nu uit să vă spun povestea făgăduită. 

După ce s-a întors în grabă părintele Agatanghel şi a înfăţişat un ulcior burduhos, 
rugînd pe toţi cei de faţă să-1 îmbrăţişeze, cuvioşia sa n-a întîrziat să spuie ce avea de 
spus. 

— Aflaţi, creştini buni, că avem şi noi cîteodată năcazuri în cetatea noastră. Ne-am 
adunat aicea nu atît ca să postim întru slava sfinţeniei — iertaţi-mă pentru vorbe 
adevărate! — ci ca să ne agonisim o viaţă mai uşoară. în ţara asta unde curge miere şi 
lapte, după slova Scripturii, noi sărmanii n-avem rînd la ospăţ. Ci numai boierii cloncani 
şi-au găsit acolea Canaanul şi pe noi, ia, numai aşa, ne dau la o parte cu sabia. Răzăşi 
am fost ş-am rămas la sapă de lemn şi pentru o pită ne-am dat robi. Aşa că, ajungînd 
ţărani şerbi, nu putem ieşi din starea asta decît hălăduind la o mănăstire, ori intrînd în 
cinul preoţiei de mir. De aceea aici noi trăim întru bună înţelegere şi frăţie, ca unii 
ce-am scăpat de iad şi ne aflăm lîngă poarta raiului. Nu ne lipseşte nici mîncarea, nici 
somnul. Şi nici iscusinţa, fraţilor, ca să ne strecurăm pe lîngă schimbătoarele vremi. 
Facem rugăciuni şi pomeniri feţelor domneşti, dar noi ştim că mulţi dintre aceştia cărora 
ne închinăm au stropşit pe părinţii şi pe fraţii noştri. De aceea nu ni-s dragi nici 
slujitorii stăpînirii, care bat şi asupresc. Iar ştiindu-vă că sînteţi cu fratele lui Ion-Vodă, 
mă pot mărturisi fără grijă, ca unor fraţi. 

Iată ce mi s-a întîmplat mie de cînd mă aflu portar aicea la Pobrata. Tot aşa, într-o 
noapte cu trăsnete şi fulgere, au bătut în poartă nişte străini, cerînd găzduire. Iar eu nu 
i-am numărat şi nici nu mi s-a părut că poartă săbii. Am deschis şi i-am lăsat să intre, 
ca pe nişte călători trudiţi. 

Le-a întins părintele econom masă; a poruncit părintele stareţ vin; li s-au gătit 
douăsprezece crivaturi. Iar la miezul nopţii, cînd au trecut cuvioşii părinţi la rugăciune, 
acei călători s-au sculat şi au închis biserica cu acei care se rugau, proţăpind uşile. Iar 
pe părintele stareţ l-au apucat de grumaz şi i-au poruncit să aducă cheile vistieriei şi să 
deschidă lada de fier din tainiţa ei. Numaidecît să le mărturisească unde-s cheile, şi 
unde-i tainiţa... Au dat şi cu mînerul săbiei şi cu latul săbiei în prea cuvioşia sa şi l-au 
împuns mînîndu-1 înaintea lor. 

Se tînguia prea cuviosul nostru stareţ: 

85 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 







86 



— Oameni ai stăpînirii sînteţi domniile voastre? Dumnezeu vede şi vă prăpădiţi 
sufletele. Să nu cutezaţi a prăda sfînta mănăstire! 

— Ba cutezăm! a rîs căpitanul acelor slugi ale stărostiei. 

— Ucideţi-mă, nu vă duc şi nu vă dau. Mai bine faceţi-mă mucenic decît proclet. 
Iată, nici unul din sfinţii părinţi care au mai rămas la slujbele celelalte nu va mărturisi 
cine ţine cheia şi unde-i lada obştei. Iar după ce-i căutaţi pe toţi aceştia, părintele 
Agatanghel vi-i poate aduce pe rînd şi pe ceilalţi. Bateţi-ne cu vergi de fier, 
străpungeţi-ne cu strămurare înroşită în foc, noi nu ne supunem unor asemenea păgîni 
ca domniile voastre! 

Pe cînd cei doisprezece slujitori se dădeau din colţ în colţ suduind, bătînd şi 
împungînd cu tesacele, eu, umilitul Agatanghel, am luat aminte la vorba „strămurare", 
pe care o rostise prea cuviosul stareţ uitîndu-se la mine. "Strămurare" era numele unui 
om, prietin al nostru, care-şi avea sălaş într-o rîpă stearpă ce-i zice Pietrăria. Şi el venea 
acolo cu tovarăşii ca să-şi împartă vămile de la vadurile lor, fiind de meserie hoţi. Şi noi 
monahii trăiam în prietinie cu dînşii. Iar ei scuturau numai bărbi de oameni bogaţi şi 
spintecau chimiruri grele. 

Cum aud eu vorba aceea „strămurare", mă gîndesc că părintele stareţ e om cu 
glagore la cap şi că ne aflăm într-o noapte spre duminică; iar prietinii noştri vor fi venit 
de bună-samă la peştera Pietrăriei. Căci a doua zi fiind sfîntă sărbătoare, nu se cade să 
lucreze şi se hodinesc. 

Mă strecor mai la o parte, dau fuga aici la odaie şi încalic un căluţ flocos în care 
aveam încredere că m-a duce fără sminteală unde voiam eu. îl îndemn numai din frîu şi 
nu-i pun în coaste pinteni; şi ajung într-un ceas de vreme la Pietrărie şi mă rog de 
Strămurare şi de hoţi să vie să ne scape. Ca oameni cuviincioşi, unde au încălicat toţi cu 
suliţi şi ghioage ş-au coborît la sfînta Pobrata, şi i-am vîrît prin portiţa pe unde ieşisem. 
Şi s-a nimerit să trăsnească din nouri, cînd am pătruns la stăreţie. Şi cînd a trăsnit, noi 
de colo am şi fost asupra acelor oaspeţi, pălindu-i unul după altul. Părintele stareţ era 
întins pe podele şi-1 ardeau cu făclii aprinse la tălpi şi pregăteau şi ţăpuşe să i se bată 
subt unghii. Trei dintre cuvioşii monahi pieriseră în chinuri. Strămurare şi cu ai lui i-au 
prăvălit pe toţi fără nici o cruţare şi ne-a rămas nouă numai să cerşim iertare pentru 
sufletele lor de la Domnul Dumnezeu. 

Acum gîndiţi-vă şi domniile voastre, fraţilor, a urmat cu mirare monahul, cum să 
cerşim noi iertare pentru unii ca aceia care au ridicat vieţile călugărilor şi au ucis pe 
stareţul nostru, încît nouă săptămîni a stătut în umbra morţii? 

S-au sfătuit bătrînii soborului nostru şi deocamdată s-a hotărît aşa. 

Am dezbrăcat de straie pe acei păcătoşi şi le-am cules şi săbiile cu celelalte unelte 
ale răutăţii lor şi le-am dat în mînă lui Strămurare, drept dobîndă de război ce i se 
cuvenea. 

După aceea, pe acei păcătoşi, goi cum au ieşit din pîntecele maicii lor, i-am aşezat 
la rînd într-o groapă, cu faţa în jos, ca să se uite cătră părintele lor Tartorul. 

Iar mie mi s-a poruncit să încalic şi să mă duc fără întîrziere la vlădica Istatie, 
care-i mai mare peste noi, şi să-i cerem deslegare şi poruncă în privinţa iertării. 

Deci am încălicat pe căluţul meu cel flocos în care aveam încredere, şi m-am dus; şi 
am ajuns în, ziua de luni cătră sară la episcopia Romanului. Am îngenunchiat la vlădica 
în cămara lui de taină unde primeşte mărturisirile şi i-am spus preasfinţitului: iaca aşa, 
iaca aşa. 

S-a înfiorat preasfinţia sa şi s-a sculat asupra mea cu uimire, că poate îi înşir 

86 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm ■pAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** <^wh««iPVf ^-^mi&m^ 



87 



basme. 

Am bătut metanie şi ra-am plecat cătră icoane. 

— Acesta-i adevărul adevărat, preasfinţite Istatie; fac cruce. Osteneşte-te pînă la 
Pobrata, să vezi cu ochii însuţi preasfinţia ta! 

— Au belit pe cuvioşii monahi şi le-au pus ţăpuşe? 

— Mai rău, preasfinţite. Le-au răpit ce nu le puteau da: viaţa. 

— Şi pe stareţul vostru Paisie l-au ucis? 

— Trupul prea cuviosului Paisie e desfăcut ca la căsăpie, preasfinţite părinte Istatie. 
si numai mila lui Dumnezeu îl poate întoarce în starea în care s-a aflat mai nainte. 

— Atuncea cum să cerşiţi voi iertare de la Dumnezeul nostru pentru asemenea 
fapte? Căci slujitorii aceia haini au săvîrşit o lucrare mai crîncenă decît a paginilor 
ismailiteni. Ei sînt lepădaţi de cătră oameni şi asemuiţi fiarelor. Ar fi fost mai bine să-i fi 
cunoscut în ceasul naşterii lor moaşele că sînt sămînţă a Diavolului, să le sucească 
beregăţile şi să-i lepede la umblătoare. Să ştii, cuvioase Agatanghele, că lotrii care v-au 
ajutat în asemenea năcaz vor avea bună primire la scaunul împărăţiei. Mai îngăduie, 
cuvioase Agatanghele, zice vlădica, pînă ce ţi-oi da poruncă scrisă, cu pecetea episcopiei; 
să nu faceţi altfel decît cum poruncesc. Pînă atunci pune-ţi inima la cale în trapeză, 
prinde putere şi roagă-te sfîntului Dimitrie ostaşul, şi după aceea încalică şi du-te cu 
bine. Şi altfel să nu faceţi! 

Eu am sărutat mîna preasfinţiei sale şi am aşteptat poruncă scrisă; şi m-am gîndit 
că noi anahoreţii de la Pobrata am făcut bine ce-am făcut, fără a fi vlădici şi fără a avea 
suflare de la Sfîntul Duh. 

Acuma, pe gropniţa păcătoşilor, stau gunoaiele sfîntului nostru lăcaş. 

Diacul îşi însemna toate în mintea lui, cuprins de spaima răutăţii oamenilor. 

— Şi cu Strămurare ce s-a mai întîmplat? a întrebat el. 
I-a răspuns rîzînd Alexa: 

— Strămurare stă la ospăţ cu sfîntul Dimitrie. 

— Ba tu, frate Alexe, 1-a dojenit pe oştean monahul, să nu şăguieşti cu cele sfinte. 
Strămurare se află încă în această lume ticăloasă şi plină de strîmbătăţi. Şi-a schimbat 
locul din acest codru, şi s-a aflat, prin oameni de departe, că a ieşit prin părţile 
scaunului nou al Domniei, la Bîrnova şi la Căpoteşti, care-s codri mai adînci decît acesta 
al nostru. 

în odaia Galatei lîngă Iaşi, stau şi se împuţesc beşlegii ismailiteni, pînă ce s-or 
încheia păreţii bisericii. Acolo se află şi aga dăbilarilor Porţii. Se duc dăbilarii şi adună 
de la oameni, cu îngăduinţa lui Vodă, peşcheşuri sultanului, le pun la poalele agăi şi, 
după aceea, cărăuşii creştini le duc pînă la vadul Obluciţei, şi de acolo ceamuri turceşti 
le plutesc pe Dunăre şi pe lîngă ţărmul mării la împărăţia neagră. 

Strămurare şi-a găsit acolo o treabă ce nu s-a mai pomenit. 

A întocmit pînde, ba la văi rele, ba la vaduri de ape, ş-a prins din acei dăbilari, 
scrijelindu-i la beregată. Dar pe bani şi peşcheşuri n-a pus mîna, socotind să dea numai 
înfricoşare paginilor. însă de fapta lui nu s-au folosit decît slugile domneşti care şi-au 
însuşit zloţi şi plocoane, dînd cu piciorul în rîpă leşurile turcilor. Văzîndu-şi greşala, 
Strămurare a luat asupra sufletului său şi pe slugile acelea. Iar noroadele abia atunci au 
băgat de samă că se află în preajma lor o voinicie. Li se întorc cele luate cu hapca şi li se 
mai îndulceşte amărăciunea. 

Nu ştiu ce-o fi adevărat din toate cîte se spun. Dar într-o sară din toamna trecută, 
la vecernia Sfîntului Andrei, iaca bate la poartă însuşi prietinul nostru Strămurare cu 

87 








?sT("t<v ^Mf^ 



88 



doi din oamenii lui şi cere găzduire. Numaidecît i-am deschis şi l-am primit ca pe un 
frate al nostru. Şi înainte de a-1 ospăta, a intrat în biserică şi s-a închinat cu smerenie; 
iar după ce l-am ospătat, s-a dus la stareţul nostru, prea cuviosul Paisie. Şi fiind şi noi 
unii dintre monahi de faţă, Strămurare a zis aşa: 

— Fraţilor monahi, aflaţi că, după atîtea strădanii ale mele, cărările de scăpare mi 
s-au împuţinat; dacă mai întîrzii mult făptuind cîte făptuiesc în folosul fraţilor mei 
sărmanii obijduiţi, apoi mi se va atîrna ţeasta în prăjină, la poarta curţii domneşti, şi pe 
trupul meu se vor încaieră cînii. Deci am ţinut sfat cu soţiile mele şi ne-am gîndit să ne 
pustiim la o sfîntă mănăstire, nici de monahi zidită, nici de vlădici ştiută, unde cîntă 
apele laudă Ziditorului, şi stau pădurile în odăjdii şi se închină cînd bate vîntul. Această 
sfîntă mănăstire se află peste nouă hotare. Şi după ce ne-om închina acolo ş-om dobîndi 
pentru sufletele noastre alinare, om păşi la ostroavele unde trăiesc oştenii crucii, 
zaporojenii, ş-om intra la ei la ascultare, slujind mai cu folos pe fraţii noştri creştini. 
Acuma-i vremea asupra iernii şi nu mă pot bizui împotriva viscolelor din miezul nopţii şi 
gerului celui nemilostiv şi foamei. Dar cum se va încheia în primăvară cel codru verde, 
m-oi duce să caut pe Nicoară Potcoavă de care povestesc noroadele cum că s-ar găti 
s-apuce domnia Moldovei. Ce zice de asta prea cuvioşia sa Paisie? 

Cuvioşia sa Paisie a zis: Bine! şi 1-a sfătuit să se ducă. 

— Avea-voi putere? 

— Vei avea, frate Strămurare, după aleanul sufletului tău. 

Acuma unde-i binevoitorul nostru Strămurare, ca să afle că, sub policandelon la 
Pobrata, a stat măria sa Nicoară! Socot că l-om vesti printr-un om bun şi l-om îndruma 
unde rîvneşte. Acel om oi fi eu, fraţilor, şi nu ştiu dacă m-oi mai întoarce la Pobrata. 
M-oi duce mai bine cu Strămurare la mănăstirea din pustie. 



88 



■ ■ ■ ■ i ■■ ■ i 



iaitlHf#"«HpH i i ■ i ' M 






wn^tfik^vM 



«■ ■ — *- "■■ ■- - >r-^ 










CapitoCuC 15 

Curtea Cui Iurg 




doua zi dimineaţă, soarele a răsărit în senin şi, după ploaia nopţii, codrul a 
lucit de mii şi mii de nestemate ca flori fără nume şi degrab trecătoare. 
'Văzduhul era curat. Călătorii cît şi localnicii îl simţeau intrînd în ei ca pe un 
vinaţ bun. Soborul monahilor ieşise cu stareţul înafara porţii ferecate, ca să fie de faţă la 
plecarea măriei sale Nicoară. I-au urat cale fericită şi lui şi oştenilor, şi au rămas o 
vreme privind cum se duc. 

De lucirea biruitoare din ochii călătorului domnesc, pe care o băgaseră de samă 
acei monahi, se bucura mai ales uncheşul Petrea, care amesteca aducerile lui aminte cu 
anii de pruncie ai lui Nicoară, la curtea lui Iurg Litean. într-acolo el şi cel ce fusese 
prunc umblau acum fără grabă, ca într-o lene a unei plăceri. Căpitanul Petrea era acum 
bătrîn, iar pruncuţul cărunt. 

în asemenea bună stare a spiritului, au umblat prin valea îngustă a Şomuzului, pe 
lîngă nişte lunci bătrîne rămase în stăpînirea Domniei după moartea lui Şendrea 
hatmanul; căci acele pămînturi şi lunci de la Dolheşti, unde se afla gropniţa lui Şendrea, 
cumnatul lui Ştefan bătrînul, fuseseră, împreună cu toată valea, zestrea surorii 
Voievodului. Şi din acel timp rămăseseră uitate; Domnia nu le socotise vrednice a fi 
dăruite boierilor celor mari. 

Călătorii băgau de samă o rînduială a satelor deosebită decît în alte părţi pe unde 
umblaseră. Gospodarii îşi vedeau fără grijă de prisăci şi livezi şi se închinau cu voie 
bună la trecerea acelor străini. Vite albe păşteau pe lunci; numaicît dealurile care 
străjuiau din dreapta şi din stînga păreau a copleşi valea. Astfel au ajuns la prînzişor, cu 
rînduială ştiută, la un pod de peste Şomuz şi la o moară, pe unde drumul începea să 
suie un holm înalt, cătră valea largă a Şiretului, departe, spre curtea veche a amintirii.. 

Moara umbla numai pe-o piatră, zvonind uşor. Şi sub streşina morii, la drum, sta 
pe o laviţă morarul. împotriva tuturor datinilor şi poveştilor, morarul nu era unchiaş 
împovărat de ani şi slăbie, ci bărbat tînăr, cu înfăţişare veselă. 

— îţi poftesc buna ziua, morarule, şi noroc a strigat moş Petrea, mai mult ca să-1 
stîrnească la vorbă de petrecere în popas. 

— Vă mulţămesc frumos domniilor voastre, a răspuns morarul ridicîndu-se de pe 
laviţă şi descoperindu-şi pletele. 

— La moara asta nu-i adunare? Te văd singur, a urmat uncheşul. îngăduie să 
poposim sub streşina dumnitale. 

— Cu dragă inimă, a răspuns morarul, privindu-i cu ochi verzi ca luciul iazului. 
Ceilalţi călăreţi au înaintat; s-a apropiat şi căruţa lui Ile. Morarul a dat lămurire: 

— Muşteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiţilor drumeţi, se adună mai pe sară, după ce 
se întoarce lumea de la cîmp şi de la alte treburi. Macină rîşniţa grăunţe; măcinăm şi noi 
vorbe, punînd ţara la cale. Asta-i moara lui Barbacot. 

89 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^v*^hp"pmb a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



90 



— Cine a fost creştinul cu asemenea poreclă? 

— Strămoşul nostru; după ce-a trăit ani nouăzeci şi nouă, a lăsat strănepoţilor 
moştenire moara şi mai ales învăţăturile sale. 

— Atunci va fi fost filosof? a rîs mezinul Lixandru. 

— Cu voia domniei tale, da. 

— Şi pe dumneata cum te chiamă? 

— Domnilor, numele meu din botez e Tudorică, iar porecla Prepelea. 
Adunarea a făcut mare haz. 

— Hai să descălicăm la moara lui Statu-Palmă Barbacot, a zis Nicoară cu voie 
bună, şi Prepelea să ne vîndă poveşti. 

— Asta nu se poate, a zis Tudorică arătîndu-şi dinţii şi privindu-i pe toţi cum sar 
din tarniţi. După învăţătura bătrînului nostru, poveşti nu vînd, ci schimb. Aicea în valea 
Şomuzului, cinstiţilor drumeţi, noi vieţuim întru singurătate şi neştiinţă. Vrem să aflăm 
ce se petrece la curtea lui Vodă şi-n Ţara-de-Jos. Fost-au războaie şi cutremur; poftim 
să ştim ce mai este şi ce se mai pregăteşte. Am auzit unele, dar nu toate. Pe la noi nu se 
află, ca-n alte ţinuturi, sălaşuri boiereşti, unde să se cuibărească minciunile. Să iertaţi 
domniile voastre acei care veţi fi fiind boieri. Dar eu, afară de săbiile ce purtaţi, după 
straie vă socot neguţători. 

— Neguţători care nici nu vindem, nici nu cumpărăm, a răspuns Nicoară 
punîndu-şi mîna sa cu inel şi pecete pe umărul morarului. 

Acesta a tras cu coada ochiului şi a luat aminte, fără să se tulbure. 

— Mare cinste să poposească în sărăcia de la noi măriri de la scaunul Domniei. 

— Nu sîntem boieri, meştere Tudorică, şi nu venim de la Iaşi. 

— Eu socoteam altfel, măria ta, avînd ochi şi văzînd. Potcoavă s-a întors cu 
bunăvoinţă: 

— Nu sînt decît un oştean, prietine morar. 

— Mă bucur, măria ta, s-a tulburat morarul, fulgerat de înţelegere deplină, că te 
văd bine cumpănit pe amîndouă picioarele. 

Tovarăşii lui Nicoară au rîs cu hohot. 

— îmi place că eşti meşter hîtru, Tudorică. 

— Ca uncheşul meu Barbacot, măria ta. El ne-a învăţat să ne ferim de tagma 
boierilor. Nici noi să ieşim cătră ei, nici ei la noi să nu vie, ca să nu ne întarte şi să le 
sărim în cap. 

Am oblicit de la nişte neamuri de-a noastre, care au căutat pămînt mai bun la 
lărgime, în şesul Şiretului, cum că în partea aceea de ţară ar fi ieşit cu putere mare 
boieri vistiernici să împlinească dări nouă, scornite acuma. Noi aceştia de la Şomuz, mai 
puţini şi mai săraci, am rămas uitaţi. Dar acolo, lîngă Ruginoasa, au intrat într-un sat 
ş-au împlinit pe gospodari, luînd şaptesprezece boi de la toată obştea. Dar satul datora 
optsprezece. Atuncea, acei dregători, neputînd găsi încă un bou, au apucat pe-un prunc 
al unui om şi l-au dus cu ei zălog, pentru boul lipsă. Să fie adevărat? Domniile voastre 
n-aţi auzit de una ca asta? 

— De asta n-am auzit, dar cunoaştem altele... a mormăit moş Petrea. 

— Eu aş zice aşa, a urmat Tudorică aţintind pe Nicoară, că pentru aşa dregători 
i-ar folosi lui Vodă leacul babelor de la Şomuz: alior plămădit cu vin pe care-1 dau pe apa 
ca să ameţească peştii şi să-i prindă. Să-şi hrănească şi măria sa lighioile de la curte cu 
alior, să se ducă pe apa sîmbetei, să ajungă la Dunăre, pe urmă în marea şi în fundul 
tartorului. 

90 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



91 



Diacul a privit cu mare plăcere pe strănepotul lui Barbacot. 

— N-oi uita să spun asta măriei sale cînd l-oi întîlni, i-a zîmbit el, pe cînd Nicoară şi 
oştenii încălecau. 

Cînd au purces, lucea soarele în iazul cel întins, scurmînd cuibare de foc. Ceata 
călăreţilor umbla în buiestru, pătrunsă de duhul de voie bună a unui meşter leneş la 
treabă şi harnic la vorbă. Clipele acelui popas se risipeau ca fulgii de păpădie în adierea 
vîntului. 

Aşa au umblat cu spor pe sub biruinţa soarelui de amiază şi au ajuns într-un pisc 
unde se legănau fînaţuri înflorite. De-acolo au văzut valea cea largă a Şiretului, unde 
curge o apă domoală, scriind cotituri între lunci vechi. 

Au mai făcut un popas, hrănindu-se oameni, cai şi cucoşi. 

Cînd uncheşul Petrea Gînj i-a călăuzit în acest colţ încîntat unde puhoiul limpede al 
Sucevii rupea tulbureala Şiretului, Nicoară şi-a simţit inima bătînd mai grăbit. Acolo era 
curtea copilăriei lui cu turnul de piatră, şi livezile între parcane înalte, şi prisaca de care 
avea grijă moşu Voicu, şi odăile cu cai şi carîte, şi ocolul vitelor albe, şi cuhnea zvonind 
de robota ţiganilor, şi slujitoarele cele tinere lucrînd la stative în pridvor, şi cneaghina 
Calomfira trecînd din cămări la cerdac în straiul ei cernit. Căci în acel timp al copilăriei, 
cneazul cel bătrîn Iurg Litean hodinea sub lespede. în grădină, lîngă altarul paraclisului. 
Toate le-a părăsit cînd abia se ridicase mărişor, şi căpitanul Petrea 1-a dus peste hotar, 
într-o ţară străină. De atunci nu s-a mai întors. 

Iar acuma, într-o clipă ca de spaimă, a privit şi şi-a plecat fruntea. Din toate nu mai 
era nimic. Turnul se prăbuşise şi-1 învăluiau iederi sălbatice. Din curte nu mai era 
nimic; trecuse peste ea pojarul. Acoperişul paraclisului se dărîmase. 

Zece oşteni cu capetele descoperite aşteptau parcă totuşi, ca şi la sfîrşitul poveştilor 
mîhnite din copilărie, să le nălucească palatul scufundat de o vrajă. însă pădurea 
dimprejur fremăta lin; se alungau în zbor măcălendri între lumini şi umbre şi minunea 
nu se săvîrşea, căci mormintele rămîn morminte. 

Nicoară şi-a strîns pleoapele, ca să lepede două lacrimi, pe urmă a suspinat şi a 
înălţat fruntea. 

— Oare osemintele maicii mele au fost adunate şi aşezate la veşnică odihnă? 
Căpitanul Petrea a tăcut. 

Şi-au îndemnat caii spre paraclis. Lespedea ce adăpostise pe Iurg era prăvălită, 
gropniţa deschisă, ca să i se prade cneazului mort podoabele. 

Nici mormintele nu rămîn morminte. Crudă întristare, căci nu-i muritor care să fie 
apărat de asemenea umilinţă. 

Totuşi sînt bărbaţi care pot sta deasupra vieţii şi a morţii, păstrîndu-şi cumpăna 
inimii în urgii, pentru că au de împlinit aici pe pămînt, în timpul lor scurt, o datorie. Aşa 
patruzeci şi opt de ani măritul Ştefan-Voievod a stat cu sabia apărător al moşiei şi 
norodului său. Cunoscînd zădărnicia silinţelor sale, măria sa a stat totuşi în picioare 
pînă la sfîrşit, ca să fie pildă altora care vor veni după el. Acea pildă a urmat-o Ion-Vodă 
şi s-a pus şi măria sa Ion jertfă. Cît sînt încă duşmani, trebuie să le stăm împotrivă, 
pînă la acel ceas cînd va veni dreapta izbăvire. Vor cădea vitejii cei juruiţi? — se vor 
scula mişeii pînă la cel din urmă, cît frunzele şi cît năsipul, pentru slobozenia lor şi 
pentru dreptate. 

— Aşa că să ne avem sus inimile, dragă frate, şi să ne urmăm calea. 

— Da, bădiţă Nicoară, a suspinat cu amar Alexandru. Mă gîndesc unde-om poposi 
la noapte. 

91 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w -wav 1 m ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



92 



— Trecem în poiana cea veche, a răspuns uncheşul. Alcătuim acolo colibă de 
frunzar, şi nu ne-om prăpădi cu firea. 

Mezinul i-a aruncat moşneagului o privire înveninată. 

— Om face foc, a urmat căpitanul Petrea, ş-avem toate cîte ne trebuie pentru trupul 
nostru. 

— Da, moş Petrea, a răspuns îmblînzit mezinul. 

Dar Poiana Ursului nu era singură. Avea oaspeţi, vetre de foc şi colibe de frunzar, 
îşi făcuse acolo, vremelnic, oprire o tabără de rudari. 

Cînd judele lor a văzut larma ce se stîrnise la cele patru căruţe ale sălaşului şi şi-a 
dat sama că vin împotrivă călăreţi cu arme, a slobozit mare strigăt şi a poruncit să se 
aşeze toţi cei douăzeci şi opt de supuşi ai săi pe brînci şi cu fruntea plecată. Glasul său 
repezise porunca într-o limbă necunoscută, pe care un singur om dintre slujitorii lui 
Nicoară o putea pricepe. 

— Pas, Ile Caraiman, a zis blînd măria sa, şi întreabă cele de cuviinţă pe aceşti 
sărmani. 

Potcoavă cunoştea că acei sărmani pe jumătate goi nu pregetau să mintă şi să 
prade, ba chiar, la nevoie, să întrebuinţeze buzdugan şi cuţit împotriva cui se nimerea, 
numai să aibă cîştig. Poate ei să fi desfăcut gropniţa cneazului Iurg. Dar aceşti robi 
aduşi de tătari tocmai de la India şi vînduţi boierilor pămînteni n-au cunoscut decît urgii 
în rătăcirile lor, decît hrană de cîni şi biciul; nimene nu i-a învăţat altfel de viaţă, nimene 
nu i-a miluit şi sînt cei mai mişei dintre toţi mişeii pămîntului. Dar trupul lor e bine 
alcătuit şi au muieri frumoase. Au darul cîntecului şi al meşteşugurilor. Şi cînd găsesc 
milă, sînt cu credinţă tare, cum se vede că s-a ales acest Ile Caraiman, tovarăş de 
nădejde. Sălaşul lui Ile a primit de la măria sa Ion-Vodă slobozenie, şi iată îl are alături 
pe Ile ca pe un frate om. 

Au prost obicei cnejii moldoveni de poruncesc la ospeţe acestor robi să se suie în 
copaci şi apoi se pun asupra lor la întrecere cu săgeţile. Şi pe fetele lor le aduc la 
iatacuri. Le preţuiesc ca pe nişte flori de o clipă, ş-apoi le aruncă în glod. Vor fi fost 
fericiţi în ţara lor. Se spune că la India viaţa e bundă şi îmbielşugată. Chiar de-ar fi fost 
cei din urmă paria acolo, n-ar fi fost mai nefericiţi. Tătarii, care au domnie în Asia şi bat 
războaie la India şi au întemeiat şi acolo împărăţie, îi aduc marfă vie, în ţările noastre, şi 
de două veacuri s-a iscat şi la noi asemenea rînduială neomenească a robiei. Ş-apoi, de 
la asta, domnii lumii se întartă şi asupra băştinaşilor, să-i calce în picioare şi să-i 
socoată şerbi. „Binecuvîntat fie dascălul meu Ian Saviţki de la Bar — şi-a amintit 
Nicoară — care mi-a deschis ochii asupra acestui adevăr. Dar boierii Ieşi l-au osîndit în 
Seim pentru cele ce ne învăţa pe noi, ucenicii, şi gîdea 1-a tăiat pe podină înaltă, în 
mijlocul Liovului, în zi de tîrg." 

Potcoavă nu apucase a descăleca şi Ile Caraiman s-a întors cu ochii spăriaţi, să-şi 
deie sama de solie. 

— Măria ta, a strigat el, şi şi-a pus fruntea pe teltia de sub şaua murgului. Măria 
ta, a suspinat după aceea, ridicînd o privire înfricoşată. Acest Zailic, judele rudarilor 
opriţi aici în Poiana Ursului, îi de loc tot de la Runc, unde se afla taica meu Fedeleş mai 
mare peste toţi rudarii care au dobîndit slobozenie de la slăvitul Ion-Vodă. Dar i-a spart 
domnia nouă a Şchiopului-Vodă; şi pe taica al meu 1-a oborît cu buzduganul armaşul 
Ciornei. Şi toţi ai mei s-au prăpădit şi s-au împrăştiat; şi pe cîţi i-au apucat de grumaz 
armăşeii, i-au supus iarăşi robiei. Iar Zailic a apucat a fugi cu aceste patru corturi. Ş-au 
nimerit aicea şi au început a lucra alvii şi căuşe de plop şi salcie, pentru satele din 

92 



»iWi^ 



k^^UMI 



^î>®; 






— ■ * -.-*« 










93 



partea locului. Dar bieţii aceştia mişei stau cu frică şi de aceea s-au înspăimîntat de 
vederea noastră. Ce să fac cu ei, măria ta? 

— Să-i îmblînzeşti, Ile, şi să-i lăsăm în pace. Şi inimile noastre sînt negre ca tina de 
supărare, ca şi ale lor. 

Măria sa a mîngîiat fruntea ţiganului; Caraiman a cuprins acea mină prietină şi a 
sărutat-o. Apoi, hîrîindu-şi în gîtiţă lacrimile, s-a dus la Zailic judele, să-i împărtăşească 
porunca stăpînului său. 

— Numai atîta mai stă măria sa în Poiana Ursului, cît om îmbuca cina, a dat de 
veste judelui slujitorul lui Potcoavă. 

— Da' de ce, frate Ile? 

— Căci măria sa a găsit casa părinţilor săi dărîmată şi arsă, şi din toate cîte au fost 
ale unui cneaz n-a rămas un par de care măria sa Nicoară să se apuce cu mîna. Aşa că 
le lasă toate pustiei şi vouă. Domnia sa îşi scutură încălţările, încalică iar şi ne-om tot 
duce. 

— Vă veţi tot duce fără întoarcere? 

— Ba măria sa Nicoară s-a întoarce, ca să facă dreptate în ţară! 

Judele Zailic s-a închinat cătră măria sa, şi a poruncit sălaşului său să intre în 
colibele de frunzar, să steie acolo cu ochii sfecliţi şi să tacă. Căci măria sa descăleca la 
ospăţ. Totuşi în acel asfinţit de soare, cînd pribegii s-au aşezat la cină lîngă căruţa lor, a 
pornit un murmur moale şi blînd în colibe, şi poporul lui Zailic s-a îndemnat a cînta. 

La glasuri s-au adaos strune de cobză şi viers de alăută. Rudarii cîntau pentru 
inima lor, dar şi pentru inima acelor călători pribegi. 

Nicoară şi cu ai săi erau cu luare-aminte să înţeleagă vorbele, dar acele vorbe erau 
într-o limbă veche de la împărăţia lui Por-împărat, pe care numai Ile Caraiman o putea 
desluşi. 

— Cîntă şi moldovenii acest cîntec în limba lor. . . a dat el lămuriri lui Potcoavă. Cum 
contenesc rudarii, vi-1 spun aşa cum l-am auzit de la nişte ciobani megieşi cu Runcul 
nostru. 

Ile a rostit încet măriei sale vorbele acelui cîntec: 
Maică, măiculiţă, 
Maică, dorul de la tine 
Peste munţi şi ape vine, 
Şi nu-l poate opri nime: 



Nici cioban cu fluierul, 
Nici popă cu cîntecul, 
Numai eu cu sufletul. . . 



93 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






94 




CapitoCuCl6 

LaSiretşi(d<Prut 



Chiar în aceeaşi zi de luni, înainte de amurgul serii, drumeţii pribegi s-au 
înfăţişat la malul Şiretului pentru trecere, la un pod ce se afla în hotarul 
Vercicanilor nu prea departe de curtea răposatului cneaz Iurg. 
Era un pod cunoscut şi vechi, de la un mal la celălalt mal, pe şăici, şi cu odgon 
legat de amîndouă ţărmurile în şarampoi de stejar cît buţile. 

La acel pod erau brudnici doi bătrîni, tatăl şi feciorul, amîndoi cu ochii streşiniţi de 
sprîncene albe, iar bărbile lor erau împuţinate şi păscute, ca sunatul oilor. Nepoţii lor 
trăiau în două case aproape şi le erau într-ajutor, la o nevoie de trecători certăreţi, ori la 
o viitură de ape. 

— Cît e brudina, uncheşilor? a întrebat căpitanul Petrea. Tot ca acum treizeci de 
ani? 

— Se vede că domnia ta ai mai trecut pe-aici, oştene, a răspuns cel mai bătrîn. Dar 
eu nu te mai ţin minte, măcar că nu-i aşa de mult de-atunci. Va fi fost la domnia lui 
Rareş-Voievod. Ori poate greşesc. Tu nu ţii minte, măi băiete? 

— Apoi va fi fost cum spui dumneata, tătucă. 

— Aşa. Nu ştiu ce să fac cu tine, măi Andriuşa, că uiţi toate. Cît îi brudina? Spune 
acestor oşteni! De cînd se uită la noi ş-aşteaptă! 

— Apoi brudina îi tot aceea, oameni buni, a răspuns cel cu ani mai puţini. Un om 
cît trei dobitoace, adică o para; iar dobitoacele cîte un ban. Şi oile zece la un ban şi 
ciobanul un ban, că el e stăpînul oilor. Nu se socotesc cînii, deoarece ei îs păzitorii oilor. 

— Cam scump şi încurcat, a zîmbit Potcoavă. 

— Apoi dă, a zis fiul moşneagului; scump, da' şi cheltuiala obştei Vercicanilor nu-i 
puţină. Că noi avem poruncită brudina de la Domnie de cînd ne-am aşezat aice. 

S-a amestecat tatăl; fiul a contenit. 

— Nu uita să spui, Andriuşa, că pe noi ne-a adus aici slăvitul Ştefan bătrînul şi 
ne-a aşezat la apa Şiretului, dîndu-ne ocină şi uric. 

Am venit din porunca măriei sale cînd a bătut război în olatul lui Crai şi a ajuns la 
Peremîsla-cetate. Şi fiind măria sa voievod pravoslavnic de lege răsăriteană ca şi noi, 
apoi am venit aici la porunca măriei sale şi ne-am aşezat la loc deschis unde ne aflăm şi 
astăzi. 

Bine-am petrecut noi aice la Moldova, fraţilor oşteni, un rînd de oameni mai vechi, 
după aceea noi, şi iaca, azi se arată greutăţi asupra nepoţilor noştri. Se află un boier 

94 






95 



Coşovei, la un ceas de cale de aici, şi a aşezat şi el un pod peste Şiret, şi ne tot trimete 
răspuns că să desfacem podul nostru. Ne-a despăgubi. Iar el, dac-a rămînea singur, să 
crească brudina. Dar noi nu putem face asta avînd poruncă şi de pod şi de brudina de la 
sfîntul Ştefan- Voievod. 

Potcoavă a întrebat, în limba ucraineană: 

— Şi mai ţineţi minte domniile voastre, bătrînilor, limba neamului de care v-aţi 
deslipit? Că de la războaiele lui Ştefan bătrînul trecut-a multă vreme. 

Foarte s-au bucurat bătrînii auzind pe acel bărbat mîndru că grăieşte limba lor. 

— Cum nu, prea cinstite, grăim ş-acum limba de la baştină noastră ş-am învăţat şi 
moldoveneşte, şi ne-am încuscrit cu pămîntenii de la apa Şiretului, trăind cu ei în 
pobratanie, adică în frăţie, avînd biserică şi ţintirim laolaltă. 

— Dar iată Coşovei pofteşte să desfacem podul... s-a mirat fiul, scărpinîndu-se cu 
mîna stîngă la subsuoara dreaptă. 

— Tu, Andriuşa, stai cuviincios şi nu grăi fără întrebare, 1-a mustrat bătrînul. 
Andriuşa s-a dat cu sfială mai la o parte. Potcoavă a întrebat iar: 

— Cum te chiamă pe dumneata, moşule? 

— Mă chiamă Stepan, cinstite neguţător, căci m-a ţinut în braţe Ştefan-Vodă 
bătrînul, cînd a venit cu alai să vadă pe vercicanii săi, ş-atuncea m-a botezat măria sa. 

— Dacă-i aşa, primeşte de la mine altfel de vamă pentru pod, a grăit Nicoară în 
limba vercicanilor, ş-a tras de la brîu punga de pelcică neagră, desfăcîndu-i băierile. 

Moş Stepan şi-a scos căciula, şi, de sus din şa, Potcoavă i-a aruncat în ea un taler 
de argint. Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată cum nu primise niciodată 
într-un veac de om, de cînd trăia la acel vad. 

Şi-a scuturat fruntea şi s-a uitat zîmbind la călător prin tufele sprîncenelor lui. 

— Domnia ta vei fi fiind neguţător cum sînt eu sultan Soliman. Află, slăvite, că mai 
am un zgripţor tot asemenea, dăruşag de la botezul meu. Pe amîndoi am să-i lăs bisericii 
de la noi, ca să facă preoţii pomenirile cele de cuviinţă. Mă rog, binevoieşte a rosti 
numele măriei tale, să-1 scrie popa nostru şi să nu se uite niciodată la proscomidie. 

— Ion-Nicoară, bătrînule, a suspinat călătorul. Bătrînul şi-a ridicat sprîncenele cu 
toiagul şi a stat privind pe străin, cu gura căscată. 

— Acu ştiu, măria ta, al cui frate eşti, şi slăvite să vă fie numele în veac, şi al 
Voievodului Ion şi al măriei tale. 

Acuma ştiu că te duci unde ai mai fost şi de acolo au sunat pînă la noi cîntări, de le 
cîntă cobzarii. Şi-a ridicat cuşma: 

— Măi Andriuşa! şi-a schimbat el glasul; dă o fugă pînă în capul podului şi chiuie 
de ceea parte să ferească tot omul, şi muierea, şi pruncul, şi dobitocul, că trece măria sa 
şi să nu i se încurce calea. 

Moşul cel mai puţin bătrîn a dat fuguţa, cu paşi scurţi; dar chiotul pe care 1-a 
repezit s-a dus departe, pînă peste luncile de dincolo. 

Călătorii au trecut cu caii tropăind şi căruţa s-a dus după ei huruind peste undele 
tulburi ale Şiretului. Moş Stepan a rămas lungă vreme cu căciula cu taler în braţe, 
uitîndu-se după ei. 

— Ai văzut, Andriuşa? a întrebat el, după aceea. 

— Văzut, a răspuns c-o îngînare de uimire feciorul. 

Altă întîmplare, de care şi-a adus aminte măria sa după aceea, s-a petrecut la Prut, 
la un vad din sus de Ştefăneşti, în ziua de miercuri, la amiază. Apa acelui rîu mare şi 
larg se umflase de ploile din sus şi măturase ca pe nimic podul umblător. Podarii fugeau 

95 






96 



cu căruţele la vale, în lungul malului, ca să prindă şăicile oprite prin scruntare şi 
grinzile risipite de pe unde le aruncaseră talazurile. 

— S-a trezit leneşul din lenevie... au zis nişte oameni din partea locului, care 
stăteau cu braţele încrucişate ori cu palmele vîrîte în chimiruri şi se uitau în sus şi-n 
jos, la vîrtejurile undelor ducînd căpiţi de fin ori cioveie de pe la gospodăriile creştinilor. 

— Cînd vin nahlapi, s-a întors un pădurar cătră călăreţii opriţi în prund, apoi parcă 
au ghiare, aşa apucă şi duc cu ei. Domniile voastre vreţi să treceţi, oştene? 

— Vrem, dar nu ştim cum om face, a răspuns uncheşul Petrea. Om căuta mai în 
susul apei. Ştiam eu un vad de-1 treceam cu caii pînă la glezne. 

— Va fi fiind vadul Ionaşcului; dar acel vad de şapte ani s-a stricat; apa şi-a 
schimbat cursul, de intră acuma în fundul bulboanelor. Altă întinsură mai bună decît 
aici nu se află prin partea locului. Dacă vă uitaţi bine, printre sălciile de pe cela mal, 
apoi vedeţi o colibă. Acolo s-au aşezat păscari la pruteţul lui Axinte. De trei săptămîni au 
închis balta cu gard, ca să nu iasă crapul ce a intrat la boişte în primăvara asta. Au 
început a-1 prinde cu năvoadele. Dar trei-patru zile trebuie să steie pe loc, cu carăle cu 
boi goale. Pînă ce s-a întemeia din nou podul umblător, nu pot ieşi cu peştele de la 
pruteţ, să-1 neguţeze la tîrguri şi sate. Iar în partea cealaltă a apei, două poşte de cale, 
tot înainte, îs locuri goale. Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăţi, cu cîni şi haidăi. 

Oamenii călări se înălţaseră în scări şi priveau cătră pruteţul lui Axinte. 

— Se văd oameni, a zis mezinul, cu palma streşină la frunte. 

— S-ar putea să-i chemăm, a zis pădurarul privind spre Potcoavă ca înspre 
călăuzitorul acelor neguţători, mai mult oşteni decît neguţători. Am eu un corn de bour, 
la o colibă de aproape, însă cine-a fi vrednic să scoată sunet? Trebuie putere de răsuflet, 
ş-apoi parcă se scoală şi mugeşte bourul cel vechi. Tătuca, în vremea lui, putea să sufle 
în el; dar eu nu pot, fiind mai slab de piept. 

— Adă-1 domnia ta, frate creştine, aicea, şi ţi-om fi mulţămitori. 

— Nu-i vorba de asta, a dat din mînă pădurarul, dar cine să buciume? 

— S-a găsi, a răspuns cu umilinţă prefăcută Caraiman. 

— Apoi asta n-aş crede, negustoraşule. Şi dacă buciumezi dimineaţa cu acel corn 
de bour, apoi ţi-1 dăruiesc. 

— Adă-1 dumneata, pădurarule. 

— îl aduc doar să facem haz. 

Pădurarul a încălecat vesel şi s-a dus iepureşte pînă-ntr-o vălcică. Şi s-a întors 
purtînd un corn bărbat în care vor fi sunat oameni vechi la ospăţul lui Verde-împărat 

— Iaca, a zis el, oprindu-se şi descălecînd în faţa lui Nicoară. 
Ile Caraiman a întins mîna. 

— Chiar nu şăguieşti, a zîmbit pădurarul,. şi vrei să-1 cerci domnia ta? 

— Apoi altul nu poate, a zîmbit Potcoavă, căci numai Ile e meşter cîntăreţ. 

— Ile îl chiamă? Să fie sănătos; şi eu cuvîntul dat nu-1 uit. 

Caraiman a mîngîiat cornul, i-a cercetat doaga subţire şi îmbucătura cu meşteşug 
rotunjită la vîrf. Şi cum 1-a pus la gură a început a scoate din el cîntare cu înmlădieri 
domoale şi creşteri de muget, ş-apoi alinări cu bătăi de limbă, parcă atunci s-ar fi trezit 
la lumea nouă din moarte bourul cel vechi. 

— Halal să-ţi fie şi te rog să mai suni o dată, frate Ile, s-a uimit pădurarul. Dacă-i 
mai suna şi a treia oară, apoi numaidecît vin aicea cu luntrile pescarii de la pruteţ. Şi 
mă dau bătut; acest corn, moştenit de la părintele meu, al domniei tale să fie. 

— Mulţămeşte-i, Ile, pădurarului... 

96 






97 



— Mă chiamă Pavel Vavel, negustoriile. 

— Mulţămeşte-i pădurarului Pavel Vavel, a urmat Nicoară; şi scoate, Ile, pentru 
acest om detreabă un cuţit dintre acele cu care facem noi negoţ. 

Caraiman a scos numaidecît de la căruţă un cuţit lung de război, cu miner 
îmbrăcat în corn de cerb. 

Pădurarul Pavel Vavel 1-a primit cu smerenie, înroşindu-se pînă în albul ochilor. 

— Acesta-i dar domnesc, măria ta, a îngînat el, sărutînd prăselele şi închinîndu-se 
adînc spre Nicoară. Acu mai zi o dată, frate Ile, din cornul dumnitale, a adăogat el 
venind la Caraiman. 

Slujitorul lui Nicoară a sunat iar cătră luncile de dincolo de întinsura Prutului. 

— Mîndru zici! şi-a scuturat fruntea Pavel Vavel, şi a stat dus, cu urechea aplecată, 
ascultînd. Acu să vezi dumneata, frate Ile, s-a înălţat el, cînd cornul n-a mai sunat; cînd 
vei zice mai scurt şi a treia oară, ca o poruncă, să vezi dumneata ce-au să facă păscarii. 

Cînd a tutuit a treia oară Caraiman din cornul de bour, ca o chemare şi ca o 
poruncă, s-au văzut trei oameni ieşind la arătare în capătul luncii, dincolo de apă. Alţi 
doi s-au suit în nişte sălcii vechi ca să vadă mai bine. 

— Haidem drept lingă apă, a dat sfat pădurarul. Oamenii de dincolo au să ne 
întrebe ce vrem. 

Cum s-au tupilat la mal, a pornit de dincolo zvon care venea lin în tăcerea zilei ca o 
vietate, peste creţurile apei. 

— Aveţi nevoie cumva de dubasuri, ca să treceţi? 

— Avem nevoie; şi veţi primi bună plată de la măria sa, a dat răspuns pădurarul 
Pavel Vavel. 

— Am auzit şi venim... a fîlfîit din capătul luncii paserea tainică a glasului. 
Drumeţii străini s-au bucurat de bunăvoinţa unor fraţi necunoscuţi pe care nu-i 

văzuseră şi poate nu-i vor vedea decît în această clipă de întîlnire. Meşteşugul vorbirii pe 
întins de ape e altfel decît al păstorilor, care detună cu glasuri înalte de pe culmi. 
Potcoavă îşi aducea aminte de zavodurile pescarilor de la Dnipru. Aceştia de aici erau 
din aceeaşi breaslă cu cei de acolo. Şi erau tot aşa de săritori la nevoia trecătorilor, între 
ape şi pustietăţi. 

Trecerea de pe un mal la celălalt a întîrziat pînă cătră asfinţitul soarelui. Oamenii 
de la pruteţul lui Axinte şi-au pornit mai din susul apei două dubasuri îngemănate, 
legate strîns unul de altul, pe care au aşezat pod. Şi au venit opt, şase cu lopeţi şi doi cu 
ghiondere, aducînd pieziş acea plută prin sforul apei. Au ieşit mult mai la vale decît locul 
unde aşteptau străinii. Apoi au tras la edec pluta în susul apei şi au oprit-o într-un loc 
potrivit, unde s-au dus şi călătorii. Au grămădit pe podină căruţa, caii şi oamenii, au 
chibzuit plecarea şi au pornit întăi lin; apoi lopătarii din crivacele dubasurilor s-au 
încordat odată toţi la porunca vatamanului lor, bătînd cu lopeţile de o parte şi de alta, ca 
din aripi. 

— Rămîi cu bine, Pavel Vavel! 

Pădurarul îşi seînteia în soare cuţitul cu mănunchi de corn de cerb, minunîndu-se 
încă o dată de oţelul lui. Pe urmă a încălecat pe căluţ şi s-a dus. Cînd dubasurile au 
ajuns la celălalt mal, trîmbiţa de corn de bour a sunat căutîndu-1 pe Pavel Vavel, dar el 
nu mai era în privelişte, şi asculta dintr-o singurătate a luncilor. 

— Bine-aţi venit la noi, fraţilor, s-a închinat vatamanul de la pruteţul lui Axinte. 
Era un bărbat abia intrat în cărunţie, înegrit de soare şi vînturi. îi luceau dinţii în 

mustăţile cît vrabia. 



97 



98 



— Dacă aţi avut mînie din lipsa podului, socot că acuma v-a trecut. 

— Vă mulţămesc, vrednicilor păscari, a dat răspuns Nicoară. Bunătatea 
dumneavoastră ne-a îndulcit inima. 

— Apoi aflaţi, fraţilor drumeţi, că numele meu e Agapie Lăcustă, de la răzăşia 
Lăcustenilor, dincolo de Prut, hăt la vale. 

— Să fii bucuros în toate zilele vieţii dumnitale, cum sîntem bucuroşi noi acuma. 

— Bucuroşi, dar flămînzi, a rîs plăcut cu dinţii lui albi vatamanul Agapie. Iaca, 
îndată om găsi leac şi la asta. Mîndru suna din corn un slujitor de-al domniei tale. Parcă 
am mai auzit undeva asemenea viers. 

— N-aveai cum, vatamane, a rîs Ile, căci cornul acesta de bour abia acuma l-am 
cîştigat de la Pavel Vavel pădurarul. 

— Cunoscutul şi prietinul nostru... a încuviinţat Agapie Lăcustă. Cornul va fi el de 
bour, că tot se lăuda Vavel cu el; şi acuma înţeleg că s-a găsit pentru acel corn vechi 
stăpîn nou. Dar eu vorbesc de viers, care mi-a mai sunat odată la ureche: unde, nu mai 
ştiu. 

Potcoavă a zîmbit: 

— Vei fi umblat poate prin Ţara-de-Jos? 

— Am umblat, a răspuns cu glas scăzut vatamanul Agapie, aruncînd o privire ageră 
asupra lui Potcoavă. Focu-i alcătuit, fraţilor năvodari? s-a întors el cătră soţii săi 
pescari. Văd că-i alcătuit. Şi cazanele-s pregătite cu cele de cuviinţă? Văd că-s pregătite! 
Atuncea daţi zăgneată focului, ca să ospătăm pe măria sa şi pe slujitorii săi. 

Nu te mira, măria ta, că te-am cunoscut. întăi m-am mirat eu de vorba lui Pavel, 
cînd a grăit cu noi peste baltă. Va fi primit un ban de argint, îmi făceam socoteală, şi cel 
care plăteşte cu argint pare domn şi mărire. Văd că Pavel nu s-a înşelat şi a nimerit cu 
vîntul drept. Măria ta nu mă cunoşti pe mine? 

— Pînă acuma nu mi se pare. 

— Nu-ţi aduci aminte? 

— Nu; dar de astăzi am să-mi aduc... 

— Bucură-mi-se inima de asemenea cuvînt! Apoi de ce am ciulit eu urechea, măria 
ta, la cîntarea cornului? Căci am auzit-o la Jiliştea şi la Catlabuga şi în alte părţi, unde 
ne-am oştit, noi răzăşii lăcusteni, sub mîna lui Vodă Ion, slăvit să-i fie numele în veac! 

Au rămas în picioare, neclintiţi şi uimiţi, cei zece pescari de la vatra focului. Au 
rămas uimiţi, cu capetele plecate, slujitorii străini. 

Nicoară n-a răspuns, ci a privit lacrimile vatamanului Agapie. Apoi a păşit pînă la el 
şi 1-a îmbrăţişat. 

— Măria ta te duci tot cătră soare-răsare? a întrebat încet Lăcustă, apucînd mîna 
cu inel a lui Nicoară şi lipind-o de inima sa. O auzi cum se zbate, măria ta? 

— O aud. 

— Asta-i inima norodului măriei sale Ion! Rămas-am nemîngîiaţi şi fără părintele 
nostru. Nu ne părăsi, măria ta căci te-am văzut cine eşti în furtuni şi primejdii. Şi dacă 
te duci să pregăteşti altă oaste, primeşte-ne şi pe noi. Lasă obştei satului şi bătrînilor 
peştele închis în pruteţ. Şi noi cei care am mai fost la oaste, cum şi alţii care încă nu 
s-au oştit, ne gătim de cale şi mergem după măria ta. 

— Nu vă grăbiţi, prietine Agapie, a răspuns Nicoară 

— Cum porunceşti măria ta, aşa vom face. Dar primeşte-ne şi pe noi. 

— Asta se poate. Faceţi-vă în voie pescuitul şi negoţul. Petreceţi în pace pînă la 
primăvară: iar la primăvară veniţi la Ostrovul Moldovenilor. Diacul meu Radu are să vă 

98 



— " ' — ~ — — "^ 



iBât4Hf^nviip«H i a ■ * j 



r— ..-— — ~ l^M ■ — ^ III ■■H^^^l ■ 



99 



scrie pe toţi în tablele lui şi are să vă ţie socoteala de leafă din ziua cînd veţi descălica 
acolo. Atunci e şi mai lesne pentru hrana cailor, căci înfloreşte stepa. Iar după zăpor, 
puteţi pescui peşte în Dnipru, pentru îndestularea dumneavoastră. Şi după ce s-a 
isprăvit pescuitul, vom pune la cale vînători cu bună dobîndă. 

— Măria ta, a răspuns Agapie, sfatul ce ne dai e înţelept. Greu ne vine să mai stăm 
aici, cînd te ştim pe măria ta acolo. Greu ne vine să întîrziem, ca să mai vedem răutăţile 
vremii şi scăderea ţării. Dar oftăm şi n-avem ce face: sîntem datori ascultare Domnului 
nostru. Ne rugăm numai să mai stai cu noi două zile să ne aducem caii din ceair şi 
tarhatul din sat, să le petrecem pe drum măcar o parte dintre noi, acei care au fost la 
Vodă Ion. Te-om duce prin pustietăţile acestea pînă la Nistru; acolo ne-om închina 
măriei tale şi ţi-om ura cale bună. Măria ta te vei duce la Praguri, iar noi ne-om întoarce 
la pruteţul lui Axinte şi pe urmă la Lăcusteni, aşteptînd pînă ce-or începe a trece 
paserile călătoare. Atunci purcedem şi noi cătră răsărit. 

— Nici întîrzierea asta n-o pot primi, prietine Agapie, a răspuns Potcoavă. 
Mulţămesc pentru mîncare şi hodină; dar plec. S-a strînge Ţara în jurul meu nu acuma, 
ci cînd mă voi întoarce. Dar tovărăşia ce binevoiţi a-mi pregăti îmi place. 

— Cum facem atunci, măria ta? 

— Să ne sfătuim cu uncheşul Petrea, prietine Agapie. Domnia sa cunoaşte locurile. 
Mă călcaţi pe urmă din popas în popas şi ne sprijiniţi trecerea la un vad, cerînd ajutor 
de la altă frăţie pescărească, dacă şi apa Nistrului vine mînioasă. 

— Se poate, a intrat în sfatul de război căpitanul Petrea. Calea noastră e pîrtie 
veche, din corhan în corhan, pînă la Lipsa. Avem de poposit la trei hanuri, iar la Lipsa 
căutăm a trece... 

— Vorbim la masă, a încuviinţat vatamanul Agapie, şi ne-om însemna în minte 
toate cîte ne porunciţi; vă găsim, fiţi fără grijă; şi sîntem mulţămitori măriei tale. 

Iubiţilor fraţi şi stăpîne, a urmat vatamanul pescarilor: poftiţi cu noi la masă şi ne 
iertaţi că nu vă putem sta înainte cu toate cele de cuviinţă. Vinars avem; e mai bun decît 
apa din baltă. Talgere n-avem; veţi mînca, după datina noastră a pescarilor, pe masa de 
lemn de-a dreptul. Sarea în scoici, fiind mai scumpă; felia de mămăligă pe o frunză de 
lipan. Cu dragostea noastră a tuturor împrejur. 



99 



■W 1 !■■ «h-« W*- 



iaitlHf#"«HpH i i ■ i ' M 






wn^tfik^vM 



** 1 Mk^.' MH 











100 



CapitoCuCl7 

Căprioara 



^tC a răsăritul soarelui, cînd pribegii erau gata de plecare, s-a înfăţişat Agapie 

dl vatamanul la măria sa Nicoară. 

V"^ ■ — Stăpîne, a grăit el descoperindu-şi fruntea, să-mi fie cu iertăciune dacă vin 
şi eu cu măria ta o bucată de loc. De porunca măriei tale ţin socoteală, ş-om veni după 
măria ta la primăvară acei care ne vom putea alcătui aice. Ţin de asemenea socoteală că 
măria ta nu vrei să întîrzii, şi bine faci. Dar nici noi nu se cuvine să întîrziem, acei cîţiva 
care ne-am juruit să vă călcăm pe urme şi să vă ajungem la vadul Lipsei. 

— Asta nu mă supără, prietine Agapie, a răspuns Nicoară; îţi mulţămesc chiar; ţi-a 
fost cumva sfătuitoare noaptea? 

— Ba femeia, stăpîne. Două ceasuri dusul acasă, două pe loc, şi două întorsul. Am 
mînat calul de aici hoţeşte; şi la întors am luat altul — acesta pe care mă aflu. Pot să mă 
laud cu nevasta pe care o am, fraţilor, s-a întors el cătră ceilalţi pribegi steclindu-şi de 
rîs albul dinţilor. Ageră ca o coasă; duh al înţelepciunii. 

Cum să vă despărţiţi voi de măria sa, zice. Măria sa înainte, şi voi pe urmă. Potrivit 
e să fiţi voi înainte, ca să-i limpeziţi drumul. Potrivit e să fiţi şi-n laturi şi-n urmă, dar 
înaintea măriei sale numaidecît. 

în ţinutul în care intraţi sînt puţini oameni, adevărat. Oameni ca noi, care nu vor 
răul măriei sale — zice tot nevastă-mea. Dar sînt în acel ţinut şi străini, mai ales de cînd 
l-au adus pe Şchiopul-Vodă la domnie — aşa zice tot nevastă-mea. Şi de bine ce i-au 
făcut slujba asta de l-au adus la domnie, Vodă le-a dat slobozenie să-şi agonisească 
unele cîştiguri. Dar mai este una — zice tot nevasta mea. Acei năvrapi şi beşlii care 
neguţează folosul lor sînt totodată ochii şi urechile lui başbuluc-baş de la Galata. Şi acel 
başbuluc-baş nu stă cu mîna în sîn, după păţania de acu trei ori patru săptămîni. Şi ca 
să-şi spele vina de atunci, a dat poruncă beşliilor şi năvrapilor din ţinut să privegheze 
ieşirea din ţară a oricăror neguţători străini. Să-i caute şi să-i cerceteze cu grijă — zice 
tot nevasta mea. 

— înţeleaptă nevastă, a zis fără mirare Potcoavă, gîndul meu nu e departe de al ei. 
Dar noi, prietine Agapie, nu sîntem muieri, ci bărbaţi cu îndrăzneală. Hotărîţi sîntem să 
trecem cu pază, dar şi cu puterea, de va fi nevoie. 

— Asta i-am spun şi eu nevestei mele, măria ta. O chiamă Căprioara. 

— Şi ce ţi-a răspuns nevasta domniei tale Căprioara? 

— Apoi, bărbate — zice — noi nu ne îndoim de îndrăzneala măriei sale şi de puterea 
braţului său. Acestea s-au dovedit la Iaşi acu trei ori patru săptămîni. Dar potrivit este 
să treacă măria sa Nistrul fără pagubă şi, mai ales, fără întîrziere, cum zici dumneata că 

100 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^*i^*^mrmmmm a#wfii^ m ■ w^^h^-^ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** ■— *^pM*mmw ^-^mi&m^ 



101 



a arătat însuşi măria sa. 

— înţelepciunea muierilor a sprijinit şi a dărîmat împărăţiile... a zîmbit Potcoavă. 

— Aşa-i, stupine. Şi, zice tot nevasta mea, ia-ţi, bărbate dragă, pe moş Mitrea, 
fratele mamei, care s-a oştit în bătăliile lui Vodă Ion, şi a învăţat şi turceşte pe unde-a 
umblat vreo doi ani, în preajma Dunării şi a Bugeacului; mai ia şi vreo doi feciori cu 
virtute, dar şi cu minte; şi privegheaţi în tot lungul drumului, vestind în satele rămaşilor 
noştri că trece măria sa Nicoară la Praguri. Şi să nu care cumva să aibă măria sa 
sminteală din partea beşliilor şi năvrapilor stăpînirii. Căci după căderea lui Vodă Ion, a 
rămas Domn al nostru măria sa Nicoară. 

— Rostit-a într-adevăr nevasta dumnitale Căprioara asemenea vorbe? 

— Rostit, măria ta, tot zădărînd-o şi eu de colo... 

— Cînd te vei întoarce, cît de degrabă, s-o săruţi din partea noastră, prietine 
Agapie... 

— Am sărutat-o din partea mea acuma, a răspuns cu grăbire vatamanul Lăcustă, 
dar voi mai săruta-o şi pe urmă. 

Oştenii lui Potcoavă s-au uitat unii la alţii, zîmbind. Potcoavă a tăcut un răstimp. 
Apoi s-a întors cătră ai săi şi cătră vatamanul pescarilor. 

— Asemenea sfetnic îndrăzneţ a fost şi gîndul meu, a zis el. Dacă nu ne ajută 
norodul nostru pentru care ne punem capul, atuncea de ce mai purtăm sabie şi de ce ne 
mai trudim? Şi l-ai găsit pe Mitrea? 

— L-am adus, măria ta, ş-am luat şi doi feciori de la tamazlîcurile noastre ale 
lăcustenilor. Cum azvîrl aceştia măciuca de-a calare şi o culeg cu măciucăriţa — e 
minune. Acu-i vremea s-o pornim, măria ta; iar eu cu moş Mitrea intrăm prin satele 
răzăşilor noştri dînd o veste în taină din sat în sat, pînă la vadul Lipsei. Or rîvni unii 
vornici bătrîni să te vadă: nu-i lipsi de bucuria asta, măria ta. Iar ceilalţi să steie ca 
mrejele, încurcînd pe ismailiteni şi pe slugile stăpînirii. Dacă fi-va nevoie — zice tot 
nevasta mea. 

— Atunci să lăsăm pruteţul lui Axinte şi pescarii Lăcustenilor cu pace, a cuvîntat, 
înălţîndu-se în scări. Potcoavă. Să ne-nchinăm răsăritului şi să purcedem în calea 
noastră. 

— Cale bună, măria ta, au răspuns pescarii, şi după aceea au intrat iar în coliba 
lor. Nu prea păreau mulţămiţi de vatamanul lor. 

— Şi să iasă la vedere căpitanul Mitrea, a adaos Potcoavă, să văd şi pe acest prietin. 

— Aicea sînt, măria ta, a răspuns răzăşul, înaintînd călare între cei doi feciori de la 
tamazlîcuri, care n-aveau alte arme decît măciucile de carpăn şi măciucăriţele. 

Căpitanul Mitrea ora un om stătut şi blînd la înfăţişare, îmbrăcat cu straiele sure 
ale tagmei lui şi peste plete cu pălărie neagră scufundată în creştet. Feciorii, cu mînicile 
cămeşoaielor suflecate pînă la cot şi cu plete revărsate pe umeri. Căciulile, pentru vreme 
de ploaie, şi le ţineau aninate la ciochinele tarniţii, lîngă măciucăriţe, iar dulamele de 
pănură dinapoia tarniţii. 

Călătorii au pornit dintrodată ş-au mers cu repejune pînă ce nu s-a mai zărit în 
urma lor priveliştea luncilor Prutului. 

Lumina soarelui de vară le bătea din faţă. în acea zare înflăcărată a răsăritului, 
fulguiau uşoare pîcle, din care se înşurubau cînd şi cînd în sus vîrtejuri posomorite. 

Căpitanul Mitrea sfătuia cu uncheşul Petrea, ca s-audă şi măria sa Nicoară, despre 
acele fulguiri uşoare şi vîrtejuri întunecoase. 

— Acolo, în fundul zării, mai mult cătră ochiul drept decît cătră ochiul stîng, au fost 

101 



■Hlratfbtck' 



W«t4BV#"*il^W« 1 i 1 i ' M 










102 



odinioară codri merei de stejar. Erau cine ştie de cînd, de la zidirea lumii. Şi cînd s-au 
aşezat o vreme hoardele aicea, atunci cînd au bîntuit Ţara Moldovei şi Lehia şi Ţara 
Ungurească, au dat foc stejărimii. Ş-a ars acolo codrul toată vara şi toată toamna, 
pînă-n luna lui răpciune, cînd au pornit ploile cele lungi şi, după ploi, ninsorile. Au 
rămas stejarii cei bătrîni în picioare ca nişte tăciuni stinşi şi pămîntul era acoperit de 
zgură de un stat de om. Ş-apoi cu anii s-a măcinat zgura, ş-acuma o poate purta vîntul 
ca pe un năsip negru în tăriile văzduhului. Acolo unde se văd vîrtejurile, suflă vîntul. 

Iar în stînga se vor arăta sate în poienile de la marginea pădurilor rămase. Răzăşii 
au curăţit locul, întemeind ogoare şi grădini, iar sate numai colo şi colo. 

Şi au oamenii aşezări şi în sihlă, la vremile de nevoie, cînd se iscă război şi pojar. 
După ce trec războiul şi pojarul, sărmanii oameni se întorc la satele lor. 

Departe în stînga, dincolo de sihlă, nu mai vieţuieşte om. Acolo au domnia lor 
fiarele. Las' că sînt urşi ca-n alţi codri, dar pe lîngă aceştia se arată cîteodată 
pămîntenilor şi zimbri, care acuma ies cu greu din singurătăţile cele mai pustii. 

în locuri fără poteci, se mai află păduri de mesteacăn şi mlaştini, unde îşi 
alcătuiesc iaz şi-şi durează colibe nişte jivine care se chiamă brebi. Li se mai spune şi 
cîni de apă. Au iscusinţă ca meşterii de iazuri şi ca lemnarii de la noi. 

Ş-apoi se mai rătăcesc de cătră miazănoapte prin acele păduri ialanii, despre care 
se vorbeşte ca de năluci înfricoşate, cu copaci în loc de coarne. 

Iar cătră luncile Nistrului trăiesc mistreţi mii de mii, cum nu se mai află aşa de 
mulţi nicăieri pe lumea asta. 

Cînd călătorii s-au oprit în cel dintăi popas de prînzişor, vatamanul Agapie a venit 
iar în preajma măriei sale, la sfat de drum. 

— Stăpîne, a zis el, îngăduie să mă amestec iar cu vorbele mele. După sfatul 
nevestei mele Căprioara, moş Mitrea are rînduit să umble prin sate şi să steie de vorbă 
cu gospodarii. Umblă, adicătelea, cercetînd rubedenii şi cuscri. Spune el, spun alţii; din 
vorbă în vorbă se pot afla multe... Iar feciorii de la tamazlîcuri, Cosoroabă şi Viţelaru, 
caută, să zicem aşa, nişte boi fugiţi de la păşunile lăcustenilor. Stau la vetre de foc, în 
sfat cu bouarii satelor de aici. Azi bate vîntul cătră Vadu Raşcului: zboară şi veştile ca 
nişte paseri măiestre într-acolo. Mîni bate vîntul de cătră Vadu Raşcului încoace; aduce 
veştile cătră noi. Cosoroabă şi Viţelaru stau, ascultă şi ţin minte, lai' noi tot mergem 
spre vadul nostru al Lipsei, lîngă Codreni. 

Potcoavă asculta vorbirea încurcată a vatamanului de pescari şi ar fi poftit o 
limpezire. 

— Ascultă, prietine Agapie, a zis măria sa; deocamdată aud vorbe şi eu sînt deprins 
cu faptele. Am înţeles de la căpitanul Petrea, uncheşul nostru, că vadul Lipsei nu-i 
departe de tîrgul Movilăului, care se află de ceea parte de Nistru. 

— întocmai aşa este, stăpîne. Tuşeşti la Lipsa, s-aude la Moghilău. 

— Apoi eu aş vrea, prietine Agapie, să trimet o veste la Movilău, unde am nişte 
prietini. 

— Se poate. Vor fi aşteptînd prietini ai măriei tale şi la alte vaduri. Dacă vrei măria 
ta să dai veste la Moghilău, numai pînă mîni s-aştepţi şi eu ţi-aduc om potrivit pe 
cumnatu-meu Cozmuţă din Negreni. 

— Unde dormim în sară asta, prietine Agapie? 

— Nu se poate şti, măria ta; după cum va zbura paserea măiastră. 

Moş Mitrea, răzăşul cel domol de la Lăcusteni, a clătinat din cap şi s-a încruntat 
cătră nepotul său. 

102 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ «y- ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



103 



— Se vede, Agapie, că n-ai sfătuit toate sfaturile. 

— Ba, moş Mitrea, a rîs vatamanul, la noapte vine la mine Căprioara şi mai spune 
şi altele. Nu-mi încape inima în piept de bucurie, moş Mitrea. Aş vrea să-i aştern măriei 
sale pat într-o chilie albă, la o curte domnească, să doarmă somn lin şi la porţi să steie 
străji rezemate în suliţi, să nu-1 tulbure nimeni... 

— Bine-ar face să se depărteze acest vataman limbut, a mormăit uncheşul. 
Dar vatamanul s-a părut că nici nu-1 bagă în samă pe uncheş. 

S-a oţărît şi moş Mitrea la Agapie: 

— Ei, spune unde-a dormi măria sa! Socot că nu te-ai gîndit să-1 vîrîm la hanu 
Pintilioaei, unde hoţii îşi scutură leţcăile şi purecii. 

— Cum grăieşti dumneata, moşule, în faţa măriei sale! s-a mîhnit vatamanul. 

— Apoi să-mi răspunzi, Agapie, dacă ai acea chilie în curte domnească. 

— N-o am şi de aceea mă ruşinez să-i spun măriei sale că masul ne va fi la o tîrlă a 
negrenilor. Am şi trimes înainte pe Cosoroabă şi Viţelaru să mute în sară asta oile, 
ciobanii şi baciul. 

— Măi băiete, baciu-i mai mare decît Vodă în stîna lui. 

— Să se mute de voie, moşule, nu cu sila. Potcoavă a zîmbit: 

— Să nu călcăm dreptul oilor, frate Agapie, cum calcă cei mari dreptatea norodului. 
Vatamanul şi-a clătit fruntea şi s-a scărpinat la ureche. 

— Nici în sat nu-i chip? 

— în care sat? înserăm pe drum, cum ştii... 

— Apoi atuncea dar, cu toată ruşinea, om poposi în vale la Budăile Negre. 

— Bun. Aşa spune. Socot că măria sa, ca oştean, e deprins să doarmă şi sub stele. 

— Se-nţelege! a răspuns cu voie bună Potcoavă. îmi pun gîndurile pernă şi 
mă-nvălesc cu grijile. 

Au purces iar, în pojarul amiezii. De o parte şi de alta a drumului de ţarină, pînă în 
fundul zării, cătră amiază, se întindeau păşuni înflorite. Şi ici-colo vedeau de departe 
vitele albe mişcîndu-se domol şi auzeau tălăngi care cîntau lenea zilei. 

în stînga — margine de pădure, pînă în rîpa unui pîrău. 

„De la acel pîrău pînă la drumul pe care mergeau, cît poate să fie?" îşi făcea 
socoteala diacul, care călărea înaintea stăpînului lîngă Alexa. Cum îl copleşea zăduful 
amiezii, i-a venit aşa, fără noimă, să afle şi părerea lui Totîrnac în privinţa depărtării. 

Chiar în clipa aceea, cînd voia să întrebe, s-au arătat în cotitura drumului cei doi 
feciori Cosoroabă şi Viţelaru de la tamazlîcul lăcustenilor, călărind în goană şi alungind 
cu chiote un lup. Fiara le ieşise înainte într-un dudău des. Acuma fugea cu coada tîrîş, 
amestecîndu-se în lumina orbitoare cu pilcurile de năgară ale cîmpiei. Unul din feciori 
cu mare putere a zvîrlit măciuca după lup din fugă, şi 1-a lovit. C-un scheaun, animalul 
sur s-a scuturat şi a încetinit. Diacul a tras arcul ş-o săgeată, oprind calul. Atunci i-a 
trimes sălbatecului măciuca şi celălalt fecior, doborîndu-1. După ce şi-au cules lemnele 
ghintuite, feciorii au descălecat şi au pălit pe duşmanul lor pînă ce l-au văzut întins şi 
neclintit, rînjîndu-le. După aceea şi-au repezit în sus pletele, greblîndu-se cu degetele pe 
lîngă urechi, şi s-au apropiat de măria sa. 

— Ei, ce-aţi făcut la stîna negrenilor? a întrebat moş Mitrea. Şi tot el a răspuns 
îndată: N-aţi făcut nimica. 

— Aşa-i, a încuviinţat feciorul cel mai sfătos, Cosoroabă; n-am făcut nimica. 

— Am spus eu. 

— Ce puteai şti domnia ta? că nu erai acolo... a grăit cu buze late şi groase 

103 



■ i i ■ i ■■ ■ i 



^*»lM4"W*P*«« i * ■ * j 






104 



Cosoroabă. Moş Nichita a strigat cătră noi că de ce-i mai aducem un rînd de oşteni? că 
iaca, chiar as' dimineaţă au venit asupra stînii slujitori, de-ai stărostiei şi turci şi i-au 
făcut mare pagubă, răcnind la el să le spuie numaidecît dacă n-au trecut nişte oşteni ori 
neguţători pe care-i caută ei... Ce să răspundă baciul? Nimica! S-au supărat atuncea 
slujitorii aceia şi l-au sfătuit să se mai gîndească. Deocamdată îl lasă; dar au să vie în 
puţine zile cu spor de săbii de la Vadu Raşcului şi atuncea vai şi amar de stînă şi de vile, 
şi vai de sat, dacă n-or găsi ce caută. I-au luat baciului tot caşul din comarnic şi 
dumilor-voastră nu v-am putut aduce nimic. 

— Se-ncurcă treburile... a fost de părere moş Mitrea. 

— N-avea grijă, că le descurcăm noi, a dat încredinţare vatamanul Agapie, cu ochii 
fierbinţi. 

— Nu ştii ce zice măria sa. 

— Măria sa zice bine, a răspuns tot Agapie. Deocamdată să-1 ducem la Budăile 
Negre. 

La locul de care se ruşina vatamanul Agapie, sub o sprinceană de deal împădurit 
mărunt, curgeau şapte izvoare. Şapte budăie negre, scorburi de la pădurea arsă de 
stejar, deschise într-o parte, erau cufundate numai de doi coţi deasupra izvoarelor; şi 
apa din fund forfotea jucînd năsipiş mărunt şi se revărsa în pîrîu, printre flori de sovîrv 
şi mintă. Stăteau tusşapte fîntînelele la rînd, cu painjenişul soarelui scînteind în unda 
lor rece. 

Mai la o parte, se dezvălea o pajişte aproape de un şir de brazi vechi, aduşi de la 
munte şi răsădiţi cîndva deasupra izvoarelor, spre pomenirea celor şapte feciori ai lui 
Negrea, bătrînul satului. 

Acolo a descălecat îndată Nicoară, şi după el toţi ceilalţi au pus piciorul pe iarbă 
verde. Caii au fost deschingaţi şi lăsaţi un răstimp să se desmeticească de arşiţă, înainte 
de a fi adăpaţi. Oamenii au alcătuit stăpînului odihnă pe cetină şi pe cergi, apoi au 
căutat fîntînelele şi umbra. 

Numai Agapie Lăcustă n-a scos tarniţa. Şi-a tras de urechi calul, mîngîindu-i ochii, 
şi 1-a ţinut de frîu, stînd şi el în picioare, gînditor. 

S-a apropiat de moş Mitrea şi s-a închinat cătră măria sa. 

— Eu, moşule, mă duc după căpitan Cozmuţă, la Negreni. îl aduc în sară asta, căci 
îi face măriei sale trebuinţă. 

— Du-te. nepoate Agapie, i-a răspuns blînd moşul. Agapie n-a mai aşteptat. A 
încălecat şi s-a dus. 

Moş Mitrea s-a întors cătră Nicoară, clătinîndu-şi fruntea. 

— Are două ceasuri de umblet pînă-n sat. 

Măria ta, a adaos el după o gîndire scurtă; îl vei ierta pe acest băiet al nostru 
pentru unele vorbe încurcate şi nesăbuite. Cînd îi vine lui ziua pustie, apoi o duce aşa 
numai într-o aţîţare, parcă ar fi băut. 

— Ce vrei să spui, moş Mitrea? s-a mirat Potcoavă. 

— Apoi uite cum s-a întîmplat, măria ta, şi să-1 ierţi pe Agapie. Om vrednic şi de 
credinţă ca el nu socot să se găsească. Numaicît îi vine aşa cîte o toană, parcă au suflat 
asupra lui ielele. Vorbeşte de Căprioara lui, cu care a fost însoţit cinci ani, şi acuma, din 
milosîrdia lui Dumnezeu ori răutăţile oamenilor, nu se mai află între noi. Poate nu-i nici 
în această viaţă... Cînd îi vine lui Agapie ziua pustie, apoi socoate că dragostea lui, 
Căprioara, e cu el şi stă la sfat cu dînsul. Asta-i vine lui la o tulburare mare. Acuma-i a 
treia oară. După aceea-i trece. Rămîne liniştit, dar umbrit de mîhnire. 

104 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«lm^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 
r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



105 



A fost în războiul lui Vodă Ion la Jilişte. Şi după biruinţa oştilor noastre, Agapie 
dobîndeşte învoire să se repeadă acasă pe două săptămîni. Şi el şi Căprioara se doreau 
ca şi în vremea cînd aşteptau cununia. 

Se-ntîmplă, măria ta, că chiar în zilele războiului de la Jilişte, Căprioara lui Agapie, 
într-o zi, nu s-a mai întors acasă. Va fi prăvălit-o furtuna într-o rîpă; ori a apucat-o un 
pogheaz de mazuri din Ţara Leşască, ori un ceambul de tătari de la Bugeac. Căci în 
zilele cînd se afla măria sa cu oastea la Jilişte, lîngă Focşani, au bîntuit asupra noastră 
şi furtuni, şi pogheazuri, şi ceambuluri. 

S-a prăpădit Căprioara. N-am mai aflat nimica despre dînsa. 

Vine de la Jilişte Agapie. Ne găseşte în spaimă. Cînd îi spunem ce şi cum — numai 
o dată a răcnit şi s-a dărîmat la pămînt. Ş-apoi a zăcut opt săptămîni, cufundat în arşiţă 
şi tulburare a minţii. Pe urmă şi-a venit în ori, numai-cît îl durea lăuntrul său, ca şi cum 
ar fi băut un venin. 

Ş-apoi, la pieirea lui Ion-Vodă, cînd s-a vestit în ţară că l-au rupt în patru cămilele 
turcilor, numai ce-i vine băietului nostru nebunia asta. Spune de sfaturile lui cu 
Căprioara, ş-o laudă... şi-i bucuros. E o nebunie, măria ta. Nu înţeleg din ce i-a venit 
astăzi; dar de trecut îi trece. Mai mult de o zi nu-1 ţine. 

Cei care ascultau povestea aceasta a lui moş Mitrea au rămas cu sufletele secate de 
milă. Măria sa a stat tăcut, cu ochii aţintiţi în freamătul argintiu al fîntînelelor negre, şi 
parcă simţea în palmă bătaia nebună a inimii vatamanului. 

în clipa aceea dorea numaidecît să-1 vadă, să-i ceară iertare pentru mustrări şi să-i 
spuie o vorbă de mîngîiere... 



105 



■Mvimt^n. 



iMâriHş^i^Hpm i m *'m 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*. -. - - w-^~ 






1 Jd ■ — — ■- ■ _ 7= — ^ — -*■ ■ 



r ■■ '" - - 





106 



CapitoCuCl8 

<R$zăşi moldoveni 



^fC a al treilea ceas al serii, a sosit pe neaşteptate la Budăile Negre căpitanul 
"j! Cozmuţă cu doi răzăşi negreni. Amurgul încă lumina pădurile şi cîmpiile din 
/'V'urmă şi răsfrîngea în nourii din înălţime, deasupra răsăritului, o lucoare 

stinsă trandafirie. Dedesubtul acelor nouri se întuneca zarea de prevestire de furtună. 

Dar pajiştea de la fîntînelele popasului era paşnică. 

Căpitanul de răzăşi a vestit de departe că vin la măria sa prietini. Slujitorii lui 

Potcoavă totuşi s-au ridicat după rînduială, strîngînd pe ei săbiile. Caii erau închingaţi. 
înainte de a intra în vălcea, acei care-şi vesteau sosirea s-au oprit, aşteptînd 

răspuns. 

— Să descalice şi să coboare, a poruncit Nicoară. 

Străjerii de sus, diacul şi Vulpea, au adus la Budăie şi apoi cătră pajişte pe 
căpitanul negrenilor, călăreţ cu faimă. 

Era un bărbat mărunt, încă mlădios şi sprinten, deşi împlinise cincizeci de ani. 
Avea barbă neagră scurtă, sprîncene îmbinate, ochi îndrăzneţi. Şi-a lăsat calul la 
Budăie, cu soţii lui; a păşit cătră pajiştea unde se afla Potcoavă. S-a oprit. 

— îl cunosc, a dat mărturie moş Mitrea; e omul nostru. Potcoavă a încuviinţat cu 
fruntea. 

— Apropie-te, vere Cozmuţă! a adăogit răzăşul de la Lăcusteni. 

Călăreţul cel sprinten şi negru a făcut cei din urmă paşi cu repeziciune Şi s-a 
închinat. A primit dreapta pe care măria sa, în picioare, i-o întindea, şi şi-a pus pe ea 
fruntea descoperită. 

— Am înţeles, slăvite, a grăit, el cu voce lină şi blînda, că trebuie să mă grăbesc. 
Prietinul nostru Agapie, însă, nu s-a mai putut întoarce aici. I-au asfinţit ochii pe cînd 
îmi spunea porunca măriei tale şi a adormit în şa, de trudă. 

— Ziua lui cea rea s-a isprăvit, a îngînat moş Mitrea, privind ţintă pe Cozmuţă. Mîni 
dimineaţă se scoală înseninat. 

— Da, a răspuns domol negreanul. Am dorit tihnă bietului suflet şi am încălicat. 
Slăvite, s-a întors el cu mişcări repezi spre Nicoară, binevoieşte a porunci plecarea. 
Te-aşteaptă cină, acoperămînt şi pat, la noi la Negreni. Deasemeni cerneală şi pană, ca 
să alcătuieşti cartea pe care am a o duce la Moghilău. 

— îl ştiu şi cu pe acest călăreţ, de la domnia lui Petru-Vodă, a mormăit uncheşul 

106 






107 



Petrea. El nu mă mai poate cunoaşte, căci am îmbătrînit. 

— Glasul ţi-i tot acela, căpitane Petrea, i-a întors cuvînt negreanul. 

— Şi domnia ta eşti tot îndrăzneţ, Cozmuţă. 

— Sînt îndrăzneţ, căpitane Petrea, numai lîngă ce mi-i drag. 
Potcoavă a zîmbit: 

— Moş Petrea, pe cel pe care nu-1 cunoşti din clipa dintîi, nu-1 vei cunoaşte nici 
după nouăzeci şi nouă de zile. Plecăm fără zăbavă, moş Petrea. 

— Sîntem în sama lui Dumnezeu şi la porunca măriei tale, a răspuns uncheşul. 

— Ba eu, moş Petrea, sînt în sama iubiţilor mei. După ce-au purces, cu ceilalţi doi 
răzăşi negreni călăuză, moş Petrea i-a făcut loc lîngă sine lui Cozmuţă, în umbra măriei 
sale Nicoară. Au călărit un răstimp la umblet repede; după aceea, pe sub dumbravă, au 
suit o culme la pas. 

Uncheşului i se trezise în acea înserare plăcere de vorbă şi aduceri aminte. îl 
întreba pe Negrean şi Cozmuţă îi răspundea, 
îşi mai aduce aminte căpitan Cozmuţă Negrea de domnia Lăpuşneanului-Vodă? 

Cum nu? La acea domnie, o dată, căpitanul Petrea a dus o poruncă a lui Vodă 
suind călare în pălimar la vel-medelnicerul Vancea şi apucîndu-1 de barbă. 

S-au mai făcut de acestea şi la alţi domni, a mărturisit uncheşul. Dar Cozmuţă 
Negrea mai poate oare umbla şi astăzi în picioare, în şa, din fuga calului? 

Cum nu? Mai poate, măcar că nu-i mai ardea de asemenea zburdăciuni. în vremea 
cînd era mai tînăr, apoi din şa se înălţa la gratiile unei ferestre. Cneaghinelor le plăceau 
mai mult căpitanii decît boierii cei bărboşi. Boierii coborau greoi pe scări, legănîndu-se 
ca nişte jilţuri; iar căpitanii săltau în acelaşi timp pe prichiciurile ferestrelor din grădină. 
Cînii îşi băteau de garduri fălcile încleştate de cîlţi cu smoală; roabele prielnice băteau în 
pumni la chiliile lor şi pîndeau pe cneaghină cum întinde braţele printre curpeni de 
rouruscă. 

Fost-a la Iaşi o vreme cînd înfloreau altfel primăverile. 

— însă, iubiţii mei, le-a răspuns Potcoavă întorcînd fruntea prin întunecime, se 
aflau şi atunci în ţară, cum se află şi astăzi, oameni fără primăvară şi fără bucurie. 

— Asta o vedem noi abia acum, măria ta, cînd ni s-au trecut tinereţele şi libovul, a 
şoptit ca într-un fel de alintare căpitan Cozmuţă. 

Uncheşul 1-a mustrat c-un mormăit neînţeles. Iar măria sa, întorcîndu-şi fruntea-n 
vînt, a văzut urcînd îmbulzirea nourilor de la răsărit, şi a purces iarăşi la umblet grăbit. 

La alt pas domol, întorcîndu-se oarecum din visurile tinereţii la strădaniile unei 
vîrste mai tîrzii, amîndoi căpitanii s-au întristat de pomenirea muceniciei Domnului Ion. 
Ş-apoi s-au bucurat că se ridică alte săbii tari pentru izbăvirea lumii. Una din aceste 
săbii o poartă bărbatul care călăreşte dinaintea lor şi-şi înalţă cînd şi cînd ochii spre 
steaua sa. 

N-au făcut pînă la răzăşii negreni mai mult decît două ceasuri. 

într-o curte ardea foc, ş-un moşneag îl tot zădăra şi-1 creştea. 

La lumina acelui foc, s-a văzut casa cea mică întunecată şi fără nici o mişcare. Iar 
casa mare avea uşile deschise, scoarţe pe trepte şi făclii de ceară în ferestre. Privegheau 
femei bătrîne sosirea călătorilor. Cînd s-au arătat călăreţii la poartă, femeile bătrîne au 
intrat în umbră şi nu s-au mai arătat. Dar toate erau gătite: şi pat cu aşternut şi masa 
întinsă. 

Au intrat la lumină Nicoară Potcoavă şi mezinul său. Pe oştenii măriei sale căpitan 
Cozmuţă Negrea i-a dus la casa cea mică într-o încăpere din fund, unde se lumina 

107 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 
r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



108 



întunericul de ochii candelelor de la icoane. Se aflau şi acolo merinde, în vatra largă; şi 
pe laviţe perne şi poclăzi, aşteptînd trupuri trudite. într-un colţ îşi găsise de cîteva 
ceasuri alinare Agapie vatamanul. Dormea adînc, întins drept ca o scîndură, pe pîntece, 
fără pernă, cu fruntea pe braţe. Nu s-a mişcat la intrarea celorlalţi călători, nu i se auzea 
răsuflarea. 

Uncheşul Petrea s-a oprit o clipă în dreptul acelui frate năcăjit, privindu-1 lung. 

în preajma celor două case au ieşit din întuneric străjeri muţi. Focul din ogradă s-a 
stins. 

Căpitanul Cozmuţă Negrea a intrat la măria sa Nicoară, păşind cu fereală. Mezinul 
sta la măsuţa cu trei picioare pe un scăunaş scund, cu coatele pe genunchi şi cu obrajii 
în palme. Poate îi era foame, însă trebuia să aştepte pe bădiţa său. Poate ar fi fost mai 
bine, se gîndea, să lese butul de miel fript în ţăpuşă, urda proaspătă şi cana de vin, şi să 
se întindă pe-o coastă, cu tîmpla în palmă, pe patul de lîngă sobă. Căci Nicoară mai avea 
a zăbovi înainte de-a băga de samă la cele hărăzite ticăloasei noastre fiinţi de carne şi 
sînge. 

Diacul se afla lîngă măria sa pregătind firul de matasă şi ceară verde. Nicoară şi-a 
tras din deget inelul cu semn domnesc şi a apucat pana de gîscă, muind-o în cerneală. 
Diacul a potrivit dinaintea măriei sale, pe măsuţă, foaia, şi măria sa a scris astfel carte 
pe slovenie cătră un prietin al său de dincolo de Nistru. 

„Ion Nicoară din mila lui Dumnezeu străin în ţara Moldovei. Scrie Domnia mea la al 
meu iubit şi de multă nădejde prietin, pan Tadeus Kopiţki, căpitan de oaste şi scump 
răposatului nostru frate Ion-Voievod. Şi-ţi dăm ştire domniei tale..." 

Măria sa a ridicat ochii cătră căpitan Cozmuţă care aştepta în picioare lîngă uşă, 
încins, dar cu fruntea descoperită. 

— Cînd socoti domnia ta, căpitane Cozmuţă, c-om fi noi la vadul Nistrului? 

— Duminică dimineaţă. Oamenii noştri au înştiinţare; vatamanul Agapie va fi 
călăuza măriei tale. Dinspre partea unor duşmani care s-ar putea arăta în preajmă, fie 
turci, fie slugi ale lui Vodă Şchiopul, să ştii, măria ta, că acum aici locurile-s ghimpoase, 
anevoie de răzbit. 

— Atuncea pot înştiinţa pe prietinii mei că voi fi la Nistru duminică? 

— Duminică dimineaţă, măria ta, întocmai. 

„...Şi-ţi dăm ştire domniei tale că voi fi la vadul Lipsei pe Nistru, împotriva 
Movilăului, duminică dimineaţă. Şi te rugăm să dai de ştire prietinilor noştri; şi să 
repezi carte credinciosului nostru pîrcalabul Ţopa, romaşcanul, care acuma se va fi 
aflînd la Braţlau după înţelegerea ce am avut. 

Pun pentru încredinţare semnul meu cu ceară şi cu fum. Să fii sănătos. 

Domnul Dumnezeu să adaoge verile şi anii domniei tale. 

Ion Nicoară" 

Diacul a păturit şi a închis răvaşul, pecetluindu-1. 
Nicoară a mai scris pe dos: 

..Căpitanul Cozmuţă aduce această carte la al meu bun şi prea iubit prietin Tadeus. 
La casa domniei sale în tîrgul Movilăului. " 

108 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



109 



Răzăşul negrean a primit hîrtia închinîndu-se. 

— Dăi cartea asta, căpitane Cozmuţă. Dacă este vreo pricină de împotrivire... 

— Nu poate fi nici o împotrivire, măria ta. Cartea o pun în mîna lui pan Tadeus. 
Dar dacă, din pricina smreduitoarelor vremi, pan Tadeus nu va mai fi fiind în această 
viaţă. . . 

— S-ar putea, căpitane Cozmuţă; viaţa noastră e ca un zbor de rîndunică; dar eu îţi 
spun c-ai să găseşti pe Tadeus. Noi sîntem dintre cei îndărătnici, şi mai stăruim în 
această lume, deoarece avem de împlinit jurăminte. Dar dacă prietinul meu nu-i, cartea 
trebuie să ajungă la Braţlau, în mîna domniei sale pîrcalabul Ţopa. Caută om care s-o 
ducă şi te întorci la mine. 

— Am înţeles, măria ta. Mi-am luat măsuri şi pentru întoarcere. Iar după ce pun 
scrisoarea în palma lui pan Tadeus, eu te aştept pe măria ta sîmbătă sară la vadul 
Lipsei. Aicea la noi negrenii, nu poate fi nici o sminteală. Şi încrede-te în răzăşii 
lăcusteni, care or să te însoţească. Rămîi cu bine, măria ta. 

— Fii sănătos, căpitane Cozmuţă. 

Negreanu a ieşit cu paşii lui uşurei în ogradă. Acolo îl aşteptau doi slujitori călări, 
soţii săi, cu calul pe care trebuia să-1 încalece el însuşi. Alţi doi cai de schimb, numai cu 
căpestrele, îi ţineau alăturea de dînşii acei slujitori. 

O umbră mare i-a acoperit lui căpitan Cozmuţă vederea. Uncheşul Petrea Gînj i-a 
pus pe umeri palmele grele. 

— Să ştii, căpitane Petrea, i-a zis el domol, cu glasu-i repede, că toate-s puse la 
cale. 

— Ne cunoaştem, a răspuns oşteanul cel bătrîn, strîngîndu-1 lîngă sine. Nu am a-ţi 
da învăţăminte. Cu toate acestea, fiind mai vîrstnic decît domnia ta cu vreo doisprezece 
ori cincisprezece ani pe cît ştiu, îngăduie-mi, frate Cozmuţă, să te socotesc frate mezin şi 
să te sfătuiesc unele şi altele. 

— Ascult, bădiţă. 

— întăi cruţă calul ca să nu poticneşti cînd ţi-a fi lumea mai dragă. Am văzut 
schimbaşii. Cînd ţi-a părea că trupul dumnitale începe a fi greu calului pe care umbli, 
pui şaua pe cel ce-a mers slobod, numai cu frîul. Bună rînduială dar mai rămîne soarele 
verii şi lipsa de apă a pustietăţilor goale. 

— M-oi pricepe eu cum să fac, bădiţă. Dacă-i pustie, ocolesc şi beau zer de la stîni. 

— Nu te supăra. Şi mai sînt două hanuri pe care trebuie să le ocoleşti şi cîteva sate 
în care să nu intri. La han ţi-a ieşi înainte împingîndu-te cu zîmbet şi cu bourii sînilor o 
muiere, şi eşti încă tînăr, Cozmuţă. 

— De han si de băutură mă feresc, bădiţă. Dar de satele răzăşilor noştri, nu. Eu nu 
caut la răzăşii nici prînzare, nici cupă cu vin. Ci caut prietini pe care să-i vestesc şi să-i 
pun la cale pentru trecerea măriei sale. 

— Da, căpitane Cozmuţă, aicea ai dreptate, căci noi păzim un odor rămas de la 
Domnul nostru Vodă Ion, şi acel odor se cuvine s-ajungă cu pace şi în bună stare în 
pămîntul unde stăpînul nostru îşi are prietinii şi unde a slujit cu cinste legea seminţiei 
creştineşti, fiind hatman la Praguri. Acolo-i pămînt slobod al vitejilor. 

— Bădiţă, a răspuns cu supunere negreanul, nu beau, nu mănînc, nu cunosc 
muiere. îmi ţin ceasurile numai cu pădureţe uscate şi mălai din traistă şi cu apă de la 
izvoare. Şi sîmbătă, prietinul măriei sale va ceti cartea aceasta pe care i-o duc. 

— Am priceput; să-ţi ajute sfîntu Gheorghe călăreţul, cel care străpunge balaurul. 

109 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^> ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



110 



— Rămîi cu bine, bădiţă, şi să ştii că Mitrea şi Agapie sînt oameni cu nume frumos 
în părţile noastre, iar pentru domniile voastre sînt scumpi, avînd cuvînt şi suflet ca pe 
haruri ale credinţii. Deci nu fi cu bănuială asupra lor. 

Uncheşul a tăcut. 

— Nu fi cu bănuială, bădiţă, crede în ei. Cînd nu-i vezi, să ştii că-s între oameni 
prin sate. Caută acolo numai pe cei vrednici şi nici o vorbă n-o cheltuiesc în zadar. Aşa! 
Dusu-ne-am! Hai, flăcăi! 



110 



' * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







J*±* 






111 




CapitoCuCl9 

SoCia căpitanuCui Negrea 



Cînd a început a-i bîzîi pe la ureche adiere din lărgimea cîmpiilor, căpitan 
Cozmuţă a văzut geană de ziuă în fundul răsăritului. 
Spunea cîte o vorbă feciorilor, mîngîia fugarul bătîndu-1 uşor cu frîul pe gît şi 
chemîndu-i pe nume; se ducea în buiestru lin şi grăbit. Nu călărea pentru că aşa-i era 
poruncit, nu se trudea cu supărare, ci în el era o plăcere ca a apelor care fug rîzînd 
zilelor şi nopţilor. 

De mult căpitanul negrean doarme în ţintirimul satului său; dar pomenirea încă nu 
i s-a şters, iar vînturile şi valurile îl mai aşteaptă, să-i cînte şi să-1 oglindească.,. 

Bărbatul de credinţă s-a tot dus cînd în lumină, cînd în umbră, cu puţine opriri, cu 
puţin somn, schimbînd tarniţa cînd şi cînd de pe un cal trudit pe unul mai puţin trudit; 
a străbătut locuri goale şi păduri, pe la opusturi de heleşteie, pe povîrnişuri de livezi, 
aţintind ochiu-i vulturesc tot înainte, pînă ce s-au văzut talgerele verzi ale Nistrului 
într-un asfinţit de soare. 

Era ziua hotărîtă, de vineri. 

Căpitanul Cozma şi cei doi feciori au ocolit drumul deschis cătră vadul Lipsei ş-au 
coborît rîpa Nistrului într-o luncă pustie. Au cotit pe o potecă, la o pădurărie unde au 
aflat pe un moş pădurar, prietin al negrenilor, care avea acolo sihăstrie. Tocmai îşi 
închidea vitele în ocolul de răzlogi, avîndu-şi pe lîngă sine dulăii de pază. 

— Moş Mîndilă! a strigat căpitanul Cozmuţă. 

— Ha? Cine-i acolo? 

— Moş Mîndrilă, eu sînt, prietinul domniei tale, căpitanul! închide cînii şi dă-ne 
drumul. 

— Iaca, ia! dumneata eşti, nepoate Cozmuţă? 

— Eu sînt. 

— Ce vînt te aduce? 

— Ţi-oi spune, dacă dai din picioare mai repede. 

— Apoi, măi băiete, picioarele cele din tinereţă le-am schimbat ş-acu mă slujesc 
numai de nişte hleaburi. 

Iaca, ia! să-nchid zăvozii! Iaca, ia! să deschid poarta! Greu mă împovărează cele 
pustii bătrîneţe! Iaca, ia! să zădărăsc focul. Că n-am muiere să-mi ajute şi nu pot 

111 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



112 



împrumuta de nicăieri, că n-am cu ce-o ţine, nu din mîncare, că de asta — slavă 
Domnului! dar din altele. Iaca, ia! să umplu ceaunul cu apă şi să-1 anin la cracană. 

Uşurat-aţi dobitoacele de tarniţi? Dat-aţi jos tarhaturile? îndemnaţi caii la iarbă 
grasă. 

Iaca, ia! nişte capete de butuci. Lepădaţi hamurile ce mai aveţi: daţi din picioare şi 
din braţe cum dă moara din speteze cînd o umflă vîntul, ca să vă desmorţiţi. Ici lîngă foc 
e şipot. Stropiţi-vă ochii, să vă răcoriţi. 

Da' ce treabă ai domnia ta, nepoate Cozmuţă, prin aceste părţi de lume? 

— Ţi-oi spune cît îmbucăm ceva, moş Mîndrilă. 

— Apoi iaca-i bine. Ori mi-i spune, ori nu, tot atîta-i; bucuria mea-i că te văd şi 
ochii tăi mi-aduc aminte de ochii bietei mele surori Anastasia, biată să fie de păcate. De 
mult s-a prăpădit prin cele străinătăţi la Negreni. După ce s-a dus de la părinţii noştri, 
n-am mai văzut-o decît de două ori: la nuntă şi la îngropăciune. 

Cînii cei mari au prins a hăuli prelung. 

— Iaca, ia! ce v-a apucat, măre dulăilor? 

S-a dus pînă la închisoarea cînilor ş-a pălit de două ori c-o bîtă în scînduri. Zăvozii 
au tăcut. 

— Li-i foame şi lor, a rîs cu gura ştirbă moşul, că şi ei îs făpturi de suferinţă, ca şi 
omul. 

Vorbele bătrînului şi tînguirile lui despre biata soră-sa Anastasia erau aceleaşi şi 
aceleaşi ori de cîte ori căpitanul Cozmuţă nimerea aici, la pădurăria ascunsă, cu felurite 
trebi. Răzăşul sta gînditor, luminat de foc, şi aştepta răstimpul cînd „clopotul 
moşneagului", cum îi spunea el, conteneşte. Era ceasul cinei. Atunci moş Mîndrilă 
molfăia în tăcere mîncarea-i puţină. 

— Moşule, i-a grăit în acel răstimp negreanul, după ce ţi-ai mînat toate treburile cu 
grăbire, aşa cum ştii domnia ta, acuma să m-asculţi şi pe mine. Am nevoie să trec 
Nistrul chiar în sară asta. 

— îhî, cogîlţ! a înghiţit moşul cu greutate. 

— Nu te bucura prea tare, moş Mîndrilă, căci nevoia mea nu priveşte, ca-n alte daţi, 
boii; de data asta nevoia mea priveşte oamenii. 

Moşneagul s-a holbat, mai înghiţind o dată greu, după ce mestecase îndelung cu 
moara-i hîrbuită. 

— Altădată veneam să caut cumetri de ceea parte, ca să trecem boi în Ţara Leşască. 
Adevărat că boii noştri, de care au nevoie neguţătorii de la Moghilău să-i vîndă la 
împărăţia Neamţului, au acuma preţ bun: un taler părechea, bani curaţi puşi în palmă 
fără alte angării şi facă vama boierilor Ieşi. îi trecem prin vadul ştiut al boilor şi-i 
scoatem într-un loc singuratic. îi numărăm, îi dăm pe samă, primim talerii şi atît. 
Acuma-i alta, mai greu. Am de trecut o carte, cătră un căpitan de oaste de-ai noştri. 

— îhî! 

— Acuma cată să trec singur-singurel şi nu voi să mă întîlnesc cu straja. Nici cartea 
şi nici viaţa să nu le pun în primejdie. Nici un străin nu pot trimete. Trebuie să mă 
înfăţişez eu singur în tîrg, să caut uliţa, să găsesc casa şi pe stăpînul casei. Iaca, e mai 
anevoie să duci o hîrtie de nimica decît un tamazlîc de boi. Dar însă hîrtia aceea cît 
palma priveşte viaţa unui bărbat iubit al nostru. Noi răzăşii de la Negreni şi din alte 
părţi nu vrem ca acel bărbat iubit al nostru să treacă de la un mal la celalalt mal ca un 
năcăjit, într-o luntre, prin întunericul nopţii. îl poate oricine apuca de grumaz, căci 
capul lui are preţ la turci şi la Domnia Moldovei. Deasemenea nici nu se poate înfăţişa 

112 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



113 



cu uşurinţă în vederea lumii, ca să nu-1 poprească străjile Moghilăului şi să-1 întoarcă 
spre Bugeac, ori spre Hotin, ori spre Iaşi — pentru un cîştig mai mare decît preţul a o 
sută de tamazlîcuri. Cartea mea agoniseşte celui care o trimete puterea prietinilor săi de 
dincolo de Nistru, care putere îl sprijină să se ducă unde are treabă. Asta-i. Se poate 
trece chiar în sară asta? 

— Se poate! a putut în sfîrşit răspunde moşneagul, scuturîndu-şi barba de 
fărmături. 

— Cum? 

— Bine, cu pescarii, căci breasla asta umblă la amîndouă malurile. Iaca, ia! Doar ai 
mai avut de-a face cu dînşii, nepoate. Nu-i cunoşti? 

— Ba-i cunosc. Unde să-i găsesc la vremea asta? 

— îi găseşti unde trebuie. Cu schimbările vremii s-a mutat şi munca lor. Altădată 
pescuiau ziua; acuma pescuiesc noaptea. Atuncea, făceau negoţ cu somn, îi prindeau cu 
oriile în vederea tuturor; acuma îl prind noaptea, cu cîrlige, în cotloane afunde. Dar 
cîrligele stau singure şi ei fac un negoţ mult mai bănos — ducînd negustoraşi de marfă 
măruntă în tîrg la Moghilău. Acei negustoraşi de la noi caută lucruri uşoare şi scumpe: 
le poartă cu uşurinţă şi le trec fără năcaz. Iaca. ia! mărgele: iaca rumenele; iaca afion! 
Ba pentru cneaghine, ba pentru ţiitoarele măriei sale, ba pentru ţigăncuşele de la palat. 
Gătelile părţii femeieşti îs la fel şi la stăpîni şi la robi. 

— Ş-apoi cum oi face, moş Mîndrilă, să-i găsesc pe aceşti pescari cumsecade? 

— Iar bine. Te duci pe unde te duceai şi altădată în lungul pîrăuaşului istuia. Iaca, 
ia! zăvoaiele, iaca şi bulboanele. Ca şi altădată, nu iei cu tine unelte primejdioase; nu-ţi 
face trebuinţă decît un ispol, pe care-1 găseşti la luntrea mea din gura pîrăului. Şi-apoi 
celelalte socoteli le cunoşti. 

— Mulţămesc, moş Mîndrilă; las caii şi feciorii şi m-am dus. De-acu, dacă va fi să 
ne mai vedeau, asta s-a întîmpla mîni dimineaţă. 

— Dar mai stai, măi nepoate Cozmuţă. Spune întăi cine, ce şi cum. 

— îţi spun mîni, moş Mîndrilă; acuma n-am vreme 

— Ptiu! acu a fost aici acest nepot şi iaca nu-i! Căpitanul negrean s-a dus rîzînd 
singur pe cărarea din lungul pîrăului. A ajuns la un povîrniş unde curgea apa duruind 
între sălcii. în balta de sub povîrniş, a găsit dosit între rogozuri, ca şi-n alte rînduri ale 
negustoriilor lui, ciobaca lui moş Mîndrilă, fără lopată şi fără ghionder. Ispol de scos apă 
din ciobacă însă avea. 

A luat acel căuşel de lemn şi s-a dus pînă la bulboana de aproape a Nistrului. Sub 
zarea cea din urmă a înserării, apele veneau posomorite, clătinîndu-se ca lespezi fumurii 
şi clipotind uşor la ţărm. Căpitanul Cozmuţă s-a lăsat pe vine, şi, întorcînd spre undă 
cupa ispolului, a bătut o dată: clone! ca şi cum ar fi sărit o broască din cele mari în 
bulboană. Ş-apoi iar, de trei ori, clonc-clonc-clonc! Şi a aşteptat. 

Or fi fiind cei de la celalalt mal la locul lor? Şi-a plecat urechea, ascultînd cu 
luare-aminte prin pacea adormită şi somnia luncilor. 

A mai bătut de trei ori. 

Atunci a auzit răspuns. Şi nu mult după aceea a zărit, încă departe, luntrea ca o 
gînganie de acelea care fug cu labele pe deasupra luciului. Atunci a răsuflat pe nas aerul 
pe care îl ţinea în plămîni, s-a ridicat în picioare şi s-a liniştit. S-a dus şi a pus ispolul în 
ascunziş, după aceea s-a întors la ţărm. 

Cînd a venit luntrea aproape, i-a ieşit înainte. 

— Buna sară, om bun, i-a şoptit unul din cei doi luntraşi. 

113 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfap*** «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



114 



— Buna sară. 

— Care ţi-i voia? 

— Aş avea trebuinţă de un somn de vreo zece ocale pentru un praznic. Plata pe loc. 

— Cum nu, om bun? Se poate; sui şi mergi cu noi să-1 scoatem din cîrlig ori vîrşă. 
Dar parcă ne-am cunoaşte noi... Ehe! bucuria noastră nu-i proastă. Cum îţi mai merg 
treburile, căpitane Cozmuţă? 

Cine nu-1 cunoaşte pe căpitanul de la Negreni? Toţi pescarii, toţi neguţătorii de boi 
în susul apei şi în josul apei. 

— La noi, la Moghilău, şoptesc pescarii prin întunecimea serii sprijinindu-se cu 
putere şi lin în lopeţi, au mai scăzut afacerile cele bune; s-aude că boierii noştri şi 
şleahticii s-au înţeles cu beii; şi turcii s-aşează în ţinutul Hotinului; ş-această înţelegere 
este ca şleahticii s-asculte, dar păgînii să poruncească. Şi s-au mai înţeles şleahticii 
noştri cu păgînii să ridice prigoană împotriva zaporojenilor. Să-i strunească şleahticii pe 
zaporojeni, să-i taie şi să-i împuţineze. Aşa că noroadele-s supărate. 

— Au dreptate noroadele, băgă de samă căpitanul. 

— Ei, da! Om vedea ce-a mai fi! 

Ce treabă are căpitanul în tîrg la Moghilău? Căpitanul Cozmuţă are treabă în uliţa 
săidăcarilor, la meşterul Miloslav Cişca. Se duce la el pentru o şa nouă. 

— Nu cumva se gătesc răzăşii de dincolo să se oştească iar în Ţara-de-Jos? 

— Va fi şi asta, răspunde căpitanul negrean, atunci cînd se va ridica voievod nou 
Nicoară Potcoavă. . . Ne-om duce cu el cum ne-am dus cu Ion-Vodă. . . 

Luntraşul cel de lîngă negrean a murmurat: 

— Cu alt noroc, căpitane, căci de pieirea lui Ion-Vodă s-a cutremurat lumea. 

Au mai plutit un timp în tăcere. Acuma, prin balta domoală de la celălalt mal, 
pescarii întorceau luntrea cu botul în susul apei şi lopătau ca s-ajungă în cotlonul de 
unde plecaseră, la o colibă torpilată. După ce-au ieşit pe năsip, pescarii au pipăit banii 
de brudina şi s-au arătat mulţămiţi de muşteriul lor. 

— De-acu mîni, pe la prînzişor, mă veţi întoarce de unde m-aţi luat, le-a spus 
Cozmuţă. 

— Se poate, au rîs ei. Te ducem cu două ciobăci şi cu oria; poate tot încurcăm un 
somn. 

— Somnul pe care-1 încurcăm, a răspuns răzăşul de la Negreni, stă în scaun şi se 
chiamă judele Moghilăului. 

Căpitanul Cozmuţă a trecut ca un tîrgovăţ grăbit pe străzi înguste şi întortochiate; 
cîni n-a stîrnit, colb însă destul; ş-a ajuns destul de degrabă la casa meşterului 
săidăcar. 

A bătut într-o poartă; au mormăit întrebări şi răspunsuri; i s-a dat drumul chiar de 
cătră meşterul cel de la Praha, Miloslav, decît care mai bun săidăcar nu se află în toată 
lumea. El meşteşugeşte frîiele cu ţinte şi teltiile înflorite care au bun preţ în Zaporojă. De 
şi e aşa de bun meşter şi cîştigă destul, n-are linişte în acest tîrg al Moghilăului, căci 
domnia sa e pribeag husit şi-1 tot împung popii catolici, şi şleahticii se potrivesc popilor, 
şi pîrgarii ascultă de şleahtici; aşa că meşterul Miloslav nu putea dovedi decît împingînd 
unde trebuia zgripţori de argint. 

în cămara sculelor şi pielăriei, meşterul Cişca se tînguie prietinului său răzăşul un 
ceas de vreme, greblîndu-şi cu degetele barba bălaie stropită cu fire argintii şi-1 mai 
întreabă ş-acuma, cum 1-a mai întrebat şi-n alte daţi, dacă n-ar fi cumva cu putinţă să 
se aşeze într-o ţară mai blîndă din partea popilor papistaşi. Poate-i Moldova ţara aceea. 

114 



BH«^W&*W 



-■ ■! * *-§ ■ ■ ■■ i 






115 



— Este, îi răspunde căpitanul, dar mai îngăduie; meştere Miloslav, pînă ce-a veni la 
noi un voievod după inima noastră. Atuncea are să fie şi mai mult de lucru pentru 
meşteşugul dumnitale. Iar de papistaşi ai a te teme la noi ca de Sisoie cel mare. 

Meşterul Cişca rîde. Domnia sa nu ştie cine-i sfîntul Sisoie. Socoate că va fi fiind un 
bărbos cumsecade şi blînd de la Ierusalim ori de la Bizanţ. 

— Noroc că n-am copii nici de la Ana, nevasta mea de-al doilea, adaose el, urmînd 
a-şi scărmăna barba; şi noroc că Ana e vrednică nevastă, cu care mă înţeleg; şi cînd 
lucrez eu, ea cîntă parcă n-am avea griji. Mulţămesc, căpitan Cozmuţă, pentru plata 
zlotului datorit. Şi nu te vei supăra pe mine, dacă nu-ţi pot da pat de hodină decît între 
scule şi piei. 

Cînd 1-a lăsat meşterul, Cozmuţă şi-a aşezat bine ciolanele pe patul vîrtos, a pus 
tîmpla pe pumnul drept ş-a adormit numaidecît. 

Dimineaţa, cînd a vîrît capul în cuhnea strimtă a gospodinei, căutînd apă, pana 
Ana Cişcova cînta, potrivindu-şi în spelci de sîrmă cozile şi privindu-şi faţa albă în 
oglindă, cînd din dreapta, cînd din stînga. 

— Jesus Măria! a strigat ea lepădînd oglinda şi pocnindu-şi palmele; de unde ai 
ieşit, căpitane Cozmuţă? 

— Dintre sculele şi pieile meşterului. Bine te găsesc sănătoasă şi veselă, doamnă 
Ana, şi te-aş ruga să mă îndrepţi la careva care cunoaşte în Moghilău casa unui fost 
căpitan de oaste cu numele Kopiţki. 

— D-apoi îl pot îndrepta eu pe prietinul nostru căpitanul Cozmuţă. Casa lui pan 
Kopiţki se află în a treia uliţă la stînga, peste drum de biserica Uspeniei. Şi trebuie să fie 
astăzi la pan Tadeus mare năvală de popor. Căci mîni, duminică, se face judecata lui 
Barbă-Roşă, cel gras, epitropul Uspeniei. închipuieşte-ţi, căpitane, că un boier mare cu 
opt moşii, cum e Roman Barbă-Roşă, s-a apucat ş-a pus amanet biserica Uspenia la un 
cămătar venetic. Costa Luli. şi neplătind Barbă-Roşă la soroc nici capete, nici dobîndă. 
Costa Luli a pus lacată şi a poprit intrarea preotului şi a poporanilor la sfîntă leturghie. 

Vai, Doamne, s-a mai auzit pe lume asemenea blăstămată faptă? A împrumutat 
procletul bani, pentru nunta unei fiice, şi nici nuntă n-a făcut, nici douăzeci şi cinci de 
taleri nu i-a întors lui Luli. 

— Ce dracu o fi făcut cu atîtea parale? s-a mirat negreanul. 

— Le-a bătut la cărţi, căpitane Cozmuţă! înflorire-ar pe el lepra! Şi n-ar mai ajunge 
la duminica cealaltă acest varvar mai rău decît ismailitenii... 

— Ce fel de judecată? 

— Nu ştiu, că-1 judecă tot corbi de cei mari, neamuri cu el. De aceea s-adună 
poporul ca să facă răzmeriţă şi să-i ceară capul. Unde te duci, prietine al nostru? La 
prînz nu te întorci? 

— Nu pot şi-mi pare rău, doamnă Ana... îmi place să te aud rîzînd şi cîntînd. 

— Acuma nu mai rid şi nu mai cînt. 

— îmi place să te aud rîzînd şi cîntînd şi împărţind mîncare în farfurii înflorite. Dar 
eu am o slujbă poruncită, doamnă Ana; şi slujba mea în dimineaţa asta numaidecît 
trebuie s-o isprăvesc. 

— Şi pe urmă te duci? 

— Da, tot cu slujba. 

— Şi de la soţul meu Miloslav luatu-ţi-ai rămas bun ? 

— Luat. 

— Bine, atunci ia-ţi şi de la mine şi nu ne uita. 

115 



■H*<H^»«<V 



-■ ■! * *-§ ■ ■ ■■ i 






116 



Cozmuţă a pornit repede, pipăind la brîu cartea stăpînului său. La poartă a stat, 
ascultînd dacă nu se aude în urma lui cîntec. Nu s-auzea nimic; nevasta meşterului se 
uita după dînsul din prag. Căpitanul a oftat, a deschis, a trîntit portiţa în clampă şi s-a 
dus. 

Cum a văzut în uliţa a treia biserica Uspeniei şi adunare de norod la casa de peste 
drum, s-a destins, simţindu-se la capătul urcuşului său. S-a uitat la învăluirea mulţimii 
şi a văzut că-i ca şi la Negreni cînd răzăşii se supără. A ocolit o grămadă de oameni ici, a 
cotit pe după alţii, şi a băgat de samă că de la poartă şi pînă la uşa casei oamenii 
îmbulziţi nici nu mai pot răsufla. 

Cine-i acest străin? 

Pan Kopiţki n-are vreme astăzi şi mîni decît pentru urgia ce s-a abătut asupra 
sfintei noastre Uspenii. Să-1 lese în tihnă cei de peste Nistru. Pentru străini va scrie pan 
Kopiţki jalbe poimîni. 

Căpitanul Cozmuţă s-a făcut mititel şi a întrebat cu umilinţă pe cei ce se aflau mai 
aproape de dînsul, dacă pan Kopiţki e singur. 

— Ba e cu vatamanii noştri. De ce întrebi? Asta se ştie şi se vede! 

— Ba eu socoteam că s-ar fi aflat în sfat cu Ion Nicoară Potcoavă, hatmanul. 

— Da, de unde! Hatmanul Potcoavă e la Moldova. 

— Eu ştiam că a pornit într-acoace. L-am şi petrecut o bucată pe cale. 

— Da' de unde vii dumneata şi cine eşti? 

— Sînt un căpitan de răzăşi de la Negreni. 

— D-apoi nu-1 cunoaşteţi, lume dragă? Acesta — i căpitanul Cozmuţă, carele a fost 
cu unii din noi şi cu zaporojenii în războaiele lui Vodă Ion de la Moldova. 

— Auzi, creştinilor! Şi ce pofteşte, mă rog? 

— Zice că s-ar fi aflînd la pan' Kopiţki în canţelarie Potcoavă hatmanul. 

Din gură în gură, din zvon în zvon, lumea strînsă dinaintea sfintei Uspenii s-a 
încredinţat că nu este altă veste mai adevărată decît asta. Apoi acuma este cine judeca 
pe Barbă-Roşă pentru hoţia lui! 

Strigăte şi chemări; mulţimea îl copleşea pe negrean. Cei din bulzul de la intrarea 
casei s-au revărsat spre poartă. Căpitanul Cozmuţă a sărit din doi paşi cele patru trepte; 
mulţimea a început a urla la el şi a-1 sudui rîzînd pentru asemenea viclenie. Dar domnia 
sa a tras de la brîu cartea lui Nicoară ş-a tremurat-o deasupra capului său descoperit. 

— Domnilor şi fraţilor, aflaţi că nu v-am viclenit; măria sa hatmanul Potcoavă nu se 
află în casă şi nu vorbeşte cu pan Kopiţki, dar cuvintele lui sînt scrise aicea, pentru 
prietinii săi din această ţară! 

S-a făcut tăcere. 

— Fraţilor oameni buni, a grăit cu linişte căpitanul de la Negreni, eu sînt sol şi aduc 
lui pan Tadeus această carte scrisă de mîna măriei sale Nicoară. 

La tumultul de glasuri care a cutremurat uliţa după asemenea mărturisire, în 
fereastra de alăturea intrării s-a deschis o portiţă şi a ieşit capul lui pan Kopiţki 
întrebînd numai cu ochii holbaţi şi schimonositura obrazului ce-i asemenea tăcere, ce-i 
asemenea freamăt, ce-i asemenea glas străin? Căci căpitanul negrean grăia limba 
localnicilor cu destulă uşurinţă, însă şi cu destule greşeli şi amestecuri de moldovenie. 

Acel cap al fostului căpitan de oaste avea rase cu briciul bărbia, obrajii şi tîmplele, 
după felul de a se purta al zaporojenilor; mustăţile cărunte îi erau lungi învăluite 
mărunt cu drotul. Obrajii raşi îi atîrnau. Ochii, după ce s-au holbat, au rămas mici şi cu 
pleoapele încreţite, aţintiţi asupra cărţii pe care solul o ţinea în crăcăna a două degete, 

116 






117 



întinzînd braţul cît mai sus cu putinţă. 

Repede se arătase acel cap în portiţa ferestrei, repede s-a tras îndărăt. Şi prin uşa 
intrării numaidecît a venit şi prelungirea în jos a fiinţii celui mai cu faimă bărbat din 
Movilău. Fostul căpitan Tadeus Kopiţki era de două ori mai înalt şi mai spătos decît 
răzăşul. A repezit mîna-i groasă cătră acea carte sau acea minciună; deoarece se putea 
ca omuleţul care o tremura între două degete să nu întrebuinţeze decît un tertip. 

Căpitanul Cozmuţă s-a ploconit spre stăpînul casei întrebînd dacă are cinstea să 
vadă înainte-i pe vestitul căpitan Tadeus Kopiţki. 

— Da! El este! în fiinţă! a răspuns cu glas gros şi răsunător stăpînul casei, şi-n 
palma lui groasă răzăşul a lăsat să cadă cartea. 

Fostul căpitan de oaste a cetit ce era scris deasupra, a desfăcu t-o şi i-a cercetat 
pecetea. 

— Dumneata eşti căpitanul Cozmuţă? a întrebat răstit. 

— Da, el este, a răspuns cuviincios negreanul. 

Pan Tadeus s-a cufundat dintrodată în cetirea cărţii. A ridicat numai o clipită ochii 
spre biserica Uspeniei, luînd martor parcă pe Dumnezeul închipuirii sale, un Dumnezeu 
al răzbunării în vifor de nouri, a bătut cu dosul palmei stîngi foaia pe care o ţinea în 
dreapta ş-apoi cu foaia a ameninţat lumea îmbulzită în juru-i. 

— Vină după mine, a zis el cătră sol. 

Cu o sprinteneală de mirare la un om atît de gros şi destul de vîrstnic, pan Kopiţki 
1-a dus pe căpitanul Cozmuţă la o cămară deosebită de canţelarie. 

L-a aşezat pe oaspete pe un divan, s-a aşezat şi el într-un jilţ pe care 1-a rostogolit 
întăi dinaintea divanului; s-a mai uitat o dată la cartea deschisă şi iar a bătut-o cu dosul 
palmei stîngi. Dintrodată solul a auzit un glas blînd în care tremurau lacrimile. 

— ...Din mila lui Dumnezeu străin în ţara părinţilor săi... 

Căpitane Cozmuţă, spune-mi toate cîte ştii despre sosirea prietinului meu Potcoavă. 

Negreanul i-a povestit în cîteva cuvinte tot ce ştia. 

Pan Tadeus şi-a sprijinit fruntea cu palmele; apoi a înălţat încet-încet ochii şi i-a 
aţintit asupra căpitanului negrean, ascultînd în acelaşi timp zvonul norodului de-afară. 

— Iubitule, a spus el după aceea răzăşului, zîmbind; avem mîni în tîrgul Movilăului 
frumoasă adunare de popor. Toată această adunare va întîmpina pe prietinul nostru 
care trece la prietinii săi din Zaporojă. Oricîte cîrcote şi supărări vor fi, nimic nu-1 va 
putea opri pe Potcoavă. Luăm noi cei de-aici toate măsurile. 

— înţeleg; măria sa hotărăşte ziua trecerii sale mîni. 

— Am văzut din cartea ce mi-ai adus. Dar Tadeus Kopiţki hotărăşte şi ceasul. Să fie 
al patrulea ceas al dimineţii. 

— Se va face întocmai, a dat încredinţare răzăşul. Mă întorc fără întîrziere la măria 
sa. 

— O, bărbat prea harnic! nu pleci înainte de-a bea ca mine paharul prietiniei 
noastre; şi de-a te sfătui cu Tadeus şi despre alte lucruri ce privesc intrarea la noi a 
slăvitului nostru Nicoară hatman. 



117 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w^vav 1 .ifc ■ v^-^w^« phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






118 




CapitoCuC20 

Mezin ceC viteaz 



3\ 



^nainte de a intra în hotarul Costeştilor şi Olărenilor, Potcoavă a mai poruncit 
un popas de amiază, după sfatul lui moş Mitrea şi al vatamanului Agapie, cei 
doi lăcusteni. 

Depărtarea pînă la apa Nistruiui se împuţina cu repeziciune, totuşi popasurile erau 
mai dese. Ieşeau în calea măriei sale călăreţi din sate, cu care se schimbau închinări şi 
vorbe bune; îl petreceau pînă dincolo de hotarul moşiei lor şi apoi rămîneau într-un 
dîmb, lungă vreme, pînă ce depărtările se înceţoşau atît pentru cei duşi cît şi pentru cei 
rămaşi. 

Această rînduială lăcustenii o pregăteau umblînd cale de un popas înaintea lui 
Nicoară. Iar alţii, dintre cei vestiţi de lăcusteni, umblau şi mai departe cătră zarea 
Nistrului, înştiinţînd neamuri şi prietini. în lungul drumului se simţea această mişcare 
şi umblau necontenit călăreţi şi vestitori. 

Deasemenea se dăduse înştiinţare şi ciobanilor care aveau tîrle ici-colo, în acele 
largi întinderi. Şi după învăţămintele vechi, dobîndite din suferinţa rîndurilor de oameni, 
ciobanii vesteau satele de cătră pădure, cu focuri, despre umbletele înainte la calea 
Lipsei şi îndărăt la Vadu Raşcului ale slujitorilor lui Vodă Şchiopul şi ale lui ceauş-baş 
de la Iaşi. 

La Vadu Raşcului, unde cumpănea mai mult puterea slujitorilor domneşti şi 
ismailiteni, se iscase pesemne o tulburare grabnică la vestea iscoadelor, cum că fugarii 
apucaseră alt drum. 

Fugarii erau aşteptaţi într-un loc; şi dintrodată răsăriseră la o mare depărtare. De 
ce puterea domnească fusese încredinţată că la Vadu Raşcului trebuie aşezată capcana, 
nu se ştie. Era o încredinţare din vînt, din pămînt, din nălucirea minţilor. La Vadu 
Raşcului le era mai la îndămînă oamenilor domneşti, din numărul săbiilor şi mai ales 
din odihnă şi mîncare. Acuma se mişcau spre valea Lipsei pipăind, cotind, înaintînd şi 
trăgîndu-se îndărăt, ca unii ce nu se bizuiau încă pe o izbîndă uşoară. Lor mai mult le 
trebuiau căpăţînile lor sănătoase pe umeri, decît să le ducă la Iaşi pe ale fugarilor. Se 
mişcau mai ales din îmboldirea oştenilor turci, care arătau vrednicie şi semeţie, ca 
trimeşi ai celui mai mare şi mai temut padişah stăpîn al lumii. Semeţia le era sporită de 
scîrnava lăcomie a dobînzii pe care o rîvneau de la pămînteni. Răzăşii din acea lăture a 

118 



hwh ImiBM^H^j *i^p^^^n*.*w4 flţjlnwi^M^Hri ■wrttn^M^ ■»%-^P"i^ »™ ■ ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «-^■pMhMMM* ^—-m+ţ^F^ 



119 



ţării fuseseră pînă atunci scutiţi de bîntuirile boiereşti şi putuseră agonisi tamazlîcuri şi 
turme. Făceau şi negoţ cu boii şi oile în Lehia, şi la Vadu Raşcului se spunea că acea 
răzăşime cuprinsă are îngropate comori de zloţi şi taleri. 

Ciobanii de la tîrle privegheau de departe mişcarea iscoadelor. Cum le vedeau, 
aprindeau pe corhane mai multe focuri decît aveau stîni; şi răzăşii, din depărtarea la 
care se aflau, numărau şfară de fum după şfară de fum şi înţelegeau că de la oamenii lor 
se dă vestire de apropierea inorogilor. Iar noaptea, focurile ciobanilor ardeau ca nişte 
luceferi mari în vîrful movilelor, şi răzăşii, de pe hotarul lor, băgau de samă cum se 
astupă şi cum se deschid luminile. Ciobanii ridicau asupra focului saricile, apoi le lăsau 
să cadă. Era semn că nu-i linişte în păşuni, că zăvozii se arată neliniştiţi şi mînioşi ca la 
apropierea fiarelor. Atunci străjile satelor sporeau, şi cete înarmate ieşeau în larg pe 
după lunci şi rovine de pîraie fără apă. 

în acea zi de vineri, vatamanul Agapie a călăuzit la măria sa pe vatamanii 
Costeştilor şi Olărenilor într-o vîlcea împresurată de făgeţel tînăr şi mesteceni. Potcoavă 
şi ai săi erau descălecaţi. Cînd au auzit tropot, au pus piciorul în scară. îndată ce s-a 
arătat Agapie, Nicoară s-a încălărat şi a strîns zăbala murgului. Au săltat în tarniţi şi 
soţii săi. 

Agapie aducea şase răzăşi, fruntaşii celor două sate. Lăcusteanul şi-a descoperit 
fruntea închinînd-o spre măria sa; ceilalţi şase călăreţi au făcut la fel. 

— Slăvite, a zis Agapie, arătîndu-şi prin mustaţă albul dinţilor, aceşti gospodari de 
la două sate megieşe au poftit să se înfăţişeze la trecerea Domnului lor. 

— Mi se bucură inima, a răspuns Potcoavă, ducîndu-se mai aproape de răzăşi. 
Şi-a tras de deasupra pletelor cuşma. Acest obicei de la taberele zaporojenilor, cînd 

sînt întîmpinaţi hatmanii şi asaulii de credincioşii lor, nu era cunoscut moldovenilor. în 
aceste zile cînd vedea cum se deşteaptă şi se ridică în juru-i poporul, împresurîndu-1 c-o 
dragoste care-i mîngîia pribegia, Potcoavă simţise nevoia să se închine puterii 
pămîntului, tovarăşilor de restrişte ai lui Vodă Ion. îi era inima plină de milă şi avînt. 
Vatamanii de la Costeşti şi Olăreni au fost fulgeraţi de privirea înaltă şi în acelaşi timp 
frăţească a celui pe care îl socoteau Voievodul lor. 

— Să trăieşti întru mulţi ani, măria ta, şi să te întorci degrabă, a zis cel mai vîretnic 
dintre cei şase. 

— Alătură-te lîngă scara măriei sale, moş Comane, 1-a îndemnat lăcusteanul. 
Răzăşul cel cărunt, pieptănat ca în zi de sărbătoare, s-a apropiat cuprinzînd mîna 

pe care i-o întindea Potcoavă. 

— Slăvite stăpîne, a cuvîntat el punîndu-şi palma stîngă pe piept; ce-avem aici în 
inimă, avem şi pe buze. Ca pe un Domn al nostru dorim să te primim cu pîne şi sare, 
după datină, să te aşezi în scaunul ţării cu sabia, fără beşlii şi năvrapi ismailiteni, cum 
au ajuns de fac alţii care n-au ruşine. 

S-au apropiat şi ceilalţi răzăşi ca s-atingă mîna lui Nicoară. Apoi au descălecat toţi, 
stînd la sfat şi răzăşii de la Costeşti şi Olăreni au tras merinde din desagi şi ploşte de 
vin. 

A intrat în vîlcea şi moş Mitrea şi a descălecat din învăluirea umbletului. 

— Vine din urmă şi domnia sa diacul cu veşti de mirare, a cuvîntat el. 

— Ce este, omule? s-a supărat uncheşul Petrea. Dacă ai veste rea, care să ne 
amărască pînea, mai întîrzie-o. Ori mai degrabă spune, a adăogit el îndată cu dezgust, 
lepădînd pita. Nu cumva s-arată iscoadele şi ismailitenii? Tot asta aud de trei zile. 

— Asta nu poate fi supărare pentru răzăşii noştri, căpitane Petrea, a răspuns cu 

119 



r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



120 



blîndeţa-i obişnuită moş Mitrea. Pilcurile noastre i-au tot hărăţît, pînă ce i-au apropiat. 
Oamenii noştri s-au bulucit în trei locuri şi aşteaptă numai poruncă de la măria sa; i-or 
împresura şi i-or stropşi cu furcile. 

Uncheşul Petrea a tăcut, fără a se însenina. Mezinul a ieşit înainte: 

— Bădiţă, dă-ne voie să tragem şi noi săbiile. Uncheşul a încuviinţat, dînd în sus cu 
coamele ca un zimbru. 

— Să vedem ce are să ne spuie diacul, care-i om cuminte, a grăit cu linişte Nicoară. 
Din ce se petrece, eu înţeleg că n-am a mă îngrijora de nimic, deoarece prietinii noştri 
care ne priveghează de trei zile stau pavăză. Ţara-i cu noi! 

A intrat şi diacul în vîlcea, descălecînd fără grabă. 

— Stăpîne, a dat el lămurire, bulucul lui Sefer-ceauş stă poposit în Valea Oilor. 
Năvrapii şi-au trudit caii adunînd pe armăşeii lui Şchiopu-Vodă. Prietinii noştri răzăşii 
le-au dat ocol... Am limbă: am prins pe unul din armăşei. De la el cunosc numele 
ceauşului, iar pe vătavul armăşeilor îl chiamă Iov Buzatu. L-au bătut Sefer-ceauş cu 
toiagul. Mult nu zăbovim; cît vă pregătiţi, eu îi voi spune măriei sale întîmplarea de la 
Costeşti. 

— Ce întîmplare? a rostit uncheşul. N-avem nevoie de poveşti. 

— Ba e o întîmplare ce se leagă de buluc şi de harţul în care intrăm şi noi, cu voia 
măriei sale. 

— Lehamite! a mormăit bătrînul, făcînd semn cu palmele că leapădă de la sine toate 
şi nu mai are nevoie de nimic pe lumea asta. 

— Nu te supăra, diece, şi spune-mi întîmplarea domniei tale... a îndemnat cu linişte 
Nicoară. 

Uncheşul Petrea s-a potolit dintrodată şi diacul a povestit întîmplarea gospodinelor 
de la Costeşti. 

Se vede că cei doi dintre armăşei, care băteau laturile, au ademenit cu ei pe doi 
oşteni anadoleni mai bătrîni. 

Se satură şi unii dintre năvrapi de atît omor şi prădăciune prin toate ţările 
creştineşti. Nu le mai trebuie nimica, numai să-şi întindă ciolanele într-un loc tihnit. 
Cîteva ouă ş-o luminare de seu, ca să-şi pripească la foc o papară; ş-un braţ de fin ca 
să-şi plece fruntea şi să doarmă. Alah i-a avea după aceea în sfînta sa pază. 

Iar armăşeii îşi spun că dacă duc cu dînşii doi oşteni turci, apoi răzăşii s-or teme şi 
i-or primi bine, pe lîngă asta vor arăta că dînşii nu vor să bată război cu nimeni; se duc 
în lumea lor; s-au săturat de-atîta trudă! Dar gîndul lor ascuns era că — văzînd şi 
făcînd, în vremea hîrbului celorlalţi şi a pojarului, să apuce niscai zloţi, dac-or găsi, ori 
nişte icoane ferecate, şi să se întoarcă iar la Domnie, împăunîndu-se cu isprava 
celorlalţi. 

Se strecoară tuspatru călăreţii prin marginea Costeştilor. E un ceas cînd toată 
munca de dimineaţă a satului s-a alinat. Răzăşii au ieşit în hotar; moşnegii s-au întins 
la umbră; cînii clămpănesc după muşte; numai răzăşiţele se dau în vînt cu treaba lor 
neistovită. După rînduială de dimineaţă au intrat un răstimp la stative; acuma au ieşit 
de la ţesut ş-au aprins foc în cuptor; apoi au opărit nişte alivenci, ca să le coacă şi să 
aibă cu ce ieşi înaintea bărbaţilor cînd s-or întoarce flămînzi. 

Cînd scoate răzăşiţa lui Frunză cel tînăr capul pe uşa tinzii, să vadă de ce s-au 
întărîtat aşa cînii, iaca vede pe cei patru oşteni că se uitau la ea de peste gard. Se 
întîmplase că armăşeii şi năvrapii, descălecaţi, cercau să intre în gospodăria ce li se 
părea mai arătoasă în colţul de sat unde nimeriseră. 

120 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



121 



— Vai! a ţipat Fira şi i s-au aprins obrajii. Da' cine sînteţi voi şi cum cutezaţi a intra 
nechemaţi la o gospodărie de creştin, aducînd cu voi şi spurcăciune păgînească? 

— Jupîneasa dragă, a răspuns unul dintre armăşei; primeşte-ne, ca să ne hodinim 
ca nişte oşteni ce sîntem. 

— Ferească Dumnezeu! a ţipat femeia; să nu puneţi mîna pe poartă că ia foc. 
Slobod cînii, chem oamenii. 

— Oamenii sînt în hotar, i-am văzut eu. Şi noi doi sîntem oamenii Domniei, iar 
aceştialalţi doi sînt oşteni împărăteşti. Teme-te şi dă-ne drumul! 

— D-apoi aşa şi pe dincolo în flendurile voastre şi ale oştenilor împărăteşti! 
Venit-aţi să tulburaţi lumea şi să spărieţi copiii? 

— Taci din gură că intru la tine! a suduit-o armăşelul. Atuncea Fira lui Frunză a 
răcnit ca s-audă vecinătatea. 

— Săriţi, doamnelor şi suratelor; dau peste noi spurcăciunile pămîntului! Puneţi 
mîna pe furci! Să-i prigonim pînă ce le-om smulge păr, s-avem cu ce afuma pe prunci, să 
le treacă spaima. Nu-i lăsaţi; sloboziţi cînii! Moş Irimie, dă drumul şi buhaiului, că unul 
dintre dînşii are strai roş — să-i ieie în coarne şi să-1 zvîrlă în rîpă! 

A fost o zarvă cum nu s-a mai pomenit la Costeşti de la vremea cînd au dat nohaii. 
Ca şi atuncea au ieşit femeile cu cociorvele aprinse; unele au apucat furcile; dulăii s-au 
înşurubat pe sub porţi; buhaiul lui Frunză a prins a boncălui, împungînd c-un corn în 
pămînt şi s-a luat după năvrapul cu strai roş; oştenii domneşti şi cei împărăteşti nu 
s-au mai putut căţăra pe cai. 

— N-aveau cu ei pe Alexandru împăratul de la Machedonia şi i-au biruit 
amazoancele, măria ta... şi-a sfîrşit povestea slujitorul lui Nicoară. 

Cînd i-au scos femeile din sat cu asemenea alai, cei patru au dat peste răzăşi, între 
care se afla şi Radu, diacul. Atunci i-au prins dar n-au putut apăra decît pe unul din 
armăşei; pe ceilalţi trei muierile i-au ucis, lepădîndu-i subt un gard, unde abia mai 
suflă. 

— Asemenea poveşti îmi plac, a zis uncheşul cu aţîţare, de-acu hai în Valea Oilor 
după bulucul lui Sefer-ceauş. Ş-ar trebui să aduceţi pe jupîneasa Fira a lui Frunză 
s-audă laudă de la măria sa. 

— Am vrut s-o aduc, a răspuns diacul, dar se ruşinează şi nu vrea să vie, căci 
asemenea faptă — zice ea — nu se cuvine s-o săvîrşească femeile. Şi nici acasă la ca să 
nu intre nimeni; nu-şi vede capul de trebi şi pruncul de ţîţă i-i bolnav. 

— Aşa-s muierile, cu nazuri, a dat încredinţare uncheşul. Şi nici n-avem vreme să 
le căutăm în coarne; hai unde-i treaba noastră. 

Cei şase vatamani de la Costeşti şi Olăreni s-au amestecat între ceilalţi răzăşi 
care-şi alcătuiau cu grabă cetele. 

Agapie de la Lăcusteni a adus la scara lui Nicoară Potcoavă pe armăşelul prins, cu 
capul gol şi descins. Era boţit şi pălit în cap de cociorve, dar se ţinea bine, bucuros fiind 
că i s-a cruţat viaţa. 

— închină-te măriei sale, i-a poruncit vatamanul lăcustean, şi spune-i tot ceea ce 
ne-ai spus nouă. 

Adică mie şi diacului, stăpîne. 

Prinsul s-a umilit, mărturisind cu vorbe pe care şi le rînduise cu înţelepciune, ca să 
nu uite nimic. 

— Mărite Doamne, baş-ceauş Sefer mai aşteaptă un buluc pe care-1 are tot sub 
mîna lui. Poate de sară ori mîne dimineaţă să fie adus aici acel buluc. 

121 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



122 



Măria ta, noi am intrat cam departe şi acum nu ni-i tocmai bine. Dacă-s răzăşiţele 
aşa cum le-am cunoscut, apoi ce trebuie să fie răzăşii... Iar Sefer 1-a bătut cu toiagul pe 
Iov Buzatu vatavul. Acuma are să cunoască şi el ce-i aici şi de ce armăşeii umblă de-a 
scăpare. Căci noi sîntem deprinşi cu creştini flămînzi şi slabi. Iar aicea oamenii îs fără 
frică. Baş-ceauş Sefer îşi prăpădeşte capul. Ori aici, ori la Iaşi. Aici pentru că n-a putut 
răzbi, iar la Iaşi pentru că mai-marele său, pentru neizbîndă şi ruşine, îl va pune sub 
paloşul gealatului. 

— Spune măriei sale, a îndemnat Agapie, ce fel de oştean e baş-ceauş? 

— Drept mărturisesc măriei tale că-i oştean bun, dar aprig. A intrat, în noi 
armăşeii, nu numa cu toiagul ci şi cu sabia. 

— Drept am mărturisit, măria ta, şi-mi fac cruce. 
Nicoară Potcoavă a poruncit ieşirea deasupra văiugii. 

îndată ce s-au arătat în cîmpul prăvălatic, au prins a săgeta ca dintr-un viespar 
năvrapii. S-au împrăştiat o samă pe culmea din laturi; iar bulucul s-a mişcat domol, 
ţinîndu-se strîns călăreţ lîngă călăreţ, spre un corhan ce se-nălţa dincolo de vale. 

Diacul da lămurire uncheşului: 

— Sefer nu vrea să primească harţul. 

— Atuncea să-1 hăituim fără întîrziere, s-a mîniat uncheşul. îi aţin calea trei cete 
ale noastre. 

Potcoavă şi-a oprit murgul: 

— Ne-aşteaptă totuşi, după cît mi se pare, a zis el, luînd aminte la mişcarea 
năvrapilor. N-au tras săbiile. Au pornit într-acoace doi călăreţi. Trimet solie. 

Au înţeles îndată ce vrea Sefer-ceauş. Cei doi călăreţi au oprit la o sută de paşi; 
s-au închinat cuviincios. Unul era năvrap, celălalt armăşel domnesc. 

A grăit întăi turcul şi după aceea a tălmăcit armăşelul. Şi-au rămas neclintiţi. 

— M-aşteptam la asta, a murmurat Potcoavă. Crainicul domnesc tălmăcea: 

— Baş-ceauş Sefer înştiinţează că azi e zi sfîntă; vinerea, moslemii drepţi nu taie şi 
nu varsă sînge. 

Lăcusteanul a şoptit: 

— Trebuie să fie o viclenie a turcului, măria ta. 

A urmat a striga întăi năvrapul, după aceea armăşelul, tălmăcind; 

„Baş-ceauş Sefer cunoaşte că se află în faţa unui viteaz, cu duhul 
dreptăţii... Dacă noi nu primim harţul acum, domnia sa va îngădui pînă la asfinţitul 
soarelui, cînd avem deslegare de a trage săbiile." 

„Iarăşi spune baş-ceauş că mai bine ar fi să nu stricăm oamenii nici dintr-o parte 
nici din alta, şi să iasă la luptă dreaptă unul dintre ai domniei voastre care se bizuie pe 
vrednicia lui. Să se lupte cu baş-ceauş fără săbii, numai din virtutea trupului, şi 
Dumnezeu va alege." 

„Dacă, precum nădăjduieşte, va birui Sefer baş-ceauş, apoi să fie volnic a lua capul 
celui căzut şi să se ducă fără nici o stricăciune din partea domniilor voastre." 

La porunca lui Nicoară Potcoavă, a ieşit în privelişte moş Mitrea Lăcusteanul şi a 
pus întrebările de-a dreptul în limba năvrapilor, ascultînd întăi vorbele măriei sale. 

— Nu cumva Sefer-ceauş n-are altă cale de întoarcere? 

— Ba are, s-a răspuns. Sefer aşteaptă spor de săbii. 

— Dar noi nu vrem s-aşteptăm întărirea neprietinului nostru. 
S-a răspuns: 

— De aceea Sefer-ceauş îndeamnă la luptă numai în doi. Iar dacă nu cutează 

122 



r— ..— - i-Ww l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 





s^eT* v<^r ^Mf** 



123 



nimeni, atunci s-aşteptaţi domniile voastre pînă după asfinţitul soarelui. Mai-marele 
domniilor voastre Potcoavă ştie că lupta dreaptă, unul şi unul, e vechi obicei al vitejilor, 
şi creştini şi moslemi. 

Uncheşul Petrea nu-şi putea birui mînia şi mormăia împotriva măriei sale că nu 
este altă lege de război decît să tragă toţi acuma săbiile şi să-i prăvale pe necredincioşi 
din lumina soarelui în întunericul morţii. 

Nicoară a făcut semn de tăcere. Gîndul lui era să dea altfel de răspuns. Nu se 
cuvenea, îşi făcea el socotinţă, să jertfească atîţia oameni ai căror ochi se uitau la el cu 
prietinie şi încredere. De acei răzăşi ai săi avea nevoie şi la întoarcerea sa în ţară. între 
acei vrednici răzăşi nu se mai socotea pribeag şi alungat. Mai bine să dea răspuns lui 
baş-ceauş Sefer că-i dă învoire să se tragă îndărăt. 

„Domnia mea îi îngăduie să-şi cruţe căpăţîna..." a îngînat el în sine. 

Dar tocmai cînd vroia să încredinţeze crainicului lăcustean răspunsul cu vorbe 
potrivite, dintre călăreţii de lînga sine a izbucnit Alexandru mezinul făcînd trei sărituri 
largi cu calul. S-a oprit, s-a întors cătră Nicoară închinîndu-se, apoi şi-a desfăcut de pe 
el sabia şi a venit s-o înfăţişeze mai-marelui său. 

— îngăduie, bădiţă, să mă lupt eu cu Sefer, a zis el cu hotărîre. 

Era aprins la obraz şi-i scînteiau privirile de nălucirea unei fapte măreţe. 

Inima lui Nicoară s-a strîns de îngrijorare. Mezinul lui era în una din acele stări 
primejdioase de aţîţare, pe care i le mai cunoscuse cînd se avînta nestăvilit în furtuni 
năprasnice. 

— însă tu n-ai suliţa lui sfîntu Gheorghe... a încercat să glumească Nicoară. 

— îngăduie, bădiţă, a stăruit cu răguşală de mînie în glas mezinul. 
Nicoară a oftat, dîndu-i învoire c-o mişcare a mînii drepte. 

— Fii băgător de samă, Lixandre, c-un viclean ca Sefer. Mezinul a pus pinteni 
calului, pipăindu-şi sub strai jungherul. 

— Opreşte-1, măria ta, a gemut uncheşul Petrea. Oricare dintre noi se poate pune 
jertfă, dar pe băiet cruţă-1! 

— Băietul e de mult bărbat, a aruncat în urma sa răspuns trufaş mezinul. 

— E prea tîrziu, uncheşule, a grăit Nicoară. Nu uita că ţi-a fost ucenic, ca şi mine. 
Să avem încredere în vrednicia lui. 

Răzăşii din preajmă urmau în pasul cailor pe măria sa Nicoară, ţinîndu-şi gata 
săbiile şi suliţile. 

Lîngă corhanul care se zugrăvea pe zarea răsăritului, moşiroi uriaş, bulucul lui 
Sefer baş-ceauş se înşirase strîns într-o parte. Călărind cu repeziciune, răzăşii s-au 
îmbulzit, apoi s-au deşirat de partea cealaltă a movilei. 

Sefer a descălecat şi a ieşit întru întîmpinarea mezinului, în bulucul năvrapilor s-au 
şoptit vorbe de mirare şi bucurie. 

— Acesta e fratele lui Potcoavă! Frumos cap va primi baş-buluc-baş de la Galata! 
Alexandru a pus piciorul în pămînt. Apoi a atins cu palma sa dreaptă mîna dreaptă 

a ismailiteanului. După aceea, Sefer-ceauş s-a dus pînă în laturea corhanului de lîngă 
năvrapii săi, s-a lăsat pe vine şi şi-a spălat cu colb de la temelia movilei dovada bărbăţiei 
sale. Apoi s-a răsucit şi s-a ploconit cătră Meca, pînă ce fruntea înfăşurată cu turban a 
atins pămîntul. 

Mezinul sta în acest răstimp drept, cu faţa cătră răsărit şi cătră curgan. El ştia de 
la dascălii săi cei învăţaţi de la Bar, că, în acea movilă nestricată încă, veghează calare, 
în zale şi arme, un războinic schit de odinioară, cu credincioşi ai săi împrejur. 

123 



Ml I ■ I IM ■ ■ 1 



wm4bv#"*w^w« i a ■ * rf 










124 



închinarea lui a fost cătră acea umbră a trecutului. S-a întors şi a mai căutat o 
dată cu ochii pe Nicoară şi pe ceilalţi tovarăşi. Apoi a pus piciorul în scară şi a săltat în 
şa, jucîndu-şi calul împotriva lui Sefer care se încălărase şi el în acelaşi timp. 

întăi a fost o goană în jurul corhanului, Sefer urmărind pe potrivnicul său numai 
pînă într-un loc. Deodată şi-a răsucit calul, strunindu-1 îndărăt. Şi a ieşit asupra 
mezinului, cercînd a-1 lovi cu pumnul, în trecere. Alexandru s-a ferit în laturea dreaptă, 
ridicînd piciorul stîng cu pinteni asupra obrazului întunecat al ceauşului. 

S-au hărăţit aşa pălindu-se cu umerii, apoi îngrămădindu-se învîrtejit şi corcind a 
se smulge unul pe altul din şa. 

S-au desfăcut într-un umblet liniştit şi s-a văzut că amîndoi suflă trudnic. Sefer se 
stăpînea. Mezinul, cu braţele înălţate, primea pînă-n fundul plămînilor adierea de pe 
florile mormîntului străvechi. 

Cînd s-au repezit pe după corhan din nou şi au venit unul asupra altuia năprasnic, 
Sefer şi-a smuls de pe ţeastă turbanul subţire vîrîndu-1 în sîn şi scoţînd de acolo, cu 
mişcare fulgerată, un buzdugan cu măciucă de plumb şi mîner scurt. Mezinul 1-a văzut 
ş-a strunit scurt calul repezindu-1 în sus şi ţinîndu-1 pe picioarele dindărăt. Aceeaşi 
mişcare a fost nevoit s-o facă şi Sefer, căutîndu-şi clipa cînd să arunce buzduganul ori 
cînd să pălească de aproape cu el. înălţat în scările scurte, el îşi căuta potrivnicul sub 
mîna dreaptă. Dar potrivnicul s-a răsucit în partea lui stingă, a lepădat scările lunecînd 
la pămînt, ş-a primit toată greutatea ismaihteanului în jungher. Străpuns prin coaste, 
Sefer s-a răstignit în sus, apoi s-a prăvălit pe spate. 

Feciorii Costeştilor şi Olărenilor au sărit stăpînind calul. 

— Nu-i pe dreptate! au răcnit glasuri în tumultul năvrapilor. 

— Ba-i pe dreptate! strigau feciorii Costeştilor şi Olărenilor, înălţînd deasupra 
capetelor buzduganul mortului. 

Năvrapii şi armăşeii au încălecat în pripă şi au pus pinteni fugarilor. Răzăşii de la 
Costeşti şi Olăreni s-au încălărat şi ei ş-au prins a-i fugări chiuind. 



124 



■W 1 !■■ «k-« W*- 



iaitlHf#"«HpH i i ■ i ' M 






wn^tfik^vM 



** 1 Mk^.' MH 






CapitoCuC21 

Amintiri de Ca apa 9A.otdwei 



ir. 



e cînd se apropia de cel din urmă popas, Potcoavă a fost întîmpinat, în 
preajma Lipsei, de căpitanul Cozmuţă. Venea singur de cătră răsărit în pasul 
calului; ieşise de sub streşina unei lunci de sălcii şi arini şi-1 bătea pieziş 
soarele ceasului al patrulea al după-amiezii. 

Negreanul a strîns frîul şi a oprit numai o clipă, ca să privească alaiul de răzăşi ce-1 
urma pe hatman. I s-a umflat de trufie pieptul. A pus pinteni şi a venit în cîteva salturi 
cătră cel care-i era şi lui Domn; a oprit iar şi şi-a tras de pe plete cuşma închinîndu-se. 

— Să trăieşti întru mulţi ani, măria ta! 

Dar acel Domn al lor nu venea, ci se ducea. Trufia negreanului s-a potolit cînd a 
văzut aţintite asupra sa privirile umbrite ale răzăşilor. 

— Treci lîngă mine, căpitane Cozmuţă, şi spune, i-a poruncit Nicoară. 
Negreanul şi-a alăturat fugarul de murguţ; şi-a acoperit fruntea, şi-a strîns 

cătărămile cingătorii. 

— Cum ai umblat? 

— Am umblat bine, măria ta. Am găsit pe dumnealui pan Tadeus. Se bucură că va 
vedea iarăşi pe prietinul său iubit. Iar intrarea la Moghilău se va face în priveliştea 
norodului, mîni duminică, după cum ai poruncit măria ta, cu două ceasuri înainte de 
amiază. 

— Căpitane Cozmuţă, a zîmbit Potcoavă, porunca e a prietinului meu Tadeus, nu-i 
a mea. 

— Aşa a socotit domnia sa că e bine. Are o socoteală diplomaticească. 

— Ştiu, Tadeus e menit de la naştere să ajungă la sfîrşitul vieţii sale mare postelnic. 
Negreanului i-a părut bine că Domnul său e luminat de voie bună în acel ceas. Şi-a 

întors privirile, rîzînd, şi spre mezin. I s-a tulburat bucuria. Tinereţă lui Alexandru părea 
ofilită ca la o îngropăciune a părinţilor săi. Uncheşul sta cufundat în vechea lui 
posomorala. Nici ceilalţi tovarăşi de pribegie ai lui Nicoară n-au răspuns negreanului 
după inima sa. Poate erau trudiţi de drum. 

Căpitan Cozmuţă s-a întors cu vioiciune spre Potcoavă: 

— Am a cere iertare, a zis el, că la popasul cel din urmă din ţară nu te putem 
găzdui pe măria ta după cuviinţă. 

Potcoavă a ridicat din umeri. 

— La Lipsa nu se găsesc decît cîteva colibe sărace de pescari. 

125 






126 



— Prietine, a răspuns Nicoară, ştii că oşteanului nu-i trebuiesc palate. Viaţa lui e 
sub vînt şi sub furtună. Iar aici, oricît de umilit mi-a fi masul şi oricît de sărac, îl plătesc 
scump. îmi rămîne zălog sufletul. 

Cozmuţă a tresărit. Deci Domnul său nu se veseleşte de plecare. Aşa sîntem noi toţi 
moldovenii; ne place cînd ne ducem, dar mai bucuroşi sîntem cînd ne întoarcem. 
Nicoară va veni iar la ai săi. 

— Toţi aceşti răzăşi care sînt lîngă măria ta, a răspuns căpitanul Cozmuţă acelui 
suflet, te aşteptăm. Şi să vii sănătos. 

Atuncea s-a adăogat la închinarea căpitanului Negrea şi glasul blînd al lui moş 
Mitrea de la Lăcusteni. 

— Măria ta, întoarce-te, ca să ne izbăveşti de haraciul ismailitenilor, de 
prădăciunile dăbilarilor Domniei, de pojarurile nohailor; ca să putem trăi în tihnă zilele 
ce le petrecem în astă lume. 

în toate satele şi în toate popasurile numai de asta grăiesc răzăşii noştri, a urmat 
moşul lăcustean. Măria sa Petru-Vodă nu e al nostru. E al turcilor şi al boierilor. Turcii, 
boierii şi Vodă belesc ţara ca ciobanii oaia cînd o jertfesc pentru cină. Nu ne trebuie 
voievod vrăjmaş; ne trebuie voievod al nostru, cum a fost măria sa Ion. 

Ascultînd acel glas al norodului, Nicoară zîmbea cu ochii duşi în nălucirea vieţii lui. 

Dar bucurie adevărată, cugeta în sine negreanul, are acest frate mezin Alexandru, 
cînd aude că s-or întoarce, el şi bădiţa său, în ţara Moldovei. Bucuria lui e de sînge şi 
foc. Acest Alexandru e faptă năvalnică. Va fi fost cîndva ca el şi hatmanul Nicoară; dar 
acum la Nicoară gîndirea înlătură necumpătarea şi se adînceşte într-o jertfă voită, în el 
hotărîrea statornică roade ca viermele rumeneala mărului. Sufere că-i pribegit de ţară, 
că se va duce tot pribeag în ţara prietinilor lui, sufere că nu ştie care-i taina zilei de 
mîni, care-i va fi ceasul întoarcerii şi în ce chip va dobîndi izbînda. La oameni ca el 
viaţa-i luminată de hotărîrea cea neşovăitoare, dar zilele-s umbrite de truda gîndurilor. 

Agerimea negreanului pătrundea şi mai adînc în acel suflet tulburat. Acest bărbat 
domnesc a lepădat de la sine bucuriile trecătoare şi-n el stă mai presus de toate lumina 
cea fără de amurg a unei iubiri cătră cei pe care răposatul Vodă Ion i-a numit „sarea 
pămîntului". în acea clipă căpitanul Cozmuţă a întîlnit ochii diacului şi şi-a adus aminte 
de vorbele schimbate cu el la un popas. Şi-a strunit calul şi a rămas puţintel mai în 
urmă, lîngă acel om cu privirea înţeleaptă, care-şi avea locul de naştere sub întorsura 
Buzăului şi acum era călător în locuri depărtate, la neamuri străine. De la diac 
înţelesese cheia vieţii lui Nicoară şi i se muia inima de milă aducîndu-şi aminte de felul 
cum rostise diacul Radu vorba „jertfă", privind şi el cum priveşte acum măria sa spre 
viitorul ce ne rămîne pururi ascuns. 

După ce căpitanul Cozmuţă şi Radu diacul şi-au spus unul altuia cîteva vorbe de 
prietinie, au băgat de samă că uncheşul Petrea se întoarce în şa şi priveşte posomorit 
spre alai, cuprinzîndu-i şi pe dînşii în privirea-i grea. 

— Mă mir de acest bătrîn oştean, a zis negreanul; încă nu l-am văzut luminîndu-se. 
Rămîne hojma nouros. Aţi avut dreptate, diece Radule, cînd l-aţi poreclit.. zimbrul cel 
vechi. 

— Căci, a răspuns diacul, ca şi acea fiară înfricoşată, bătrînul înfăţişează puterea 
acestui pămînt; ca şi acea fiară are multă virtute şi mai puţină înţelegere. însă viaţa lui 
atîrnă de viaţa fiului său, aş putea zice. El i-a pus în mînă sabie şi 1-a aşezat în şa. Şi 
are pentru el atîta dragoste încît, dacă s-ar prăpădi Nicoară, ar cădea fulgerat şi el în 
aceeaşi clipă. 

126 






127 



Au coborît în albia Nistrului la colibele de nuiele şi lut, acoperite cu şovar ale 
pescarilor. Năvoadele şi oriile erau întinse în vînt, de pari strîmbi de salcie, ca să se 
usuce. Ciobăcile şi luntrile erau pironite la ţărmul cu apă lină. Dincolo se vedeau 
scruntare între sălcii bătrîne ş-un drumeag ce suia din rîpa rîului la malul înalt. Luciul 
lin trecea ca o oglindă întinsă răsfrîngînd nouri de scamă din înălţime. Era o zi tihnită şi 
leneşă de sărbătoare; sălbătăciuni aripate zburau puţine şi cu grabă prin văzduh. 

Cei paisprezece pescari aprinseseră un foc mare în cinstea hatmanului, după 
vestirea ce le făcuse căpitanul negrean. Două căldări de aramă fierbeau sub crăcani. 
Trei dintre stăpînii locului se năcăjeau, după ce-1 trăseseră la mal dintr-un zăton, c-un 
somn pe care-1 avuseseră priponit acolo. Doi îl prinseseră cu cangea bahorului 
stăpînindu-1, şi al treilea îl ucidea cu timleacul — buzdugan al pescarilor împotriva 
acelui peşte uriaş. Căci era un bătrîn din bulboanele afunde, trăgînd la cîntar cît un 
bivol. 

După ce pescarii au întîmpinat pe măria sa cu căciulile la genunchi şi cu pletele în 
ochi, alaiul s-a împrăştiat în lunci, rînduind hrana cailor şi căutînd, cu tarniţile în braţe, 
loc de odihnă. 

Oştenii lui Nicoară au alcătuit pentru mai-marele lor o măsuţă pe picioare strîmbe, 
bătute chiar atunci în pămîntul năsipos, ş-o laviţă. Alăturea, vatamanul pescarilor a 
aşezat un polog de sită închis de toate părţile, pentru odihnă şi pază împotriva ţînţarilor. 

— Alţii or aprinde focuri şi s-or apăra stînd în fum, a dat lămurire acel vataman, 
rîzînd. Noi îl apărăm pe hatman cît putem în sară asta; alţii l-or apăra în alte seri, nu 
numai de ţînţari ci şi de tăuni. 

— Bine faci şi bine spui, moş Barnea, a încuviinţat căpitanul negrean. 

— Apoi iaca-i bun, a zis căpitenia pescarilor şi s-a dus. 

Dar după ce-a ajuns mai încolo, s-a întors scărpinîndu-se la ureche. 

— Nu ştiu cum om face cu cina, s-a mirat el ca şi cum abia atunci se gîndea la 
asemenea treabă; căci noi n-avem atîtea talgere şi atîtea linguri. 

— S-a vedea, moş Barnea. Ştii dumneata că răzăşul, cînd purcede la drum, nu uită 
să-şi ieie lingură şi scafă. Cuţit are. Sare are... 

— Apoi mai cu samă dacă au sare, eu oi fi fără nici o grijă şi iaca-i bine cum spui, 
căpitane Cozmuţă. Dar aş mai spune ceva şi mă sfiesc. 

— De cine? 

— Apoi nu de măria sa, că l-am cîntărit eu, şi-1 văd cine-i după ochi; dar este acolo 
un oştean vechi care m-a povăţuit să nu-1 tulbur pe măria sa şi să-mi văd de alte 
treburi. Dar dacă n-oi grăi cu măria sa hatmanul Nicoară acuma, cînd îl am la 
îndămînă, atuncea cînd să grăiesc? Că hatman Nicoară se duce, şi noi rămînem, fără 
măcar o mîngîiere a răspunsului său. 

Nicoară a zîmbit ridicînd fruntea de la masă; 

— Vină aici, moş Barnea, şi spune ce te doare. 

— Apoi de mine ca de mine, mărite hatmane, că mie mi s-a bătucit pielea de cîte 
m-au ars şi m-au împuns; dar ce-or face feciorii şi ginerii aceştia ai noştri... Că se 
împuţinează, tot se împuţinează negoţurile şi cîştigurile. în vremea mea, în tinereţă, 
drumurile erau purtate şi somnii de Nistru, ca acesta pe care-1 închinăm măriei tale, 
aveau preţ. Dar acuma — de ce s-au închis căile, şi la deal, şi la vale, şi de la Ieşi, nu 
m-ajunge mintea. 

— Ba ştii dumneata de ce, a zîmbit negreanul. 

— De unde să ştiu eu, căpitane? că-s un chiag bătrîn de ani optzeci şi opt. în 

127 



■*■ — ; — ■*— ; — - 







128 



vremea tinereţii mele nu erau turci la Hotin, nici tătari la Căuşeni. 

— Vezi că ştii, moş Barnea? Mai sînt şi altele pe care hatmanul le cunoaşte. Va veni 
vremea cînd se va limpezi zarea de cătră ismailiteni. 

— Stau ca o negreaţă, căpitane. Ne înăbuşă de ne stupim sufletul! 
Potcoavă a zîmbit cu bunătate: 

— Iaca, moşule, oi da poruncă vistierului meu Radu să-ţi sloboadă doi taleri pentru 
somnul ce-mi închini. 

— Ba nu, slăvite hatmane, s-a îndreptat din şale moş Barnea, acel somn e din 
dragostea noastră pentru măria ta. Dacă-i cu bani, dragostea noastră nu mai este 
dragoste. 

— Moşule, fii cuminte, s-a posomorit uncheşul Petrea asupra vatamanului. Doi 
zgripţori e preţ bun pe patru boi. 

— D-apoi ştim noi preţurile, n-ai grijă, oştene, dar dragostea noastră pentru 
hatman să ştii dumneata că preţuieşte mai mult decît patru sute şi patru mii de boi. Şi 
nici nu-i de vînzare. dacă vrei să ştii dumneata, oştene. 

— Moşule, mă dau bătut, a zis uncheşul Petrea strîngînd la sine trupul slăbănog al 
pescarului celui vechi. 

încă era soarele în putere fulgerînd pe luciul Nistrului, cînd la Potcoavă s-au 
înfăţişat vatamanul lăcustean Agapie şi moş Mitrea. 

— Slăvite, s-a închinat Agapie, am venit să-mi înoiesc cuvîntul şi să dobîndesc 
încuviinţarea deplină a măriei tale. Iată, ceasul trecerii dincolo se apropie. într-acolo 
rîvnesc şi eu. După ce-or cădea aceste frunze, m-oi pregăti; şi cînd primăvara a sufla 
bruma din fereastră şi s-or descleşta din îngheţ apele, numai ce-ai să ne vezi pe toţi acei 
care ne-am înţeles şi ne-am însoţit ca să venim la măria ta. 

— Cuvîntul nostru rămîne cuvînt, Agapie, i-a răspuns Nicoară. Diacul are poruncă 
de la mine să te scrie în catastiful oştenilor mei. 

Potcoavă s-a întors apoi cătră bătrîn: 

— Am a te ruga ceva, moş Mitrea, înainte de trecerea mea peste Nistru. întoarce-ţi 
cătră mine urechea cea bună şi ascultă. Şezi colea. 

— Stau bine în picioare înaintea Domnului meu, ca să-i ascult porunca, a răspuns 
bătrînul. 

— Şezi colea; nu-ţi vorbeşte Domnul tău, ci un frate; şi nu-ţi dă poruncă, ci îţi face 
o rugăminte. 

A voit aşa întîmplarea, să fac fără voie un popas la apa Moldovei. Am cunoscut 
acolo oameni care mi-au fost cu priinţă şi mi s-a uşurat durerea sufletului. Vreau să 
trimet carte mazîlului unde am găzduit, la Dăvideni, şi presviterei Olimbiada Filipeanca. 
în toamna asta, or în iarna ce vine, treceţi pe-acolo, dumneata ori Agapie, şi poate îmi 
aduceţi veşti de la dînşii. 

Cei doi răzăşi lăcusteni s-au închinat. 

— Cu dragă inimă vom împlini porunca măriei tale, a răspuns moş Mitrea. 
Potcoavă a cerut diacului Radu pană şi cerneală şi pe-o hîrtie de coloarea fildeşului 

a început a scrie vorbe bune pentru prietinii săi. 

Lixandru mezinul fusese de faţă la vorbele ce se rostiseră între bădiţa său şi răzăşii 
de la Lăcusteni. Totuşi, cînd Nicoară s-a oprit un răstimp, fugind cu gîndul la locuri 
depărtate şi întîmplări rămase în urmă. el a îndrăznit să se aşeze alături şi să întrebe, 
c-o tulburare pe care nu şi-o putea stăpîni: 

— Ce fel de carte scrii, bădiţă? 

128 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



129 



— Scriu, Alexandre, presviterei Olimbiada, care mi-a fost ca a doua mamă. De ce 
mă întrebi? 

— Aşa. Voiam să ştiu. 

— Scriu şi mazîlului Andrei ca să aflu ce mai face acel bărbat minunat de care mi-a 
vorbit diacul şi mi-a plăcut mie cu deosebire. Dacă nu mă înşel, îl chiamă Ghiţă Botgros. 

Nicoară a ridicat fruntea de pe cartea începută, socotind că poate zîmbi mezinului 
său de gluma ce făcea; dar ochii lui Alexandru erau fulgeraţi de o rătăcire care îl 
îndepărta de tot ce era în juru-i. 

— Mi-i milă de tine, Alexandre... a şoptit Nicoară. Mezinul a rîs cu stînjenire cătră 
bădiţa său. Apoi privirea i-a ieşit din ceaţa. 

— Nu ştiu ce am, bădiţă. Sînt bolnav. 

— Primăverile se veştezesc, a răspuns blînd Nicoară, vremea tămăduieşte. 
Mezinul a clătinat din cap, împotrivindu-se. A rămas în locul său întorcînd privirile 

şi cetind cu luare-aminte vicleană, peste umărul lui Nicoară, vorbele pe care acesta le 
înşira pe hîrtie. 

„ ... Şi am dori să aflăm veşti bune despre nepoata Rinca. . . " 

După freamătul de la vremea înserării şi a cinei, otacul pescarilor de la Lipsa s-a 
alinat şi noaptea s-a boltit înaltă pînă la stele. 

Oamenii s-au odihnit un răstimp; apoi, cînd a cîntat la miezul nopţii un cucoş la o 
căruţă, s-au trezit. Zările se rumeneau. Totuşi mai aveau vreme de-o toană de somn. 

Luna a răsărit pe-o zare pustie în fundul depărtărilor de peste Nistru, 
strecurîndu-şi lucirea prin sita pologului sub care sta Nicoară pe spate, cu ochii 
deschişi. 

...Un călăreţ harnic venea ca în zbor de la Moldova c-o veste. Şi el, Nicoară, se afla 
în locul de unde răsărise acuma luna, deasupra volburilor Dniprului, lînga o pădurice de 
stejari şi frasini, într-o curte împrejmuită cu parcane, şi-n casa cea mai mare din acea 
curte. Acolo-i aşezarea lui, nu departe de cuibarele unor vulturi pleşuvi din rîpa 
fluviului. Casa a clădit-o uncheşul Petrea, pe cînd el Nicoară era încă tinerel. Acolo au 
trăit el şi uncheşul Petrea; după aceea a venit la ei Alexandru. Şi le poartă gospodăria 
două schivnice văduve, Mitrodora Ivanovna şi Nimfodora lui Ţîbuleac, care, după ce 
şi-au bocit bărbaţii de-al doilea şi de-al treilea, s-au astîmpărat pe lîngă oşteanul cel 
vechi, subt aripa şi subt ascultarea lui. 

Acolo s-a odihnit şi Nicoară ani şi ani, după războaiele ce-a purtat şi după isprăvile 
ce-a săvîrşit. Oricît umbla în cele patru zări, cu bucuria biruinţii sau întristarea 
înfrîngerii, se întorcea la urma urmei tot la Zid Negru, în Zaporojă. 

Avea într-un sipet ferecat cărţile lui din vremea cît stătuse ucenic la Bar. Şi-n lenea 
iernii, cînd suna vîntul ţiuind în cercevele şi focul duduia în soba înaltă, scotea acele 
încîntări ale prunciei şi se desfăta ori de versurile vechilor poeţi latini şi greci, ori de 
istorisiri ale timpurilor trecute. 

La casa de la Zid Negru din Zaporojă, a rămas deschisă pe masă, lîngă fereastra ce 
da spre rîpă, minunata povestire Teaghene şi Haricleea a lui Heliodor de la Emesia, pe 
care a început a o ceti a doua oară. 

Era o dobîndă de război, cînd, fiind ales hatman întăia oară, a dus pe războinicii de 
la Praguri într-o petrecere. 

Şi pe ţărmul dobrogean, la grădinile povîrnite deasupra Dunării, în ruinile cetăţii 
Prislav, s-a aflat o comoară cu bani de aur şi, împreună cu aurul, cele zece părţi scrise 
de mînă ale povestirii lui Heliodor. 

129 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ *s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 







130 



într-acolo se duce călăreţul cel harnic de la Moldova. Şi hatmanul Nicoară veghează 
cu tîmpla sprijinită în palmă deasupra foilor. Iar răvaşul pe care-1 aduce acel călăreţ e 
scris în limba poveştii celei vechi. 



130 



■w i i —' fc-» ^fa-" 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






WV^^Mj 



. . ■ > ■ -^ -. - - w-^~ 






131 




CapitoCuC 22 

(Domnia sa <Rpman <Bar6ă-<Rpşâ 



^>1 

3fc 



^n dimineaţa acelei duminici era adunare în Movilău, la casa obştească a 
tîrgului, şi juzii fuseseră chemaţi să judece pîra pe care o ridicaseră cu mare 
zvoană drept-credincioşii Uspeniei împotriva lui Roman Barbă-Roşă. Străjile 
apucaseră intrările uliţelor care dădeau în piaţa bisericii, ca să oprească prea mare 
îmbulzeală şi să înfrîneze neorînduiala prostimii. Deşi bărzile cu coadă lungă ale acelor 
străjeri erau ruginite, totuşi stăpînirea avea încredere în ele. De altminteri pan Tadeus, 
jăluitorul norodului, dăduse încredinţare că oamenii săi nu caută tumult ci dreptate de 
la prea măritul şoltuz şi prea cinstiţii pîrgari. în adunarea judecăţii îşi purtau cu fală 
semnele trufiei lor cei cîţiva şleahtici, domni peste pămînturi şi sate. Dar deasemeni nu 
se lăsau mai prejos starostii braslelor în care poporul avea mai multă încredere, mai ales 
după ce-i vedea purtînd cuşmă şi şubă de pielcele de jderi şi lanţug de argint. 

Se afla tot soborul împrejurul mesei cele mari, acoperită cu postav roş. La cele trei 
uşi vegheau oşteni bătrîni cu săbii. Pan Roman Barbă-Roşă, mai la o parte într-un jîlţ, 
aştepta fără sfială judeţul, avînd încredinţare că altele sînt hotărîrile ce se dau împotriva 
mişeilor, şi altele cele care privesc obrazurile subţiri ale acestui tîrg de margine, în care 
fusese osîndit de soartă a-şi petrece şi el viaţa. 

La vîrsta de cincizeci de ani, bine hrănit şi cu foalele rotunzite, plăcut tovarăş la 
petrecere, sabie încă tare, se socotea vrednic a înfrunta obrăznicia unui zaraf venetic. 

După ce trăiesc de pe spinarea noastră, împrumutîndu-ne pe cei care avem nevoie 
şi luîndu-ne nişte carnete ruşinoase, apoi aceşti străini nici n-au măcar cuviinţa 
s-aştepte să strîngem pînile, să batem ştiubeiele, să se întoarcă de la Danţig oamenii de 
credinţă care au dus acolo tamazlîcurile noastre de boi graşi. 

Cutezarea lor merge atîta de departe încît, după cum se vede, înfruntă pînă şi pe 
Dumnezeu. în vremurile bune, căruia dintre aceşti oameni de nimic i-ar fi trecut prin 
minte să alcătuiască asemenea zapis, întărit cu pecetea magistratului, punînd asemenea 
chezăşie, ca poprirea unei sfinte biserici. Iată, le trece prin minte asta şi nu se sfiesc, 
ştiind prea bine că enoriaşii sar la nevoie ca să desrobească lăcaşul dumnezeiesc. 

Dar ce ziceţi domniile voastre de un păzitor al legii care pune pecetea pe un 
asemenea zapis? Acela şi nu noi să fie adus la judecată; şi osîndit să plătească el, nu 
noi. 

131 



^M4M-^^4P^«- 










132 



N-ar fi de mirare să se ceară domniei sale şoltuzului asemenea chezăşie pentru o 
sută de zloţi şi să se poprească palatul tîrgului Movilău. Nu-i vorbă, casa tîrgului nu-i 
palat, ci o vechitură de pe vremea lui Cazimir-Crai, cu acoperişul stricat şi pălimarele 
dărîmate; dar se chiamă că-i casa tîrgului. 

N-ar fi de mirare deasemenea, cînd om avea o nevoie şi le-om cere împrumut, aceşti 
papistaşi mai răi decît păgînii să ne ceară o mînă, ori un picior, să ni le taie dacă nu 
plătim capetele şi dobînzile la sorocul hotărît. 

„Ce vremuri de decădere!" cugeta în sine dumnealui, pîrîtul Roman Barbă-Roşă, 
răsfrîngîndu-şi cu greaţă buzele şi stupind într-o parte. 

A intrat la scaunul judecăţii puţină lume, destulă ca să fie înghesuială. Nişte babe, 
care s-au întors de la biserica Uspeniei spăriate şi au intrat aici ca să fie faţă la o 
judecată ce nu s-a mai pomenit de cînd lumea şi pămîntul; nişte neguţători de băcălii, 
care s-au îngrăşat stînd degeaba lînga rafturi mai mult goale; cîteva moaşe care îşi 
adunau sămînţă de vorbă şi poveşti pentru lehuzele lor; mulţi meşteri nevolnici, care 
nici măcar nu se mirau de o faptă ca aceea pe care o săvîrşise acel semeţ nepot de cneaz 
Barbă-Roşă; şi vreo douăzeci de haholi, ţărani trimeşi de pan Tadeus, cu părul 
pieptănat, cojoacele curate şi ciubotele unse cu dohot, care se uitau liniştiţi şi 
nepăsători la toţi acei tîrgoveţi, unii prea slăbănogi, alţii prea umflaţi în pieile lor. 

Cînd scaunul de judecată s-a adunat în păr şi barbă, a intrat şi pan Tadeus 
Kopiţki, bărbierit şi ras proaspăt la tîmple, cu cizme şi nădragi căzăceşti, cum îi plăcea 
domniei sale să iasă în lume. S-a închinat cinstitului scaun de judecată şi a zîmbit de 
departe prietinului său, pîrîtul Barbă-Roşă. 

— Slăvite şi cinstite scaun, a început el a cuvînta, măriile voastre drepţilor 
judecători! 

Toată lumea de faţă a ridicat nasurile şi şi-a ascuţit urechile. 

Pan Tadeus avea mare faimă de cuvîntăreţ şi-i ieşise la Movilău poreclă: Zlataust — 
adică gură de aur. 

— N-am să lungesc vorba, a urmat domnia sa Zlataust; toţi sîntem grăbiţi, de şi 
n-avem ce face acasă într-o zi de sfîntă duminică. Unii dintre fiii Uspeniei ne-am duce la 
sfîntă leturghie, dar se cunoaşte că, între noi şi lăcaşul Domnului Dumnezeului nostru, 
un oarecare Costa Luli, pripăşit în tîrgul nostru, a pus rohatcă şi a plecat cumpăna, 
închizînd drumul. 

— Ruşine într-o ţară creştinească! a zis cu voce groasă unul dintre haholii de faţă. 

— într-adevăr, vrednice gospodar, ruşine! Dar am să-ţi dovedesc numaidecît, şi 
măriile lor judeţii vor binevoi să asculte, că ruşinea asta nu-i atît a zarafului venetic 
Costa Luli, care crede şi el în Hristos. 

— Ba mai degrabă în Satana! a mormăit haholul cel îndrăzneţ. 

— Ba nu, vrednice gospodar — în Hristos. De şi s-ar putea spune că în zilele 
noastre unii dintre oameni îşi schimbă cu uşurinţă Dumnezeul, şi nu fac deosebire între 
izbăvitorul Hristos şi sfîntul zlot. 

Privirile juzilor s-au luminat de zîmbete. 

— Ruşinea asta nu-i a zarafului Costa Luli; ruşinea asta, măriţilor domni şi fraţilor, 
e a noastră a tuturor, şi mari şi mici. Ruşinea-i şi a părinţilor noştri şi a bunicilor noştri. 
Căci întăi bunicii şi părinţii noştri au lăsat să li se lenevească săbiile şi n-au dat îndărăt 
de la hotarele creştinătăţii pe ismailiteni; iar ruşinea noastră e că şi noi facem ca şi 
părinţii şi bunicii noştri, lăsîndu-ne călcaţi în picioare de necredincioşi. Iată Valahia, 
iată Moldova, iată Ardealul şi Ţara Ungurească stropşite nu cu mulţi ani în urmă de 

132 








S^eT* V<^r ^Mf'* 



133 



călărimile lui Soliman-Sultan; iată Crîmul şi Bugeacul în coasta noastră; iată raia la 
Tighina şi la Hotin; iată cetăţile mării în mînile ismailitenilor; iată marea închisă pentru 
negoţul nostru şi al împărăţiei nemţeşti şi al genovezilor, iată căile oprite de la 
miazănoapte la miazăzi şi de la apus la răsărit. întrebaţi pe bacali dacă mai vînd lămîi şi 
pomeranţuri, naramze şi ananasuri, dacă mai au piper şi scorţişoară şi sare; întrebaţi pe 
cîrciumari dacă mai pot aduce vin de la Moldova; nu ne mai vin de acolo sloiuri de 
ceară, nici brînză în burduf ori păpuşi afumate; să întrebe doamnele tinere de unde să 
ieie mătăsuri şi mărgăritare, şi chiar de-ar găsi, cu ce să le cumpere? Căci negoţurile au 
stătut, cîştigurile s-au stîns; tîrgul nostru şi-a împuţinat cetăţenii. Unii s-au întors la 
sapă; alţii au fugit la Liov, dar şi acolo au găsit aceeaşi stare de lucruri. 

Cine se ridică împotriva celor care ne strîng de gît? Măriţilor domni, n-am să vă 
spun un lucru pe care nu-1 ştiţi. S-au ridicat voievozi viteji care s-au ostenit cu săbiile; 
au îngenunchiat unii, s-au sculat alţii; şi pînă în zilele noastre stau cu sabia în mînă. 

— Ion-Vodă de la Moldova... a mormăit haholul cel îndrăzneţ. 

— întocmai precum spui domnia ta, vrednice gospodar, Ion-Vodă care a pierit 
luptînd pentru seminţia creştinească. Şi, ca Ion-Vodă, căzăcimea noastră de la Praguri 
păzeşte slobozenia acestui pămînt şi ţine strajă cătră unghiul mării şi Dunăre. în 
pămîntul slobod al zaporojenilor noştri se strîng săbiile tari ale fraţilor creştini. De aceea 
acolo stă luptător fără trudă Ion Nicoară Potcoavă hatman, şi alţii. 

Cine n-a auzit de acest războinic? Şi unde n-a pătruns faima lui? încă din tinereţă 
şi-a pus capul pentru fraţii săi, pentru noi toţi; şi, socot că aţi aflat, în această sfîntă 
duminică, înaintea amiezii, dumnealui hatmanul Potcoavă aşteaptă dincolo de Lipsa să 
treacă Nistrul la noi la Movilău. Domnia sa hatmanul a avut socotelile sale cînd a intrat 
în Moldova, fiind moşnean în acea ţară, dar iese din ţara părinţilor săi din pricina 
neprietinilor. Fiind şi frate al lui Ion-Vodă, Domnia de astăzi a Moldovei se teme de el şi 
aţîţă pe turci împotriva lui. Căci Moldova, altădată slobodă, acuma stă sub spaima 
ismailitenilor şi a ceambulurilor din Bugeac. Şi nu m-aş mira să aflu că şi castelanii din 
acest olat al nostru s-ar îndupleca să asculte ameninţările slujitorilor Porţii şi să se 
poarte fără prietinie cu hatmanul. 

— Asta ar fi cu neputinţă, pan Tadeus, a dat răspuns cel mai bătrîn dintre 
judecători. 

— Cred şi mă bucur, a urmat fostul căpitan de oaste Zlataust. Prietinul nostru 
hatmanul Potcoavă ştie cum şi pentru ce stăm noi la acest scaun de judecată şi aşteaptă 
să isprăvim ca să vie să se închine măritului sfat orăşenesc. Hatmanul trece prin 
zaporojă, unde îşi are aşezarea. Şi aflînd pîra împotriva prietinului nostru Roman 
Barbă-Roşă s-a mîhnit foarte, socotind greutăţile timpului şi scăderea vieţii de care cu 
durere v-am vorbit. Şi mi-a trimes douăzeci şi cinci de taleri, ca să deschidem intrarea 
sfîntului lăcaş; ş-un taler dobîndă lui Luli, ca să trăiască şi el după ocrotirea ce o are de 
la sfîntul zlot. Şi vă roagă şi el, ca şi mine, să sloboziţi pe cel fără vină. Dacă am iertat pe 
părinţii noştri, apoi pe prietinul meu Barbă-Roşă să-1 iertăm cu atît mai vîrtos! 

Atunci la această încheiere plină de patos, cînd se înturnau cătră retor ochii în 
lacrimi ai multora dintre cei de faţă, şi-au înălţat în sus braţele doi ascultători, cerînd 
cuvîntul nu odată, ci unul întăi, şi îndată după el, al doilea. 

Cel dintăi era un bărbat cărunt şi subţirel, uscat şi ofilit, îmbrăcat în catifea neagră 
după rînduială veneţiană, cu pantofi cu cătărămi de argint şi colţuni pînă la genunchi. 
Al doilea, înfruntîndu-1 oarecum, era însuşi pîrîtul, dumnealui Roman Barbă-Roşă, 
înălţat întru toată măreţia făpturii sale, cu straiul albastru cu ceap razuri negre atîrnat 

133 






134 



numai pe-un umăr. Părea că aruncă fulgere din ochi cătră bărbatul cel cărunt şi 
subţirel; dar veneţianul nu-1 privea, ci sta cuviincios, făcînd faţă slăvitului scaun de 
judecată. 

— Care-i dorinţa domniei tale, signor Luli? a întrebat cel mai bătrîn dintre 
judecători. 

— Mă închin onoratului scaun şi cer cuvîntul 

— Curtea de judecată vă dă cuvîntul. 

— Am ascultat cu plăcere, onorat scaun, vorbirea cunoscutului şi iubitului nostru 
Tadeus Kopiţki, şi mă bucur că hatmanul se milostiveşte cătră enoriaşii Uspeniei, dar 
n-aş vrea să se creadă nici o clipă că nu cinstesc credinţa şi pe Hristos Domnul nostru. 
Legile ţării ne îngăduie măsura pe care am luat-o fără ca cineva să aibă dreptul a ne 
socoti mai răi decît păgînii. 

— Ba are dreptul! a strigat cu voce naltă domnia sa pîrîtul. 

— Deocamdată rîndul la vorbire îl am eu, a rostit uscat veneţianul, fără a privi la 
pîrît. 

A urmat o clipă de tăcere, şi judele cel bătrîn, rotunzindu-şi mişcarea braţului, a 
îndemnat pe signor Costa Luli să-şi urmeze vorbirea. 

— Sinetul meu, a întrebat zaraful înălţîndu-şi sprîncenele, trebuie ori nu respectat? 

— Credem că da, a murmurat meşterul Tadeus; iar după primirea de cătră domnia 
ta a datoriei, acel sinet nu mai este, şi să nu mai vorbim de el ca să nu înveninăm 
dezbaterile. 

— Am ceva de spus împotrivă, a răspuns Costa Luli, stînd c-o jumătate a fiinţii sale 
întors spre scaunul de judecată şi cu cealaltă jumătate cătră retor. Timpurile sînt aspre 
şi grele, cum bine s-a spus. Afacerile se află în scădere; e adevărat şi asta. Tocmai în 
asemenea nevoie nu se cade ca banul să nu-şi primească dobînda cuvenită. Cunoscutul 
şi prea iubitul nostru Tadeus pare nedumerit. Am a-i spune că suma ce mi se cuvine, 
adăogind la dobîndă întîrzierea, se ridică la douăzeci şi şase de taleri şi un sfert. 

— Acel taler şi un sfert te-ar face oare să nu primeşti ceea ce hatmanul binevoieşte 
a da? a întrebat retorul cu o dulceaţă ciudată în glas. 

— Ba nu; dar vreau să se ştie. 

— Adaosul, a suspinat pîrîtul din cealaltă parte a sălii, ţi l-aş împlini eu pe spate. 
Onorate scaun, cer şi eu cuvîntul, a urmat cu glas solemn Roman Barbă-Roşă. Eu nu 
pot primi suma ce hatmanul binevoieşte a depune pentru sfînta Uspenie, decît cu 
condiţia să mă desrobesc cît de degrabă faţă de domnia sa. îndată ce ne intră banii din 
vînzările pînii şi mascurilor şi din dăjdiile mişeilor, eu depun la picioarele hatmanului 
împrumutul ce binevoieşte a-mi face. Mă va îngădui pînă atunci; iar astăzi socot că 
mi-ar putea fi recunoscător pentru că-i dau prilej să săvîrşească o faptă nobilă. Rămîne 
între mine şi Costa Luli un rest pe care i-1 voi servi în una din aceste zile. 

— Mă mulţămesc cu ce binevoieşte a da hatmanul, s-a închinat cu demnitate 
zaraful veneţian şi, scoţînd sinetul, a făcut doi paşi punîndu-1 pe masa judeţului. 

Meşterul Tadeus a tras punga şi a numărat, frunte lîngă frunte, zarafului, douăzeci 
şi şase de taleri. A primit sinetul şi 1-a rupt în două, în patru şi în opt; iar sala s-a 
bucurat cu mare glas, tălăzuindu-se în jurul său. 

— Onoraţi cetăţeni ai Movilăului, a zis judele cel bătrîn ridicîndu-se în picioare — şi 
îndată s-a făcut linişte deplină şi judele a sunat clopotul de pe postavul roş al mesei; 
onoraţilor domni şi doamne, să mergem întru întîmpinarea hatmanului nostru prea 
iubit. Să-1 primim, să-i mulţămim, să-i urăm izbîndă împotriva necredincioşilor. 

134 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 

^^.- ^>_7^> JL7V^_- "V*l ^*"- - ^^J^?^ , feiir^g£5*S^^Si-^c i^**££L- • *9ţ?v^*2 







135 



Ascultătorii au răspuns cu mare dragoste la această chemare; s-au grăbit chiar să 
iasă ei mai întăi, înaintea înaltului şoltuz şi a cinstiţilor pîrgari. Haholii au bocănit cu 
ciubotele lor prin pălimarul ruinat de afară şi nu s-au sfiit să mormăiască la urechea lui 
pan Roman Barbă-Roşă nişte vorbe deşănţate despre dăjdiile mişeilor cu care vrea să-şi 
plătească datoria cătră sfîntă Uspenie. 

Astfel trecerea hatmanului Nicoară peste Nistru, în Ucraina, s-a făcut în vederea 
răzăşilor moldoveni înşiraţi la mal cu capetele descoperite şi-n hăulirile de bucurie ale 
norodului care se strînsese în duminica aceea la tîrgul Movilăului. Luntraşii de la malul 
stîng au venit să ia odgonul podului umblător, ducîndu-1 şi legîndu-1 la cea mai bătrînă 
salcie din scruntarul de sub rîpa Movilăului, iar moş Barnea şi doi feciori ai săi au 
încărcat pe podină căruţa de război a lui Ile şi caii, şi pe ceilalţi negustori care nu 
făcuseră bune treburi în ţara Moldovei, dar îşi păstraseră vieţile şi săbiile. Iar Nicoară îşi 
pusese surguci la cuşmă şi, înainte de a purcede podul cu scripţ în lungul odgonului, 
măria sa a făcut semn căpitanului negrean. 

— Nu uita, Cozmuţă! i-a strigat el. 

— Nu uit, măria ta, fii fără grijă, a răspuns de pe mal căpitanul negrean, 
scuturîndu-şi în sus căciula. 

Tumultul de sus, de pe malul nalt, a contenit cînd, după ce-au trecut apa, Nicoară 
şi tovarăşii săi au suit călări pe drumul prăvălatic. 

Pan Tadeus, în fruntea norodului, a strigat bun venit hatmanului, c-un glas 
înfricoşat, care a răsunat departe, pînă la celălalt mal, de unde răzăşii au răspuns 
chiuind prelung. După aceea pan Tadeus a venit cu braţele deschise cătră prietinul său. 
Nicoară a descălecat numaidecît şi s-a îmbrăţişat cu acel bărbat de credinţă. Cu moţul 
zbîrlit şi tîmplele asudate, prietinul cel credincios a mai zvîrlit asupra hatmanului, ca o 
ameninţare, binecuvîntări şi saluturi, după care 1-a călăuzit la măria sa şoltuzul şi la 
cinstiţii pîrgari, ca s-audă şi de la domniile lor vorbe bune. 

Această ţeremonie fiind isprăvită, a prins a se îmbulzi şi a hăuli norodul. Atunci 
Nicoară s-a înălţat iar în şa, descoperindu-se în priveliştea mulţimii şi ploconindu-se. 

— Hatmane, a grăit moldoveneşte uncheşul Petrea, apropiindu-şi calul, acum 
trecerea mai departe rămîne pe sama mea. Prietinul nostru Tadeus ne-a pregătit oameni. 

— Uncheşule, a rîs Nicoară, îmi dau fiinţa mea în privegherea domniei tale. 
Atunci uncheşul a ridicat în sus braţul drept şi, la acest semn de poruncă, s-au 

apropiat, strecurîndu-se prin mulţime cu caii de căpăstru, haholii de la casa tîrgului, 
unde se ţinuse în acea dimineaţă scaun de judecată. Cum au împresurat pe hatman, 
s-au şi încălărat, lărgind cercul, şi au pornit în pas. Oştenii lui Potcoavă s-au adaos şi 
ei. 

înainte se aflau şoltuzul şi pîrgarii, călări şi ei, cu slujitorii tîrgului. Mulţimea 
norodului a rămas îndărăt. Pan Kopiţki a ajuns din urmă pe dregători. 

— Prea onoraţilor domni, le-a zis el, binevoiţi a vă opri aici la rohatca tîrgului; 
hatmanul îşi ia rămas bun de la domniile voastre. 

— S-ar putea să ne părăsească aşa de curînd? s-a mirat şoltuzul cel bătrîn. 
Socoteam să-1 avem pe domnia sa hatmanul oaspete al tîrgului; să i se înfăţişeze 
starostii breslelor ca unui luptător pentru dreptatea lor, şi să-i închine ospăţ de cinste. 

— Hatmanul vrea să ajungă fără întîrziere la Braţlau, cinstite şoltuze. E aşteptat 
acolo. 

— Atuncea să-i mulţămim pentru desrobirea sfintei Uspenii. Slăvite hatmane, a 
cuvîntat bătrînul ieşind înaintea lui Nicoară; tîrgul Movilăului s-a bucurat în dimineaţa 

135 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a^tfVfwi 1 — - ■ k. ■ y ii. ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** •^qpMhMBm w^-ma&m^ 



136 



asta cum nu se mai află de vestea ce ne-ai trimes şi de darul ce ai binevoit a ne face prin 
pan Tadeus. 

Nicoară s-a închinat şi a tăcut, de şi domniile lor şoltuzul şi pîrgarii aşteptau 
răspuns. 

S-a amestecat Tadeus: 

— Măriţii dregători vorbesc, slăvite hatmane, de stingerea datoriei lui pan Roman 
Barbă-Roşă cătră Costa Luli veneţianul, amanet fiind biserica Uspenia. 

— A, da... a părut a-şi aduce aminte hatmanul. 

— S-ar fi cuvenit să fie de faţă aicea şi pan Roman, a urmat dregătorul cel bătrîn, 
ca să mulţămească şi el. 

— Pentru cei douăzeci şi şase de zloţi şi stingerea sinetului, s-a grăbit să-1 
lămurească Kopiţki. 

— Prietine Tadeus, a zîmbit hatmanul Nicoară, dacă nu mă înşel, te rugasem ca 
ceea ce face mîna dreaptă să nu ştie mîna mea stîngă. Să lăsăm asta şi să-mi dea voie 
onoraţii dregători ai tîrgului Movilău să-i salut şi să urez domniilor lor sănătate, 
neguţătorilor şi breslaşilor răbdare şi norodului nădejde. 

— Vorbele acestea rămîn între noi ca prorocirea unui înţelept... s-a ploconit 
şoltuzul. 

Pan Tadeus s-a plecat şi el cu pieptul pe coama calului: 

— îl urmez pe slăvi tul hatman Nicoară pînă la cel dintăi popas; după asta voi avea 
cinstea să mă întorc la domniile voastre, domnilor dregători. 

Hatmanul şi pan Kopiţki s-au întors cu faţa spre calea Braţlaului şi straja i-a 
despărţit de domniile lor dregătorii tîrgului. Haholii îşi scoseseră din desage buzdugane 
scurte pe care le aninaseră la oblînc, şi cuţite lungi cu teacă le împodobeau chimirele; 
iar cojoacele le ţineau pe ei numai de fudulie, aninate pe umărul stîng. Uncheşul Petrea, 
cu ochii luminaţi, se simţea domn al acelei zile, aleasă întru toate şi despărţită de 
năcazuri trecute şi viitoare. 

începea să joace un vînt uşurel dinspre miazăzi de la mările calde, şi acest vînt 
cîntă urechilor noastre ca de pe strune îngemănate, cu sonuri felurite. 

Cînd au ieşit la cîmpie, Nicoară a ascultat zvonul zărilor, a privit cu ochii pierduţi în 
depărtare năgara care-şi înflorea spicul de matasă albă, şi se simţea înfiorat de amintiri 
şi înviorat de nădejdi. 

— Hatmane, i-a zis credinciosul pan Tadeus, abia aicea sîntem singuri şi slobozi, ca 
aceşti vulturi ce lunecă pe unda văzduhului. Am băgat de samă că cinstiţii dregători de 
la Movilău au stat în loc o bucată de vreme, uitîndu-se după domnia ta; mai ales Zaveţki 
şoltuz bătrînul îmi închipui că nu-şi venea în fire din pricina vorbelor ce auzise. 
Niciodată nu s-a întîmplat la noi ca un hatman să închine o urare prostimii, aşa cum ai 
făcut domnia ta. A văzut şi pe ucrainienii noştri alcătuindu-ţi strajă, şi n-a uitat atîtea 
răzmeriţe şi tăieri pe care ţărănimea noastră le-a săvîrşit împotriva şleahticilor. De aceea 
i-am spus că mă întorc: pentru ca să-i tălmăcesc blînd acele vorbe proroace. Oricît de 
împuţinată i-ar fi astăzi averea, pan Leon Zaveţki e omul şleahtei şi va să deie sama 
mai-marilor Republicii despre trecerea spre zaporojă a hatmanului Potcoavă şi despre 
vorbele ce a rostit acel hatman. Iar eu, ca urmaş al aceleiaşi tagme domneşti, l-oi 
încredinţa că nădejdea norodului stă în războiul vitejilor şi alungarea paginilor, şi 
nicidecum în răscoale şi neorînduieli. 

— Zkitaust, n-ai să faci rău încredinţîndu-1 de asta. Şi ai să-i spui adevăr, căci 
hatmanul Potcoavă nu vrea tumulturi şi răzvrătire. 

136 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ *s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 







137 



— Nu vrea acuma. 

— Nu vrea acuma, prietine Gură-de-aur; şi poate nu le va mai apuca pe cele care 
vor fi cîndva. Nu se pot săvîrşi dreptăţile odată, ci pe rînd; întîi desrobirea de păgîni şi 
după aceea ieşirea de sub pumnul de fier al altora, tot aşa de răi ca şi paginii. 

— Poate chiar mai răi, hatmane! 

— Poate ai dreptate. M-am gîndit la asta în trecutele zile, cît am umblat prin ţara 
Moldovei. 

— Aşa că, a urmat pan Tadeus Zlataust, trecînd la alte gînduri ale sale, pînă la 
popas la Valea Verde eu ţi-oi da samă măriei tale de banii ce mi-ai încredinţat şi de felul 
cum i-am cheltuit. Nu te vei supăra de cei douăzeci şi şase de taleri, împrumutaţi, însă 
fără nădejde de a-i mai vedea vreodată, lui Roman Barbă-Roşă, prietinul meu. 

— Nu m-oi supăra. 

— Ştiu că te-ai fi supărat mai degrabă dacă s-ar fi arătat dinaintea măriei tale acest 
adevărat coborîtor al nobililor. 

— într-adevăr. 

— însă, în schimb, s-a înfăţişat la trecerea măriei tale Costa veneţianul. 

— Nu l-am băgat de samă. 

— S-a înfăţişat, dar s-a ferit să iasă la vedere, cunoscînd din faimă că hatmanul 
Potcoavă are uneori mînii mai năprasnice decît ale tigrului. 

— Cîteodată, prietine Tadeus... Iar acel izvod lung pe care văd că-1 desfaci ca să mi-1 
supui, mai lasă-1 să aştepte; ori dă-1 diacului meu Radu Suliţă, pe care, după ce ai să-1 
cunoşti, îl vei preţui după cuviinţă. 

— Cunoaşte însă, hatmane, că ce mi-ai dat s-a împuţinat. 

— La Braţlau voi ruga pe Iacob filosof să-ţi dea ce-ţi mai trebuie. 

— Bine, măria ta. 

Vîntul sufla cîntînd, şi năgara înflorită strălucea ca argintul la soarele verii în 
singurătatea cuprinsului. Nicoară se gîndea la cu totul altceva decît la afaceri şi zarafii. 



137 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






138 




CapitoCuC23 

Cubi LufnşfiCosof 




emult, cînd el era Nicoriţă, Iacob era Cubi. Trăiau nu departe unul de altul. 
Nicoriţă în mahalaua armenilor, la margine, cătră piaţa cea mică, iar Cubi în 
mahalaua ovreilor, de partea cealaltă a pieţii celei mici. 

Asta era la Liov, acum treizeci şi patru de ani. 

în zilele domniei lui Petru Rareş, anul de la Hristos 1541, crai al Lehiei fiind 
Sigismund, căpitanul Petrea Gînj îl adusese pe Nicoriţă în casa lui Maţi Harian şi-1 
lăsase acolo la învăţătură. 

Fiind prea crud pentru ucenicia cărţii, copilul intrase deocamdată la ucenicia pieţii 
celei mici. Moş Maţi îi zicea „meidan"'. Acolo la meidan a cunoscut mulţi tovarăşi de 
joacă cu care a deprins lesne limba ţării. între acei mulţi şi-a ales un prietin care era cel 
mai ager la un joc ce se chiamă „ziminis". C-un beţişor de un cot, alunga alt beţişor mai 
scurt, teşit la capete; îl pălea într-un corn, săltîndu-1 de la pămînt; nu-1 lăsa să cadă şi-1 
repezea mai departe, cu beţişorul de un cot; alerga după el, îl purta, îl întorcea — şi 
totdeauna ieşea el biruitor. Caprele care păşteau printre ciulini se uitau totdeauna 
prietinos la Cubi, cu ochii lor galbeni, căci Cubi în fuga lui frîntă nu le împungea cu 
băţul, nici le izbea cu piciorul. 

— Dacă n-ar fi caprele, pruncii n-ar avea lapte; aşa spune tata... îl învăţa Cubi pe 
Nicoriţă. 

— Ba la noi la Moldova sînt capre mai mari care se chiamă vaci, a răspuns 
nepoţelul lui Maţi neguţătorul. 

Cubi a dat din cap: 

— Se aude c-ar fi şi la noi capre de-acelea, la boieri bogaţi. Eu n-am văzut încă. 
Acolo în piaţa mică a avut Cubi o întîmplare neplăcută. Pentru că iar cîştigase la 

ziminis toţi bumbii, cîţiva dintre băieţii de la armeni au sărit cu vorbe de ceartă şi 
ameninţări asupra lui, şi printre acele vorbe era una cu totul de mirare, privind o faptă 
cumplită a lui Cubi, cum că ar fi omorît şi răstignit pe Domnul Hristos. 

— Eu? a zis Cubi venind repede la ei cu mîna pe inimă, să n-ajung acasă cu bine 
dacă ştiu de aşa ceva. Poate să-1 fi omorît băieţii lui Moise Lupu care-s nişte golani 
vestiţi, dar eu — nici măcar nu-1 cunosc pe acel domn de care vorbiţi voi. 

Anii trec, anii zboară ca fulguirile stepei. 

Nicoriţă a ajuns Nicoară şi Cubi a ajuns Iacob. Nicoară Litean a învăţat la o şcoală, 
Iacob Lubiş la altă şcoală. S-au mai văzut din cînd în cînd, pe urmă s-au despărţit. 

138 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



139 



Şi iată că, aflîndu-se la Praguri sub mina uncheşului Petrea, şi fiind primit în sici la 
învăţătura săbiei şi a călăriei, Nicoară 1-a văzut iar pe prietinul lui din copilărie. L-a 
văzut într-o stare ca şi aceea de la meidan. Călăuzise la tabăra de la Peşte Mort şase 
căruţe cu şase buţi de hidromel şi aştepta să se descarce băutura, ca să se întoarcă cu 
cărăuşii haholi la Braţlau, la tatăl său, neguţătorul. Nicoară l-a cunoscut. A cunoscut şi 
Iacob pe Nicoară. Şi s-au bucurat numai o clipă; căci Simion Bugski, cazac cu faimă 
pentru isprăvile lui, nu numai la Peşte Mort ci şi în alte sici, s-a oprit şi s-a mirat de 
acea vedenie neplăcută a unui străin în tabăra oamenilor volnici. Simion Bugski gustase 
din hidromelul adus de Iacob. Simion Bugski încuviinţa ca să vie la oamenii săbiei 
hidromelul, dar fără obraz străin. A tras pe jumătate sabia din teacă. 

— Ce-aştepţi aicea, molodeţ? 

— Aştept să mă duc, a răspuns zîmbind cuviincios Iacob. 

— Vrei să iei de la noi bani? 

— Nu. 

— Nici nu ţi se cuvine, ca unuia care ai omorît pe Domnul nostru. 
Iacob ştia acuma de ce domn e vorba. 

— Asta nu-i adevărat, a răspuns el zîmbind, totuşi înfricoşat de privirea cazacului. 

— Dovedeşte că nu-i adevărat! 

— Am martor de faţă pe pan Nicoară. 

— Ce-mi aud urechile? s-a burzuluit Simion Bugski, lăsînd să cadă sabia şi 
zbîrlindu-şi mustaţa mare. 

— E adevărat, sînt martor, a răspuns Nicoară; s-ar putea să fie vinovaţi golanii lui 
Moise Lupu de la Liov, dar prietinul meu Iacob nu. 

S-a vestit pe urmă în toată tabăra că Simion Bugski a băut mied cu cei doi tineri şi 
a bătut cu dînşii palma. 

Astăzi, Iacob Lubiş se află cu aşezarea la Braţlau, moştenind casa şi porecla tatălui 
său. 

Iacob Lubiş filosof nu ia niciodată, ci dă numai, şi anume dă sfaturi, dă sare pentru 
reumatisme, ţintaură pentru frigurile de baltă, vinars de melisă pentru durere de 
măruntaie, vin de la Moldova, piper şi scorţişoară, şi multe altele. După ce dă cu voie 
bună, primeşte contravaloarea unor mărfuri aşa de rare şi roagă pe oameni să-şi aducă 
aminte de prietinia sa. 

Iacob Lubiş filosof împrumută şi bani, dar aşa de rar şi atît de anevoie, încît s-ar 
putea spune că oamenii de treabă cu care are de-a face primesc de la el în dar ceea ce 
împrumută; şi dacă trece sorocul împrumutului, Iacob filosof tace, pînă ce omul cel de 
treabă vine cu grabă la el nechemat, îndată ce are putinţa să răspundă ceea ce 
datoreşte. Sînt şi oameni care uită facerea de bine; şi acei oameni, cînd vin a doua oară 
la Lubiş pentru aceeaşi treabă, apoi bagă de samă că filosoful e tare de ureche şi nu se 
pot înţelege cu el, menindu-1 în gîndul lor tartorului şi morţii prin ştreang. 

Una din bucuriile pe care le primeşte Iacob Lubiş cu recunoştinţă de la Dumnezeu, 
e vederea hatmanului. Atunci iubita lui soţie Sara trebuie numaidecît să puie pe masă, 
la prînz ori cină, ştiucă umplută cu pasat, smochine şi miere. Hatmanului Nicoară nu-i 
place mîncarea asta dulce, iar Cubi mînîncă şi pentru prietinul său Nicoriţă. 
Hatmanului îi place vin aspru, lui Lubiş filosof — vin dulce. Fiecare bea şi partea 
celuilalt: Lubiş de două ori mied, şi hatmanul, de două ori vin aspru de Pîhneşti. Pentru 
asemenea sărbătoare aduce prietinul Iacob vin tocmai de la ţinutul Faldului, din cealaltă 
parte de Prut. Iar smochinele le aduce de la Crîm. Pasat mai mascat şi mai gustos decît 

139 






140 



în ţinutul Braţlaului nu se face nicăieri în Lehia. 

La sfîrşitul acestor ospeţe, hatmanul îi spune filosofului pe numele vechi Cubi, iar 
filosoful chiamă pe prietinul său, ca din depărtarea anilor, Nicoriţă. 

Cînd au ajuns la asemenea stare, le mai place să sporovăiască despre împăraţi şi 
neamuri vechi şi chiar de încurcate treburi politiceşti ale timpului de faţă. 

Cînd hatmanul a descălecat la Braţlau, dinaintea casei prietinului Iacob Lubiş 
filosof, ameninţau nouri de ploaie care veneau învălmăşiţi din susul Bugului; şi din cînd 
în cînd sfîntul Ilie, din căruţa lui de pe podul cerului, alunga pe diavolul răutăţii cu 
varga de foc, ca să-1 prăvale în pustie şi ploaia să tămîie curată pentru holdele 
oamenilor. 

Nicoară aştepta ca oamenii săi şi haholii să-şi găsească gazdă la casele megieşe. 
Dar, de la o ferestruică din laturea de cătră uliţă a locuinţii lui Lubiş, a privit, prin 
perdeaua puţintel ferită, un ochi femeiesc. îndată s-a simţit în ograda cu împrejmuire 
naltă, ca de cetate, mişcare şi zvon. S-au ridicat zăvoare grele şi canaturile porţii s-au 
tras înlăuntru. Lubiş, în fruntea cîtorva dintre slujitorii lui, a păşit spre uliţă cu semne 
de mare bucurie şi s-a dus pînă la hatman, închinîndu-se adînc înaintea lui; 
cuprinzîndu-1 după aceea de umărul drept, şi-a rezemat de acel umăr fruntea; şi-a 
petrecut apoi mîna pe după mijlocul oaspetelui său iubit şi 1-a dus cu sine în ogradă, 
între clădiri mai mici, magazii şi şoproane. Doi dintre slujitorii lui Iacob au luat şi calul. 
Au venit după măria sa şi uncheşul, mezinul şi diacul Radu. 

— Poftiţi, iubiţilor mei, zicea tuturor Lubiş. Mulţămesc Domnului că a pus amiaza 
cînd gătesc oamenii prînzarea, şi că domniile voastre aţi ales tocmai acum popas la 
mine. 

S-a întors spre credincioşii lui şi i-a îndemnat să-i aducă răspuns fără întîrziere 
dacă oamenii hatmanului se află bine la megieşii unde au fost primiţi, şi să nu le 
lipsească nimic; să li se ducă de la cuhnea sa mîncare şi de la cămările sale băutură. 

A venit iar spre Nicoară şi 1-a călăuzit, păzindu-1 ca pe un vas scump, întăi în 
cerdac, după aceea în odaia unde, în dulapuri cu geam, îşi avea sulurile scrise de buni 
caligrafi. A făcut loc oaspeţilor săi în jilţuri şi pe sofale şi domnia sa a ieşit puţine clipe 
ca să dea porunci pentru gătirea prînzului. 

S-a întors frecîndu-şi mînile, apoi şi-a ridicat palmele la înălţimea umerilor: 

— îmi pare rău, a zis el, că la amiază n-avem mîncarea ce-i place hatmanului, 
ştiucă umplută, dar pe de altă parte îmi pare bine că se pregăteşte pe desară. Iar pînă ce 
s-or aşeza blidele şi tacîmurile, intraţi, vă rog, în aceste două cămări de alături, ca să 
lepădaţi de pe dumneavoastră colbul drumului şi să vă luminaţi ochii cu apă rece. Şi 
pînă ce vă întoarceţi, s-a aşeza pe masa asta vutcă de vişine şi vinars de melisă. Vutca e 
făcută în casă la mine: iar melisa am dobîndit-o de la schitul Vovidenie, de la prietinul 
meu egumenul Victor, ş-am ţinut-o anume pentru oaspeţii ce binevoiesc a mă cerceta 
astăzi. 

Iacob Lubiş filosof era un om destul de bine legat şi de înălţime mijlocie, cu obrazul 
alb puţin stropit de pistrui şi cu părul din cap şi de pe obraz roş ca blăniţa de vulpe 
tînără. Iar ochii îi erau negri ca porumbrelele şi-i jucau sub streşina frunţii. 

Iacob Lubiş n-avea înfăţişarea unui hasidim, cu toate acestea cunoscuţii săi puteau 
găsi cu el plăcere spirituală, întorsăturile lui de vorbire plăceau hatmanului; mai puţin 
lui Alexandru mezinul. Uncheşul le asculta ca pe nişte sunete deşarte. Diacul ca pe un 
cîntec care îi odihnea fiinţa. 

Aşa că după îndeletnicirea destul de harnică de la prînz, unde s-au aflat numai 

140 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^fmm ^h^w ■**■■' m ■ vtp-^^H^»" phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



141 



Iacob cu oaspeţii săi, adunarea din cămara unde intraseră la început s-a întemeiat iar şi 
hatmanul a vrut să cunoască veştile cele mai nouă pe care i le putea da Iacob. 

Trecuse ploaia, conteniseră fulgerele, se înseninase afară: numai uncheşul a 
început a dormita de cum s-a aşezat în jilţ; ceilalţi se simţeau vioi, ca după trei cupe de 
vin bun. 

— Ce ştiri de la Cracovia? 

— De la Cracovia? s-a mirat Lubiş filosoful. Pot veni acum ştiri bune de la 
Cracovia? E o vreme cînd acolo şleahticii mari, după ce-au jucat danturi franţuzeşti, 
s-au lepădat de ele ş-au început a învăţa ceardaşuri ungurene. 

— Să fie adevărat oare, prietine Lubiş, că s-au gîndit unii dintre vultanii cei bătrîni 
să aducă rigă pe Ştefan Batori de la Ardeal? 

— N-au pe altul, a rîs filosoful. Tronul leşesc a fost părăsit de prinţul Enric al 
Franţei care s-a dus să ieie slujbă mai bună în ţara lui, în locul răposatului său frate 
Carol. Cneazul Ştefan ar mai sui o treaptă venind în Lehia; dar la Ardeal e domn; pe cînd 
aici boierii vor fi întăi, şi riga al doilea. 

— Adevărat. De cîţiva ani s-au răsturnat rînduielile în Lehia şi s-a aşezat ca o 
stîncă peste norod legea şleahticilor. De aceea se înteţesc răzmeriţile, mai ales în 
Ucraina, şi taberile de la Dnipru sporesc. 

— E primejdie, hatmane, să se înece Lehia în sînge. Să nădăjduim totuşi că 
asemenea primejdie va trece. Este altceva şi mai rău. Că şleahticii vor danţa la Cracovia 
ca urşii, si le vor bate din dairă turcii. 

— N-aş crede, Lubiş. Am aflat pe cale, de la Tadeus, că s-ar fi rostit vorba asta la 
Movilău şi şoltuzul a strigat că-i cu neputinţă. 

— Nu-i de mirare că şoltuzul cel bătrîn, pan Leon Zaveţki, a lepădat vorba asta cu 
greaţă de la sine, ca pe un guzgan mort; însă la Dumnezeu şi la boierii Ieşi toate sînt cu 
putinţă. 

— Dar mîndria lor neînduplecată şi vitejia lor pe care au dovedit-o în veac? Şi 
călăreţii lor îmbrăcaţi în fier? Au cucerit şi au stăpînit pămînturile de la marea din 
miazănoapte pînă cătră Marea Neagră. Se vede că acestea sînt puteri slabe şi trecătoare, 
dacă poporul e asuprit şi nefericit. 

Filosof a tăcut o clipă; şi-a plecat apoi fruntea. 

— Hatmane, poate să fie oare un adevăr mai mare decît acel pe care l-ai rostit? Vai, 
am umblat şi eu destul cu treburile, mele în ţările supuse Lehiei şi cunosc ce e prigoana 
nemilostivilor. Da! unii din neamul meu au plătit cu sînge greşala domnilor; căci norodul 
e ca o stihie groaznică ce sfarmă tot. Ah! am văzut dărîmarea castelelor şi pe nobili puşi 
între două scînduri şi curmaţi de mişei cu fierăstraiele. Şleahta a lucrat cu îndîrjire ca 
să-şi facă duşmani. Şi acuma n-are ce pune în faţa barbarilor ismailiteni. Trebuie să-şi 
scadă trufia şi să-şi plece fruntea. 

în răstimpul ce-a urmat, diacul Radu a rostit încet vorbe vechi din ţara sa: 

„ Cine seamănă vînt: culege furtună. . . " 

„Lăcomia, boală nebună..." 

„Boieru-i tulpină făr' de rădăcină..." 
Lubiş a ridicat fruntea şi a privit cu plăcere pe acel oştean străin, întorcîndu-şi apoi 
ochii negri spre hatman, cu clipiri de pleoape. 

— Diece, diece, a zis Nicoară, cum ai deschis gura, cum ţi-ai mai găsit un prietin. 
Socoteai vorbele acestea că le spui numai pentru mine; dar Iacob Lubiş cunoaşte toate 
limbile acestei margini de lume. 

141 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#4Wfv^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



142 



Lubiş a rîs: 

— Pentru că eu beau vin de la ţinutul Fălciului, unde a trăit şi a răposat bunicul 
meu Moişa. Acela vestit filosof în ţara Moldovei! Tatăl meu a fost filosof mai puţintel, iar 
.eu nu sînt deloc, şi port numai porecla,. 

— Prietine Cubi, vinul de la Pîhneşti numai eu îl beau cînd poposesc în casa ta. 

— Oare nu-i tot atîta, prea iubite hatmane Nicoară? E ca şi cum, l-ar bea Cubi 
Lubiş. Şi aş dori, diece, să-mi mai spui una: îmi place ca şi un pahar dulce. 

— Mai ştiu una de la un prietin al meu Ghiţă Botgros, a zîmbit diacul Radu: 

„De-atîta lup, prinde a muşca şi oaia. " 
Mezinul Alexandru a avut o izbucnire de rîs. Uncheşul Petrea a deschis ochii. A 
mormăit şi el: 

„ Unde s-a adăpat boierul, rămîne otrăvit izvorul. " 
Asta am auzit-o tot de la omul diacului. Cînd te uiţi la acel Botgros, nu-1 preţuieşti 
nici două leţcăi. Dar scoate din el asemenea cuvinte. 

Potcoavă a rămas visător şi a şoptit ca pentru sine: 
—...Da — da... 

— Măria ta, i-a răspuns diacul, badea Ghiţă a făcut legămînt să-i radem mustaţa pe 
care n-o are dacă nu va veni şi el după noi. 

— Hm! a şoptit iar Nicoară, apucînd păhărelul de vinars; dacă trece pe aici acel 
Botgros, apoi Lubiş filosof nu-i mai dă drumul. 

S-au veselit toţi. Numai mezinul a rămas dintrodată întunecat de mîhnire. 

— Dacă binevoieşti, să ne întoarcem, hatmane, la domnii Lehiei, s-a rugat Cubi 
Lubiş. S-au suit pe muntele semeţiei atît de sus, încît dumnealor socot că niciodată n-au 
stat devale, la foc, cu picioarele încrucişate sub şezut. Nu s-au tras oare regii lui Israel 
din nişte ciobani ca Avram şi Isac? Şi strămoşii domnilor noştri nu se îmbrăcau oare cu 
cojoace mînjite de sînge? Nu răbdau de foame? Şi nu tremurau la foc, lînga mlaştină? 

Au uitat, şi se socot coborîţi din cer cu hîrzobul... Cînd şi-or aduce aminte de frăţia 
de odinioară, fi-va prea tîrziu. 

Hatmanul a gustat din melisa de la Vovidenie. 

— Acuma ar fi fost ceasul, a zis el, să stea frăţiile umăr lîngă umăr, căci ceasul 
căderii tiranilor ismailiteni se apropie. Băgat-aţi de samă destrăbălarea dregătorilor 
Porţii Otomane? Bacşişul şi pîra sînt ca un puroi al trupului împărăţiei lor. Un sultan 
măreţ cum a fost Soliman, care a călcat cu urdiile lui ţările şi noroadele pînă la Buda, a 
stat cu tîmpla în poala roabei de la Veneţia, Roxelana, şi a ascultat şoaptele ei 
înveninate, jertfind pentru dînsa pe moştenitorul său prea iubit Mustafa viteazul, pentru 
ca să se poată aşeza urmaş la împărăţie Selim, fiul Roxelanei. Acestea s-au întîmplat în 
vremea noastră şi vicleniile acelei muieri au clătinat temeliile călifarului. 

L-am apucat şi pe padişah Selim al Roxelanei, poreclit Mest, adică beţivul, care a 
fost stăpînul trupurilor, sufletelor şi legii ismailitenilor opt ani. în opt ani n-a fost treaz o 
săptămînă şi treburile au rămas în sama icioglanilor şi viclenilor. împărăţia neagră 
cumpăneşte spre răsturnare. 

Iar acuma stă pe tronul de aur stăpîn Amurat, care a poruncit muţilor seraiului să 
descăpăţîneze şi să zugrume pe toţi fraţii săi ieşiţi din toate roabele seraiului şi pe toate 
neamurile celelalte, unchi şi veri. Asta s-a întîmplat nu mai tîrziu decît anul trecut. De 
atunci, cum a spus un scriitor vechi, în dosul călăreţului stă spaima. Amurat se va 
cufunda în mlaştina lui de sînge. împărăţia rămîne la cheremul urdiilor. 

Acuma-i vremea cînd se apropie răscumpărarea, cînd neamurile robite s-ar putea 

142 






143 



scula înlăturînd de la Bizanţ spurcăciunea. Dar neamurile sînt bolnave de nedreptatea 
şi sila domnilor! 

Hatmanul Nicoară se ridicase din scaun şi se plimba pe dinaintea ascultătorilor săi, 
cu păhărelul de melisă, pe jumătate deşertat, în mina stingă. Cu dreapta făcea semn 
cătră vedeniile sale. 

— Ce are să iasă de-aici, hatmane? a întrebat Lubiş, ridicîndu-se şi el şi venind 
împotriva lui Potcoavă; şi tot el a răspuns. De-aici va să iasă amărăciunea lumii şi sila 
de viaţă. Mai bine nu ne-am fi născut aşa de tîrziu, ori mai bine ne-am afla în umbra 
morţii şi uitării. 

— Linişteşte-te, Cubi, a grăit Potcoavă. 
Cubi s-a liniştit. 

— Aşează- te. 
Cubi s-a aşezat. 

— După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul sorbind 
cea din urmă picătură şi privind păhărelul în zarea ferestrei, apoi să ştiţi că se vor naşte 
oameni noi care vor clădi o lume mai bună. înflori-vor flori şi se vor pîrgui holde pe 
gunoaiele trecutului. Noi nu vom mai fi. Dar pînă atunci să lucrăm pentru dreptate, să 
împlinim poruncile pe care le-avem. 

— Să fim şi noi jertfă? a zîmbit amar mezinul. 

— Să fim, Făt-Frumos. 

— Care-i vina noastră, bădiţă, să nu înflorim? 

— Nu sîntem vinovaţi, Făt-Frumos; dar să ştii că înnoirea sufletului omenesc nu se 
face decît cu durere. Unii îşi trăiesc viaţa, alţii o închină unui vis; unii rămîn singuri şi 
se veştezesc, alţii înflori-vor iarăşi din moarte cu fraţii lor de mîne. 

— Dar care-i dreptatea şi care-s poruncile, bădiţă? 

— Făt-Frumos, vei afla cînd va veni ceasul, 

Cum supărările feţilor-frumoşi sînt uşoare şi drumurile călare trudnice şi masa la 
filosof îmbielşugată, Alexandru, mezinul a nimerit nu tîrzie vreme la cămara de odihnă; 
şi cum a pus capul pe perină, paserea măiastră a visului 1-a dus în clipă şi lin la 
Dăvideni, în livada prăvălatică, lîngă lespedea de pe mormîntul lui David Călăreţul. îl 
aştepta nepoata mazîlului. 

Mezinul a fost fulgerat de bucurie şi plăcere. 

Deasupra lor amurgul se boltea ca o floare fumurie. A bătut de două ori 
privighetoarea în frasinul bătrîn de aproape; cînd a contenit privighetoarea, a răspuns 
buraticul. 

— De mult te-aştept, Făt-Frumos, i-a şoptit Ilinca, împungîndu-1 cu ochii. 
A întins braţele spre el. Buraticul a tăcut. 

în mezin se îmbulzeau vorbele, se zbăteau fără a găsi ieşire în glas. A voit să 
păşească spre domniţă, ca s-o cuprindă. Aştepta să se arate semnele cele dintăi ale 
dragostei lui, căprioara sub braţul fetei şi puiul de urs cu capul de catifea pe coapsa 
mistreţei, şi lupanul, şi şoimul; dar nu s-a arătat decît şopîrlă verde a acelei gropniţi 
unde sta domniţa; şi acea şopîrlă îl privea ţintă cu ochi de topaz şi guşa albă îi creştea 
şi-i descreştea într-o mişcare domoală. Făt-Frumos nu putea rosti cuvînt, nici nu putea 
păşi, nici nu-şi putea mişca braţele; piatra dăltuită s-a ridicat ca un scut, apărînd pe 
domniţă, şi David bătrînul, schelet în cămaşă de zale, a venit asupra lui Făt-Frumos cu 
paloşul ridicat. 

Mezinul a slobozit un geamăt de spaimă; cînd s-a trezit, visul s-a stîns; s-a răsucit 

143 






144 



pe-o coastă şi a aşteptat ceva, cu inima bătînd; apoi a închis ochii şi ceaţa somnului fără 
vise 1-a învăluit. 

— Uncheşule Petrea, scoală, îndemna Nicoară pe bătrînul adormit în cămara 
sfatului. Du-te la hodina domniei tale. 

Oşteanul cel bătrîn sforăia uşor. Şi-a încetat sforăitul, dar nu s-a trezit. Nicoară, 
diacul Radu şi Iacob Lubiş îl priveau cu puţină milă. 

— Scoală, uncheşule, a îndemnat cu glas tare hatmanul... 
Uncheşul a oftat dus de somn într-o adîncime mai afundă. 

— E trudit! a zis Lubiş. Trudit de atîţia ani de zbucium. Eu nu l-am văzut niciodată 
dormind. 

Lubiş filosof parcă se sfia rostind aceste cuvinte. 

— Totuşi bătrînul e încă tare şi n-a slăbit, s-a mirat Nicoară. 

— Atîtea zile a umblat. în tulburare şi grijă... a zis diacul Radu Am înţeles de la el 
că abia aici, la Iacob Lubiş nu mai are griji. De aici, de la Bug, începe domnia 
zaporojenilor, prietinii măriei sale. 

Nicoară Potcoavă s-a aşezat în scaun. 

— Prietine Cubi, a grăit el, dacă n-ai înţeles pînă acuma, apoi află că pe diacul 
Radu, slujitor la logofeţia cea mare în vremea răposatului între fericiţi Vodă Ion, l-am 
luat cu mine să-mi fie şi vistiernic, şi spătar, şi postelnic. Pentru vistierie, nu va face 
nimic fără să te întrebe pe domnia ta. Ca spătar, se va îngriji de arme şi cai pentru 
oamenii de la Moldova care mi s-au făgăduit a veni. Ca postelnic, va umbla unde îmi va 
fi de trebuinţă. Pentru asta, cai buni şi trăsuri să aibă. 

— Cai aveţi în Zaporojă, a răspuns Lubiş filosof; trăsuri uşoare pot aduce de la 
Cracovia; fauri de arme sînt pe lînga hătmăniile de la Dnipru. Jitnicer pentru Ostrovul 
Moldovenilor şi pivnicer pentru curtea de la Ciornaia Stena rămîne tot Iacob Lubiş, dacă 
i se îngăduie de cătră măria ta. 

— îngăduim, a primit hatmanul, arcuindu-şi într-un salut braţul cătră filosof. îţi 
închipui, Cubi, a adaos el, că după năcazul ce am avut în trecuta lună iunie, cînd era 
să-mi lăs căpăţîna sub Cetăţuia Galatei de lînga Iaşi, m-am întărit şi mai adînc în 
hotărîrile mele. întîmplarea aceea mi-a dat înştiinţare să nu mă grăbesc. întîmplarea 
aceea a fost, să nădăjduim, cea din urmă zburdăciune a înşelătoarei tinereţi. Cît m-am 
cumpănit deasupra adîncului, am dobîndit o cuminţenie: că am datoria să mă păstrez 
pînă ia împlinirea lucrării mele, ca să nu mă ruşinez la ceasul din urmă, cînd va veni 
asupra mea umbra fratelui nostru. 

Iacob Lubiş a tăcut cu fruntea plecată. 

Radu Suliţă diacul a păşit pînă la Domnul său punîndu-şi un genunchi pe covor. 
Hatmanul 1-a luat de mînă şi 1-a săltat în sus, aşezîndu-1 în scaunul de alături; a împins 
şi pe Lubiş în celălalt scaun. 

— Eu mă duc acuma la Zid Negru, a urmat Potcoavă. Vreau să stau acolo ca într-o 
tihnă după trudnice vremi. De mine să se vorbească puţin; isprăvile mele să rămîie 
neştiute. Dar oştenii mei să nu se lenevească, nici să se împuţineze. Să steie alăturea cu 
războinicii de la Praguri, să-şi ascută săbiile, să-şi primească dobînzile, pînă ce-mi vor 
face trebuinţă mie. 

Diacul Radu îi va avea scrişi în izvod. Le va plăti simbrie după nevoile ce-or fi. Iacob 
Lubiş va pregăti bani mărunţi. Dacă va fi nevoie, Lubiş se va osteni pînă la Liov, ori mai 
departe, să schimbe rubinuri şi mărgăritare. 

— Stăpîne hatman, a vorbit Lubiş, dinspre partea asta nu va fi nici o suferinţă. Mai 

144 










145 



am zloţi şi zgripţori, mai am pietre scumpe, după izvodul ce am pregătit şi pe care îl voi 
pune subt ochii măriei tale. Ştii deasemeni că, dacă va mai trebui peste, sînt în stare să 
agonisesc pentru măria ta; şi tot ce am e al măriei tale. 

— Bine, Lubiş, a întărit hatmanul, punîndu-şi mîna grea pe umărul lui Iacob 
filosof. 

— Căci, hatmane, a răsărit Lubiş cu însufleţire, eu am a-ţi spune măriei tale o 
taină. Asemenea inimă care să fi rămas curată ca albumiţa piscurilor, aşa cum a rămas 
curată inima lui Nicoriţă în măria ta, eu n-am cunoscut, în furtuni, în înşelări, în glodul 
ticăloasei lumi, inima lui Nicoriţă a rămas curată. Se cuvenea să fii un învăţat pustiit de 
lume, nu să ţii sabie. 

— Pentru dreptate, Cubi. 

— Ba, mărite hatmane, să mă ierţi — pentru ca să nu fie bine potrivite lucrurile pe 
lumea asta! Aşa că eu, ducîndu-mă pentru interesele măriei tale la Liov, nu voi înceta să 
caut suluri care se mai aduc din cînd în cînd de la Bizanţ. Ca să ai cu ce petrece nopţile 
lungi. Şi-ţi voi însemna, ici şi colo, pe dosul acelor foi, în limba ce n-o cunosc mulţi 
cărturari în zilele noastre, vorbe pe care numai dumneata le vei deslega, şi acelea-s 
veştile de care ai nevoie. 

— Bine, Lubiş, aşa să faci, precum ai mai făcut. 

— Am mai avut obicei, hatmane, să trimet la Ciornaia Stena ulcioare bine pecetluite 
cu vin vechi care ştiu că-ţi place. 

— Mai ales asemenea lucru să nu-1 uiţi, Lubiş. Şi neguţătorii trecători care se vor 
opri la curtea mea, purtînd în braţe acele ulcioare de preţ, să cunoască tot ce se petrece 
şi se spune pe lumea asta a noastră, de la taberile ismailitenilor pînă la împărăţia 
nemţilor, şi de la Crîm pînă la Kiev, şi de la Moldova pînă la Liov şi Cracovia. Să le fii 
bun dascăl. Să fiu uitat: iar eu, de unde mă aflu, să ştiu toate. 

— Da, slăvite hatmane, iar acum, înainte de-a purcede la singurătate, află că alt 
credincios al măriei tale, în afară de pan Tadeus căpitanul, pe care l-ai găsit la Movilău, 
se află, deocamdată, la Vadu Raşcului, Elisei Pokotilo, prietinul cel bun al uncheşului 
Petrea; iar la Iampol, în locul lui Topa pîrcalabul, e un om al său pe care încă nu l-am 
cetit bine, unul Gavril Ciohoranu. Topa s-a dus de aici după femeia lui, tocmai la 
Nemirova. Ciohoranu e la Iampol. Le trimet răspuns că măria ta ai intrat în Ucraina şi te 
duci în Zaporojă. Mi-a mai venit aici o veste de la hatmanul Şah de la Praguri, că, dacă 
te întorci în bună sănătate, să binevoieşti a te osteni pînă la luptătorii de acolo, la 
praznicul de la 29 august. 

— Acestea sînt vorbele? a tresărit Nicoară. 

— întocmai. Ştiu şi eu. slăvite hatmane, că la 29 august pravoslavnicii prăznuiesc 
tăierea cinstitului cap al lui Ion prorocul, care s-a săvîrşit în vremea lui Irod şi a fiastrei 
sale Salomeea. în acea zi se ridică la Praguri panahidă de pomenire a Voievodului Ion. 

— Da, Şah a fost în războiul de la Moldova, acu doi ani. 

S-a făcut tăcere un lung răstimp în sfatul celor trei bărbaţi. înserarea albăstrea la 
ferestre. O slujnică îmbrobodită pînă în ochi a intrat, punînd pe masă un sfeşnic cu trei 
crengi în care ardeau luminări de seu. Slujnica a ieşit. 

Nicoară stătea încă împovărat în scaunul lui. Iacob Lubiş s-a ridicat în picioare şi a 
venit lîngă el. 

— Ştiu, mărite hatmane, a zis el, că iubeşti pe oamenii care-şi aduc aminte. Unul 
dintre aceştia, Cubi, a aflat de la acel zaporojan altă veste, că ar fi ieşit de la Seim încă o 
lege pentru poprirea vînatului în pămînturile de la Dnipru. Ca să se înmulţească 

145 






146 



sălbătăciunile prigonite, şi mai ales căprioarele. Şi să nu fie volnici a ieşi la vînat, decît 
domnii şi cnejii. Şi nici pentru lupi şi vulpi, ca să le dobîndească pieile, n-are voie 
norodul de rînd. Aşa că noi zaporojenii, rîdea omul lui Şah hatman, ne-om nevoi să-i 
vînăm pe domni şi cneji. Socot, hatmane, că n-or îndrăzni domnii şi cnejii să calce în 
Zaporojă. 

— Cubi şi diece, a zis Potcoavă, domnii vor mai găsi şi altele ca să aţîţe mînia 
noroadelor. 



146 






WV^^Mj 



. . ■ > ■ -^ -. - - --^- 










147 




CapitoCuC24 

La Zid Negru 



^tC a 25 iulie, Nicoară Potcoavă a ajuns la Zid Negru cu toţi tovarăşii săi 

Jl moldoveni şi haholi. De la Umani nici n-a mai întîlnit în cale semne ale 

>"^ 'puterii leşeşti. Domnii nu cutezau să intre aici decît cu sabia. Poporul se 

păstra cu îndîrjire liber; Cracovia nu socotea vremea potrivită să înfrîngă asemenea 

cerbicie. Subt ameninţarea de la miazăzi se mulţămea să păstreze asupra acelui hotar fie 

şi-o stăpînire şovăitoare. 

După o zi de popas, mîncare şi somn, diacul Radu a îndestulat cu bani şi merinde 
straja pe care pan Tadeus o adăogise oamenilor hatmanului la trecerea Nistrului. Haholii 
şi-au strîns pe ei brîiele, şi-au aşezat în desagi buzduganele, şi au lepădat la uşa 
hatmanului căciulile. După ce şi-au mîngîiat creştetele, au aşteptat să se deschidă 
singure canaturile intrării. 

într-adevăr, s-au deschis; şi oamenii au văzut pe hatman, cu uimire, în alte straie 
decît cele ale călătoriei. N-avea paloş încins şi nu-i privea cu străşnicie, cum trebuie să 
privească un hatman vestit. Ochii lui căutau blînd şi glasul îi suna moale. 

Acesta să fie Potcoavă? Parcă n-ar fi acesta! E totuşi hatmanul; căci oşteanul cel 
bătrîn, căpitanul Petrea, stă lînga el cu mîna stîngă pe inimă, închinîndu-i-se. 

— Oamenii lui Pan Tadeus Kopiţki pleacă, măria ta, a zis el. Au venit să-şi ia rămas 
bun. 

— Li s-a slobozit simbria? 

— Da, măria ta; asară au împlinit douăzeci de zile. 

— Să li se adaoge mulţămită din partea mea cîte-un zgripţor la doi oameni, a 
poruncit hatmanul; şi acest dar al meu să se ştie că e pentru copii şi neveste. 

— Aţi auzit, oameni buni şi fraţilor? a întrebat uncheşul. 

— Auzit, a răspuns vatamanul haholilor; şi dorim măriei sale sănătate şi izbîndă la 
Moldova. Şi dacă va mai fi nevoie de noi, să ne trimeteţi veste. 

Oamenii s-au tras îndărăt, şi-au ridicat căciulile şi s-au dus la cămara 
vistiernicului Radu, unde puţin au zăbovit. Şi s-au înfăţişat iar, călări, în ogradă, 

147 



pq#w n nn \m\ ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4«fM' — - ■ < m. ■ y ii ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** a^^pMs«BH« ^— *<1^^ 



148 



închinîndu-se măriei sale, care cobora din foişorul casei numai c-un toiag alb în mina 
dreaptă. 

— Umblaţi sănătoşi! Ie-a urat stăpînul de la Zid Negru; şi a stat în loc privindu-i 
cum se duc în buiestru repede cătră miazănoapte. 

După ce nu i-a mai văzut, s-a întors cătră ale sale, cele părăsite de atîtea 
săptămîni, livada cu meri şi cu prisaca de douăzeci de buduroaie, şi vacile în staul la 
adăpost de muşte, şi cele două bătrîne văduve Mitrodora Ivanovna şi Nimfodora 
Ţîbuleac, uscate ca nişte schivnice. 

Meri, ştiubeie şi staul au părut a se veseli în tăcere sub pulberea de argint a 
soarelui de iulie. Dar schivnicele, dîndu-şi la o parte broboadele negre ce le astupau 
glasul, au început a se tîngui de toate cîte se pot întîmpla năcăjiţilor oameni pe lumea 
asta. 

Aşa secetă n-au apucat de cincizeci de ani. de cînd au pălit tătarii de la Oceacov, 
umblători în pradă după mălai. Numai ce au încălecat oamenii noştri do la Praguri cum 
se aflau la timpuri, cu îmblăciile, şi i-au alungat cătră Bug. După aceea au lepădat 
îmblăciile şi au apucat săbiile; şi din veştile satelor au aflat drumul de întoarcere al 
prădalnicilor, şi i-au întîmpinat cine ştie unde, la un vad de apă lîngă Ingulgorod, şi le-a 
apucat carăle cu mălai şi celelalte dobînzi; şi astfel, în vara aceea, din mila lua 
Dumnezeu, am avut ce mînca... 

Simion Bugski spune că, dacă n-a ploua, să nu ne pese; că se duce el s-aducă 
mălai şi grîne. 

— De unde, vatamane Simioane? 

Ştie el de unde. De unde a mai adus şi altădată. De la Eghipet. 
Ce tîrg va mai fi fiind şi acest Eghipet, că n-am auzit de el niciodinioară! 
Iar peşte, dac-om prinde, om avea; dacă n-om prinde n-om avea. Dar chiar dacă om 
prinde, n-avem sare să-1 sărăm şi să-1 punem în putini. 

— Nici de asta să n-avem grijă, rîde vatamanul Simion; om avea şi sare. 

— De unde? tot de la tîrgul Eghipetului? 

— Da, tot de acolo. 

— Cu asemenea isprăvi ale vatamanului Simion Bugski, rămînem şi fără peşte, şi 
fără mălai, şi fără toate. N-avem ce-ţi pune pe masa măriei tale. 

— Om mînca ce-om avea, mătuşă Nimfodora. 

— Doar cărţi, că de-acelea sînt, slava Domnului! 

— Eu mă mulţămesc şi cu acestea, mătuşă Nimfodora! — N-ai să-mi spui, măria ta, 
că ţin de foame. 

— Ba da. 

— N-aş crede; am dat cu limba şi au gust de colb. 

— Adăogind şi ce aduce vatamanul Simion Bugski, n-om pieri. Acum doi ani nu 
v-aţi tînguit tot astfel? Şi vatamanul Simion nu s-a purtat vrednic? Aşa va face şi acuma. 

— Apoi atunci a adus de la Braţlau. De la Braţlau, nu de la Eghipet. 

Amîndouă bătrînele s-au uitat una la alta şi apoi amîndouă s-au întors cătră 
zîmbetul lui Nicoară, rîzînd. Zice Mitrodora Ivanovna: 

— De cînd a îmbătrînit, vatamanul nostru îndrugă verzi şi uscate. Fost-a mare 
viteaz; dar acuma îi vine vremea să se suie pe cuptor. 

Uncheşul Petrea a început a mormăi vorbe scrîşnite împotriva muierilor fără dinţi şi 
fără minte. 

Amîndouă schivnicele au tăcut, scărpinîndu-se sub bărbie, şi s-au dus repede să 

148 



BH«^Wk*W 



-■ ■! * *-§ ■ ■ ■■ i 






149 



strîngă ouăle găinilor de prin cuibare. 

Vatamanul Simion Bugski, scăzut şi adus din şale, e în prisacă. Afumă un buduroi 
ca să reteze faguri pentru stăpînii curţii de la Zid Negru. Căsuţa lui e în vecinătate, între 
alte căsuţe la fel cu a sa; şi prisaca asta el a întemeiat-o şi el o cîrmuieşte: şi trage cu 
ochiul să vadă ce se întîmplă în gospodăria lui Petrea Gînj, cînd Petrea Gînj şi cu ai săi 
lipsesc de la Zid Negru. El îngrijeşte şoimii de vînătoare, şi cei patru cai de schimb ai 
hatmanului. Măcar că vecinii sînt tot aşa de scăzuţi din semeţia lor şi aduşi din şale ca 
vatamanul Bugski, caii li-s acasă, şi săbiile, aninate la tarniţi. gata, ca la orice 
zaporojan. 

— Mai este pînă ce fi-vor aninate în grindă pieile unor berbeci ca aceştia. . . rîde moş 
Petrea glumind cu ei. Mai am şi eu vreo zece ani şi intru în tagma lor. . . 

— Nu te-om primi, cazace, pînă ce nu-i număra, ca noi, optzeci de primăveri, se 
împotriveşte moş Simion Bugski. 

Vremea e lină şi blîndă în acel sfîrşit de iulie: soarele-i puternic fără să ardă prea 
tare; numai un nour subţire de scamă pluteşte la cea mai mare înălţime. Potcoavă şi 
uncheşul se duc pînă la marginea livezii, de unde începe rîpa fluviului. Măreaţă apă 
Dniprul, desfăşurîndu-şi talazurile şi oglinzile în depărtarea luncilor şi fînaţurilor. 
Ici-colo grădini de legume şi roţi de scos apa din bălţi mărginaşe. în şesul ce se întinde 
pînă sub rîpă, bătrînii din Zaporojă au semănat oarze şi hrişcă. Printre spinărie şi 
dudăie umblă doi călăreţi singuratici. Se opresc, pornesc iar. 

— Au luat pe Boldei, care le stîrneşte prepeliţile... Boldei e căţelul cu labele de 
dinainte întoarse, care s-a învăţat a adulmeca şi a pătrunde în desimea acelor locuri. 
Cînd se opresc călăreţii, a sărit prepeliţa şi s-a dat drumul şoimului. Unul din călăreţi 
descăleca şi se duce unde s-a lăsat paserea vînătoare. 

Sînt mezinul Alexandru şi Alexa Totîrnac. Cînd descăleca unul, cînd altul. Lasă caii 
singuri şi grăbesc în ierburile dese, după sunetul zurgălăului pe care-1 poartă şoimul. 
Paserea vînătoare nu se vede la aşa depărtare. însă Nicoară şi uncheşul îşi dau sama de 
toate amănuntele acelei petreceri şi rămîn multă vreme cu ochii duşi. într-acolo. 

Printre pietrăriile rîpei un iepure îşi caută scăpare la deal. Vulpea nu poate fi 
departe. Vînează şi ea; dar acest urechiat e un bătrîn cu învăţătură şi ştie că vrăjmaşul 
lui se sfieşte de oameni. Dă ocol pe sub spinării şi se piteşte. 

Nicoară se simte deodată înfrăţit cu vîntul, cu văzduhul, cu acele întinderi tihnite... 
Cîntă în el viaţa cum nu va mai cînta nicicînd. 

Se întîmplă să avem, poate numai o dată în anii ce trăim, un răstimp cînd gîndul — 
viermele făpturii noastre — stă; şi atunci fiinţa ni se umple de o putere pe care n-am mai 
cunoscut-o şi pe care o păstrăm în amintire totdeauna — scurt şi sărac al nostru 
„totdeauna"... 

După ce s-au întors din priveliştea cea neasemuită, în livadă s-a făcut o tăcere în 
care se auzea desluşit, însă ca într-o somnie, zvonul albinelor. Moş Simion Bugski 
aştepta subt umbra unui măr să iasă un roi întîrziat, şi-si gătise fumul şi frunzele de 
mătăciune şi roiniţa ca să-1 împreuneze cu alt întîrziat. 

— Mare meşter eşti dumneata, frate Simioane, a zis uncheşul. Vreau să prind şi eu, 
nu roi, ci un pui de somn; drept aceea îmi scot aici aproape burca cea veche pe care o 
mai ţin pentru asemenea treabă, o întind la lumină şi eu m-aşez cu şalele în sus, să mă 
străpungă suliţile lui sfîntu soare. Au început a scîrţii încheieturile, frate Simioane. 

— Apoi ne-ajunge şi pe noi călăreţii asemenea năcaz, căpitane Petrea. Dar să nu te 
dai, că încă nu ţi-i vremea. 

149 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



150 



— Ba vremea ar fi; dar mai am de pălit cu sabia pe unii şi alţii, care-i ştiu eu. 
Glasurile au tăcut în livadă. în cămara lui, hatmanul Nicoară se aşezase la masa de 

lingă fereastra deschisă şi potrivea dinainte-i foile povestirii minunate a lui Heliodor din 
Emesia, rămasă începută şi neisprăvită cînd plecase cătră asfinţit, într-o negustorie cu 
pagubă. 

Cînd şi cînd boarea de dinaintea amiezii umfla perdelele ca un răsuflet prelung al 
acelor mari întinderi, aducîndu-i mireasmă subţire şi amară de pelin. 

într-un tîrziu s-a auzit glasul mezinului în cealaltă parte a curţii, strigînd la cele 
două surori văduve şi schivnice, că i-i foame. 

Nu mult după aceea, mezinul a intrat nu bucuros de vînătoare cum s-aştepta 
bădiţa sau, ci posomorit că boldeiul n-a mers bine, şi că în ziua de azi nu se mai află 
prepelicari ca altădată. 

— Toate se strică, toate se împuţinează. . . 

— Ce se strică şi ce se împuţinează, Alexandre? a zîmbit Nicoară. 

— Toate, bădiţă, ca atunci cînd nu i-i omului îndămînă. 

— Ce va fi avînd acel om de nu i-i îndămînă, nu mi-i greu a pricepe, Făt-Frumos. 
Este leac: răbdarea. 

— Doftoria asta n-o pot bea, bădiţă, e prea amară! 

Mezinul s-a aşezat într-un scaun şi a făcut bot; şoimul care-i sta pe umăr s-a 
cumpănit, a fîlfîit uşor ş-a ieşit în zbor pe fereastră, urmărind parcă ceva — poate clipa 
fericită care îmblînzise în acea dimineaţă inima hatmanului. 

— Bădiţă, trebuie să-ţi fac mărturisirea... a suspinat Alexandru. 
Nicoară s-a întors în scaunul lui: 

— Spune, băiete. Eu abia acum bag de samă că ai slăbit şi ţi-s trudiţi ochii. 

— Da, bădiţă. 

— Ţi-ai lăsat zălog inima la apa Moldovei? 

— Aşa cum spui, bădiţă Nicoară. Mi-i dragă o fata fecioară. Ştii cine-i. 

— Gustul tău nu-i rău, Făt-Frumos. Dar poveştile de la noi ne învaţă că la 
asemenea domniţe nu te poţi întoarce fără isprăvile cuvenite. Trebuie să treci, 
Făt-Frumos, peste hotarele oprite, în locul unele se bat munţii în capete, ş-acolo să tai 
cele şapte capete ale balaurului. 

— Lungă vreme, mîhnită vreme, bădiţă. în toate nopţile vine la mine paserea 
măiastră, îmi bate la tîmplă cu pliscul şi-mi şopteşte: Nu întîrzia căci vremea trece; aicea 
pe pămînt oamenii n-au decît o tinereţă, du-te că te aşteaptă fericirea. 

— Alexandre, nici Făt-Frumos al poveştilor nu-şi dobîndeşte bucuria fără lupte şi 
jertfă. 

— Spune-mi, bădiţă, ce-avem de făcut, s-a rugat mezinul, şi să nu întîrziem. 
Potcoavă s-a ridicat în picioare. Alexandru a părut că se scufundă în scaunul său. 

— Ba să-mi spui tu, băiete, dacă ai uitat cele ce s-au petrecut în vara anului 74? 

— N-am uitat. 

— Ai uitat oare pe beglerbei Ahmet, pe Cigala, pe boierii care au vîndut pe Domnul 
lor? 

— N-am uitat. Pentru unii ne-am întors acum două luni. Era să ne pierdem 
capetele. Ce mai putem face? 

— Alexandre, războinicii călăresc pe caii furtunii. Cîteodată greşesc. Greşala asta 
putea să fie greşala dinaintea morţii. Am ieşit din ea teferi. Să nu mai greşim. Să cerşim 
broaştei cu covată încetineala, şarpelui înţelepciunea, de la crugul stelelor ceasul 

150 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a^tfVfMi 1 — - ■ k. ■ y ii ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** *-mN^mhv ^— *<1^^ 



151 



potrivit. Cînd ne vom ridica iar, răzbunarea să se împlinească fără greş ca o ananke a 
zeilor, cum o socoteau grecii vechi. Dar o pot săvîrşi cîteodată şi oamenii, dacă nu 
ocolesc pe la cele necuviincioase: mîncare, vin şi muiere... 

— Cum grăieşti domnia ta, bădiţă! Parcă m-ai străpunge cu jungherul. Totuşi, 
bădiţă, ale noastre sînt şi aceste slăbăciuni. 

— Ai uitat? 

— N-am uitat, bădiţă. Dar mi-i dragă Ilinca. 

— Ţi-aş putea răspunde că mi-a fost dragă şi mie. Mezinul şi-a acoperit ochii cu 
palmele. 

Nicoară a păşit pînă la el şi i-a ridicat smuncit fruntea, privindu-i ochii plînşi. 

— Spune-mi acuma tu mie dacă ai uitat datoria ta şi jurămîntul care ne leagă! Dacă 
le-ai uitat, eşti slobod. Du-te! 

Mezinul s-a dărîmat în genunchi. 

— Bădiţă Nicoară, iartă-mă! Fac cum porunceşti! Hatmanul şi-a trecut palma peste 
părul castaniu al lui Făt-Frumos, apoi s-a întors şi a început a se plimba de la masa pe 
care stăteau desfăcute foile lui Heliodor de la Emesia, pînă la soba înaltă, în ocniţa 
căreia se afla un snop mărunt de siminoc, floare fără moarte din stîncăriile Dniprului. 

Hatmanul s-a oprit lingă mezin, privindu-1 cum sta umilit la picioarele sale. 

— Alexandre, a zis el, cumpăneşte-ţi bine vorbele. 

— Bădiţă Nicoară, a strigat mezinul cu privirile înflăcărate; să pier aici, în clipă, 
dacă nu-ţi voi asculta porunca. 

— Făt-Frumos, porunca nu-i de la mine... 

— Ştiu, bădiţă, a suspinat Alexandru, cuprinzînd mîna fratelui său şi sărutînd 
inelul lui Vodă Ion. 

Chiar în acel răstimp vîntul a bufnit în perdelele ferestrei deschise, trimes de 
vîrtejurile fluviului. 

— Se schimbă vremea, s-a auzit afară glasul lui moş Simion Bugski; se strîng 
albinele cu grabă, nu mai am a păzi roi. 

— Iha! au ţipat schivnicele văduve asupra unui vultur ce plutea în preajma curţii, 
sus, ca o cruce de şindrilă vînătă. 

Hatmanul a dat drumul geamului ridicat şi a ieşit în cerdacul de cătră asfinţit. 
Uncheşul Petrea îşi tîrîia morocănos burca prin iarbă. în ogradă s-a oprit şi s-a uitat în 
sus. Venea cu grăbire de deasupra Dniprului o trîmbă de nouri negri. 

Cu burca după el, ca o dihanie care-1 urmărea, uncheşul Petrea a ieşit de cealaltă 
parte a casei, spre rîpa oablă. în şes, printre lunci şi poieni, născuse din fierbinţeala 
ceasului amiezii un vîrtej mare, care se îndrepta din răsărit cătră malul de la Zid Negru, 
ca o pîlnie cu gura deschisă larg sus, şi cu coada pipăind ici apa, dincolo pulberea. Acest 
balaur, vărsînd pe deasupra ce-nghiţea pe dedesubt, părea că se îndreaptă spre Zid, dar 
pe urmă şi-a cîrmit umbletul cotit în susul Dniprului, a lepădat bale de apă şi de glod şi 
s-a potolit. 

Căzăciţele văduve se închinau făcîndu-şi cruce, rugîndu-se cu glas să fie ferită 
lumea de asemenea cumpănă. Au intrat în casa lor şi au aprins făclii de ceară la icoane. 
Dar nourii negri care se îmbulzeau pe unde trecuse balaurul n-au ţinut samă nici de 
rugăciuni, nici de cruci, nici de făclii. Au împuns cerul cu coarne uriaşe, au acoperit 
soarele şi au vărsat pe un şuvoi scurt pietre de ghiaţă cît ouăle de hulub. După aceea au 
stăpînit în ei grindina, ca şi cum n-ar fi fost la un ceas potrivit, ş-au lepădat ploaie pe 
ogoarele însetate. întăi rîuri pe vifor; apoi, stăpînind şi vîntul, au lăsat să cadă ploaia 

151 



H^Ml ■Ş-fl"^H#W**« > I »M 












sfeV^jS^-*; 



152 



curată pe care o doreau hrişcă, meiurile şi oarzele. 

— Păcat că ploaia asta trece repede, au strigat subţire căzăciţele văduve. Va fi bine, 
căci după-amiază avem de clătit rufele. 

— Roiul, de-acuma l-oi prinde mini, a fost de părere şi moş Simion Bugski. 
După-amiază culeg bobul. 

— D-apoi eu? a rîs şi uncheşul; am atîtea pe cap de nu mă pricep cum să-ncep şi 
unde să isprăvesc. 

S-a vădit însă că socotelile oamenilor aveau împotrivă stihiile, cum se întîmplă 
ades, şi ploaia aceea de şase zile a fost, după părerea unora dintre cei de la Zid Negru, 
mare năcaz, mare întîrziere şi mare suferinţă. 

Acea ploaie nu 1-a putut însă opri pe un vechi prietin al hatmanului şi al 
uncheşului din drumul cătră Zid Negru. Ploua în Zaporojă, şi-n Crîm, şi la Moldova, şi-n 
Lehia, şi-n toată lumea asta. Se aflau ici sate, colo hanuri, dincolo tîrguri. Prietinul 
hatmanului şi al uncheşului nu întîrzia decît atît cît avea nevoie. învălit şi acoperit de 
dulamă se ducea drum lung în buiestru domol. 

Cînd se mai astîmpăra curgerea de sus şi poposea la o fîntînă, acel prietin al 
hatmanului şi al uncheşului trăgea de pe el dulama şi o scutura; întinzînd-o apoi măcar 
un sfert de ceas pe nişte ciulini voiniceşti, îşi trăgea cuşma descoperind o frunte înaltă şi 
rotunjită larg spre pleşuvie, un nas nu mai mare decît al unui prunc, însă ascuţit şi 
rumen, şi o barbă desfăcută în două caiere. Ochii mari şi bulbucaţi. Era moş Elisei 
Pokotilo. 



152 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*. -. - - w-^~ 







J*±* 



- -^ — ---r^- — — ^- 



153 




CapitoCuC2S 

Moş fcCisei <Po£pti(b 




oc! boc! boc! la miezul nopţii. 

Zăvozii sloboziţi din închisoarea lor se izbesc în porţi hămăind cu 
învierşunare. Straja strigă din foişorul casei oştenilor: 

— Care-i acolo? 

— Om bun şi prietin! răspunde cineva. 

— Ba poftim să cunoaştem numele acelui om bun şi prietin şi să-1 vedem la obraz! 

— Apoi aprinde făclia să vedeţi cît îs de frumos pe o ploaie ca asta şi strigaţi la 
uncheşul vostru Petrea că bate la poartă Elisei Pokotilo. 

Mare zvoană! S-aprind lumini la casa unde trăiesc uncheşul şi-diacul împreună cu 
alţii, şi la casa unde dorm cei cu buzduganele şi Ile Caraiman cu cobza, şi la casa 
hatmanului; iar la căzăciţele cele văduve şi schivnice, candela de la icoane nu se stinge 
niciodată; şi ele se închină în acest ceas tîrziu, ploconindu-se şi rugîndu-se pentru 
creştinătatea în suferinţă. Cum a detunat zvoana, au ieşit şi ele apoi, în clipă. 

Bate la poartă moş Elisei, prietinul uncheşului ş-al nostru. Chemaţi cînii; duceţi-i 
iar la închisoarea lor, trageţi zăvoarele de la porţi; ridicaţi făclia să vadă călăreţul pe 
unde să-şi poarte calul. 

Ce ploaie! S-au descuiat zăgazurile cerului şi curg potoapele. 

— Nu s-a mai pomenit aşa ploaie de pe vremea lui Balcaş-han, cînd l-au prăvălit 
zaporojenii noştri în viitoarea Dniprului. 

— D-apoi, soră Nimfodoră, cînd s-a arătat Pafnuti nebunul tocmai în vîrful stîncii 
de la Pin Strîmb ş-a chemat puhoaiele? 

— Acuma-i mai rău decît atunci, soră Mitrodoră, căci arunci eram copile, iară 
acuma avem orbul găinilor şi nu vedem nimic prin întuneric. S-aude un strigăt grozav: 

— Elisei! 

A strigat uncheşul Petrea. în lumina roşcată a făcliilor, a deschis braţele ca să 
primească la piept pe prietinul său. 

— Aha-ha! se înfiorează uncheşul de apa care-i curge de pe obraz şi pătrunde în 
sîn, cînd îl strînge Elisei. Leapădă de pe tine puhoiul, că mă îneci, frate Elisei! 

Oamenii calcă prin bălţi ca de sînge, duc calul, aduc tărhatul prietinului Pokotilo. 

153 



umi lim m îa^^Jfc^^^Mj H - . - , -*,-^ i 11 ■ tfh^— ^Ailfc mtS i â m \ ' *~ — -»- - - h^Ih 



154 



— Staţi, staţi! strigă oşteanul cel vechi; la dereşul meu trebuie să mă duc eu singur 
să-1 grijesc; să-i frec greabănul şi spinarea cu şumuiac aspru, să-i înching cergă, să-1 
trag de urechi şi să-i mingii ochii, să-i pun în cap traista cu orz... Cînd îl bat cu palma 
pe gît. el nechează încet: îi place. 

Uncheşul Petrea strigă mai tare decît s-ar cuveni în puterea nopţii. îi răspund 
cucoşii din poiată, cu nişte cucuriguri lungi ca pe o vreme udă ca asta. 

— Oameni buni, răcneşte uncheşul Petrea, aprindeţi focul în vatră! Trageţi de pe 
acest drumeţ dulama; scoateţi-i ciubotele, purtaţi-1 la vatră încet, să nu se strice. 
învăliţi-1 cu burca cea veche cu blana de urs. Aduceţi, Mitrodore şi Nimfodore, o garafă 
de vinars, pită şi slănină. Măi, ce bucurie ne-a fost dat nouă să avem în ziua asta de 
vineri. Aş posti drept mulţămire, dar nu mă-ndur de Elisei care-i flămînd. 

— îs flămînd de veşti şi poveşti cu prietinii mei, rîde cu şiraguri întregi de dinţi moş 
Pokotilo. De cînd am purces de la Nistru, n-am grăit cu nimeni. M-am uitat, am 
ascultat, dar mai mult am tăcut. Am umblat, m-a plouat, am descălicat ca să dorm subt 
un acoperiş; m-am uscat la un foc numai al meu; iar am încălicat ş-am umblat. Am 
auzit că hatmanul a trecut pe la Movilău, pe la Braţlau şi pe la Umani. Hai la Zid Negru. 
zic. Şi iată, am ajuns la Zid Negru. Şi mă închin hatmanului Nicoară... 

Hatmanul intrase pe neaşteptate în adunare. A apucat şi el pe prietinul cel bărbos 
în braţe. 

— Bucuria mea e cît nouă bucurii, moş Pokotilo, a zis Nicoară. 

Moş Pokotilo îl priveşte lung. Ucenicul, hatmanul şi soţul lui într-atîtea întîmplări îi 
pare schimbat. Lumina acelor ochi e mîhnită şi înourată. Sărutîndu-1, zaporojanul 
priveşte, peste umărul lui Nicoară. spre uncheşul Petrea, cerşindu-i o lămurire. O va 
avea fără îndoială mîni. 

— Cum trece noaptea, mîni dimineaţă mă înfăţişez la domnia ta, hatmane, ca să 
ţinem sfat împreună cu uncheşul domniei tale Petrea. 

— Numaidecît, moş Pokotilo, răspunde Nicoară. 

îi bate pe spate pe amîndoi bătrînii, stînd între ei şi întorcînd fruntea într-o parte 
şi-n alta. în privire i s-a deşteptat o săgeată aprigă. Moş Pokotilo i-o cunoştea şi-i era 
dragă. 

Dar Alexandru care vine cătră zaporojan cu braţele întinse? Nu mai e prunc; i s-au 
săpat, pe fruntea altădată lucie, cutele suferinţii. 

„Oh! se înmulţesc anii şi grijile..." cugetă cu întristare moşul. 

— Cine să fie, în această adunare de la Zid Negru, acel bărbat cu tîmple cărunte, cu 
privirea dreaptă şi liniştită? 

Cine-i tînărul cel negricios care ţine lipită de inimă o cobză cu opt strune? 

— Unul e Radu diacul, celălalt Ile Caraiman, slujitori rămaşi de la Vodă Ion. îi dă 
lămurite uncheşul Petrea. Au venit cu hatmanul, după zilele negre de la Moldova. 

Dacă nu i-ai băgat de samă atunci, adaogă moş Petrea, cunoaşte-i acum, pentru 
sfinţenia prietiniei lor. 

Pe soroceni, pe Alexa, pe Stîngaciu şi pe Ştefan a Măriei, moş Elisei îi cunoaşte bine 
din anii lui Vodă Ion, cînd se ridicase pe astă lume puterile şi nădejdiile creştinilor. Dar 
nici acuma, cît ţinem în mînă sabie, nu ne-om da. 

Ile sună din strune: cupa trece din mînă în mînă. Cele două căzăciţe văduve au 
descoperit în fundul chilerului două ulcioare mari pecetluite, pline cu mied vechi, de 
coloarea soarelui. 

— Bine-i cînd se întîlnesc prietinii, oftează moş Elisei Pokotilo; şi afară plouă de 

154 






155 



năruie pămîntul: şi-n vatră arde focul, şi fuge pe hoarnă şfara fripturii, şi ne mîhnim de 
pomenirea morţilor noştri şi ne bucurăm de izbînzile tinerilor, care au să ne ia locul şi 
vor ajunge să cunoască poate dreptatea şi volnicia pe care au avut-o odinioară părinţii 
noştri. Frate meşter cu cobza, aşează-te lingă mine şi cîntă-mi la ureche. După ce m-am 
bucurat, mă împresură mîhnirile, lăcrămez şi mi se răcoreşte sufletul! 

Ile Caraiman sună din strune şi zice şi din gură viers vechi de la ţara Moldovei. Moş 
Elisei plînge. 

— Am slăbit, zice el, ruşinat. 

Hatmanul şi uncheşul cunosc vorba asta. Lui Pokotilo i-i somn; îşi închină fruntea 
şi ochii bulbucaţi îi asfinţesc. Cîntarea cobzei îi vine tot mai stîns din depărtarea anilor 
şi a întinderilor pe care le-a străbătut călare. 

Căzăciţele văduve au aşternut în grabă poclăzi pe prichiciul larg al sobei şi pe laviţa 
uncheşului Petrea; lumea de la Zid Negru calcă în vîrful picioarelor ca şi dînsele şi se 
trage cătră ieşire. Nicoară face un semn de prietinie şi iese cel dintăi. Afară ploaia s-a 
înteţit şi opaiţul de seu îi luminează sforile răsucite într-o întunecime fumurie. Cîntă 
cucoşii ceas tîrziu; dulăii au ieşit o clipă din ascunzătorile lor, scuturîndu-şi blănile 
umede. Din vîntul înălţimii sau din zvonul depărtat al apelor fluviului, străbat tînguirile 
paserilor ce se chiamă puhoieri şi care vestesc volburi ale talazurilor. 

Uncheşul Petrea ascultă glasurile şi paşii ce se depărtează, creşte focul în vatră, 
desface punga de tutun, îşi îndoapă şi îşi aprinde luleaua; se aşează mai bine în unghiul 
unde stă, săltîndu-şi pe umeri dulama. îl lasă pe moş Elisei oarecum singur. 

Fiecare om la vîrsta asta a noastră îşi are obiceiul lui de a primi cel dintăi răstimp 
adînc şi scurt al somnului. Unii se aşează pe spate cu braţele răstignite şi fruntea uşor 
întoarsă; alţii, ca diacul Radu, se întind pe pîntece, cu fruntea în pumni, ţepeni şi drepţi 
ca nişte buşteni de brad; alţii, ca moş Petrea, pe-o coastă, cu tîmpla pe palmă şi cu 
genunchii aduşi spre coate; numai moş Elisei adoarme ca şi cum ar fi în şa, uşor 
rezemat de ceva, cu fruntea ridicată şi mînile căzute pe coapse. A închis pleoapele, de şi 
s-ar părea că priveşte cu luare-aminte. 

Uncheşul Petrea îl cercetează cu coada ochiului numai o clipă. Acest somn al lui 
moş Elisei 1-a tulburat totdeauna. Nu i s-aude răsufletul. Oşteanul cel vechi pare 
scufundat. 

„Pare c-a ieşit din el sufletul, îşi face socoteală, sfios, uncheşul Petrea; şi trupul, 
încleştat ca în moarte, îl aşteaptă să se întoarcă." 

în clipa asta bătrînul oftează adînc şi se holbează la foc şi la om. 

— Aha-ha! mormăie zaporojanul. Uncheşul Petrea tace. 

— Aha! abia acum putem schimba şi noi două vorbe, măi fecior. 
Uncheşul Petrea e cu cinci ani mai tînăr decît moş Elisei. 

— Tot te-am aşteptat, Pokotilo, răspunde uncheşul, şi nu întrebam pe nimeni, 
temîndu-mă de veşti rele. 

— Socoteai că m-am prăpădit? Zaporojanul îşi arată dinţii de criţă. Uncheşul Petrea 
rînjeşte şi el: 

— Da, aşa socoteam; însă văd că mai avem de întîrziat amîndoi o bucată de vreme. 
Nici nu te-am întrebat faţă de alţii ce-ai făcut, ştiind c-ai să-mi spui tu singur tot. 

— Ţi-aş spune dar n-am ce. 

— Dacă n-ai ce, atuncea nu-mi spune. Sînt bucuros să mă uit şi aşa la tine, Elisei. 
Şi să-mi dai luleaua, să-ţi pun în ea tutun de-al meu, care-i mai bun. 

— Mulţămesc; al meu e mai tare. Mi-1 aduce acelaşi neguţător care ţi-1 aduce şi ţie. 

155 








sfeV^jS^-*; 



156 



Aşa că tu fumează de-al tău care-i mai bun, iar eu fumez de-al meu, care-i mai tare. Iar 
de vorbit, n-avem ce vorbi. 

— Doar să ne aducem aminte de întîmplări mai de demult, e de părere uncheşul 
Petrea. 

— Ce întîmplări? se miră Elisei. 

— Ştiu eu? Mai spune-mi întîmplarea care s-a petrecut la Bacce-sarai, cînd ai fost 
trimes de starşină sol la Murad Ghirai. 

— Viclene, rîde moş Elisei, mă ispiteşti aşa ca să-ţi mai spun şi altele. I-am spus 
atuncea lui Han-Murad că noi cei din Zaporojă nu ne temem nici de Dumnezeu, nici de 
dracu... Dar de Han-Murad ne temem. 

I-a plăcut lui Han-Tatar asemenea vorbă. Ţah-ţah! rîde Han-Tatar, şi de ce vă 
temeţi voi de Han-Murad? 

Apoi zic, ne temem că s-a scula asupra noastră! Ţah-ţah-ţah! rîde Han-Tatar. 

Zic eu: Ne temem că s-a scula asupra noastră şi l-om tăia; şi-1 ştim bărbat bun şi 
blînd şi tare ne-a părea rău! 

Atuncea Han-Tatar m-a bătut pe spate. Zice: Aduceţi lui Elisei Pokotilo strafide şi 
migdale şi naramze! 

Mi-au adus robii, intr-un talger de farfor de la Chitai, de toate. Mănînc ce-mi pare 
bun; iar sîmburii şi cojile le ţin între măsele şi falcă. 

Zice Han-Murad: Mai bine să fie între noi pace. 

Eu mă închin şi răspund: Nu se află şah, împărat şi domn mai înţelept decît 
Han-Murad Ghirai. Vorba lui — zic — e mai dulce decît migdalele şi strafidele şi mai 
scumpă decît aurul şi nestematele. 

Han-Tatar bate din palme şi porunceşte să mi se mai aducă alte bunătăţi dulci. 

Eu m-am plecat la o parte ş-am stupit cojile şi sîmburii din falcă. 

Han-Tatar nu m-a văzut dar robii au strigat: Aman-aman! ş-au tras de sub mine 
covorul de Buhara pe care stăteam. 

Han-Tatar strigă supărat: Cum cutezaţi să trageţi covorul de sub prietinul meu 
Pokotilo? 

Ei au îngenunchiat înfricoşaţi, au bătut metanie ş-au dat răspuns. 

Han-Murad rîde şi se miră. Prietine Pokotilo — zice — nu-ţi plac fructele noastre? 

Ba îmi plac, slăvite şi înţelepte Han-Murad, dar n-am ce face cu sîmburii şi cojile — 
şi aş pofti băutură ca să-mi dreg gustul: numai să nu fie apă şi să nu fie dulce! 

A rîs hanul; au rîs şi feciorii hanului. 

Uncheşul Petrea sloboade din nări fum pe hoarnă şi se bucură. 

— De solia asta, încuviinţează el, s-a aflat şi la Zaporojă. După aceea multă vreme 
oamenii lui Han-Murad, cînd grăiau de-o întîmplare, spuneau: atîţia şi atîţia ani de cînd 
a scuipat zaporojanul în cort la Bacce-sarai. 

Moş Elisei clatină din cap: 

— Mai bine decît toate a fost că au luat aminte feciorii lui Murad Ghirai. Şi află ce 
voiai să cunoşti tu, viclene: că nu demult mi-a trimes răspuns de la Bugeac feciorul cel 
mezin Demir. Şi Adel de la Crîm şi Demir de la Bugeac n-au uitat că le-am dus plocon 
atuncea cîte-un şoim pentru vînătoare de raţe sălbatice. 

Iar cînd a fost războiul cel mare de la Moldova. Adel Ghirai şi frate-său Demir 
Ghirai s-au bolnăvit de greaţă cînd au aflat cum au doborît otomanii pe Vodă Ion. 
Ahmed-beglerbei şi-a călcat cuvîntul, spurcîndu-şi sufletul. Au tătarii o vorbă: Leu 
duşman place mai mult decît şacal prietin. 

156 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#Mra^ m ■ *s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



157 



— N-aş putea spune că mă prăpădesc de dragoste pentru vecinii noştri nohai, a 
scuturat din cap uncheşul Petrea, dar vorba asta a lor mi-a plăcut şi mie. 

Elisei Pokotilo urmează, trimeţînd şi el fum de tutun pe hoamă: 

— Adevăr este că, dintre necredincioşi, mai fără de omenie s-au dovedit turcii. 
Padişahii lor au aşezat Poarta, ca să vie domn creştin şi rigă creştin să se închine şi să 
verse haraciurile. Mîncare şi huzur ei nu dobîndesc decît cu războiul; alt meşteşug n-au. 
Ţin ordii subt arme şi le reped cînd colo, cînd dincolo. Sultanii umplu haremurile de 
muieri şi de o sută de prunci. Cînd unul din aceşti o sută ajunge stăpîn, apoi taie pe 
ceilalţi nouăzeci şi nouă. Decît acesta nu se află altă fiară mai cruntă şi mai bănuitoare 
şi mai cu spaimă de moartea ei însăşi; căci precum face, tot aşa face-i-se. La turci nu-i 
lege, ci bun plac şi urgie, precum ştii. 

— într-adevăr, la Moldova de mult se cunoaşte asta. — Pe cînd nohaii lucrează 
pămîntul, urmează moş Elisei, şi au meşteşuguri paşnice şi altoiesc un pom, şi răsădesc 
o viţă de vie, şi se arată primitori de oaspeţi, şi nu pun femeilor hobot, şi închină vin ca 
şi noi. Numai cînd purced în ceambuluri, dau spaimă. însă acum se tem ei mai mult de 
noi, decît noi de dînşii. Turcii i-au supus şi asta nu le place; şi i-au pus în coasta 
creştinilor, care lucru le place şi mai puţin, avînd a suferi de la noi. Şi mai mult le place 
unealta paşnică decît sabia. Cum spunea Han-Tatar Murad, atunci cînd am fost eu la 
dînsul, că, de cînd au palate şi grădini şi s-au îndulcit la roadele pămîntului şi la 
moliciunea trupului, războinicii urmaşi ai lui Nohai s-au îmblînzit; şi bătrînii lor, dacă 
s-ar scula din morminte, nu ar mai cunoaşte pe strănepoţi. Din mila lui Dumnezeu, 
ajutînd şi săbiile zaporojenilor, aceşti păgîni s-au prefăcut; este chip de înţelegere între 
ei şi noi, mai ales de cînd ismailitenii şi-au pus piciorul pe grumazul lor, 

— După vorba noastră de la Moldova, a zîmbit uncheşul, posteşte robul lui 
Dumnezeu, că n-are ce mînca. Cît a fost hoarda în putere, de răul lor nu puteau hălădui 
creştinii. Acuma sabia ismailitenilor stă şi asupra lor. 

— Aici voiam s-ajung, Petre, a urmat moş Elisei. Cînd ne-am întors la Praguri, după 
năcazurile noastre din altă vară, s-a zvonit la noi din hotarul nohailor, că vecinii noştri 
nu se bucură de cele întîmplate lui Vodă Ion. Ş-am căutat vreme să încalec şi să mă 
duc, să aflu ce este. Dar sfatul bătrînilor a hotărît să nu ne mişcăm pînă ce nu şi-a 
spune cuvîntul său hatmanul Nicoară şi pînă ce nu vine de la dînşii la noi poftire. în 
anul cînd le-a poruncit Poarta să pălească la Moldova, ţinuturile lor au avut de la noi 
destulă pagubă, aşa că nu se poate să nu ne vie soli de la dînşii. Tot aşteptînd, m-am 
aşezat mai cătră Oceacov, ispitind ba pe fugari, ba pe negustori, ca să mai aflu şi altele. 
Aveam cuvînt şi de la hatmanul Nicoară. Cînd îi intră lui Elisei un gînd în cap, apoi 
pătrunde răzbit, de nu-1 mai poate da afară cu nici un fel de cleşte. Aflînd de păţania de 
la Iaşi, m-am întors, ca să vă ies în cale. Măi băiete, dacă a fost capul tău amestecat în 
treaba asta, apoi n-a fost cap bun. 

Uncheşul Petrea şi-a plecat fruntea. 

— Ai fost bolnav de iuţime şi de grabă,.. 1-a mustrat moş Elisei. Şi s-a molipsit şi 
băiatul. . . Graba nu-i bun sfătuitor. 

Uncheşul Petrea ofta umplîndu-şi iar pipa. 

— Măi băiete, a urmat zaporojanul punîndu-şi mînile pe umerii prietinului său. 
Noi am avut o vorbă şi un sfat. Că cel care a primit în mîna sa dreaptă paloşul lui Vodă 
Ion nu se va socoti împăcat cu viaţa pînă ce nu va judeca pe toţi acei care l-au vîndut pe 
acel viteaz al nostru. 

— Hotărîrea asta e boala hatmanului nostru... a şoptit uncheşul Petrea. Era să-şi 

157 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#Mra^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfap*** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 







158 



piardă capul şi atunci pieream şi eu. 

Uncheşul Petrea a închis o clipă ochii; apoi a apucat pocalul, umplîndu-1 cu mied. A 
sorbit jumătate, şi i-a închinat lui moş Elisei cealaltă jumătate. A băut şi zaporojanul. 
Apoi s-au uitat ţintă unul la altul. 

— Şi eu sînt bolnav şi n-am linişte, a grăit cu glas blînd Elisei Pokotilo, 
tînguindu-se parcă pe sine; cu toate acestea am avut destulă răbdare, ca să aflu 
înştiinţările care ne trebuiesc. Mintea băiatului e ageră şi socoteala lui a fost bună; să ne 
facem pregătirile domol şi în taină. Şi cînd le-om alcătui toate, numai atunci să ne 
mişcăm. Vrăjitu-1-a cineva, să-şi ia zborul înainte de vreme? 

— Am greşit! a strigat cu mînie uncheşul Petrea. Vrei să-mi întind grumazul ca să-1 
retezi? 

Elisei a rîs. 

— Nu poftesc să-ţi retez grumazul, ci nerăbdările. 

— Pokotilo, a răspuns uncheşul Petrea cu glas răguşit de tulburare; mi-i destulă 
pedeapsa ce-am primit. Şi tu ştii de ce mi-a fost atît de aspră suferinţa, încît n-am mai 
avut stare pe loc, ş-am purces la pieirea capului. Asta-i taina vieţii mele şi moartea mea. 
Asta-i taina pe care n-o cunoşti decît tu, Pokotilo. M-am mărturisit ţie la o amărăciune şi 
la un pahar dulce; dar nimeni altul nu ştie. 

— Nici băiatul? 

— Nici băietul, Elisei. Căci maica lui Nicoară şi a mezinului mi-a lăsat mie 
pedeapsă pentru dragostea ce a avut ea cătră mine. Să nu cunoască pruncii ei niciodată 
că ar fi copiii unui oştean de rînd. Fiecare suflet cu osînda lui, prietine Elisei. Am jurat; 
morţii tac; voi tăcea şi eu ca ei. 

— A fost mîndră muiere şi avea nume frumos, feciorule. 

— Nu ştiu, Elisei; am uitat. 

— Să-ţi spun eu: o chema Calomfira şi era cneaghină; şi mai bine ar fi fost să nu 
fie, ca să nu aibă asemenea osîndă cel mai bun prietin al meu. 



158 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






159 




CapitoCuC26 

NăCucire 



*: 



louă şi plouă... Sună acoperişul, oftează adierile vîntului. E la un ceas tîrziu, 
puţintel înainte de revărsarea zorilor. Oamenii de la Zid Negru s-au săturat 
de somn şi încep a se foi, ieşind din casă şi lunecînd prin bălţi pînă la grajdul 
cailor, ca să le împrospăteze finul din corlată. în celălalt grajd, vacile greoaie se 
odihneau pe culcuş de paie, rumegînd şi aşteptînd ceasul mulsorii. Abia acuma, cînd 
oamenii au prins a se mişca, dulăii s-au vîrît mai adînc în culcuşuri şi dorm fără grijă. 
La căzăciţele văduve făcliile de ceară ard încă. Sora Mitrodora şi sora Nimfodora n-au 
isprăvit îngropăciunea lui Vodianoi, duhul apelor. L-au vrăjit, depărtîndu-1 de acele 
locuri, şi-i cîntă cu glasuri încete prohodul. 

La ceasul întăi al zilei, parcă ar sta în cumpănă vremea. Duhul apelor îşi mai 
scutură cînd şi cînd barba şi pletele; ar purcede alte ropote, dacă n-ar sta asupră-i 
ameninţarea şi rugăciunea schivnicelor. 

— Stă ploaia, vestesc unii şi alţii ieşind din casă şi uitîndu-se la cerul cu nouri 
coborîţi. La răsărit lumina stă gata să străpungă cu suliţele-i de aur ceaţa. 

Schivnicele văduve au stîns făcliile şi şi-au contenit tînguirile cîntate. Dar s-a 
întîmplat o poznă pe care n-o poate opri nimeni. Cei doi bătrîni, moş Elisei şi uncheşul 
Petrea, au ieşit la fîntînă, au umplut vedrele, au lepădat de pe ei straiele pînă la brîu, 
ş-au prins a-şi turna apă unul altuia pe grumaz, pe spate, pe piept, pe obraz şi braţe; 
pufneau, scuipau şi împroşcau apa în jur, dînd strigăte de plăcere şi chemînd pe cel de 
sus. Spaima căzăciţelor văduve s-a adeverit nu tîrzie vreme; duhul apelor s-a întors ca 
să cunoască ce se întîmplă la Zid Negru şi ploaia s-a înteţit iar. 

îndată după prînzişor, bătrînii cei doi, cu straiele măturate şi obrazurile senine, au 
ieşit prin burniţă ş-au trecut la casa hatmanului. După ce şi-au şters îndelung 
încălţările pe rogojina din cerdac, tropăind şi tuşind, au aşteptat să se deschidă uşa. 
Uncheşul Petrea, mai nerăbdător, a apăsat pe clanţă. în deschizătura intrării a apărut 
zîmbindu-le prietinos ucenicul lor Nicoară, care după ucenicie le-a fost hatman. 

I s-au închinat. Nicoară i-a luat de după umeri, ducîndu-i cu el în odaia cu sofa şi 
jilţuri. Pe păreţi erau întinse scorţuri; la răsărit, candelă şi icoane. Se aflau pe masa de 
la fereastră meşteşugurile scrisului, foi, cerneală ş-o pană de vultur. Lîngă uşă dormita 

159 



160 



pe speteaza lui un şoim slobod. A venit diacul Radu şi 1-a luat, purtîndu-1 pe braţul 
drept. 

— îl duc să-1 hrănesc, a zis el rîzînd cătră Pokotilo şi Gînj. 

La porunca ce li s-a dat, bătrînii s-au aşezat în jilţuri. Hatmanul a rămas în 
picioare, privindu-i. Moş Elisei îl cerceta cu luare-aminte pe Nicoară. în noaptea aceea 
nu i se păruse numai, ci era adevăr că feciorului i se stinsese bucuria vieţii şi ochii îi 
erau înouraţi de îngrijorări. 

— Te aşteptam, moş Elisei. Te înţeleg numai după ochi că-mi aduci veşti. 

— Da, slăvite hatmane, a răspuns Pokotilo bătrînul; aş fi vrut ca veştile mele să te 
însenineze. 

— Chiar de nu m-ar însenina, moş Elisei, veştile domniei tale vor fi fiind mai bune 
decît ale noastre. 

— Ba veştile de la dumneavoastră, hatmane, nu sînt rele. 

— Pentru că ne păstrăm încă pe umeri capetele? 

— Tocmai. 

Nicoară a început a se plimba pe covor pe dinaintea bătrînilor, aruncîndu-le din 
cînd în cînd o căutătură furişă. 

— Gîndul măriei tale, hatmane, a fost bun dintru începutul începutului. întăi să se 
facă pregătirile depline; s-avem la îndămînă puteri destule. După ce căutăm în cea mai 
mare taină pe vinovaţii de frunte, cu mijloacele pe care le ştii domnia ta, apucăm 
Moldova şi chemăm la judeţul domniei tale pe toţi boierii ce-au urmat pe Irimia pîrcalab, 
cîţi se vor mai fi aflînd în viaţă. Aşa este, Petrea? 

Uncheşul n-a răspuns. 

— Iartă-mi întrebarea, slăvite hatmane, ş-aş vrea să cunosc de ce s-a făcut altfel. 

— N-aş putea să-ţi dau răspuns bun, iubite prietine Pokotilo. Uncheşul Petrea a 
avut o înştiinţare cum că Irimia vînzătorul s-ar afla în Iaşi la curtea domnească, venit cu 
strîngătorii haraciului. Azi am aflat, mîni am purces. 

— Măria sa m-a ascultat pe mine, Pokotilo, a mormăit uncheşul Petrea. Cît am 
umblat fără oprire, am avut încredinţare de izbîndă. Cînd ne-am desmeticit, mi-am 
văzut greşala şi vinovăţia. 

— Ştiu; mi-ai spus. 

— Ba vinovat sînt eu, a grăit cu hotărîre Nicoară, căci am călcat rînduiala de mine 
hotărîtă. 

Hatmanul a început iar a umbla pe dinaintea bătrînilor cu nelinişte. Moş Elisei îl 
urmărea cu privirea, zîmbind. Cînd Nicoară s-a oprit. Pokotilo s-a ridicat în picioare şi 
s-a închinat. 

— Bucuroşi sîntem, slăvite, că te-ai întors şi eşti cu noi. Prea tîrziu nu poate fi 
acuma pentru împlinirea hotărîrilor măriei tale, ori mă înşel eu? 

— Nu va fi, moş Elisei, niciodată prea tîrziu, pînă capul sus mi-a sta. 

— Atunci nu ne vom mai lua după acest fecior năprasnic cu numele Petrea şi vom 
urmări cu înţelepciune hotărîrea statornicită. 

Moş Petrea Gînj s-a lăsat în genunchi. 

— Aşa să fie, a gemut el cu obidă. 

Nicoară s-a plecat, 1-a ridicat la sine şi 1-a îmbrăţişat. S-a întors cu acelaşi avînt 
spre Pokotilo, sărutîndu-1. 

— Mă-nşel eu ori sîntem mai tari decît înainte? a întrebat zaporojanul cu ochii în 
lacrimi. Căci fapta noastră e poruncită de desnădejdea noroadelor şi de dreptatea pe 

160 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4vn^ — - ■ k. ■ y ii ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** •^qpMhMBm w^-ma&m^ 

r— ..-— ~Ww l^M ■ — ^ III ■■H^^^l ■ 



161 



care ele o caută din veci. îţi aduci aminte, hatmane, de vorbele acestea pe care le-ai 
rostit la adunarea din Zaporojă, cînd ne-am întors de la Moldova? Nu le-am uitat nici eu, 
nu le-a uitat nici unul din luptătorii noştri. M-am întîlnit la Braţlau cu Tadeus Kopiţki, 
omul măriei tale de la Movilău. Pînă acuma văd că se poartă bine; şi domnia sa 
nădăjduieşte să îndrumeze cătră noi bărbaţi destui care vin de la Moldova; şi a şi primit 
cele de cuviinţă de la Iacob Lubiş. 

Stînd de vorbă cu Iacob filosof, am aflat că neguţătorii de la Crîm, care trec pe la 
Oceacov şi prin Bugeac, i-au adus lui, la Braţlau, ştiri care se potrivesc cu ale mele. Eu 
le am pe altă cale — de la mărginenii Bugeacului, care trăiesc în înţelegere cu noi şi în 
tovărăşie de vînătoare, de la fugarii de la Oceacov ce se lipesc de taberile noastre şi de la 
călugării care umblă în tot olatul ismailitenilor, de la Sfîntu Munte la Dunăre şi de la 
Dunăre pînă la noi, şi mai departe la Kiev. Am aflat deci şi eu că la nohaii de la Bugeac 
se pomeneşte cu cinste numele lui Vodă Ion pierit prin vînzarea boierilor şi necinstea lui 
Ahmet-beglerbei şi a lui Cigala. Şi poate, din rîvna noroadelor pentru pedeapsa răilor, ar 
fi stîrnit nohaii de la Bugeac că nici lui Amurat-Padişah nu i-ar fi plăcut fapta lui Ahmet 
şi l-ar fi lepădat de la dragostea sa. Eu n-aş crede că un ucigaş de frate ca Amurat să 
mişte un deget pentru pieirea unui viteaz. Va fi depărtat pe beglerbei din alte pricini; şi 
nu mi s-ar părea nepotrivit să-i cadă lui Ahmet şi capul; socotind eu că şi pe calea asta e 
bună osînda, scutindu-ne pe noi de a-1 mai căuta pe acel ruşinat gîde. Rămîne să mă 
încredinţez deplin cum că Cigala s-ar fi aflînd în una din cetăţile Dunării; după cît mi 
s-a zvonit, ar putea fi găsit la Isaccea. Eu m-oi repezi, cu voia măriei tale ş-a sfatului 
zaporojenilor noştri, pînă la Demir Ghirai ducîndu-i solie de pace. Avem nevoie să 
aşezăm linişte la noi şi la hotarul Moldovei pentru treburile noastre, după cum le-ai 
hotărît măria ta. Cînd ne-om mişca spre Moldova să n-avem în urmă şi-n coasta noastră 
vrăjmaşi. Iar ţara unde ne ducem să fie apărată de prădăciunea ceambulurilor. De la 
nohaii Bugeacului socot că se va putea afla adevărul în privinţa lui Cigala, ca să putem 
ajunge într-o sfîntă zi pînă la dînsul. 

Hatmanul tăcea între bătrînii săi; glasul lui moş Elisei Pokotilo ajungea ca de 
departe pînă la urechea sa; era ca un glas de rugăciune, domol şoptit, picurînd venin şi 
bucurie ascunsă. 

Ziua pătrundea prin geamuri din cernerea de afară a ploii, învăluind toate ale 
cămării într-o lumină leşietică; părea ca un amurg al inimilor şi al singurătăţilor pustii. 
Cum stăteau întorşi cu faţa spre răsărit, lumina candelei de la icoane descoperi întăi 
hatmanului şi apoi oştenilor celor bătrîni zugrăveala pe lemn în colori vii a unui cap 
încununat. 

Era imaginea lui Ion- Vodă şi cununa de voievod părea de spini sîngeraţi. Hatmanul 
primise acea icoană de la Ian Socol, pictor vestit de la Liov, şi o plătise zece zloţi prin 
bancherul său Iacob Lubiş. Cînd Socol zugrăvise acel cap bărbătesc cu sprîncene 
mînioase, Ion, fiul de suflet al neguţătorului Maţi Harian, încă n-ajunsese domn la 
Moldova. Socol păstrase schiţa ca pe-o amintire de la un prietin. Iar cînd mai tîrziu 
aflase de mucenicia acelui mîndru luptător, alcătuise icoana asta şi o închinase 
hatmanului Potcoavă, fratele mai mic al Voievodului. 

Nicoară o aşezase de un an subt icoane şi n-o cunoscuse. I se părea că nu samănă 
cu Vodă Ion. Dar în acea lumină leşietică a singurătăţilor pustii şi a amurgului inimilor, 
dintrodată Voievodul mort ieşise ochilor săi aevea, cu fruntea sîngerată, din umbra 
morţii. îl cunoscuseră cu spaimă şi bătrînii şi i se închinaseră cu frunţile plecate. 
Nicoară păşi pînă la măsuţa de subt icoane unde stătea şi paloşul rămas moştenire, şi 

161 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ■■ ■■ m*1^m^mâAâ£ll£3iSm i* ~— — ■ — ^ * i^Ih 



162 



trase asupra icoanei fratelui său hobotul de matasă. Cînd ridicară privirile, bătrînii nu 
mai văzură chipul de spaimă care îi mustra. Se lăsară să cadă în jilţuri cu inimile 
cutremurate de vifor. 

După un răstimp s-a auzit glasul mezinului în pridvor îngînînd un cîntec trăgănat. 
Glasul s-a apropiat; cel care cînta s-a oprit poate lîngă uşă şi atunci îngînarea de cîntec 
a contenit. 

— Lixandre! a chemat Nicoară. 

Uşa s-a deschis; feciorul a intrat privind nedumerit pe cei doi bătrîni doborîţi în 
jilţuri; iar Nicoară, cu ochii înfierbîntaţi, îi ocolea domol ca vulturul pe deasupra unei 
perechi de bîtlani pitiţi la margine de ostrov. 

— Bădiţă Nicoară, a zis el alintîndu-se, plouă şi plouă... 

— Ţi-i urît? 

— Mi-i urît de moarte; nu pot dormi; umblu de colo-colo şi n-am ce face. 
Nicoară a rîs. Pokotilo a aţintit spre mezin un ochi tulbure: 

— Mai îngăduie, fecioraşule, şi-ţi întăreşte braţul. 

S-a întors spre Alexandru încă un ochi — al uncheşului: 

— Mai îngăduie, mai îngăduie; lasă ploaia... 1-a ameninţat uncheşul Petrea. 
Mezinul a ridicat din umeri. 

— Pînă cînd? 

Cei trei au tăcut, neguroşi. Apoi moş Elisei s-a îmblînzit: 

— Puiule de om, a zis el, dacă vrei să ştii cînd stă ploaia — apoi du-te la cele două 
văduve schivnice şi întreabă-le cînd se schimbă sfertul lunii. 

— întreabă-1 şi pe diac, a adăogat mormăit uncheşul. Radu diacul a fost călugăr şi 
ceteşte în gromovnic. Şi apoi, după ce ţi-a spune şi el cînd stă ploaia, găteşte-te de cale. 

— Ne ducem la tabăra cea mare? a strigat cu bucurie mezinul. 

— Acolo, pentru pomenirea mortului nostru. 

în glasul uncheşului tremura o trudnică mîhnire. 

Vîntul a zvîrlit un roi de stropi în geamuri. Mezinul s-a simţit împovărat de tăcerea 
ce s-a închis asupră-i. A înţeles că cei trei doreau să rămînă singuri. 

Plouă şi plouă... a şoptit el copilăreşte. 

Cînd a ajuns în pridvor, a răsuflat, simţindu-se slobod de apăsarea ce-1 încleştase. 
A mîngîiat capul cînelui său de vînătoare, care-i adulmecase urma şi-1 aştepta afară. 

— Să vedem, Boldei, cît mai avem pînă ce ieşim la cîmp, 1-a mîngîiat el iarăşi; 
acuma hai după mine. 

S-au dus amîndoi în fugă prin burniţa ploii la casa căzăciţelor văduve. Acolo era 
adunat un sfat mai înviorat decît cel pe care îl părăsise. Aveau îngăduinţă să intre acolo 
şi cînii, prietini ai omului, mai ales că la acel ceas dinaintea amiezii surorile văduve şi 
pustnice aveau rînduiala să scoată din cuptor plăcintă şi pită. 

Rînduiala aceasta se isprăvea tocmai cînd a intrat şi mezinul. 

— Alioşa cel frumos a căzut şi el o dată la vreme, a grăit maica Mitrodora, 
mîngîindu-1 cu privirea. 

— N-am venit pentru pită... s-a apărat mezinul. Oştenii de faţă, avînd între ei şi pe 
diac, i-au făcut loc la masă, bucurîndu-se de schimbul de vorbe. 

— Atuncea ai venit pentru plăcinte, 1-a împuns maica Mitrodora. Ţi-o închin, 
porumbelule, pe cea mai rumănă, ca în vremea cînd erai mărunţel şi trăiai numai cu noi 
aicea la Zid Negru. 

— Mulţămesc, maică Mitrodora, a răspuns mezinul. Oi mînca-o ca şi atunci cu 

162 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4«fw' — - ■ k. ■ y ii. ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** «^^%^mhv h^^^£h^ 
r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



163 



poftă; dar nu te-oi ruga să-mi spui după aceea poveste, ci să-mi dai o învăţătură. 

A venit cătră fecior şi cealaltă schivnică aducîndu-i în talger clătite cu smîntînă. 

— Apoi, dragul măicuţei, acuma-i rîndul tău să ne încînţi cu poveşti. Iar învăţătura 
ţi-om da-o dacă ţi-i de folos. 

— De folos, măicuţelor, a răspuns mezinul cu supunere. Rogu-vă să-mi spuneţi 
într-al cîtelea sfert al crugului său se află luna. Dacă n-ar ploua de stingerea lumii, am 
cunoaşte; dar stau nourii asupra sufletelor noastre şi nu ştim. Spun bătrînii că la 
împlinirea sfertului stă ploaia. 

— Cum nu, dragul măicuţei? Se poate! a răspuns cu plăcere sora Mitrodora. 

— Facem socoteli şi aflăm, a adăogat cealaltă căzăciţă văduvă. 

S-au apropiat amîndouă frunte lîngă frunte şi au statornicit întăi că la vremea 
Paştelui a fost lună plină a luminii lui marte. Ş-au prins a socoti pe degete întoarcerea 
lunii pline din douăzeci şi opt de zile în douăzeci şi opt de zile. 

în vremea cît socoteau ele, diacul a tras din sacul de piele pe care îl purta 
încătărămat de cingătoare gromovnicul cel ferfeniţos scris de mînă, întru care se afla 
cunoştinţa vremii, a cerului şi a pămîntului, alcătuit pe două sute de ani de cătră 
învăţaţii de la Bizanţ. A căutat în table şi a ştiut numaidecît, dar a vrut să cunoască 
dacă-i bună socoteala surorilor văduve. 

Socoteala surorilor era bună. Crugul lunii se afla în al treilea pătrar şi pînă la al 
patrulea pătrar mai era o zi. 

— Aşa arată şi gromovnicul meu, a încuviinţat Radu diacul, şi mîni, cel mai tîrziu 
poimîni, se arată sfîntul soare în senin. 

— Bucură-mi-se sufletul! a strigat mezinul, şi mai doresc un talger de clătite. Ce 
zici, diacule Radule, dacă am cere măicuţelor mele şi-un pahar de mied? 

— Este! este! au strigat văduvele. Iar ceilalţi oşteni de faţă au ridicat talgerele ca 
să-şi primească partea acelui ceas îmbielşugat şi se mirau că gromovnicul diacului 
cunoaşte cîte sînt pe lumea asta, în cer şi pe pămînt. 

Dacă stau puhoaiele, domnia sa Alexandru îşi poate începe vînătorile. 

Ce spune despre asta diacul? 

Diacul spune că, după o ploaie ca asta, la mijlocul lui august, lumina cîmpiilor şi a 
zărilor se schimbă şi se simte că toamna e aproape. E vremea potîrnichilor şi a iepurilor. 
Prepeliţile se cîrduiesc şi se tot duc spre miazăzi 

— E vremea vînătorilor mele, zice mezinul. Contenim numai cît ne ducem la tabăra 
mare. Pornim cu şase zile înainte, poposim la Ostrovul Moldovenilor, luam cu noi pe 
popa Nectarie Balaban ş-apoi după aceea nu ne mai oprim. Acolo găsim pe toţi prietinii 
lui bădiţa Nicoară, care au fost unii hatmani şi au umblat cu el alături în războaiele 
zaporojenilor. I se închină; şi popa Nectarie Balaban, ca şi anul trecut şi ca şi anţerţ, 
face slujba de pomenire a măriei sale Ion-Vodă. Şi apoi se întinde masă de praznic. 

Căzăciţele îl ascultă cu lacrimi în ochi pe pruncul lor, pe care l-au dădăcit pînă ce-a 
crescut mare şi falnic. îi înoiesc cupa cu mied vechi în care luceşte tainic lumina 
soarelui de toamnă. 

— Pe părintele Nectarie l-am văzut aici la noi, zice sora Mitrodora, şi spun drept că 
se poate lua la întrecere cu îngerii raiului, atît de dulce cîntă. Să ne spuie Alioşa cel 
frumos din care pricini acel preot, şi-a lăsat poporul său din ţara Moldovei? Adevărat să 
fie că acolo nici obrazele sfinte nu sînt cruţate de stăpînitorii lumii? 

— Adevărat! strigă cu înflăcărare mezinul. De aceea popa Nectarie Balaban de la 
ţinutul Tutovei lînga cele sfinte ale sale a adăogit şi sabia oştenilor. 

163 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 







164 



Diacul a ieşit în pridvor şi pe prispă, privind cerul.. S-a întors bucurat şi a dat de 
veste: 

— Se prevede soarele prin nouri. în seara asta şi la noapte vremea se schimbă. 

Toată lumea dă năvală afară. Surorile schivnice se închină şi se ploconesc cătră 
sfîntul soare de amiază. 



164 



— * — ' * — ~ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






165 




Capitolul 27 

Vînatoare de cai săC6atici 



^[C a tabăra din Lunca Mare, Potcoavă s-a întîlnit cu un vechi prietin de lupte, 

"jl bucurii şi năcazuri — hatmanul Şah, conducător de cîţiva ani al 

>"^zaporojenilor. Şah fusese şi la războiul lui Ion- Vodă împreună cu Sviercevski 
şi acuma ţinea în pregătire sotniile de care Nicoară avea nevoie pentru întoarcerea la 
Moldova. Era între Potcoavă şi Şah o înţelegere veche de doi ani. După întîmplările din 
acea vară, hatmanul zaporojenilor poftise pe prietinul său la pomenirea lui Vodă Ion 
care se făcea pentru a treia oară, socotind că e nevoie să se împrospăteze legămintele. 

Hatmanul de la Praguri era un bărbat chibzuit şi cumpănit în toate, de şi 
înfăţişarea lui părea a-i desminţi firea. Era mărunt, cu ochii aprigi, cu nasul ca un plisc 
de şoim. Zîmbea subţire, grăia moale. La război îi plăcea să întrebuinţeze mai mult 
mintea decît paloşul. De aceea capul şi-1 păstra rece şi de băutură multă îi era greaţă. Ar 
fi fost bun de schivnic dacă nu s-ar fi dovedit atît de harnic oştean. 

Chibzuinţă hatmanului zaporojenilor se vădea şi în felul cum ţinea tabăra de la 
Lunca Mare în rînduială şi curăţenie desăvîrşită, de la bordeiele oamenilor pînă la 
grajdurile cailor, de la zemnicele cu hrană şi băutură pînă la stogurile de fin şi gropile cu 
orz. Cu atît mai de mirare era această rînduială şi curăţenie cu cît mai mult se întărise 
opreliştea muierilor de a intra în tabără la soţii lor. Se dovedea această chibzuinţă şi în 
negoţurile pe care le făcea fie cu tătarii, fie cu leşii, pentru caii pe care îi avea de prisos 
obştea în tabunurile din ostroave. 

Mai bun cunoscător şi mai priceput nălbar pentru acest animal, tovarăş al 
călăreţilor, nu se afla în acele daturi ale mării şi Dniprului. 

Foloasele cele mai bune le aducea Şah obştei luptătorilor zaporojeni cu prinderea şi 
îmblînzirea sălbaticilor ce trăiesc slobozi în pustie. Aceşti cai erau urmaşi ai 
harmasarilor şi iepelor care scăpaseră din tabunurile vechilor sarmaţi şi schiţi, în 
vremea de demult, şi se înmulţiseră în păşuni ascunse în ostroave şi singurătăţi. Mulţi 
se prăpădiseră în iernile grele ale acelor ţinuturi. Puţini răzbiseră şi, cu anii, se alesese 
din aceştia un soi pietros, cu copite late cu care puteau umbla în mlaştini şi cu păr mare 

165 



166 



de iarnă pe care îl năpîrleau în soarele primăverii. 

Tătarii îi prigoneau toamna, cînd sînt graşi, spre a-i jertfi şi a-i ospăta. Şah şi 
vînătorii lui zaporojeni îi urmăreau domol, împresurîndu-i în locuri anumite şi-i 
prindeau cu arcanele. Mai ales căutau iepele grele, care, după ce fată, se supun cu 
desăvîrşire omului; iar din mînzii acelor iepe, hatmanul scotea cei mai buni cai de 
război. 

Tătarii cereau voie să intre în Zaporojă pentru a neguţa asemenea strîjnici şi tretini, 
ieşiţi din iepele sălbatice. Şi-1 porecliseră pe hatman, de-i ziceau Geambaş-şah, adică 
împăratul geambaşilor. Şi le plăcea să se hărţuiască cu el din vorbe hître şi preţuri, 
supunîndu-se la urmă agerimii şi înţelepciunii lui. 

După panahidă, la care a cîntat cu glas înalt popa Nectarie Balaban, zaporojenii 
s-au aşezat la ospăţ. înainte de a creşte zarva şi a se aţîţa cîntecele, Şah a înălţat 
hanapul său cel mare şi a închinat mied vechi întru pomenirea fericitului între sfinţi 
Ion-Vodă carele a fost apărător al legii creştineşti şi al dreptăţii noroadelor. S-a întins 
tăcere după vorbele hatmanului şi s-au auzit suspinuri ale războinicilor ce luptaseră cu 
măria sa în vara anului 1574. 

Şah s-a închinat cătră Nicoară şi amîndoi hatmanii au băut prelung din cupe. Au 
băut şi oştenii prăznuitori. S-au aşezat toţi la locurile lor; Potcoavă a rămas în picioare, 
cu ochii aţintiţi în taina gîndurilor lui şi cu obrazul pălit de tulburare. 

— Fraţilor, a cuvîntat el, umpleţi iar cupele şi beţi şi pentru cei care or lupta şi 
de-acum înainte împotriva asupritorilor şi viclenilor. Mă jur pe sufletul meu că nu voi 
lăsa să-mi cadă din mînă sabia ce mi-a rămas moştenire de la fratele meu Ion-Vodă. 

Toată oştimea taberei s-a învolburat, hăulind la asemenea vorbe şi, după ce s-au 
deşertat cupele, Nicoară s-a văzut prins între piepturile oştenilor ş-apoi ridicat pe braţele 
şi umerii celor de-aproape. 

Au pornit cîntece despre isprăvile lui şi cobzarii băteau cu penele de gîscă în 
strune, ţinînd ison. 

Cine intră-n Lunea Mare, 
Ion Hatmanul călare, 
Hatmanul Ion Potcoavă 
Cu izbîndă şi cu slavă... 
Nicoară a închis ochii, o clipă fericit şi depărtat de cele pămînteşti. Dar nu după 
lung răstimp s-a văzut cu hatmanul Şah subt o salcie pletoasă la malul Ostrovului ocolit 
de apa Dniprului şi stăteau tolăniţi pe polog de iarbă cosită, vorbind despre treaba ce 
aveau de săvîrşit. 

— Pînă la primăvară stăm, aşteptînd şi pregătindu-ne, frate Nicoară. Avem de 
ferecat căruţele, de dres ori de întocmit covergile, de primenit hamurile şi frîiele, de 
schimbat caii care au slăbit. Ne-am înţeles să încălărăm cincisprezece sotnii. Pe iarnă, 
luptătorii noştri se împrăştie, dar cum înfloresc luncile şi trec sărbătorile de primăvară, 
se întorc, şi abia atunci le slobozim o parte din simbrie. Cei care rămîn pe iarnă îşi 
primesc drepturile după munca ce săvîrşesc; jumătate plăteşte hătmănia, jumătate 
domnia ta. 

— întocmai aşa ne-am înţeles şi n-avem nimic de schimbat, încuviinţează Potcoavă. 
Talerii se vor răspunde la vreme prin diacul meu Radu. Şi n-ai uitat că în primăvară 
cată să se trimeată dascăli buni la Ostrovul Moldovenilor, ca să înveţe pe oamenii mei 
de-acolo meşteşugul călăritului şi săbiei. 

— Vom alege oamenii noştri cei mai buni pentru asemenea învăţătură. 

166 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ *s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



167 



— Şi să cauţi pe cei cincisprezece şutaşi dintre oamenii tăi cuminţi şi tari în 
rînduiala taberilor, căci nu intrăm în Moldova după dobîndă, ci pentru a face judeţ 
vînzătorilor. 

— Se va face şi asta şi voi fi şi eu lîngă domnia ta. Pentru cuvîntul dat răspund cu 
capul. 

Amîndoi prietinii s-au ridicat în picioare şi s-au îmbrăţişat. Din tufişurile de 
aproape de la malul ostrovului s-a înălţat un pîlc de raţe, bătînd grăbit din aripi şi 
măcăind. Şah şi Potcoavă le-au urmărit îndelung cum se duc pe sforul Dniprului, apoi 
s-au întors zîmbind unul cătră altul. Nici Şah nu purta barbă, şi în mustaţa lui castanie 
strălucea argint. 

Pluteau fire de matasa-morţilor prin văzduhul liniştit. Cîntau departe, la tabără, 
cobzarii. 

— Am aflat de la oamenii domniei tale, Nicoară, că mîni vrei să porneşti înapoi la 
Zid Negru; dar eu nu cred asta. Căci toamna e lină şi blîndă cum n-a fost de mult. Şi te 
poftesc să mergi cu mine şi cu oamenii noştri la vînătoare de cai sălbatici. 

„Se va mîngîia şi mezinul meu", s-a gîndit cu milă Potcoavă. A dat răspuns 
hatmanului Şah că rămîne. 

Iar hatmanul zaporojenilor s-a bucurat şi i-a grăit astfel: 

— Toate se potrivesc şi vin la vremea lor, iubite, căci vînătoarea asta nu-i numai o 
petrecere zburdatică şi nu-i numai un folos negustoresc. Şi mini chiar Elisei Pokotilo al 
nostru încalecă şi se duce la hanul de Bugeac, cu încuviinţarea noastră de pace între 
nohaii săi şi luptătorii zaporojeni, şi-i arată că-vînătoarea noastră s-ar putea întîlni cu a 
sa, în laturea singurătăţii unde se ţin sălbaticii. 

— Adevărat bun prietin am în tine, Costandine Şah, s-a luminat la faţă Nicoară. 
şi-mi spune inima că treburile mele merg pe cale bună. 

Astfel Nicoară a mai rămas o săptămînă la Lunca Mare şi după asta. pe vremea 
aceea sfinţită de toamnă, care nu se mai pomenise din vechi zile, a purces în alai de 
vînătoare cătră amiază. După cinci zile de umblet cercetînd amănunţit pustia şi graniţa 
nohailor, au dat de urmele sălbaticilor. 

Tătarii nohai vînează aceste sălbătăciuni cu alt meşteşug decît zaporojenii. 

împresoară cu voloc de călăreţi locurile unde au oblicit că se ţin tarpanii şi-i tot 
mînă cu zvon de cornuri şi chimvale. Cînd ostenesc fugarii vînătorilor, se face popas, şi 
noaptea se aprind focuri. Atuncea şi tarpanii îşi ies din spaimă, căutînd odihnă şi hrană. 
Pînă ce, odată cu ziua. în urechile lor ciulite intră iar zvonurile spaimei; şi pornesc în 
goană, întăi mai viforos, apoi mai slab, din pricina foamei care le încleaştă măruntaiele. 
Aşa îi tot mînă vînătorii, împreunînd un tabun de tarpani cu alt tabun de tarpani, pînă 
ce-i vîră în mlaştinele ce se chiamă Gloduri. Ş-acolo sălbaticii se înămolesc şi primesc cu 
capetele sub-puse săgeţile şi suliţile prigonitorilor. 

Zaporojenii îi vînează în alt chip, luîndu-le urma şi căutîndu-le sălaşul. 
Statornicind sălaşul, îi împresură pe departe, cu mare luare-aminte, ducîndu-şi caii lor 
de căpestre. Şi dacă i-au aflat cătră o vale, aţin zarea dealului; şi cînd au dat zvon şi 
sălbaticii s-au risipit, călăreţii încalecă şi s-aţin cu arcanele. Astfel îi tot prind şi-i lasă în 
urmă, în grija vînătorilor bătrîni, meşteri la domolirea lor. Iar oamenii ceilalţi se duc mai 
departe, pînă unde pustia le pune hotar şi unde văd în zare călăreţi cu suliţi aplecaţi pe 
oblînc. Aceia sînt nohaii. Nici ei nu vin într-acoace, nici ai noştri nu mai înaintează 
într-acolo. 

Hatmanul Costandie Şah se bucura de caii prinşi şi, dînd porunci, amesteca în 

167 








s^eT* v<^r ^Mf** 



168 



vorbirea lui zicători din vechime. 

— Harmasarul tînăr să-1 dai pe mina călăreţului bătrîn, zicea el despre îmblînzitorii 
sălbaticilor rămaşi în urmă. 

La cal abraş, pinten ascuţit, adăogea apoi. Şi noi, cînd ne-om întoarce, găsim fără 
multă cheltuială cai buni de război. Călăreţul bătrîn ştie cînd să dea în pumn orz 
sălbaticului flămînd, cînd să-1 împungă cu boldul pintenului şi cînd să-i spuie vorbă 
bună, mîngîindu-i grumazul. 

La focurile de popas oştenii cărunţi povesteau întîmplări de mirare petrecute în 
acele pustietăţi pline de duhuri înfricoşate. Nopţile acelei toamne erau senine şi line şi 
arar ieşeau din singurătăţi chemări ca sunete înăbuşite de corn. Dar spuneau oameni 
care mai hălăduiseră pe acolo că în alte toamne, tulburate de ploi şi vînturi, văzuseră cu 
ochii lor vrăjitoare călărind pe măturoaie pe o rază de lună. Şi cînd se întuneca raza, 
acele vrăjitoare scheunau cu înfricoşare, pînă se prăvăleau în bălţi. 

Spun bătrînii vînători că nohaii zic sălbaticilor „tar-pan", după o vorbă pe care au 
adus-o cu ei din veacuri vechi cînd au venit cu Batie-Han asupra lumii noastre, şi ei 
aveau acolo, de unde au venit, sub munţii ce se chiamă Altai, asemenea sălbatici cu 
numele tarpan; însă acei tarpani au coada în spic, pe cînd sălbaticii de aici au coada 
întreagă ca şi caii noştri de acasă. De aceea ei frig şi mînîncă pe sălbatici, iar noi alegem 
din ei alergători harnici şi neosteniţi. 

Asemenea poveşti la focurile de popas plăceau mai ales mezinului Alexandru care le 
asculta pînă într-un tîrziu, cînd îi cădea nasul în spuză. 

în ziua a douăzecea după purcesul din Lunca Mare, călăreţii lui Şah hatmanul, 
care umblau înainte, s-au oprit ia o bătaie de săgeată de Cazac-Bunar, în hotarul 
nohailor. 

„Bunar" înseamnă în limba nohailor fîntînă. La acea fîntînă erau descălecaţi 
călăreţi, se întinseseră covoare de odihnă şi se încheia în grabă, de cătră slujitori negri, 
cort, cu semnul hanului de Bugeac. 

Şah a zis soţului său: 

— Moş Elisei al nostru ne-a lăsat cuvînt, la plecarea lui, să ne oprim aici. Ori va fi el 
singur, ori va fi cu Demir Ghirai. A venit, văd, şi hanul. Străjile lui s-au înălţat în şăi. 
Descălecaţi, copii! 

Cum au pus în pămînt piciorul zaporojenii lui Şah, au descălecat îndată şi nohaii. 
Era o întîlnire de prietinie. Şah şi-a lepădat sabia, dînd-o în mîna însoţitorilor săi, şi a 
păşit cu grabă spre cort. S-a ridicat de la fîntînă şi Demir Ghirai, tînăr sprinten cu 
mustăcioară subţire, şi-i străluceau dinţii de bucurie pe faţa smolită. Purta strai de 
matasă fără brîu şi arme şi turban cu surguci. care se sprijinea în vîrtejul bărbii lui 
Elisei Pokotilo. înălţat şi el în aceeaşi clipită ca un duh al fîntînii. 

Demir-Han a rostit cîteva vorbe străine între care Nicoară a desluşit numele său. 

A lepădat jungherul în mîna lui Radu diacul şi s-a grăbit să-1 ajungă din urmă pe 
Şah. Demir îl privi clipind şi-i întinse mîna. 

— Chipul tău îmi place şi mă bucură, hatmane Potcoavă. Am dorit să fim prietini. 
Pokotilo a tălmăcit vorbele. 

— Demir-Han, a răspuns Nicoară, am aflat că ai inimă dreaptă de viteaz. Sîntem 
din clipa asta prietini. 

Hanul cel tînăr s-a închinat întăi; apoi s-au ploconit hatmanii; şi s-au dus tustrei la 
fîntînă, aşezîndu-se pe covor. Nicoară a băgat de samă că acel covor scump era ţesătură 
de Buhara, şi a zîmbit întorcînd ochii spre moş Elisei. Hanul a făcut haz amintindu-şi 

168 










169 



întîmplarea din copilăria lui, la Bacce-sarai în Crîm; şi a bătut pe spate pe Pokotilo. 

Nu erau domni închipuiţi şi semeţi. îşi lepădaseră grijile; s-au trezit oameni sub 
cerul curat ca vioreaua şi în mîngîierea moale a vîntului. Pe deasupra lor, în înălţimea 
văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind sub soare. 

S-a înteţit sfatul. 

...Slujitorii hanului au dobîndit bună pradă la Gloduri. Zaporojenii au prins cu 
arcanele cîţiva harmasari tineri, din care au să iasă alergători fără păreche. La focul de 
lînga fîntînă se frige, între grămezi de jar, şaşlîc de berbece. După un pătrar de ceas, 
hanul e ca un copil, între bărbaţi băgători de samă la vorbele ce rostesc. Demir 
porunceşte să se aducă ciubuce cu imame de chilimbar şi tutun în chisea de cristal. 
Uncheşul Petrea dă slavă măriei sale pentru bunătăţi şi mai ales pentru acel tutun cum 
nu se mai află pe lume. Să se întindă masă, să se aducă în talgere de argint berbece 
fript, şi pită, şi vin de Crîm, şi migdale şi rodii sosite chiar săptămîna trecută de la Adel 
Ghirai, hanul cel mare. 

Dacă uncheşului Petrea îi place mai mult tutunul decît migdalele, să binevoiască a 
primi în dar chiseaua plină. Şi să-şi ia şi migdale, cît va pofti, cu îndestulare. 

Demir-Han pare ameţit, de şi n-a gustat nici o picătură din vinul cel vestit din viile 
de la ţărmul mării. Se închină cătră oaspeţi ducînd mîna dreaptă la inimă, la buze şi la 
frunte, şi se simte fericit pentru liniştea ce rămîne şi mai înainte statornică între nohaii 
de la Bugeac şi zaporojenii de la Dnipru. 

— Asta nu se scrie pe hîrtie, întăreşte el; se scrie în inimă. 

Şi pofteşte Demir-Han şi alte întîlniri, ca să fie înţelegeri depline. îl pofteşte pe Şah 
la aşezarea hotarului, ca să nu mai fie pricină de certuri şi harţă. 

Şi-1 pofteşte pe hatmanul Nicoară. . . 

La aceste vorbe, moş Elisei s-a uitat ţintă la ucenicul şi hatmanul său, încuviinţînd 
cu fruntea. 

— Şi-1 poftesc, zice Demir-Han, pe hatmanul Nicoară Potcoavă să mai vie în 
petrecere la această fîntînă răcoroasă şi la aceste crînguri depărtate de răutăţile lumii, 
nu mai tîrziu decît în toamna viitoare, pe o vreme tot aşa de blîndă. 

— Dacă va binevoi toamna să ne ocrotească, zîmbeşte Potcoavă. 

— Va binevoi! hotărăşte cu tărie Demir. Şi-ţi închin paharul aducerii-aminte... 
Abia atunci hanul cel tînăr soarbe din cupa de vin. 

Lui Nicoară i s-a zbătut inima în piept. 

„Voi veni negreşit", grăieşte el cătră adîncul său tulburat. Ochii bulbucaţi ai lui moş 
Elisei îl privesc ca dintr-o vrajă. 

Lui Nicoară îi par ciudate, ca şi în alte împrejurări, vorbele pe care le trece unei alte 
fiinţi ce se află în sine, de care ar vrea să se desfacă şi care totuşi se ţine îngemănată. E 
jurămîntul său neînduplecat care-i înveninează ceasurile; şi totuşi în acest jurămînt se 
află singura sa eliberare. 

Vorbele pe care le rosteşte el şi cele pe care le rosteşte Demir sînt străine una de 
alta. Moş Elisei pare a le descînta şi a le împăca tălmăcindu-le. Ciudate întîmplări ale 
vieţii, cu o clipă mai înainte neştiute şi acuma scăpărînd deodată. 

Lumina gălbie a pustietăţii, cortul de matasă ridicat de un cuvînt şi de un semn, 
slujitorii muţi, Demir adus ca vîntul ori ca gîndul de pe un tărîm depărtat, moş Elisei şi 
Geambaş-şah care fac şi desfac acest basm de la Cazac-Bunar, toate se vor tulbura şi se 
vor risipi, ca să se adune din nou la începutul toamnei altui an. 

Cît de greu trece timpul, şi totuşi cît de ameninţător vine, mînat de legăminte 

169 



170 



covîrşitoare... 

Iată, ornicul vieţii sale a bătut ceasul care schimbă oamenii, vorbele şi priveliştile 
ce-1 împresoară. Nicoară şi-a încins armele, a încălecat, s-a dus. Curînd nu mai rămîne 
în zarea de cătră miazăzi decît un stîlp uşurel de fum... 

A rămas acolo şi un prietin? 

Nu. A rămas numai vatra unui foc; curînd o vor spulbera viforele. 



170 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







;^. •■ - * *^ - ■ -- -- - — ^ 



171 




CapitoCuC28 

Carte de Ca ORmSiadd presvitera 



^Ji 



j^Vntre ai săi, călărind cu grabă spre Dnipru, obrazul hatmanului s-a luminat 
încet-încet. La popasul de sară, moş Elisei şi-a aşezat barba între ucenicul şi 
hatmanul său şi între Costandie Şah, şi a dat înştiinţare că s-a găsit urma lui 
baş-buluc-baş Cigala. 

Nicoară a simţit străpungîndu-1 un fior fierbinte. N-a mai avut nevoie de alte vorbe; 
urmarea acestei veşti trebuia să i se vădească în toamna următoare. 

Luîndu-şi oamenii şi căruţele, fratele lui Vodă Ion s-a îndrumat cătră Zid Negru, pe 
sub lumina acelei toamne blînde. Din popas în popas, tot cătră miazănoapte, se lăsa 
învăluit de gîndurile-i obişnuite, schimbînd priveliştile şi minunîndu-se de noutatea lor; 
căci numai cînd şi cînd, din adîncul de unde se scufunda, ridica fruntea şi primea prin 
ochi înştiinţări de cele ce-1 împresurau. 

Bălţile rămase în laturea fluviului după ploile de august erau pline de mişcarea 
sălbătăciunilor aripate care înălţau zvon de furtună şi se ridicau în cer la apropierea 
oamenilor. Iepuri se ridicau din ciulinii din preajma potecii şi se duceau în fugă 
domoală, parcă şchiopătînd, în lungul spinării unui colnic. Acolo se opreau cu labele de 
dinainte ridicate spre bot, cercetînd în urmă, apoi purcedeau iar trecînd colnicul. 
Căprioare săltau prin poienile luncilor. Vulpea, vînătoarea acelor singurătăţi, nu se 
vădea, dar era aproape. Alţi vînători vrednici pluteau în înălţime dînd ocol prin văzduh şi 
chemîndu-se în răstimpuri cu sonuri înalte. Erau pajuri, şoimi călători şi porumbari ai 
căror soţi domesticiţi se aflau la căruţe, aşteptînd să fie scoşi în domnia lor de altădată. 

La unele popasuri, oamenii hatmanului scoteau şoimii pentru plăcerea mezinului 
Alexandru, căutînd în tufişurile mărunte ale cîmpiei potîrnichi. Şoimarii duceau paserile 
zburătoare pe pumni, după ce le luau lumina cu cuşmuţă de piele. Cînd cinele stîrnea 
cîrdul, cuşmuţele de piele erau ridicate şi paserile îndemnate să-şi ia zborul. Porniţi întăi 
la faţa luncii, porumbarii se învăluiau în sus, pînă ce vedeau potîrnichile risipindu-se, şi 
atunci îşi alegeau jertfa pe care o urmăreau pălind-o cu pieptul şi ciugulind-o cu clonţul. 
Călăreţii se duceau cu repeziciune ca să ia porumbarilor dobîndă, lepădîndu-le numai 

171 



^v«r«v^^ &•*• ■w^m^^v^^mm 



■^■•f^ «i-«-^H^**t i a ■ * j 






172 



capetele paserilor prinse. 

Potcoavă încăleca uneori ca să urmărească de departe vînătoarea mezinului său. 

Astfel au umblat o săptămînă pînă ce, la un popas de noapte, i-a trezit vînt aspru 
din crivăţ, cerul s-a învălmăşit de nouri şi lunca a prins a se tîngui cu jale. Erau cele 
dintăi vestiri ale iernii şi hatmanul a simţit în nări mirosul omătului. N-au fost decît 
fulgi trecători urmaţi de scuturat uri de ploaie rece. 

în cenuşiul zorilor, călătorii au ieşit la poteci şi m pornit ca împotriva unui duşman. 
La Zid Negru îl aşteptau pe Nicoară Potcoavă chilie caldă şi chiler plin; dar în acelaşi 
timp îl împresurau fantasmele gîndurilor şi îngrijorărilor. 

în lungile nopţi ale iernii, cînd bubuie viforul zvîrlind în ferestre snopi de zăpadă şi 
chiuie în sobă şi în căpriorii de afară ai acoperişului, Nicoară stă treaz în lumina 
candelei; şi prin umbra uşor luminată se aşează la capătul dinspre picioare al patului 
său de odihnă o întruchipare sură. E o prietină mîhnită, singurătatea, cu care se 
înţelege fără cuvinte. Cîteodată, arar, obrazul singurătăţii se întoarce cătră el domol, şi 
Nicoară vede tulbure un chip iubit» părăsit, dar încă nu uitat, şi inima i se îmblînzeşte. 
Dar alteori obrazul întors şi neclintit, încununat de sînge, e al icoanei de sub candelă. 

între urgiile iernii, se deschid şi alinări subt un cer curat şi verde ca ghiaţa. 

Sînt zilele luncilor de argint şi a podurilor de cleştar, şi a căilor lucii pe care lunecă 
sănii cu cai în troică şi zvon de clopoţei. Oamenii au căciuli şi cojoace, ţurţuri de ghiaţă 
în barbă şi sprîncene, cizme de pîslă cît buţile, şi par a fi venit numai într-o plimbare de 
la mările de ghiaţă ca si caute o mireasă pierdută. 

Iată, crapă ghiaţa Dniprului şi ape nouă îneacă luncile. în aceste cupe de 
limpezime, în care îşi scurmă cuib de lumină soarele, prind a poposi sălbăticiunile de la 
mări calde, în trecere grăbită spre dezgheţurile polului. Primăvara e încă după zarea 
amiezii şi trimete soli un cocostîrc ş-o barză să cerceteze dacă bălţile-s libere şi cuibarele 
de pe culmea saraiurilor nedărîmate; pe urmă vin două părechi de rîndunele care au 
scos zece rînduri de pui la Zid Negru; şi ridică ochişori albaştri în lunci, spre lumină, 
viorelele. Zilele de răscumpărare ale sfintei primăveri se înşiră ca mărgele nestemate pe 
un fir de aur. 

Şi la jumătatea lunii întăi a primăverii se opreşte la curtea de la Zid Negru, sub 
zarzări înfloriţi, vatamanul lăcustean Agapie cu opt soţi, larg încălăraţi şi cu cojoacele 
lepădate dintr-o mînică. 

Bucurie mare între oştenii de la Zid Negru, căci vatamanul Agapie şi soţii lui vin de 
la Moldova. Diacul Radu îşi scoale terfelogul şi scrie pe tablă deosebită numele 
oamenilor ce are a-i îndruma spre Ostrov. Masă mare cu sămînţă de vorbă şi povestiri 
despre întîmplări,la drum. 

Agapie se închină cuviincios cătră uncheşul Petrea şi cătră văduvele surori 
schivnice şi cere învoire ca să intre la Domnul său. L-a văzut numai o clipă cînd au 
descălecat. Are a-i da veşti de la prietini din ţară. 

— Măria ta, a zis Agapie intrînd în cămara lui Nicoară, uncheşul meu Mitrea m-a 
mînat la Dăvideni, ca să duc cartea ce i-ai încredinţat. Am umblat cu bine şi am 
aşteptat, după poruncă, veşti scrise de-acolo, ca să le aduc măriei tale. 

— îţi mulţămesc, vatamane, şi mă bucur că te văd mai înseninat aicea decît cînd 
ne-am întîlnit întăia oară la Prut. 

Lăcusteanul şi-a plecat fruntea. 

— Măria ta, a şoptit el, ra-am înseninat căci am ajuns la Domnul meu. Mîhnirea 
mea e mai aspră decît atunci, căci m-am deşteptat din boala ce mă ardea şi am înţeles 

172 






173 



că pe Căprioara, soţia mea iubită, am pierdut-o pe veci... Dar ce putem face? într-acolo 
drumul e închis; ne întoarcem în altă parte, ca să găsim alt temei vieţii noastre. 

— Aşa este, Agapie, a încuviinţat hatmanul, punîndu-şi palma pe fruntea 
vatamanului; să ştii că faci bine şi-ţi va veni poate o mîngîiere. 

„ Carte de la Olimbiada presvitera cătră slăvitul 

hatman Nicoară, la curtea domniei sale. din Zaporojă 

Eu, presvitera Olimbiada Filipeanca, scriu măriei tale, hatmane Nicoară, cum că pe 
la Bobotează, în cap de an nou 1577, a venit la noi vatamanul Agapie Lăcusteanul cu 
veste despre intrarea măriei tale cu bine în Ucraina. Laudă înălţăm Domnului 
Dumnezeu. 

Şi ne spune vatamanul Agapie că măria ta vrei să cunoşti cum trăim noi cei părăsiţi 
uitării. 

Şi ne-a adus şi prea plăcută carte de la măria ta, pentru care ni s-a bucurat inima. 

Trăim, slăvite, cu nădejdea că te vom vedea iarăşi; trăim cu gînduri şi îndoieli. 

Din mila Ziditorului ne aflăm sănătoşi; dar nu toţi. 

Cei mai tineri se dovedesc mai plăpînzi; tuşesc şi stau lîngă foc, şi le dăm să bea o 
fiertură pe care măria ta o cunoşti, adăogind şi vorbe bune. Stau aceşti tineri plăpînzi la 
curtea noastră şi s-au bucurat ascultînd cele ce spune Lăcusteanul. 

După ce a plecat Lăcusteanul la Dăvideni, aceşti tineri m-au întrebat de ţara unde 
te afli măria ta; şi le-am spus cum că măria ta te afli într-un ţinut de cătră miezul nopţii, 
la Dnipru; şi de acolo vine vîntul aspru al iernii, ce se chiamă crivăţ, care ne-a adus 
viscolele şi omăturile. Şi într-acolo se duce austrul ce s-aude acum în horn, care curge 
zvonind de cătră amiază; şi au stat tinerii ascultînd acel vînt şi n-au avut somn; stăteau 
treji suspinînd, ca nişte copii cu puţină minte ce sînt. 

Iar vatamanul Agapie s-a dus la Dăvideni să se înfăţişeze mazîlului nostru Andrei şi 
soţiei sale Zenovia, ducîndu-le vorbe de prietinie şi urare de sănătate din partea măriei 
tale. 

Şi acolo va să afle şi pe Ghiţă Botgros, omul mazîlului, care acum e şi al meu, de 
cînd s-a pustiit valea; să-i spuie la ureche o vorbă de la diacul Radu, credinciosul măriei 
tale. 

Şi să spuie tuturor celorlalţi care au rămas la Dăvideni că unii călători care au 
trecut pe la noi au făcut acolea popas lîngă grădinile raiului, scurt popas pe care îl vor 
avea în inimile lor lungă vreme. 

Iar fina noastră Ilinca stă la vatră pe cînd scriem această carte. Şi m-a rugat să pun 
lîngă cele scrise de mine o foiţă uscată de răsură, strînsă din trecuta vară. 

I-am răspuns că mai bine s-o păstreze; căci cartea mea pe care ţi-o scriu măriei tale 
va face lung drum, ocolit şi trudnic, şi nu va rămîne decît pulbere din foiţa de răsură. 

Ea mă ruga, ţinînd în palmă acea bucurie din neuitate zile; şi, învăluindu-se focul 
în vatră, o suflare i-a furat-o, învîrtejind-o în sus cu fumul. Fina a ţipat, dar n-a plîns 
cum m-aşteptam, ci a rîs şi s-a bucurat ca de-o minune 

îmi aduc aminte, slăvite hatmane, că mi-ai mărturisit bucuria care ţi-a făcut-o 
povestirea din vechime a lui Heliodor, şi că, în sihăstria măriei tale din Zaporojă, petreci 
întru spirit cu ibovnicii prigoniţi Haricleea şi Teaghene, şi eşti singur cu ei; nimeni dintre 
acei care se află cu măria ta nu cunoaşte nici limba, nici slova acelei comori rămase de 
la elini de douăsprezece veacuri; aşa că în această carte a mea elinească, pe care ţi-o 
trimet prin Lăcustean, pot să spun mai multe şi să le ştii numai măria ta. 

173 



hwh ImiBM^H^j *i^p^^^n*.*w4 flţjlnwi^M^Hri a#Mm^ m m. «^^*^h ■ u phpv"iw^^m*4 ^rm-^^^mm^^m** «-^^pMsmhh* ^—-m+ţ^F^ 



174 



Acea copilă neştiutoare, căreia vîntul i-a furat şi i-a dus în vîrtej foiţa zilelor verii, 
era încredinţată că minunea ce văzuse se prelungeşte după dorinţa ei; şi a rămas privind 
în fumul ce fugea după foaia de răsură, şi zîmbea închipuirii sale, care o ducea cu 
repeziciunea întîmplărilor unui basm, acolo unde îşi închipuie că se află cel ce i-i drag. 

Ce spun eu nu e nou pentru măria ta; cunosc ce părere ai avut de această floare ce 
se deschidea în preajma măriei tale. Dar te-ai înşelat, hatmane, ca şi mine, socotind că 
acea floare se aştepta culeasă de Făt-Frumos, fiul primăverii. 

Că altele sînt gîndurile măriei tale, ştiu. Că zilele ţi le închini hotărîrilor ce ai luat şi 
faptelor ce pregăteşti, deasemenea cunosc. Totuşi am încredinţarea că cele ce ţi-am 
povestit te bucură cel puţin cît povestirea lui Heliodor. Din cînd în cînd grijile cernite 
ce-ţi stau în jurul culcuşului celui aspru se vor scula depărtîndu-se, şi-ţi va veni la 
căpătai, în tăcere, icoana celei pe care o uitai. 

Nu te va tulbura, nici te va abate din drumul ce ţi-ai ales. Soarele îşi umblă nebiruit 
calea; aşa au lege a sufletului unii bărbaţi, de la răsăritul la asfinţitul lor. Totuşi, slăvite, 
eşti om şi nu se cuvine să ţi se hrănească fiinţa şi sufletul numai cu amar. Printre nourii 
ce te împresoară, luci-va cînd şi cînd o stea. între grele încercări, vei avea ajutorul 
umilitei şi firavei copile, care s-a întors din basmul său şi tuşeşte cu teamă, la vană, ca 
să nu mă supere... 

Atunci cînd, fără apărare, o chinuiau toţi demonii trupului, eu am avut plăcerea 
crudă de-a crede că nu se poate apăra; şi acum mă întreb cum s-a putut păstra curată 
lamura acestui sufleţel? 

Slăvite prietine, întîlnim în viaţă ascunzişuri pe care nu le putem pătrunde. 

Cînd eram tînără şi soţul meu Dionis îmi împărtăşea ştiinţa lui despre viaţă şi 
lume, am intrat într-o primăvară în pădurea ce se chema Bolboceanca, nu departe de 
scaunul Sucevii. Şi am găsit într-o rîpă, unde abia pătrundea soarele, un măr pădureţ 
care înflorise, închinînd lumii poate cea dintăi roadă. I-am vorbit ca unei fiinţi, 
certîndu-1 că pregăteşte roadă acra şi amară. După asta, socotindu-mi-1 prietin, veneam 
cînd şi cînd la el să-i văd isprava; pînă ce, toamna, am băgat de samă că acel măr 
sălbatic, ieşit între spini, brădui şi mesteceni, rodise mere bune — un soi de mere numai 
ale lui în acel colţ singuratic al pădurii. Era un sălbatic, deoarece avea spini; şi totuşi se 
alesese pom de preţ. I-am smuls dimprejur ciulinii, am ferit crengile copacilor din jur, 
i-am gustat dulceaţa rodului. Toţi pădureţii bătrîni din Bolboceanca îşi dădeau merele 
lor obişnuite, acre şi amare; numai acel tînăr se alesese dintre toţi şi era altcineva. 

Uimirea de atunci o am şi acum, faţă de acest pui de om de lîngă mine. Iată, 
fecioara asta nu-i o fiinţă de rînd; alcătuirea ei e menită să strălucească, sufletul ei să 
înflorească; şi mă simt înjunghiată de durere înţelegînd că tot ce are e zadarnic şi tot ce 
poate fi nu va fi niciodată. Nu cutez a striga că ieşirea ei la viaţă e nedreptate şi blăstăm; 
dar mă gîndesc că aşa este..." 

Nicoară Potcoavă a cetit cu privirea tulbure şi alte ştiri pe care i le dădea cartea 
presviterei Olimbiada. 

„Faurul Bogonos s-a depărtat de vatra lui, împreună cu Mura şi cu lunganul cel cu 
barosul. Deasemenea s-a desfăcut şi o parte din sălaşul de dincolo de luncă, unde trăiau 
cîţiva lăutari, şi s-au tras cătră Ţara-de-Jos, la podgorii, unde oamenii au poate mai 
multă tragere de inimă pentru cîntecele lăutarilor. 

Gîrbovu a venit la mine arătîndu-mi că nu mai poate trăi în nelinişte şi frică. Şi-a 
căutat tihnă la un schit, poate la Sihla, în munte, bine nu se ştie unde. 

Mi-a adus într-o vineri sară pe feciorii Gîrbovului Ghiţă Botgros, omul mazîlului 

174 



■PMtmtob 



— — » ■ ^ 



4^^t4 sq-^^^M#^w* 






175 



nostru. 

I-a sfătuit Ghiţă Botgros în faţa mea să nu se ducă, să rămîie la răzăşiile lor, să 
pornească iar moara. 

Feciorii, Nechita şi Dominte — nu, că se duc, avînd spaimă de Vartic. 

Iar Botgros i-a încredinţat că are el ştire de la un paloş din vechime cum că boierul 
de la Filipeni se teme de acel paloş, să nu-i căşuneze cumva o boală de-grumaz. 

Ba, au răspuns Nechita şi Dominte, noi mai degrabă ne-om duce unde se află măria 
sa Nicoară Potcoavă. 

Şi eu m-oi duce, a strigat pe loc Ghiţă Botgros. Cînd mi-a veni ceasul, încalic şi 
purced. 

Se poate să ai, slăvite, la Praguri, oameni de la noi; şi-ţi voi trimete prin ei veşti." 

Această din urmă parte a cărţii presviterei, hatmanul grabnic a petrecut-o pe subt 
ochii săi, grabnic a lăsat-o la o parte şi s-a întors numaidecît la povestirea cu Ilinca. A 
mai cetit-o o dată domol şi întîrziind, oprindu-se din răstimp în răstimp şi privind 
chipuri şi privelişti dintr-o poveste mîhnită din altă primăvară. 

A rămas apoi neclintit în scaun, cu cotul rezemat de masă şi cu palma 
sprijinindu-şi tîmpla. A oftat, şi-a scuturat fruntea, s-a ridicat în picioare şi a ieşit în 
cerdac, chemînd cu glas ce părea mînios pe Suliţă diacul. 

N-a răspuns nimeni, nici la întăia, nici la a doua chemare. 

Văduvele schivnice se aflau în grădina de legume. Uncheşul şi Alexandru mezinul 
ieşiseră la vînătoare în mlaştinile luncilor cu şoimul porumbar; ceilalţi oşteni coborîseră 
cu halăie la bălţile Dniprului. 

Nicoară a cotit pe după colţul casei, cătră rîpa fluviului. Nu departe se afla Ile 
Caraiman, în puterea luminii, subt un cîntec de ciocîrlie. 

Cînd s-a auzit a treia chemare, Ile a răsărit şi s-a întors cătră stăpîn. 

— Care-i porunca, măria ta? 

— Cată-1 pe Suliţă, Ile, a strigat hatmanul. Să se puie şaua pe Murguţ. Veniţi 
amîndoi cu mine; luaţi arce şi arcan; într-un pătrar de ceas încalic. 

— Numaidecît, măria ta. 

„Ce-o fi avînd? se mira Caraiman. De ce pare tulburat de mînie, pe o zi ca asta?" 
Radu diacul se afla în livadă, punînd altoi într-o mlădiţă de măr sălbatic, ca să se 
bucure oamenii ce-or trăi aicea cînd el nu va mai fi. 

— Diece. hai după un stăpîn mînios... 

I-a spus lui Radu Suliţă ce este şi au venit amîndoi la grajduri. 

Pregătindu-se de ieşire, Potcoavă îşi schimbă şiacul pe care-1 purta în casă. pe 
straie mai sprintene. Şi-a atîrnat la coapsa dreaptă un j ungher. 

Ce-i mai trebuia? Nu-i mai trebuia nimic. Şi totuşi, mai avea de luat ceva. Căuta şi 
nu găsea. A trîntit două scaune; a păşit peste halatul ce lepădase, 1-a dat cu piciorul la o 
parte, apoi s-a întors, 1-a ridicat şi a tras dintr-un buzunar cartea presviterei. A păturit-o 
şi a strecurat-o în sîn. 

— Aici sîntem, măria ta, a dat de ştire Ile Caraiman din pridvor. 

Cînd a ieşit hatmanul, diacul Radu 1-a privit cu luare-aminte, i-a văzut neliniştea şi 
a înţeles că Lăcusteanul i-a adus carte. Veştile grăite nu puteau cuprinde taine, nici 
pricinui tulburare, deci vatamanul Agapie a adus carte; de aceea a cerut intrare singur 
la Domnul său. 

Despre ce întîmplări poate grăi o carte de departe? Dacă ar grăi de întîmplări 
obişnuite, legate de necazurile vieţii curgătoare, le-am afla şi noi - — îşi zicea în sine 

175 



Ml I ■ IM ■ ■ ■ I 



W«t4BV#"*il^W« 1 i 1 i ' M 



umi lim m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ■■ ■■ m*1^m^mâAâ£ll£3iSm i* ~— — ■ — ^ * i^Ih 



176 



diacul — căci am trăit la Dăvideni o frăţie ş-o prietenie. Nici un fel de trecătoare 
întîmplări nu pot cutremura pe-un bărbat ca hatmanul, aşa ca să-i înegureze ochii, să-i 
răstească glasul, să-1 scoată din cumpăna firii pe care ne-o arată nouă. 

Diacul mai ştia şi altele, fie din ce înţelesese el, fie din ce-i spusese Mura. Mezinul 
împresurase stăruitor pe fina presviterei. însă fecioara se apărase. Dragostea ei se ducea 
cătră fratele mai mare şi se aprinsese cu atît mai aprig cu cît Nicoară părea mai 
nepăsător şi mut. Cartea presviterei îl chiamă deci; îi vorbeşte de frigurile de dragoste 
ale Ilincăi. 

însăşi mînia lui e soră cu suferinţa de iubire. Hatmanul se zbate ca să se înfrîngă 
pe sine însuşi. De data asta fratele nu i-i prieten; de data asta se află mai singur decît 
totdeauna. După cît poate diacul cîntări puterea unui asemenea bărbat, biruinţa lui va 
pricinui zguduiri şi ruină. 

Ziua avea o strălucire de cleştar şi soarele suia cătră crucea amiezii. Ciocîrliile îşi 
conteniseră viersul. Desfăşurarea măreaţă a Dniprului sclipea din miazănoapte cătră 
miazăzi, luncile înverzeau sub malul înalt. Nicoară şi-a îndemnat fugarul cătră vîntul lin 
de miazăzi. Cu tovarăşii săi după el, a scoborît o potecă, ş-a pornit pe drumeagul văii, 
prin ierbuşca nouă şi prin florile proaspete ale poienilor. 

Au mers aşa lung răstimp, la umblet, prin căldura blîndă de primăvară. în cotloane 
cu bălţi stîrneau nagîţi, care-şi luau zborul cu miaune subţiri; pe sub cerul înalt pluteau 
cocori. Intraseră într-o singurătate din care oamenii lipseau; cînd s-au oprit, au ascultat 
să le vie ca dintr-o altă lume un zvon depărtat de clopot; dar nu l-au auzit. 

Nicoară a zis cătră diac: 

— Se află aici o curmătură în rîpa malului, adîncită de şuvoaiele de primăvară în 
cursul veacurilor. E o sălbătăcie în care am mai intrat şi altădată. 

— Ce căutai, măria ta? 

— Urmăream atunci lupi; vînam uneori pe unul în îngustimea din fund a văii, unde 
nu se află nici o ieşire, îl prigoneam cu puţini oameni, pînă ce scotea limba de trudă, şi 
atunci coboram de pe cal asupra lui. 

Diacul privi cu milă pe Domnul său, văzîndu-i ochii îneguraţi şi sălbătăciţi. 

— Să intrăm, slăvite stăpîne. a răspuns Radu Suliţă, să căutăm duşmanul. Ar fi 
bine să găsim aici pe Cigala ori pe Irimia pîrcălabul. 

Hatmanul şi-a întors ochii tulburi. 

— Diece, a zîmbit el cu mîhnire, îi vom găsi şi pe aceia; vremea nu-i departe; acum 
vreau să scap de altcineva. Nu ştiu dacă mă-nţelegi. 

— înţeleg, stăpîne, a oftat diacul ridicîndu-şi privirile umezite de lacrimi. Ai primit 
carte de la Moldova. 

— Ai înţeles, diece? a întrebat şoptit, cu uimire Potcoavă. 

— Am înţeles, căci sînt credinciosul măriei tale, şi mi-aş da pentru măria ta viaţa. 
Diacul s-a simţit răsplătit de vorbele rostite, primind pînă în inimă privirea de 

prietinie a Domnului său. 

— Vino şi tu după noi, Ile, a poruncit hatmanul. 

— Mergem să răzbim pe tărîmul celalalt! s-a bucurat Ile Caraiman. 

Au cotit la dreapta printr-o poartă de stîncă ş-au ajuns între două ziduri oable 
pardosite cu tufărişuri mărunte. Era vădit că nici om, nici sălbătăciune nu se putea 
căţăra pe acolo. Putea răzbi, poate, numai paserea măiastră din vreme în vreme; şi acea 
pasere măiastră de data asta avea înfăţişare şi viers de cuc în strălucirea acelei amiezi 
de primăvară. 

176 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«V'f«i^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 







177 



Cucul şi-a spus numele, i-a privit înfricoşat cu ochi de rubine şi şi-a luat zborul 
spre lumea oamenilor. 

Cărarea îngustă a văii era săpată şi spălată de şuvoaie. 

Au mers aşa, au tot mers, pînă ce a sărit lupul, stăpînul acelei domnii, lup sur, 
bătrîn, slab şi năpîrlit, îşi căuta hrana de şopîrle şi guzgani prin cotloanele înguste ale 
văii care-i purta numele. Aici se afla totdeauna un singur domn care punea oprelişte 
lupilor străini. 

Fiara s-a învîrtejit spre coada văii. Călăreţii au pus pinteni şi s-au ţinut aproape de 
dînsa. Caii pufneau spre ea sforăituri; fereau capetele în laturi de putoarea ei; dar frîiele 
îi îndrumau şi glasurile călăreţilor îi îndemnau. Au dus-o aşa fără odihnă, pînă ce au 
simţit-o slăbind. Atunci Nicoară a aruncat o privire ascuţită cătră diac, a îndemnat mai 
cu putere pe Murguţ; şi nu tîrzie vreme lupul a prins a şovăi pe arcurile picioarelor. Apoi 
s-a oprit, lipindu-se de o piatră sură ca şi el. 

Nicoară a tras cuţitul cel lung şi a coborît din şa. Se afla la cinci paşi de fiară, 
aţintind-o neclintit. Diacul şi Ile ţineau pregătite suliţile scurte de vînătoare. 

Cînd hatmanul a mai făcut un pas, fiara şi-a subpus deodată capul; apoi, într-un 
cutremur al trupului ei trudit de moarte, a clănţănit din fălci ridicînd botul spre văzduh 
şi slobozind un urlet prelung. în ochii şi-n glasul ei tremura spaima cea din urmă. 

Era în acest bocet al desnădejdii ceva omenesc: nu, mai curînd oamenii au în 
minuta pieirii acea tînguire năprasnică a lupului cătră Ziditorul a toată făptura. 

Hatmanul s-a înfricoşat ca de o vedenie neaşteptată a milei. Era gata să repeadă în 
fiară cuţitul. A pregetat; a vîrît arma în teacă, s-a răsucit, a săltat în şa, a întors în loc şi 
a apucat înapoi cărarea rovinei. 

Cînd au ieşit la luncile fluviului, hatmanul avea faţa pălită de mîhnire, însă 
îmblînzită. Oboseala şi zguduirea îl alinaseră. 

I se părea diacului că lupul cel singuratic primise în fiinţa lui o parte din povara lui 
Nicoară. 

Au umblat în pas domul spre Zid Negru pînă în asfinţitul soarelui 



177 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






178 




CapitoCuC29 



Ostroveni 



^^-"4ara era în toi de-a lungul Dniprului. Cînd soarele a ajuns la cea mai mare 

^t/ înălţime a sa, deasupra amiezii, şi au înflorit sînzienele, hatmanul a 
l^r descălecat cu uncheşul Petrea şi diacul la Ostrovul Moldovenilor, ca să 
cunoască ce fac oştenii ce i se adunau acolo. 

Moş Elisei, cu doi maiştri mari de călărie, învăţa pe cei veniţi de la Moldova acel 
meşteşug al oştilor călăreţe pe care zaporojenii de la Praguri îl aveau ca pe o taină a 
puterii lor. 

Cîndva, schiţii se dovediseră călăreţi fără păreche în afundul nemărginirii stepelor; 
faima lor zăcea în curganele pustiei. După schiţi, ieşiseră la lume călărimile mongole. în 
trei sute de ani tătarii din preajma Mării Caspice şi a Mării Negre, urmaşi ai lui 
Subotai-Behadîr şi Batie-Han, se domoliseră şi se mutaseră în tihna caselor zidite şi 
grădinilor încîntate; nu- şi mai trăiau viaţa îngemănaţi de caii lor, fii ai furtunii. 

Ieşiseră în lume, din pojarul suferinţilor, oamenii volnici de la Praguri care ţineau 
fruntea între războinicii acelui veac. între aceştia îşi petrecuse tinereţa Nicoară. Cu 
dînşii, fiind hatman, cutezase a străbate marea pînă în Anadol. încununat de faimă îşi 
petrecuse anii ajutînd la întărirea acelei slobozii de la Dnipru. în acea lume găsise liman 
mîhnirii sale şi nădejde să răscumpere pieirea lui Ion-Vodă, eliberîndu-se el însuşi de 
povara unui jurămînt înfricoşat. 

Cînd intrase pe cărări cotite şi pe lînga colibele străjilor, îi picuraseră în auz, din 
sălciile bătrîne ale luncilor Dniprului, chemări sfioase de privighetori. Iar în noaptea cea 
dintăi, în lumina lunii, împrejurimea a prins a suna de clocotul viersurilor atîtor 
cîntăreţe, încît se părea că tabăra era împresurată de vrajă. Ardeau focuri la bordeiele 
fiecărei sotnii, şi oştenii pribegi ascultau în tăcere cîntarea nopţii de iunie, ducîndu-se 
cu sufletele şi gîndurile, prin painjeniş de lună. în priveliştile de acasă — colibe pustii, 
ţintirimuri proaspete. 

— Cum ţi-a plăcut, slăvite hatmane, lucrarea noastră de azi a întrebat Pokotilo. 
Stăteau pe buturugi, la focul de dinaintea colibei lui moş Elisei. 

— Mă aflu bucuros pentru ucenicii noştri, a răspuns Nicoară, punîndu-şi cu 
prietinie palma mînii drepte pe umărul bătrînului. 

Uncheşul Petrea a clătinat din cap. 

178 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#4Wfv^ m ■ •s— ^^^^ »■.•. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



179 



— Bună treabă s-a făcut. însă ar trebui grăbită. 

— De ce, feciorule? a întrebat moş Elisei. Pe cît am înţeles, hatmanul are o 
socoteală mai bună decît îţi închipui domnia ta. Noi toţi ştim puţin; domnia sa ştie tot. 

Uncheşul a ridicat lîngă tîmplă degetul: 

— Războaiele se fac vara, Pokotilo. Aşa-i rînduiala lor, pentru înlesnirea hranei 
oamenilor şi cailor. Nu ştiu ce zice măria sa. 

— Măria sa tace, a rîs moş Elisei. 

— Ba nu, Pokotilo. Socot că se pot face războaie şi iama. Fiece boală cu leacul ei; 
fiece război cu folosul ce trebuie să aducă. Nouă ne e îndămînă să pălim cu repeziciune, 
cînd neprietinii noştri nici nu s-aşteaptă. 

— Dacă nu se nimereşte la vremea cea mai potrivită, vara, atunci cum? 

— Nu ştiu, moş Petrea, a zîmbit hatmanul. Aştept întăi veste de la ploile toamnei şi 
de la cel dintăi crivăţ. 

— Atuncea să-1 punem pe diac să caute în gromovnic?... 

— Nu te supăra, moş Petrea, hotărîrea e la mine, nu la gromovnic. 
Bătrînii s-au uitat pe furiş imul la altul şi le-a plăcut răspunsul hatmanului. 

— Să nu se îngraşe de lene nici oamenii, nici caii. 

— Nu-i lăs eu, s-a învoit Pokotilo. 

— Potrivit ar fi să putem călări pe cel dintăi vifor... a grăit încet Nicoară, ca şi cum 
ar fi început o poveste. 

Numai diacul a auzit oftatul hatmanului şi la focul de sfat s-a aşezat tăcere. 

— Străjile merg la două zile de drum înainte... a urmat hatmanul, deschizînd ochii 
neclintiţi spre vedenia viitorului; şi în sară blîndă de vară i se părea că e singur, numai 
cu cugetul său. 

...Străji tari, care trebuie să apuce cu mare grabă vămile de ieşire ale Moldovei, 
poprind iepuroii... 

Noi ceilalţi, sotniile lui Costandie-Şah şi ale noastre, cată să facem drumul de zece 
zile numai în cinci... 

Hrană de la pămînteni nu ne trebuie. Avem hrana noastră, la căruţe. Opt căruţe de 
fiecare sotnie. 

Slănină şi pastrama, pesmete şi gurut. Am văzut şi învăţat gurutul de la mongoli; 
făină de hrişcă şi grîu plămădite cu brînză, lapte şi ouă; aluatul subţiat cu sucitorul şi 
tăiat în tocmagi mărunţi, uscat la cuptorul nostru şi al verii şi încărcat în saci. Dintr-o 
măsură de gurut muiat şi amestecat cu apă clocotită se face zama cea mai prielnică. Cu 
acestea cîte spun, biruim vremea şi depărtarea: nu întîrziem în certuri; nu stîrnim şi nu 
prefacem liniştea în furtună. Crainicii noştri strigă în sate: Oameni buni! Domnul nostru 
Nicoară pe sărmani îi ocroteşte, pe cei trufaşi îi loveşte... 

Bătrînii şi diacul ascultau cu răsuflarea oprită şi cu inimile bătînd acele cuvinte 
încete şi blînde. în ochii lui Potcoavă se aprindeau cînd şi cînd stele de la focurile 
taberei. 

— ...Aşa cuprindem Iaşii, a urmat Nicoară, şi punem din ziua întăi străji care să 
umble pretutindeni, oprind orice neorînduială. Acolo intră judecători juraţi, nu 
prădalnici; sotniile găzduiesc la mănăstiri; ascultă cu sfială şi împlinesc cu tărie 
poruncile domnului lor. Uncheşul Petrea e mare armaş; judecători sînt dregătorii noi şi 
căpiteniile peste cinci sute. Şi sotnii numite au cuprins scaunele ţinuturilor. Şi de la 
graniţă şi din ţinuturi sînt duşi la judecată boierii care au vîndut pe măria sa Vodă Ion 
Pentru asta ostenim noi, facem drumul în pripă, nu asuprim pe nimeni, ţinem linişte şi 

179 






180 



dreptate — ca să prindem şi să judecăm pe boierii care au vîndut pe Domnul lor. 
Hatmanul s-a oprit, cu ochi aţintiţi. Şi-a clătit domol fruntea. 

— Nu... încă nu-i destul şi nu-i tot. 

...Dacă nu se deprind din vreme sotniile noastre să umble pînă la Moldova în 
răstimpul hotărît, vom duce acolo oşteni trudiţi, şi nu putem săvîrşi treaba pentru care 
ne ducem. 

— Vom face drumul în cinci zile, măria ta hatmane, a dat încredinţare Elisei 
Pokotilo, şi oamenii noştri vor fi în stare să se bată în ziua a şasea. Dar mai trebuiesc şi 
altele, dacă ne ducem pe vifor de iarnă. 

— Moş Elisei, a răspuns Potcoavă, oştenii noştri vor fi bine hrăniţi, bine îmbrăcaţi 
şi încălţaţi. Am trimes răspuns lui Iacob Lubiş că avem nevoie de pîslari, cojoace şi 
cuşme. Străjile care umblă înainte vor pregăti popasurile, vor cumpăra vite pentru spor 
de hrană şi ovăs pentru cai. Şi nu vom pleca pe vifor de iarnă, moş Elisei. Nu clătina din 
cap, uncheşule Petrea, căci ştii şi domnia ta că sînt răgazuri în vremea toamnei şi-n cap 
de iarnă, cînd vînturile din miezul nopţii stau legate şi vine pe adierea de la miazăzi o 
vară tîrzie ce se chiamă a Sfinţilor Arhangheli; atunci putem călători cu blîndeţă şi voie 
bună. 

— Are dreptate hatmanul... a încuviinţat moş Elisei. Uncheşul a cîrtit: 

— Dar dacă se pune o vreme tare din luna lui brumar? 

— Uncheşule, a zîmbit Nicoară, vremea ne va fi prielnică şi vom umbla bine. Dacă 
nu va fi prielnică o vom birui. 

Bătrînul Petrea Gînj s-a uitat la Pokotilo şi i s-a luminat faţa. 

— O vom birui, măria ta. 

De la Ostrovul Moldovenilor, Nicoară Potcoavă a făcut drum cu însoţitorii săi de 
aproape pînă la Lunca Mare, unde a ţinut sfat de război cu Şah. 

Cînd s-a întors, a găsit la moldoveni pe Iacob Lubiş cu care a stat de vorbă pentru 
nevoile ostaşilor săi. 

Lubiş filosof 1-a înştiinţat pe hatman că Tadeus Kopiţki îi trimete necontenit ba 
veşti, ba oameni. 

— însă Gavril Ciohoranu, omul lui Ţopa, tace şi nu dă nici un semn de la Iampol, 
lîngă Nistru. Un singur om, un oarecare Teofil Tartarău, s-a rătăcit la Braţlau venind de 
cătră Iampol. Şi acel om, urma a povesti Lubiş, îl văzuse pe Gavril Ciohoranu care îl 
îndemnase să stea un răstimp la Ostrov, şi apoi să se întoarcă la Iampol şi să-i arate 
domniei sale ce-ar fi văzut şi oblicit acolo. 

— Pe acel Ciohoranu l-ai văzut? 

— Nu. 

— Nici n-ai primit ştire să-i trimeţi bani? 

— Nici. Celor pe care vrea să-i piardă, Dumnezeu le ia mai întăi mintea. Cu cine se 
întîlneşte acolo şi cu ce trăieşte? m-am întrebat eu. Şi am ispitit întăi pe Tartarău. După 
aceea am trimes răspuns Lui Tadeus Kopiţki. Se pare că ajung pînă la Iampol oameni de 
la Iaşi; poate aduc răvaşe Eu credeam că poate se va fi înfăţişat măriei tale? 

— Nu s-a înfăţişat. Iţi mărturisesc, Lubiş, că băgarea mea de samă se îndrepta mai 
mult cătră Kopiţki decît cătră Ţopa. Kopiţki se trage din şleahtici; Topa din răzăşi de la 
ţinutul Romanului. E mai uşor a ne închipui pe pan Tadeus întinzînd punte cătră boierii 
Ieşi, decît pe Ţopa uneltind împotriva fratelui lui Ion-Vodă. Şi, cu toate acestea, Kopiţki 
se poartă cu dreptate şi nefăţărnicie. Aş fi mîhnit să aflu că omul pus de Ţopa la Iampol 
a lunecat spre duşmani. 

180 






181 



— Tot aşa de mîhnit aş fi şi eu şi mi-ar părea rău să rămîie cetatea Iampolului 
văduvită de acel boier Gavril Ciohoranu. Ce demon îl va fi ispitit să se apuce de 
meşteşuguri diplomaticeşti? Dacă ar cunoaşte bine pe Lubiş şi pe moş Elisei, nu s-ar 
încumeta să ducă apă la fîntînă şi să înveţe peştele a înota. 

— Lubiş, a hotărît Nicoară, vezi ce este. Noi n-avem nevoie de vicleni, orbi şi tîmpi. 
Vorbeşte şi cu Elisei Pokotilo. 

După plecarea lui Iacob Lubiş filosof, Nicoară a rămas la Ostrov întreaga lună iunie, 
urmărind cu hărnicie şi înfrigurare învăţătura la călărie a oştenilor săi moldoveni. 
Uneori le era el însuşi dascăl, punînd şi pe mezinul său Lixandru să săvîrşească mişcări 
şi isprăvi uimitoare pe caii cei mai aprigi. 

Apoi, la începutul lunii iulie, s-a înfăţişat la tabăra moldovenilor monahul 
Agatanghel de la Pobrata şi prietinul său din voinicie, Strămurare. La o zi după ei au 
descălecat înaintea hatmanului feciorii Gîrbovului, Nechita şi Dominte. 

Bucuratu-s-au oştenii lui Potcoavă de vederea acestor prietini din cealaltă vară şi 
numaidecît i-au aşezat în bordeie şi le-au dat vatră de foc şi merinde cu îndestulare. 

— Măria ta, s-a închinat lui Nicoară monahul Agatanghel, binevoieşte a mă primi în 
oastea dreptăţii, pe care lumea de la noi o aşteaptă. Şi mă rog să nu-1 lepezi de la 
vederea măriei tale pe acest rătăcit în pustia vieţii, cu numele Strămurare, care a făcut 
bine sărmanilor, călcînd orînduielile domneşti. Faptele lui au fost bune, căci au alinat 
dureri. 

— Frate Agatanghele, a răspuns hatmanul, chiar dacă ar fi greşit, Strămurare 
avea-va prilej să se răscumpere, pe sărmani miluindu-i, pe trufaşi lovindu-i. 

Strămurare a îngenunchiat, cu pletele în ochi. 

— Mărite stăpîne, pînă acuma n-am făcut altceva, a strigat el cu tărie. De aceea am 
venit în slobozie după măria ta. 

Hatmanul a încuviinţat cu fruntea şi şi-a întors privirile cătră întinderile cele mari 
de apă ale Dniprului. Acolo, la o cotitură, se izbeau talazuri mari în stînci. Tumultul lor 
nu se mai alina din veci şi zvonul acelei depărtări ajungea pînă la urechea şi inima lui 
Nicoară. 

Nechita şi Dominte, feciorii Gîrbovului, s-au înfăţişat cînd măria sa Nicoară se afla 
singur, dinaintea cortului Au cerut învoire şi Ile Caraiman le-a făcut semn să se apropie. 

S-au închinat şi au rămas în faţa măriei sale, mari şi greoi, întru sfială şi muţenie, 
învîrtindu-şi în degete căciulile de oaie. 

— Cum vi-i habarul, feciorilor? a întrebat hatmanul. Dominte a pălit cu cotul pe 
fratele său mai vîrstnic. 

Acesta şovăia. 

— Răspunde, bădica, 1-a îndemnat şoptit mezinul. Nechita a mestecat greu nişte 
cîlţi. 

— Apoi, măria ta, se chiamă c-am venit şi noi... 

— Cum îs treburile pe la Dăvideni? 

— N-aş putea spune, măria ta, că-s bune. 
Nechita s-a oprit; Dominte 1-a îndemnat iar cu cotul: 

— Spune, bădica, patarania noastră cu boierul. Dacă n-o spui dumneata, o spun 
eu, rugînd pe măria sa ca să mă ierte de îndrăzneală. Slăvite stăpîne, noi ne-am fost dus 
în voinicie săvîrşind destule răutăţi, asupra slujitorilor stărostiei şi asupra boierimii. 
Cum îi întîlneam undeva pe slujitori şi boieri, cum îi suduiam, şi-i păleam. Să fim iertaţi, 
căci asemenea fapte le-am săvîrşit din amărăciune şi desnădejde. Tătuca nostru s-a 

181 



r— ..— - — ~ U^m ■ — ^ III ■MIMtf^^M^^W — ■ 



182 



pustiit la o sfîntă mănăstire, moara a luat-o puhoiul de primăvară; aşa că noi ne-am dus 
la lupi şi mistreţi, subt ocrotirea codrului, temîndu-ne de oameni. Şi fiindu-ne nouă jale 
mare după locurile prunciei veneam cîteodată într-ascuns, noaptea la ţintirimul 
Filipenilor, ca să aprindem făclie la mormîntul maicii noastre. Dacă nu puteam ajunge la 
ţintirim, apoi puneam făcliile la poarta cuvioasei presvitere Olimbiada. în covrul unde 
aşezam noi făcliile în sară asta bunăoară, găseam în noaptea a doua merinde, pomană 
de sufletul răposatului preot Dionis. Da-ntr-un rînd, iaca ne întîlnim cu Vartic, boierul 
de la Filipeni. Noi nu l-am căutat, ştiindu-1 păzit de strajă tare; dar a dat el peste noi. 
Domnia lui se ducea la Roman; noi am trecut Moldova spre satul nostru. Noi ieşeam din 
vad: domnia lui venea la vad. 

— Iaca hoţomanii Gîrbovului! strigă dumnealui la slujitorii ce avea cu sine; daţi în 
ei cu săbiile şi-i oborîţi. 

Noi, ca cei fricoşi, o luăm la fugă, unul încolo, altul încolo — dar nu departe unul 
de altul. Cei patru slujitori ai domniei sale se înşiră după noi. Cum îi vedem noi cu 
coada ochiului răsfiraţi, odată ne întoarcem asupra lor şi-i pălim pe rînd cu mare grabă, 
de frica ce aveam de ei; şi după ce-i pălim cu ghioagele, îndrăznim să ne ducem şi la 
Vartic, şi- 1 pălim şi pe dînsul. întăi 1-a pălit Nechita, fiind frate mai mare; după aceea 
l-am pălit şi eu, dar nu mai aveam ce păli, căci Vartic slăbise de tot. A zis bădica 
Nechita: 

— De-acu hai, măi Dominte. 

Fiindu-mi frate mai mare, l-am ascultat; şi ne-am dus. 

Feciorii Gîrbovului au rămas cu frunţile plecate în locul unde se aflau, aşteptînd 
mustrarea hatmanului. Dar hatmanul tăcea şi nu-i mustra. îi privea într-o mare 
depărtare, în zarea sinilie a asfinţitului, în priveliştea neuitată a Moldovei. Se afla în 
fundul fiinţii sale o întrebare despre anume fiinţi care trăiau în acele depărtări, însă 
măria sa a stăpînit în tainiţa ei acea întrebare cătră feciorii Gîrbovului. 

Nechita a cutezat să adaoge şi el cîteva cuvinte la istorisirea fratelui său mezin: 

— Apoi după asta nod ne-am sfătuit să venim după milă şi ocrotire la măria ta. Şi 
te-om sluji pe măria ta cu credinţă. 

— Aţi făcut bine, le-a răspuns Nicoară. Şi ei s-au bucurat închinîndu-se. 
După aceea s-au dus, şi mai încolo şi-au pus căciulile în cap. 

La Sîntilie, hatmanul Nicoară aflîndu-se tot la Ostrovul Moldovenilor — a descălecat 
căpitanul Cozmuţă Negrea, dinaintea cortului. Sta lîngă Potcoavă, la o măsuţă joasă, 
diacul Radu cu hîrţoagele lui. 

— Ile, a poruncit hatmanul cătră omul său de credinţă, du calul căpitanului 
Cozmuţă şi vezi să i se dea bună îngrijire; şi vesteşte pe domnia sa Lixandru, pe 
uncheşul Petrea şi pe moş Elisei să vie la mine. Şi nu uita că oamenii călători au nevoie 
de mîncare şi băutură. 

— M-am dus, a răspuns cu voie bună Ile, trecînd pe sub braţul prietinesc al 
negreanului, care-i lepăda frîul. 

Căpitanul s-a închinat cătră Domnul său, punîndu-şi fruntea pe inelul cu stemă. 

— Slăvite stăpîne, a grăit el, am îndeplinit după putinţă lucrarea ce ai binevoit a-mi 
încredinţa. 

Potcoavă 1-a sărutat pe frunte. 

— Stai lîngă mine, Cozmuţă, şi spune-mi. 

— Măria ta, a răspuns căpitanul negrean; am umblat eu singur în ţară ca un 
neguţător care vrea să cumpere unele şi altele; au mai umblat pe unde n-am fost eu şi 

182 






183 



alţi cîţiva răzăşi de la noi, bărbaţi de credinţă. M-am oprit şi la scaunul Iaşilor, ispitind 
între diecii de la logofeţia cea mare; şi toate cîte le-am aflat, le-am însemnat pe rînd şi 
le -am ţinut tăinuite, iar acuma le supun măriei tale. 

— Toate bune, căpitane Cozmuţă; ca să se plinească judeţul cel drept. 

— Le am aici în taşca mea de vînătoare, măria ta. 

— într-adevăr, Cozmuţă, aceste izvoade însamnă vînatul pe care îl urmărim. Nu e 
nevoie să le cunoască şi alţii acuma. Le vor cunoaşte la vreme. Dă diacului nostru Radu 
taşca. O vom cerceta împreună, singuri. 

Hatmanul avea o aţîţare de bucurie, ca şi cum ar fi sorbit o băutură tare. 

— Vine vremea, vine vremea, căpitane Negrea, a şoptit el. Ai însemnare şi pentru 
prea cinstitul şi prea credinciosul pîrcalab Irimia? 

— Am şi pentru căpitenia viclenilor, slăvite stăpîne. 

— Bine, Cozmuţă; bine, prietine! Ziua de astăzi pot s-o însemn c-o piatră albă, cum 
spuneau oamenii de demult, s-o însemn cu lumină după atîtea zile negre ce-am avut. 
Of! Cozmuţă şi diece, astfel socot să pot ajunge la ceasul acela al păcii sufletului meu, 
după care tînjesc. Să ştiţi că amîndoi veţi fi între judeţii care vor cerceta şi vor osîndi. Iar 
bătrînul nostru Petrea fi-va armaş mare — ţinînd asupra vinovaţilor paloşul judecăţii. 



183 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






184 




CapitoCuC30 



Cătră sfîrşitul lui august, hatmanul a slobozit poruncă de plecare la tabăra cea 
mare a zaporojenilor, pentru a cincea prăznuire a muceniciei lui Vodă Ion. 
Drumul pe care aveau a-1 face moldovenii era în acelaşi timp o cercare a 
învăţăturii lor din acea vară. La meşterii de călărie se adăogise şi căpitanul Cozmuţă, 
chiar de a doua zi după intrarea sa la Ostrov, şi se dovedise că se aflau în acele locuri 
puţini călăreţi atît de iscusiţi ca domnia sa, şi puţini nălbari aşa de pricepuţi, şi 
deasemenea puţini care să biruiască pe cei mai aprinşi harmasari şi să-i deprindă a 
merge în buiestru. 

Se ţinuse şi la Lunca Mare sfat pentru meşteşugurile de război; Nicoară Potcoavă 
ceruse hatmanului Costandie şi asaulilor zaporojeni să bage de samă mai ales la iuţeala 
călărimii. Dacă te afli cu oştenii la vreme la locul hotărît şi oamenii nu-s istoviţi de 
trudă, bătălia ţi-i pe jumătate cîştigată. 

Nu năvala nebunilor aduce biruinţa, arătase măria sa, cît înţelepciunea. 

Cu primejdie de pieire dobîndise însuşi măria sa această învăţătură în trecuta vară. 
Cunoască-se că cea mai grea învăţătură e cumpăna cuminţeniei. 

Dacă se învaţă la buiestru caii, după datina războinicilor care au clădit curganele 
stepei, avem în mînă o întreită putere: „Cal în bună stare, călăreţ neostenit, devreme la 
locul poruncit". 

Ieşirea de la Ostrov a moldovenilor s-a făcut cu asemenea rînduială şi umbletul lor 
le-a îngăduit să străbată calea de cinci popasuri numai în patru popasuri. 

Ca să nu fie asupra calului povară prea grea, o parte din tărhatul călăreţului merge 
la cele opt căruţe ale sotniei. Tot la aceste căruţe largi şi uşoare, cu covergă, se află şi 
caii slobozi de schimb. Pe lîngă merinde, căruţele poartă şi armele nouă de foc, pe care le 
pot întrebuinţa oştenii surugii după nevoie, sprijinind din laturi harţurile. 

Rînduială bună a statornicit Nicoară Potcoavă şi cu umbletul înainte a „ochilor 
privighetori", cum le spunea măria sa călăreţilor cercetaşi. De privighetori are nevoie şi 
coada oştimii. 

— Şi mai are nevoie oastea mea, cu care intrăm în Moldova, a încheiat măria sa, de 
cea mai strînsă rînduială. Noi nu ne ducem în pradă; ne ducem ca să plinim dreptăţile şi 
să bucurăm noroadele. 

După ce au închinat pentru izbîndă o cupă şi chiar mai multe, oştenii lui Nicoară 
Potcoavă au rămas întru-cîtva nedumeriţi, căci nu se hotărî se ceasul plecării şi vara era 

184 



m#w IfviHM^H^j «i^^>^«<«b4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



185 



pe sfîrşite. 

Stogurile de fîn pentru iernatic erau clădite, ovăsul şi orzul adăpostite în gropi arse, 
căruţele tocmite, caii potcoviţi la picioarele de dinainte; meşterii fauri încă băteau 
neînduplecat cu ciocanele şi lemnarii ciopleau cu testele şi cuţitoaiele, şi rotarii încheiau 
la cobîle roatele de schimb; Lunca Mare gătea război, dar nu se cunoştea dacă fi-va acest 
război la Sîntămăria asta, ori la cealaltă. 

— Să nu fie oamenii cu nerăbdare, a dat lămurire moş Elisei, mare postelnic al 
măriei sale! hatmanul mai are de făcut un drum pînă la hotarul nohailor, după 
făgăduinţa ce-a dat lui Demir Ghirai-Han în trecuta toamnă, să se întîlnească şi ist an 
amîndoi la vînătoarea cailor sălbatici. Şi după asta se va cunoaşte dacă mai avem de 
săvîrşit şi altele, pînă ce şi-a scoate iarna fugarii albi din saraiurile de ghiaţă. 

— Apoi, ziceau unii dintre zaporojenii vîrstnici, pare-se că măria sa îşi tocmeşte 
treburile cu Demir Ghirai, şi, dacă înţelegerea fi-va bună, drumul ne e deschis. 

— Feciorilor, i-a ameninţat cu degetul moş Elisei; are să vi se bolnăvească de atîta 
cuget căpăţînile. Lăsaţi-1 mai bine pe hatman să cugete pentru toţi; măria sa ştie ce are 
de făcut. Să cunoaşteţi numai atîta că în puţine zile purcedem la hotarul din pustie şi 
măria sa ia cu sine nu mai mult decît două sute de săbii bune. 

Zaporojenii cei vechi au clătit din cap, cufundîndu-se întru mare nedumerire. 

După ce-au trecut cele dintăi ploi de toamnă şi brumărelul a suflat argint peste 
păşuni, a ieşit poruncă pentru încălărarea celor două sotnii cu zece căruţe. La straja 
aceasta a măriei sale hatmanului, s-au adaos oştenii săi mai vechi de credinţă cu care 
pătimise la Iaşi, precum şi Cozmuţă Negrea, vatamanul Agapie şi asaul de vînătoare 
Elisei Pokotilo. 

Au purces sară, pe lună plină, şi-au mers pînă după miezul nopţii, cînd au făcut 
popas lîngă o movilă veche, deasupra luncii Dniprului, unde slujitorii de la căruţa lui Ile 
Caraiman au clădit măriei sale cort. 

S-au aprins focuri roată între căruţe şi oştenii s-au aşezat la odihnă. Nicoară 
n-avea somn şi părea neliniştit. A vegheat un timp în capul oaselor la focul său de la 
intrarea cortului, pînă ce constelaţia cloştei cu pui s-a înclinat deasupra asfinţitului. 
Atuncea a dat glas ornicul lui Caraiman şi a venit la măria sa prin lucirea lunii moş 
Elisei. 

Ile Caraiman a sporit focul. Hatmanul a luat între umeri burca şi s-a dus încet prin 
tăcerea taberii, cu asaulul cel bătrîn după sine. 

Luceau cătră răsărit cotiturile fluviului şi cătră asfinţit bruma imaşurilor. La 
miazănoapte carul mare îşi întorsese oiştea. Pe sub stele, în liniştea văzduhului, se 
auzea zborul aprig al stolurilor de raţe. 

— Sînt îngrijat, moş Elisei. 

— De ce, măria ta? Iusuf Mîrza, omul de credinţă al lui Demir-Han, mi-a spus că 
omul nostru Cigala e pe cale şi nu poate fi nici-o îndoială că va sosi la vînătoare de la 
Gloduri. M-a dus tătarul său la întîlnirea cu el şi Iusuf Mîrza a arătat că hanul te 
aşteaptă numaidecît ca să te încredinţezi de prietinia lui. 

— Dar dacă totuşi Cigala nu vine? Elisei a tăcut. 

— Dacă totuşi nu vine, moş Elisei, însamnă că hotărîrile mele şchioapătă iarăşi şi 
că Piaza-Rea n-a contenit a mă prigoni. întreb stelele veşnice de ce-i aşezată lumea 
oamenilor dacă dreptatea nu poate izbîndi? Aşa de mici sîntem oare, lepădaţi ca frunzele 
şi ca pulberile? 

— Slăvite hatmane, linişteşte-te. Vei fi fiind trudit; vei fi avînd şi altele asupra 

185 



w* ^m- ^iiv^www n nn tm > ^m - ~i i«v^w^ ^^»**^wvfl Hnrtm^ — - ■w^*m^ ^ m ■ i PHr^pmw-^^M-4 aş-^i^wpvf* f-nNMBm ^— *<1^^ 



^um 



— ■ ~ m.-*.n 






186 



sufletului măriei tale. 

Nicoară s-a oprit deodată, parcă-1 loviseră în piept vorbele bătrînului. Pokotilo a 
urmat: 

— Peste puţine zile Cigala va sta la judeţul măriei tale. Ş-apoi te vei duce unde 
te-aşteaptă noroadele pentru alte judecăţi. Mai am un prietin care nu doarme şi se 
frămîntă. cu nădejdi şi îndoieli ca şi măria ta. Parcă aţi fi de un lut şi de un sînge. 

— Sîntem, moş Elisei, din aceeaşi dragoste pentru mucenicul nostru. Dacă este 
Dumnezeu, mă rog să nu fiu înlăturat de la izbînda mea. Iar dacă nu este Dumnezeu, le 
cer prietinilor mei să mă sprijine, ca să dobîndim pentru oamenii ce-or rămînea după noi 
o nădejde, care să le fie temei de viaţă. Altfel, viaţa n-are înţeles şi mai bine ar fi fost să 
nu fim. 

— Măria ta, leapădă slăbăciunile trecătoare. Crede în prietini. 

— Ai dreptate, moş Elisei, m-am liniştit, căci nu sînt singur. 

La Al-Şaptelea-Curgan, cum se chema locul popasului, Nicoară a stat pînă la 
amiaza acelei zile de 20 septemvrie, dormind, după sfatul cu Pokotilo, somn liniştit. 

Au pornit tot cătră amiază şi au umblat cu spor şi noaptea următoare. Iar în ziua 
de 22, marţi, au apucat la asfinţit înspre hotarul Bugeacului. Cînd au ajuns în marginea 
pustiei fără stăpîn, Nicoară a poruncit popas o zi întreagă şi ospăţ oştenilor. Dar măria 
sa a ajunat deplin şi a stat singur ca să i se liniştească sărmana inimă. 

Joi dimineaţa la prînzişor, „ochii privighetori" i-au adus ştire slăvitului hatman, că 
tabăra de vînătoare a lui Demir Ghirai-Han nu-i decît la trei ceasuri depărtare. 

Părerea asaulului Elisei Pokotilo a fost că numaidecît măria sa Nicoară trebuie să 
ajungă în aceeaşi zi la cortul lui Demir Ghirai, cu oştenii săi mai de-aproape. El însuşi îi 
va sta la stînga, tălmaci. 

Cele două sotnii se mişcă în acelaşi timp, în afară de vederea taberei hanului, ca să 
apuce drumurile de scăpare ale lui Cigala. 

Tabăra de vînătoare era astfel împresurată, cînd Nicoară Potcoavă a ajuns la 
Cazac-Bunar lîngă cortul de matasă, dinaintea căruia ardea un foc nou pe-o vatră veche. 
Demir şi credincioşii săi, şi un oaspete străin cu puţini slujitori isprăviseră prînzarea şi 
beau cafea. 

Cigala trăgea fum de tutun din pipă, răsturnat pe o coastă, pe covoare, în 
mîngîierea soarelui blînd al toamnei, subt un văzduh albastru în care pluteau domol 
funigei. 

Era un bărbat frumos, încă tînăr, cu faţa uşor smolită şi nas grecesc. Zîmbea lenei 
şi fumului albăstrui în care îi luceau vedenii fericite ale viitorului. 

Demir Ghirai-Han i-a atras luarea-aminte asupra oaspetelui nou care tocmai se 
oprise şi descăleca. 

— Iată un bun prietin al meu, hatmanul Nicoară. Cigala a întors fruntea c-un 
zîmbet blînd şi s-a ridicat pe jumătate din pufuri. 

— Eu îl cunosc pe baş-ceauş-baş Cigala, a zis limpede şi răspicat Nicoară. 
Elisei Pokotilo a tălmăcit. 

— De unde? s-a mirat bărbatul cel frumos şi zîmbitor. 

— Sînt de atunci trei ani, a răspuns cu privirea nouroasă hatmanul; cînd a fost 
înjunghiat fratele meu, măria sa Vodă Ion, în cortul lui Mehmet-beglerbei. 

Cînd asaulul Elisei a tălmăcit aceste cuvinte ale hatmanului, Cigala a răsărit în 
picioare. S-a făcut alb ca varul. S-a pipăit căutîndu-şi sabia. însă vînătorii de cai 
sălbatici nu poartă sabie. 

186 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ *s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



187 



— Ce-nseamnă asta, Demir Ghirai? şi-a ascuţit el glasul de mînie. Cine-i acest om? 
Nu sînt eu oare oaspetele tău? 

— Ba eşti oaspetele meu, ca şi hatmanul, a răspuns hanul. 

— Sîntem amîndoi, Cigala, oaspeţii lui Demir Ghirai, a urmat a da răspuns Nicoară 
Potcoavă. însă locul pe care ne aflăm noi şi Demir Ghirai nu-i al nimănui. Aici la 
Cazac-Bunar, în pustie, nu se află alt stăpîn decît dreptatea. Am venit să te aflu şi să te 
judec. 

Baş-ceauş-baş Cigala a cercetat pripit în juru-i. 

Slujitorii hanului îşi potriviseră înfăţişarea după aceea a stăpînului lor. Cei cîţiva 
slujitori pe care-i adusese Cigala cu sine de la Isaccea, unde era domn şi stăpîn în 
numele lui Amurat- Sultan, se ţineau nepăsători, aşteptînd să se întîmple ce era scris în 
terfelogul lui Mohamed prorocul, într-al şaptelea cer. Pe lîngă asta, Cigala nu era decît 
un hain, care-şi lepădase legea şi se turcise ca să aibă pricopseală, baclava şi cadîne. 

Allah e mare, Allah are să-1 apere dacă va socoti de cuviinţă. 

Căutătura ascuţită a lui Cigala s-a tulburat. S-a răsucit spre han; acesta şi-a ferit 
ochii. 

— Sînge pentru sînge? a zbierat el cutremurîndu-se. Ai venit să mă tai, bre ghiaur? 

— Am venit să te judec. 

— Ai venit să mă loveşti cu jungherul? 

— Nu. Armaşul meu întrebuinţează paloş. 

Uncheşul Petrea se zbîrlise crunt şi pusese mîna pe straja săbiei, 
întrebările lui baş-ceauş-foaş Cigala păreau nesăbuite. Dar mintea lui era răcorită 
de suflarea spaimei şi ochii lui cătau o scăpare. 

— Fapta mea a fost poruncită de Ahmet! a strigat el dintrodată. 

— Mîrşavă faptă! 

— Un bărbat ca mine, care şi-a cîştigat cu vitejie loc în lume, nu se poate supune 
unei asemenea judecăţi. Păşeşte la luptă dreaptă! 

— Fie, primesc şi asta, dacă mărturiseşti că eşti Cigala şi ai lovit cu jungherul pe 
un viteaz care lupta pentru slobozenia poporului său. 

— Luptă fără arme, luptă dreaptă. 

Nicoară şi-a descins sabia şi a trecut-o în mîna diacului. 

— Să piei şi tu, fecior de curvă! a strigat cu ochii ieşiţi din găvanuri levantinul. A 
tras de sub brîu-i de matasă jungherul pe care-1 mai întrebuinţase o dată şi s-a prăbuşit 
asupra lui Potcoavă. 

Demir Ghirai s-a mişcat ca în fulger, voind să repeadă slujitorilor săi o poruncă. 
Dar în aceeaşi clipă s-a oprit. Mîna dreaptă a lui Potcoavă prinsese de la încheietură 
pumnul în care scînteia jungherul. Braţul răsucit al lui Cigala, gata să se rupă ca un 
vreasc, 1-a adus în genunchi. Jungherul a căzut în pulbere; hatmanul 1-a înlăturat cu 
piciorul, apoi acelaşi picior, încălţat cu marochin şi împintenat, 1-a repezit în coasta 
levantinului, prăvălindu-1. 

Zvîrlindu-se ca din arc, spaimă zbîrlită, omul a făcut cîteva sărituri pînă la unul din 
caii slujitorilor săi, care aşteptau cuminţi la zece paşi de vatra focului, lîngă jgheabul 
fîntînii. A sărit în şa, a dat pinteni şi s-a dus cătră asfinţit, cătîndu-şi drumul scăpării. 

S-a stîrnit murmur şi nelinişte lîngă cort. Oamenii s-au ridicat toţi odată, urmărind 
scăparea îndrăzneţului. Dar îndrăzneţul abătuse la dreapta. în fund se arătaseră 
călăreţi moldoveni — voloc de împresurare rînduit de asaulul Elisei. 

Cigala se întorcea în goană căutînd să străpungă în partea dimpotrivă, cătră 

187 










188 



miazănoapte. Călăreţii moldoveni, cu mezinul Lixandru, au apărut şi în acea lăture. 
Spre asfinţit erau Glodurile unde se împotmoleau caii sălbatici hăituiţi de nohai. 
Fugarul s-a dus într-acolo. Goana calului s-a domolit în mlaştini. Călăreţul a început a 
ocoli cu luare-aminte, căutînd pămînt tare. Cei de la cort au încălecat şi s-au dus sub 
soarele pieziş al asfinţitului. în jumătate de ceas au ajuns la lucirile glodurilor, între 
mărghile moi şi fîntîni de apă stătută. 

Calul fugarului, hăţuit şi îmboldit de pinteni, s-a poticnit de două ori; apoi s-a lăsat 
pe-o coastă, apoi s-a cufundat în mocirlă, pe cînd Cigala sărea din şa şi căuta o cărare a 
celei din urmă desnădejdi. întăi s-a dus pînă la genunchi, după aceea a lunecat pînă-n 
brîu. 

Nicoară, lîngă Demir-Han, între moldoveni şi nohai, îşi stăpînea spasmul întregii 
fiinţi. Oştenii lui se pregăteau să arunce suliţi asupra osînditului. Nicoară le-a făcut 
semn de linişte, cu dreapta ridicată deasupra capului. 

C-un răcnet înfricoşat şi holbîndu-se, levantinul s-a scufundat într-o fîntînă lină. 
Apa s-a frămîntat în flăcări şi sînge, apoi s-a domolit. 

Inima hatmanului s-a zbătut deodată. 

— Nefericite, nu mai am nimic cu tine... a şoptit el, abia auzit. 

Cei grămădiţi pe pămînt tare au descălecat şi s-au privit cu uimire. Cal şi om 
fuseseră, şi acum nu mai erau. Peste liniştea şi lucirea de la Gloduri ieşiseră plutind 
paseri de amurg cu ochi mari, ciufi şi caprimulgi, căutînd ceva pentru totdeauna 
pierdut. 

Demir veni cătră Nicoară c-un zîmbet stins pe obrazu-i oacheş. 

— Prietine, îi zise el blînd, să ne întoarcem la ale noastre. Dreptatea domniei tale se 
vădeşte nu numai aici. Ceea ce s-a întîmplat lui Cigala nu va displăcea lui 
Amurat- Sultan. Hainul acesta, dacă scăpa de sorburile de aici, s-ar fi sfîrşit c-o 
frînghioară de matasă la gît, cum s-a sfîrşit Ahmet, stăpînul său, la ostrovul Creta, acum 
trei săptămîni. 

Inima lui Nicoară s-a zbătut iar. Intrarea lui în Moldova, pentru legea dreptăţii sale, 
nu se putea să mai întîrzie. 



188 



■W 1 I ■■ «h-« w*- 



iaitlHf#"«HpH i i ■ i ' M 






wn^tfik^vM 



«■ ■ — *- "■■ ■- - >r-^ 






189 




CapitoCuC31 

Steaua cu coada şi afte semne 



^[C a Ostrov stăteau într-o căsoaie clădită anume pentru sfaturi în zile de vreme 

"jl rea cîţiva din credincioşii lui Potcoavă, vorbind de zvonurile ce umblau prin 

>"^Zaporojă şi judecind zloata de-afară. 

Erau de faţă Ile Caraiman, Alexa Vulpea şi sorocenii; deasemenea Strămutare, 
Agatanghel şi vatamanul Agapie. Nu se afla acolo uncheşul Petrea, nici diacul, nici moş 
Elisei. Aceştia, împreună cu mezinul Lixandru şi căpitanul Cozmuţă se găseau încă la 
Lunca Mare, în sfat de război cu hatmanii. 

Se întîmplase o poznă mare cătră sfîrşitul acelei luni octomvrie; de acea poznă se 
vorbise o săptămînă în sate, prin taberi şi pe drumurile cărăuşilor. De aşa ceva nu-şi 
aduceau aminte decît moşnegii care trecuseră suta de ani şi-şi ridicau cu băţul 
sprîncenele ca să se uite la strănepoţi. Crescuse, oameni buni, în fundul cerului o stea 
de-a mirare; se zbîrlise şi făcuse coadă. Se afla ea mai demult printre celelalte stele care 
arată semnele ştiute; şi se mişca între fus şi găinuşă, suindu-se spre catapiteazmă din 
răsărit şi umblînd cătră asfinţit, dar n-o băgase lumea de samă decît după un răstimp 
de cinci nopţi cu nouri şi neguri. în asemenea răstimp tot crescuse; şi în noaptea de 
Sîmedru, cînd s-a limpezit deplin văzduhul, a văzut-o omenirea în ceaţa ei de lumină, 
ameninţînd cu coada. Ce coadă? că era ca un paloş de foc. 

Atuncea a sosit ştire de la mitropoliţi învăţaţi de la Rusalim şi Ţarigrad, cum că 
acea stea cu coadă ar arăta sfîrşitul veacului vieţii. Atîta bocet a fost prin ţintirimuri, de 
socot că s-au tot încălecat plîngerile ajungînd pînă la stea; şi atîtea lacrimi de jale au 
curs, de-ar fi putut purta nouăzeci şi nouă de mori; şi mulţi muritori s-au bucurat că 
s-or întîlni pe ceea lume cu iubiţii lor ş-au chefuit de-au istovit băuturile. Alţii au chefuit 
de scîrbă. 

Apa e pentru dobitoace şi jivine; aceea a rămas. Dar rachiul şi vinul, care-s băutura 
omului, s-au istovit. Şi asta a fost înştiinţarea cea dintăi a stelei cu coadă, că va să fie 
dinspre partea băuturii creştinilor mare secetă. 

Pe urmă, au venit alte veşti, de la alţi monahi înţelepţi şi de la schivnicii de la lavra 
Pecerska, cum că steaua cu coadă înseamnă pieire numai pentru păgînii cei 
necredincioşi; iar pravoslavnicii să se tocmească cu sfintele mănăstiri şi schituri, pentru 
iertarea păcatelor şi lungirea vieţii. 

Cînd s-a dovedit că asemenea semne s-au mai văzut de cătră moşnegii cei vechi, 
care se ţineau încă de viaţa asta păcătoasă cu unghiile şi cu clonţurile, îngrijorările 
omenirii s-au mai potolit. Ziua urma nopţii şi noaptea urma zilei; grîiele răsăreau pe 
ogoarele de toamnă; oştenii din Zaporojă se ţeseau în toate părţile împlinind poruncile 

189 



HWH ImiBM^H^J *i^P^^^n*.*w4 flţjInWl^M^Hri ■P^tn^'M* «^^*^ta ■ hi PHPV"iW^^M*4 «-^^^«hfr^*** «— *^PMtaMM*W ^—-mţ^t*^ 



190 



mai-marilor lor; soarele avea mai multă blîndeţă în zilele senine; femeile au prins a 
meliţa cînepa hăulind cîntece, şi copiii se hîrjoneau pe toloacă; aşa că zdruncinul 
sufletului s-a potolit în bietul om, şi, cercînd gustul apei, şi beţivii cei mai îndîrjiţi s-au 
mulţămit cu dulceaţa ei şi au dat laudă Domnului Dumnezeu oare nu doreşte pieirea 
fiilor săi oamenii. 

Tovărăşia din căsoaie aprinsese foc la vatra de subt acoperişul de stuf. Cei de faţă 
vorbiseră cît vorbiseră de steaua cea zbîrlită, după aceea trecuseră la alte socoteli şi 
năcazuri. Ar fi poftit să înţeleagă cînd se va urni oastea măriei sale Nicoară cătră 
Moldova. 

Zilele cele din urmă ale lui octomvrie veniseră c-o vrăjmăşie pripită a vîntului de 
miazănoapte. Stihiile păreau a se îndîrji împotriva hotărîrii hatmanilor. Dintre cei de la 
foc, Toader Ursu mai cu samă se temea de iarnă, căreia n-ai ce-i face cu sabia, mai ales 
dacă-i sprijinită de furtuna de la marea de ghiaţă. 

— Asemenea năcaz îl cunoaştem, a încuviinţat Strămurare, numaicît cel dintâi 
viscol n-aşează iarna temeinic în părţile noastre de lume. Cunoaşteţi şi domniile voastre 
vorba veche, că omătul cel dintăi curge la rîpă. 

— Dar mai ştim şi altele, s-a pus împotrivă vatamanul lăcustean, că din şapte ierni 
una se nimereşte devreme. 

Cei din faţă au privit afară, prin spărturile căsoaiei, şi unii au oftat cugetînd că anul 
acela 1577 ar putea fi anul iernii. Amestecul de ploaie şi fulgi de nea se ţesea afară în 
învolburări întruna zbătute de vînt, parcă în văzduh se îndeplinea o treabă poruncită ce 
nu putea suferi nici un fel de întîrziere. 

— Ba eu aş avea altă părere decît cinstit vatamanul Agapie, a grăit Agatanghel, 
ciocănindu-şi tîmpla cu arătătorul cîrligat al mînii drepte. Gromovnicul meu de aice mi-a 
arătat mai demult că pentru ierni nu-i rînduială în ţinuturile noastre, nici în Moldova, 
nici în Ucraina. Am învăţătură şi de la călugării bătrîni că furtuna asta poate fi numai o 
înşelare. 

Adevărat e că, din vreme în vreme, scapă unele furtuni din peştera unde le ţine 
închise Tata-vînturilor. Şi cum scapă, prind a bate pămîntul şi marea. Dar n-apucă bine 
a înfiora codri ş-a răscoli valuri, că numai ce se ridică paserea Alchion, cea care pluteşte 
pe aripi puternice şi n-o poate birui nici un vînt; se ridică în stoluri şi grăbeşte la peştera 
unde sălăşluieşte bătrînul furtunii şi se jeluieşte cu mare zvon de glasuri, rugind pe 
bătrîn să bine-voiască a porunci fugarilor să se aline şi să se întoarcă din stîncile mării, 
căci acolo în cuiburi se află puii, abia ieşiţi din găocile de ouă şi încă neînvăţaţi la zbor. 
După legea stihiilor, puii alehionilor au răgaz în asemenea răstimp. Stihiile au rînduială 
să cruţe puii vieţuitoarelor de pe mări şi uscat; numai oamenii varvari nu cruţă pe copil 
şi pe mamă cînd bat război; zdrobesc şi omoară şi se dovedesc a fi cele mai rele şi mai 
blăstămate dintre vieţuitoarele lumii. 

Se poate întîmpla să iasă la vremea asta de toamnă vînturi nebune, însă rînduială 
obişnuită e alta şi, după scurt răstimp, bătrînul le chiamă, le dojeneşte şi le închide în 
peştera de unde au scăpat. 

Vremea de toamnă se limpezeşte iar, de parcă, în apropierea iernii, ar zîmbi trei 
săptămîni de vară întîrziată. 

— întocmai aşa este, a încuviinţat Strămurare. Vara asta întîrziată se chiamă la 
noi, în ţara Moldovei, a sfinţilor Arhangheli; iar aici în Ucraina — vara femeilor. De ce 
i-or fi spunînd aşa oamenii de aici, încă n-am pătruns. 

— Poate-i zice aşa, căci nu poţi avea desăvîrşită credinţă într-însa; te bucuri de ea 

190 



r— ..-— ~Ww l^M ■ — ^ III IIBII^^^t ■ 





?sT("t<v ^Mf^ 



191 



fără multă nădejde; de şi cunoşti că-i zîmbet înşelător, totuşi îţi place. Ba ţi-i şi mai 
dragă, tocmai pentru că e puţină şi trecătoare. 

— Să ştiţi, a zis Strămurare, că acest frate al nostru monah de la Pobrata m-a 
desluşit întru totul. 

Agatanghel nu mai era monah; îşi scurtase pletele şi purta strai de oştean, cu nişte 
ciubote dintr-o juncă şi c-un paloş de la Ştefan-Voievod bătrînul, găsit într-un pod între 
cioveiele mănăstirii. Acel paloş greu îl înviorase, îndemnîndu-1 a coti pe-o cale nouă a 
vieţii. Se adăogise la asemenea îndemn şi prietinia acelui om detreabă, căruia îi spunea 
Strămurare hoţul. Deasemenea îşi găsise în tabăra de la Dnipru pe fratele său de cruce 
Alexa. în străinătatea în care se aflau, aceşti trei umblau nedespărţiţi. 

De la focul sfatului s-a ridicat în picioare Caraiman, potrivindu-şi pe el dulama. 

— încotro, Ile? a întrebat Alexa. 

— Mă duc să încarc cu toate cele poruncite căruţa măriei sale hatmanul. 

— După cît înţeleg, dumneata crezi în poveşti, a rîs monahul. 

— Apoi, cuvioase, poveştile se spun ca să fie crezute. Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. 
Mult nu va trece şi vedem iar ţara Moldovei. Mai mare mîngîiere decît asta, noi, cei 
pribegi, n-avem. 

— Mai stai, Ile, pînă ce-or ieşi poruncile. 

Pe intrarea cea mai largă a căsoaiei s-a izbit un vîrtej de zloată bufnind în foc. Ca 
un berbece de negură şi-a scuturat de spuză coarnele, s-a învîrtejit pe loc şi a săltat pe 
fereastră. 

Caraiman 1-a văzut aidoma; şi-a clătit fruntea, uimit, şi s-a aşezat iarăşi la locul 
său. 

Odată cu vîrtejul, fără să fie băgaţi în samă, au pătruns în încăperea plină de 
umbră feciorii Gîrbovului. Cu sfiala lor obişnuită, pe care o purtau ca pe un strai, şi-au 
făcut şi ei puţintel loc lîngă vatră, scuturînd de pe dînşii mărgele de apă. Trăgînd cu 
urechea, fără a arăta că se amestecă în sfat, au înţeles din frînturile ce le mai lepădau 
unii şi alţii c-ar fi vorba de vreme şi de plecare. 

Atunci Nechita a tuşit cu înţeles şi a ghiontit cu cotul pe fratele său mai mic. 

Alexa a înălţat spre ei nasul: 

— Dar dumneavoastră, feciorilor, parcă eraţi duşi... 

— Am fost duşi cu măria sa, a răspuns Gîrbovul cel mare, şi acum ne-am întors. 
Nu-i aşa, măi Dominte? 

— Aşa-i, bădica. Am grijit caii şi după aceea am venit şi noi la foc să ne-ncălzim o 
ţîră. 

— Aţi sosit cu măria sa şi nu spuneţi? 

— Ce să spunem? Că măria sa a rămas în popas la jumătate de drum, cu hatmanul 
zaporojenilor; că mai aveau de pus la cale unele şi altele; iar pe noi ne-a trimes înainte, 
să dăm ştire. Pe mîne sară e şi măria sa aici. 

— Apoi asta-i vestea ce ne trebuie, oameni buni, şi dumneavoastră tăceţi. 
Feciorii au dat cu îndoială din cap şi n-au răspuns la asemenea mustrare. Erau 

trudiţi; la căldura focului, cum ieşea din ei aburul ploii, păreau alcătuiţi dintr-o putere a 
pămîntului. întorceau privirile ca de subt o întunecime de codru. Aveau bărbi tinere; 
însă plete îmbielşugate. 

— Spune dumneata, Nechita, a urmat Alexa, ce porunci a mai trimes măria sa? 

— Ce porunci a mai trimes măria sa? Ia gîndeşte-te şi tu, măi Dominte, ce porunci 
a mai trimes măria sa? 

191 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



192 



— Măria sa n-a mai trimes nici o poruncă, a răspuns cu îndoială Gîrbovul cel mai 
tînăr, decît doar atîta ca să gătească dumnealui Ile Caraiman căruţa hătmăniei. 

— Cum? Asta nu-i poruncă? 

— Ba-i poruncă. S-o gătească de lungă cale, şi-a adus aminte Nechita. 
Cei de la foc s-au uitat cu înţeles unul la altul. 

Dominte a ridicat fruntea din dulamă şi a boldit ochii: 

— Să vă spuie bădica Nechita, a pornit el a vorbi, că hatmanii au prubuluit şi 
domniile lor vremea şi au aflat de la gîşte, cum că se schimbă. 

— Cine se schimbă? 

— Vremea. 

— Şi de la cine au aflat? 

— De la gîşte. Să spuie bădica Nechita... nu-i aşa, bădica? La jumătate de cale, 
unde ne-am oprit în popas, domniile lor hatmanii au stat şi s-au uitat la Bălţile Uitate. 
Acele bălţi ce se chiamă Uitatele se întind cît vezi cu ochii în lungul Dniprului. Şi se afla 
adunată în acele bălţi gîscărimea pămîntului. Erau gîşte sălbatice pe luciu, cîtă frunză 
în codru. Tot se învăluiau, se ridicau şi se aşezau; veneau şi din susul apelor, şi din jos; 
se adunau şi ţineau sfat; de zvonul lor nici nu s-aude bine ce grăieşte om cu om. Se 
aflau acolo în popas şi nişte zaporojeni bătrîni din partea locului, care-şi aduceau 
aminte c-au mai văzut ei treaba asta de cîteva ori în viaţa lor. Iar măria sa Nicoară zice: 
Să ştiţi că gîştele dau semn de toamnă lungă, de aceea se opresc la Uitatele. Atuncea au 
răspuns zaporojenii cei bătrîni că de trei zile ţin gîştele sălbatice sobor. Zice măria sa 
Nicoară: Să vedem ce spun. Şi dă poruncă unuia Paraipan să sloboadă în vînt o săneaţă. 
Cînd a tunat săneaţa, s-au ridicat gîştele ca un nour deasupra noastră şi deasupra 
bălţilor. Şi-au dat răspuns măriei sale: Da-da-da! Atuncea am cunoscut — eu şi cu 
bădica Nechita — că măria sa Nicoară e năzdrăvan şi înţelege limba tuturor 
vieţuitoarelor pămîntului. 

— Dar de steaua cu coadă ce spuneţi dumneavoastră, feciorilor? a întrebat 
Agatanghel. 

— Apoi ce să spunem? Spunem bine. întăi mi-a fost groază, care nu se mai află; dar 
bădica Nechita zice: Mie nici nu-mi pasă! Cînd a spus bădica Nechita vorba asta, mi-a 
trecut frica. Tot bădica Nechita zice că acea stea face semn cu coada spre ţara Moldovei. 

Cei de faţă au întors capetele şi s-au uitat la Nechita. 

Gîrbovul cel mare tăcea şi era cam ruşinat. 

Astfel soborul gîştelor sălbatice de la Uitatele şi paloşul de foc al cometei au arătat 
măriei sale Nicoară Potcoavă vremea purcesului său întru cea mai mare şi mai scumpă 
hotărîre a vieţii sale, la începutul lunii noemvrie 1577. 

Marţi, la timpul de după-amiază, cînd soarele străpungea cu străluciri roşcate 
ferestrele înguste ale bisericii de pe un dîmb depărtat, în vederea Ostrovului 
Moldovenilor, Nicoară a descălecat, venind de cătră Lunca Mare, după cum arătaseră 
feciorii Gîrbovului. Se aflau cu măria sa uncheşul Petrea Gînj, moş Pokotilo, căpitanul 
Cozmuţă Negrea, diacul Radu şi patru zaporojeni, oşteni ai lui Şah hatmanul. 

Chiar în acea sară, sub cer senin la foc de tabără, s-au adunat împrejurul măriei 
sale sotnicii şi căpiteniile peste cinci sute de săbii, şi oştenii cei vechi care aveau a purta 
căruţele în preajma călăreţilor, cu merinde, cojoacele, caii de schimb şi făurăriile, şi au 
ţinut sfat, ascultînd cu băgare de samă cele din urmă porunci ale hatmanului Nicoară. 
Şi ridicîndu-se în picioare, au închinat pocaluri de mied pentru izbînda măriei sale şi 
pentru liniştirea sufletului scump răposatului Domn al Moldovei Ion-Vodă. Şi tot în acea 

192 



■te4^#>«iipwt < ■ r w 










193 



noapte au plecat cei patru zaporojeni — oamenii lui Şah hatman — să ducă la Lunca 
Mare porunca măriei sale Nicoară Potcoavă. 

De la Ostrovul Moldovenilor aveau a se ridica treizeci de sotnii şi două sute 
patruzeci şi cinci de căruţe de război. Iar hatmanul Şah avea a purcede, după întocmirile 
de mai nainte hotărîte, cu patruzeci de sotnii şi trei sute patruzeci de căruţe. Drumurile 
pilcurilor erau ştiute şi înţelese de lung timp, cu ceasurile de umblet socotite pentru 
orice fel de vreme, şi căile împărţite cu chibzuinţă ca să nu dea nicăieri spaimă. Şah 
hatmanul avea a trimete înainte călăreţi privighetori cinci sotnii, care să apuce vadurile 
Moldovei în dreptul ţinutului Lăpuşnei şi pe lînga Bugeacul nohailor. Asaul peste aceste 
cinci sotnii de privighere era pus Grigore Apletin de la Razdelnaia, bărbat încă tînăr, dar 
înţelept, care vorbea ca apa cinci limbi ale localnicilor acelor ţinuturi din preajma 
Dunării. 

Din partea măriei sale Nicoară Potcoavă, purcedea înainte în privighere, spre vadul 
Lipsei, cu patru sotnii, căpitanul Cozmuţă, care deasemenea, pe cît se lăuda, era 
destoinic întru înţelegerea limbilor. Ştia şi turceşte şi chiar persieneşte. Numai cu chitaii 
nu se putea descurca. 

înainte de a se mişca tabăra de la Ostrovul Moldovenilor, Nicoară Potcoavă s-a 
sfătuit îndelung, pînă cătră miezul nopţii, cu moş Elisei Pokotilo, ca să meargă o vestire 
grabnică la Braţlau, cătră prietinul măriei sale Iacob Lubiş filosof, să se împrăştie pe 
Bug şi pe Nistru, prin neguţători şi cărăuşi, în tîrguri şi sate, o taină, cum că nohaii s-ar 
găti să zvîrlă ceambuluri de pradă asupra Lehiei; şi că întru apărarea Ucrainei ies 
zaporojenii, care îşi ţin totdeauna săbiile gata, şi îşi pun piepturile pentru apărarea 
creştinătăţii şi a muncitorilor paşnici. 

S-a hotărît să plece pentru asemenea treabă, chiar în acea noapte, moş Pokotilo 
însuşi. îl va ajunge din urmă pilcul său cu sotniile anumite, la un popas pe Bug ce-i zice 
Mocani. Se vor afla în acel popas, aşteptîndu-1, mezinul Alexandru şi Alexa Totîrnac cu 
alte patru sotnii, a căror rînduială era să se lege în stînga cu Grigore Apletin şi în 
dreapta cu căpitanul Cozmuţă. 

Cînd vor ajunge hatmanii la Iaşi, aceste trei pilcuri de sotnii înaintate cătră hotare 
aveau a băga samă drumurile spre Ţara Românească, Ardeal şi Lehia, oprind marfa 
boierească, alegînd pentru judecată pe toţi cei care fuseseră vînzători de ţară şi Domn în 
vara anului 1574, cu pîrcalabul Irimia în frunte, după izvodul ce se va da fiecărui sutaş 
şi fiecărui căpitan ori asaul. Diacul şi Cozmuţă Negrea au pregătit din vreme izvoadele, 
şi fiecare boier, călător ori aflat la curtea sa, va avea a răspunde chemării, ca unui glas 
de dincolo de moarte. 

— Mai rămîne ceva, moş Elisei, a zis cu glas scăzut şi întristat Nicoară Potcoavă. 
Vei chibzui dumneata ce-i de făcut cu boierul de la Iampol, pe care l-am socotit omul 
nostru şi acuma nu mai am încredere în el. Bine mi-ar părea să mă înşel; dar se poate 
să fie vinovat, şi atunci nu-1 putem lăsa în locul unde se află, din care loc uşor poate da 
de ştire la Iaşi, ori boierilor Ieşi care se ştie că nu-mi sînt prietini. Pune oameni ai noştri 
să-1 ridice şi să mi-1 trimeată mie. 

Au mai sfătuit multe altele măria sa Nicoară şi moş Elisei, şi după aceste toate 
rînduieli şi sfaturi, Pokotilo s-a dus să încalece. Nicoară Potcoavă 1-a aşteptat pînă ce s-a 
întors întovărăşit de doi oşteni tineri. Şi bătrînul, şi cei doi oşteni tineri au descălecat şi 
s-au închinat măriei sale. 

Nicoară s-a dus cătră bătrîn, dîndu-i sărutare de despărţire. 

— Mergi cu bine, moş Elisei! 

193 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



194 



Bătrînul a încălecat şi s-a închinat iar din şa. 

— Să te vedem sănătos, slăvite Voievoade, ţinînd la Iaşi paloşul dreptăţii. 
Călăreţii s-au dus; Nicoară a rămas în picioare, cufundîndu-se deodată în 

singurătatea sufletului său. A privit cătră miazănoapte unde carul mic îşi muta stelele. 
Cătră asfinţit, sfertul lunii ajunsese pe zare luminînd curgane străvechi. Nu mai era 
mult pînă la miezul nopţii; cerul se limpezise deplin, vîntul părea căzut pe cea dintăi nea 
uşoară a stepei. 

Dintrodată a sunat în înălţime glasul gîştelor sălbatice, care se învăluiau în grabă 
din zarea amiezii cătră steaua miezului nopţii, căutînd încă un popas de linişte în bălţi 
de curînd părăsite. Ridicînd privirile, Nicoară a văzut cometa ajunsă în creştetul bolţii, 
de unde apoi îşi urma mişcarea cătră asfinţit. A oftat ca de-o nădejde împlinită. Cînd 
şi-a plecat fruntea, a simţit o boare de vînt cald. 

Era austrul, care venea dinspre apa Moldovei. 

Venea dinspre apa Moldovei, de unde îi sosise în acea primăvară o carte de dragoste 
şi mîhnire. 

Nicoară a lepădat lîngă foc dulama şi a început a umbla printre bordeiele oştenilor 
lui pînă ce a dat la lărgime şi nu mai auzea mişcarea şi zarva taberei. 

Auzea însă chemările din înălţimea de sus a văzduhului, îi mîngîia obrazul vîntul 
lin cu zvon de strune, îi fulgera tainic în coada ochiului semnul înflăcărat al cometei. 

într-un tîrziu, Potcoavă a venit cătră tabără şi a găsit la vatră pe Ile, zădărînd şi 
crescînd focul. S-a aşezat iarăşi la lumina flăcărilor, împresurat de năluciri nedesluşite 
ale viitorului. 

A intrat în cort, lăsînd poala intrării ridicată, ca să ajungă pînă la culcuş lumina şi 
căldura focului. S-a lăsat într-un cot, ascultîndu-şi tumultul inimii. 

Şi-a adus aminte, fără noimă, de un cîntec bătrînesc din pruncie. îi suna în auz; îi 
prăpădise vorbele. Pe urmă i-au picurat una cîte una acele vorbe pe buze şi le-a şoptit ca 
să le-audă el singur. Dar Ile de lîngă foc avea ureche ageră şi i le-a prins numaidecît. 

Legea ta de codru des, 
Văd c-acuma s-a ales 
Din tine să nu mai ies... 

Le şoptea şi Ile acele cuvinte, îngînîndu-le din strune. Astfel şi hatmanului i s-a ales 
să nu mai iasă dintre harţuri şi treburile săbiei. A intrat în anii primăverii şi 1-a ajuns 
bruma toamnei. Ile urma să cînte: 

Am intrat copil blajin 

Ş-am ajuns moşneag bătrîn. . . 

— Mai am prietine Ile, pînă la bătrîneţă, a zis cu glas tare măria sa, de sub poala 
cortului. Cîntă-mi altceva, Ile. Zi cîntecul cel vechi cu paserea măiastră. 

— Numaidecît, măria ta, a răspuns cu glas înăbuşit slujitorul. 

Vorbele acelui cîntec vechi i se păreau primejdioase lui Ile Caraiman; totuşi le-a 
sunat în strune şi le-a şoptit domol ca într-un ceas ca acela tîrziu al nopţii. Focul se 
stingea şi tăciunii se umbreau sub spuză. 

194 



Ml I ■ I IM ■ ■ 1 



IMiht4Hf^"^MpW« 1 i 1 i ' M 






•m^um 



— ■ m. — ->,■ 










195 



Floare albastră... 
Vine paserea măiastră, 
Ciocăneşte la fereastră, 
Şi cu glas de om întreabă: 
Nu vii, bade, mai degrabă? 
Că dacă mai zăboveşti, 
Sloi de ghiaţă mă găseşti... 

Hatmanul tace; adierile strunelor se amestecă în susurul austrului. Prin 
deschizătura de sus a cortului, Nicoară zăreşte o stea care luceşte pripit lăcrămînd. 



195 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 







196 



CapitoCuC32 

(BoieruCde Ca IampoC 




e doi ani de cînd se aşezase în Iampol, domnia sa boierul Gavril Ciohoranu 
petrecea o viaţă liniştită între tîrgoveţii de acolo; nu-1 tulbura nimeni şi nu 
stîrnea nici o tulburare nimănui. 

Boier Gavril fugise din ţara Moldovei îndată după moartea cumplită a lui Ion-Vodă. 
Umblase de cîteva ori la Liov şi de cîteva ori la Braţlau, la pîrcălabul Ţopa; pe urmă nu 
se mai urnise din Iampol, din apropierea vadului pe Nistru ce-i zicea al Raşcului. Se ştia, 
din cele ce spunea chiar domnia sa însuşi, că nu-i place să se ducă la curtea lui Petre 
Şchiopul-Voievod şi că ar sprijini „un bărbat ce-ar umbla mai drept" în treburile ţării. 
Acel bărbat fără beteşug i s-a părut a fi domnia sa Ion Nicoară Potcoavă, frate cu 
răposatul Voievod Ion. Boier Gavrilă făcea cunoscut prin oamenii din preajma sa că, 
pentru intrarea la Moldova a măriei sale hatmanul Ion Nicoară, domnia sa pîrcălabul 
Ţopa a şi scos de la doi bancheri ai săi din Liov sume destul de mari. 

Astfel acel boier moldovean era socotit potrivnic lui Petru-Voievod Şchiopul şi Porţii 
Otomane; iar dregătorii Lehiei cu greutate mare îl sufereau în hotarele Republicii. Pe cît 
spuneau domniile lor, aveau năcaz din partea paginilor ismailiteni, care poftiseră pe Ieşi 
să nu primească la ei şi în Ucraina fugar de la Moldova, ca acest fost dregător al 
răposatului Vodă Ion. Spuneau domnii Ieşi că turcii „îi poftiseră". Dar turcii le hotărîseră 
şi le porunciseră, ca unii ce stăteau ameninţători pe hotarul leşesc. Cu toate acestea, 
domnii Ieşi nici nu izgoniseră, nici nu puseseră la popreală pe Gavril Ciohoranu. 

Asemenea stare de lucruri păruse ciudată de la început lui Iacob Lubiş de la 
Braţlau. I se păruse mai ciudată decît hatmanului, trăitor în slobozia zaporojenilor, unde 
braţul stăpînirii leşeşti nu-1 putea ajunge. Iacob Lubiş mai cunoştea că nici un bancher 
de la Liov nu slobozise bani lui Ţopa pîrcălabul, deoarece pîrcălabul n-avea bani puşi 
nici într-o bancă de la Liov. Deasemenea, Lubiş filosof ştia mai bine decît oricine că 
boierul moldovean Ţopa primise sprijin în taleri de argint din partea lui Nicoară şi 
sumele le plătise el însuşi, Lubiş, ca mînuitor de bani al hatmanului. 

Se mai întîmplase că Iacob Lubiş nu mai primise de un an încheiat cerere de bani 
de la pîrcălabul moldovean. Şi în acest răstimp, Lubiş trăsese de limbă pe unii fugari de 
la Moldova, care trecuseră pe la Iampol şi cercetaseră pe omul lui Ţopa, ca pe un 
credincios al măriei sale Ion Nicoară. Acei fugari spre Ostrovul Moldovenilor de pe 
Dnipru făcuseră popas şi la Braţlau, şi Iacob Lubiş filosof aflase de la dînşii cum că 
Gavril Ciohoranu îi îndemnase să-1 înştiinţeze pe domnia sa cînd e plănuit să se ridice 
cazacii din Lunca Mare şi moldovenii de la Ostrov, ca să treacă Nistrul. Pe unii îi tocmise 
chiar să-i aducă asemenea vestire, făgăduindu-le bună răsplată şi de la domnia sa, şi de 
la hatman. 

Se adunaseră astfel deasupra boierului moldovean, prepusul lui Ţopa, destule 

196 



H^Ml ■Ş-fl"^H#W**« ' I »M 







•m^um 



w — — -.- 







197 



bănuieli; însă Nicoară Potcoavă nu suferea să-şi încarce sufletul c-o nedreptate. Totuşi, 
dacă cumva boierul Gavril a intrat în slujbă la Ieşi şi la păgîni, e primejdie să se afle şi la 
păgîni şi la domnii Ieşi mişcarea de oşti de la Dnipru cătră Nistru, plănuită în acea 
toamnă. Izbînda acelei mişcări de oşti se întemeia pe taină şi grabă. Ca să nu fie nici o 
greşală, Nicoară Potcoavă hotărîse ca boier Gavril să fie apucat din vreme şi pe 
neaşteptate. Se va vedea îndată dacă e vinovat sau nu de viclenie. 

Elisei Pokotilo sosise la Mocani de la Braţlau după sfatul lui Iacob Lubiş, în ziua de 
6 noemvrie. Abia ce aşezase tabăra celor patru sotnii în preajma unor izvoare şi lînga 
colibe părăsite acoperite cu paie. Pînă în aceste locuri ajungeau cu turmele ciobani 
ardeleni; stăteau la păşunat cu oile o vară şi după aceea coborau la vale spre bălţile 
Dunării. Dar nu veneau în toţi anii, ci tot la trei veri. De la acei oieri se dăduse nume 
locului Mocani; şi era o singurătate largă de la popasul izvoarelor peste deal, pînă la 
nişte păduri de mesteceni, cine ştie unde, tot locuri umede, cu iarbă îmbielşugată. Locul 
popasului era înverzit c-o buruiană lucie cu frunză grasă, ce nu pierea de frigul iernii. Ici 
şi colo, pilcuri de cîte trei-patru stejărei ce se chiamă tufă roşie. Soarele de toamnă lucea 
în frunzele lor arămii rămase în crengi; venea plutind pe vîntul lin matasa morţilor şi se 
anina de frunzele uscate. De fiecare din aceste fire de matasă atîrnă un painjen mărunt 
cît semincioara de mac şi- şi caută loc şi stare pînă la învierea unei primăveri viitoare. 
Matasa morţilor e alt semn de toamnă lungă şi blîndă. 

Descălecînd, moş Elisei a privit cu luare-aminte acele locuri încîntate, departe de 
lume, şi a oftat, rîvnind spre tihnă şi pace. Apoi a poftit bun găsit lui Lixandru mezinul 
şi 1-a privit lung, ca să înţeleagă de ce-i aşa de neliniştit şi supărat. Doar cele treizeci şi 
două de căruţe de la patru sotnii aveau cu îmbielşugare de toate, şi la vatra de jar se 
frigeau în ţiglă hartane de oi chivirdic, dobîndite cu puţini bani de la păstori din valea 
Bugului. 

— Mult avem să stăm aici? Nu pornim, moş Elisei? a întrebat cu harţag Alexandru. 

— Ba pornim, după cum cunoşti şi domnia ta, a răspuns, împăciuitor, bătrînul. 
Porunca noastră este să ne aflăm pe malul celalalt al Nistrului peste cinci zile, adică la 
1 1 ale lunii noemvrie. Cum ne-ajunge măria sa şi trece vadul, noi purcedem numaidecît 
cu rînduială ştiută, iar puterea lui Şah şi a măriei sale vin după noi, la două zile de cale. 

— Ştiu şi cunosc, Pokotilo, dar de ce stăm aici în aceste pustietăţi? 
Moş Elisei a zîmbit: 

— Ca să nu ştie şi să nu cunoască nimeni nimica despre noi. Mai avem ş-o treabă 
anumită, căpitane Alexandre. 

— S-ar putea s-o cunosc şi eu? 

— S-ar putea. Ca asaul, răspunderea o am numai eu, şi toţi cei ce sînt sub mîna 
mea au datoria să îndeplinească poruncile ce am de la măria sa Nicoară. Dar ţin 
socoteală că domnia ta eşti frate şi cel mai de credinţă bărbat al măriei sale. Află că 
trebuie să înfăţişăm măriei sale, la trecerea Nistrului, pe boierul Gavril Ciohoranu. 

— Acela e omul nostru pus la Iampol de cătră Ţopa. 

— Aşa s-ar părea, că e omul nostru. 

— Se dovedeşte cumva că e viclean? 

— Aşa se pare. 

— Atunci, asaule Pokotilo, să-1 scurtăm. 

— însă avem poruncă să-1 ducem nestricat măriei sale şi-n taină, ca să nu facă la 
hotar nelinişte şi să n-ajungă zvoana faptei înaintea noastră. Pe lîngă asta, măria sa vrea 
să se încredinţeze cu ochii şi cu urechile şi să-i facă judeţ drept. 

197 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«wn^ m ■ »s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 





sfeV^jS^-*; 



198 



Mezinul a ridicat din umeri, oftînd: 

— Să ne supunem poruncii, asaule Pokotilo... 

Moş Elisei a ridicat varga albă a puterii sale şi a strigat cătră străjile din preajma 
sa, chemînd la sine pe Alexa Vulpea, pe Strămurare, pe Agatanghel şi pe feciorii 
Gîrbovului. 

După ce i-a dăscălit pe toţi, asaulul i-a ameninţat cu varga şi a numit pe Alexa 
Vulpea călăuz al lucrării. 

— Eu nu mă duc? s-a mirat mezinul. 

— Domnia ta, căpitane Alexandre, rămîi cu mine, i-a hotărît asaulul. Te poftesc, în 
numele măriei sale, să-ţi înfrînezi neliniştea. 

Mezinul şi-a muşcat buzele şi şi-a plecat ochii. 

într-un pătrar de ceas, Alexa Vulpea, Strămurare şi feciorii Gîrbovului s-au 
încălărat, iar Agatanghel a înhămat patru cai la o căruţă a sotniei întîia. Ş-au şi plecat. 
Aveau toată după-amiaza înaintea lor şi lumina de la pătrarul de lună cătră miezul 
nopţii. 

în ziua de 8 noemvrie era tîrg de vite la Iampol. O căruţă cu patru cai bulziş, 
întovărăşită de patru oameni paşnici, călări, a căutat loc de găzduire la un han din 
margine, foarte de dimineaţă. Abia răsărise soarele şi hangiul ieşise pe podeţ, sub 
cununa de fin atîrnată într-o prăjină aplecată asupra uliţii. 

Unul dintre călăreţi i-a dat cuviincios buna-dimineaţa în limba malorosienească, şi 
a cerut găzduire şi masă bună pentru o zi ori două. 

— Dacă vom cumpăra ce poftim, a adaos Alexa Vulpea, nu mai întîrziem. însă dacă 
nu găsim ce ne trebuie nouă, om mai sta: numai să binevoieşti dumneata, om bun, să 
ne ocroteşti. Ţi-om plăti cinstit. 

— Banul e cea mai bună zapiscă, a răspuns rîzînd hangiul. 

— Banu-i boier leşesc, a încuviinţat Alexa. Care-i numele dumnitale, cinstite 
hangiu? 

— Iosip Uliţă-lungă, domnule. Pofteşte a te uita la mine şi vezi cît sînt de slăbănog, 
însă am picioare sprintene şi cutreier Iampolu-n grabă, cît ar ceti popa nostru un 
parastas. 

S-au apropiat şi ceilalţi trei călăreţi şi au rîs cu voie bună. A scos de sub coverga 
căruţei cap bărbos şi părintele Agatanghel, şi s-a bucurat şi cuvioşia sa de asemenea 
nume. 

S-a aflat că pe lîngă picioare lungi şi sprintene, prietinul Iosip are ş-un rachiu bun 
de drojdie, pus în butoiaş în anul cînd a fugit de la Cracovia şi s-a dus în ţara sa craiul 
franţuz Hendric. După ce neguţătorii au descălecat şi bărboiul părintelui Agatanghel a 
dat de cîteva ori ocol cailor şi căruţii, s-a făcut pace, dîndu-li-se cailor cele de cuviinţă, şi 
nefiind nici oamenii obijduiţi din partea băuturii şi mîncării. Mai ales băutura de pe 
vremea craiului franţuz a avut mare izbîndă, fiind în acea toamnă mare lipsă de vinars 
în ţară din pricina cometei. Şi cînd s-au mai oprit şi alţi creştini sub cununa de fin, 
Uliţă-lungă s-a dovedit fudul şi nepăsător faţă de ei. A stat cu prietinii săi dintăi. Iar alţii 
care au mai venit s-au mulţămit a jindui numai clondirul, pocalul şi cîrnatul crud ce se 
chiamă „trandafir", şi cu părere de rău s-au grăbit spre iarmaroc. 

Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa şi saraiurile prietinului hangiu, a dorit 
prea mult să afle ce bărbaţi străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. Căci 
îi spunea cîndva un uncheş al său de la Moldova c-ar fi trăit aici şi bine s-a împăcat cu 
tîrgoveţii acel uncheş al său. Şi s-ar bucura ş-acuma, dacă ar mai fi în viaţă. însă, ne 

198 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ii ij-fc^— ^Attimtă i â m i — -^»— i - h^Ih 



199 



mai fiind în viaţă, nu se mai bucură. 

— Cum îi zicea acelui uncheş? a poftit numaidecît să afle hangiul Iosip. 

— îi zicea Nechifor Gîrbovu. 

Dominte a rîs; frate-său mai mare a căscat ochii şi a stat o clipă în cumpănă să deie 
dovadă că acel Nechifor Gîrbovu se află încă în viaţă. Tată-său cel bătrîn, morarul, ne-a 
lăsat sănătate şi nu mai este, dar Nechifor Gîrbovu mai trăieşte. 

— Hai să ne împăcăm, s-a bucurat Iosip hangiul, şi să cinstim în sănătatea celor vii 
şi pentru pomenirea celor răposaţi. De douăzeci de ani de cînd trăiesc în Iampol, nu-mi 
aduc aminte să se fi aşezat în tîrgul nostru nici un Nechifor şi nici un Gîrbov. Oamenii 
străini nu se prea aşează pe la noi. Numai unui boier de la Moldova nu ştiu ce i-a venit. 
Stă aici de vreo doi ani, într-o casă goală, numai el singur şi c-o babă mută. Cînd şi cînd 
trece cîte un călăreţ pe la el, dar nu află ce-i trebuie lui să afle, şi se duce în treabă-şi. 
De trei ori în doi ani a venit să-1 vadă un popă de la Tighina, din ceea parte. 

— De unde ştii dumneata, cinstite prietine Iosip, că-i de la Tighina? 

— Din altă parte nu poate fi, a răspuns hangiul, căci e popă turcesc. 

— Poate de la Bender. 

Iosip Uliţă-lungă s-a veselit nespus că acel călător cu bolduri de lumină în ochi şi 
nas ascuţit nu ştie că Bender şi Tighina e tot aceea. 

Tighina-i tîrg creştinesc 
Iar Bender gunoi turcesc. 

— Zic unii că acest boier moldovean Gavril Ciohoranu ar vrea să se deie în legea 
turcească. 

— Dar asta nu-i adevărat, a fost de părere Alexa. 

— Adevărat, om bun, cum mă vezi şi te văd. 

— Doar nu-i eşti vecin, ca să stupeşti în ogradă la dînsul şi să ţii socoteala popilor 
păgîni. 

— Nu i-s vecin, dar nici departe de dînsul nu mă aflu. 

— Ei, hai să ne-mpăcăm, prietine Iosipe, s-a înduplecat Alexa. Ce-avem noi cu 
boierii moldoveni? 

în uliţa a doua de la hanul lui Iosip Uliţă-lungă, cuviosul Agatanghel a găsit sălaşul 
lui dumnealui Gavril dregător de la Moldova. Era o casă scundă, cu obloane la geamuri, 
în mijlocul unei livezi cu împrejmuire înaltă. Poarta era închisă pe dinlăuntru. Cu toate 
acestea, cugeta în sine cuviosul Agatanghel, acest boier creştin încă nu şi-a schimbat 
legea, şi- 1 chiamă tot Gavril. Nu se poate să nu fi ieşit la sfînta biserică. 

Turla bisericii nu era departe. Agatanghel a grăbit într-acolo şi-a intrat sub boltă, 
ca un creştin care are multă vreme de pierdut. Lume era destulă. Prin fum de făclii şi 
cîntări de psalţi, monahul a cercetat cu privirea şi a văzut lîngă analoghionul din 
dreapta ceea ce căuta. 

Dumnealui Gavril Ciohoranu făcea cruci mari, pornind de la cărarea din mijlocul 
pletelor, ducînd dreapta pînă sub chimir, apoi aducînd-o la gulerul lat al şubei în 
dreapta şi în stînga, apoi atingînd lespedea c-o plecăciune adîncă. 

„Pînă ce s-a face turc, deocamdată-i creştin - — îşi făcea socoteală Agatanghel. 
Pare-mi-se că-1 cunosc eu pe acest credincios boier al măriei sale răposatului Ion-Vodă. 
Apoi bine, frate dragă, acesta-i Gavril Pîrjol de la Buhăieşti. L-am cunoscut cînd era 
vataman de răzăşi la Bogdănuţ, feciorul Lăpuşneanului. După aceea am auzit de el ca 
de-un dregător la cetatea Romanului, ridicat din răzăşi." 

Boier Gavril Ciohoranu era un bărbat bine cumpănit din toate mădularele; la 

199 



200 



cincizeci de ani avea plete roşcate, care abia îi sureau la tîmple; iar barba rotundă şi 
mustăţile tunse aminteau porecla lui veche din sărăcie — „Pîrjol". 

„Vra să zică, se gîndea Agatanghel, acesta-i omul cu care am avut noi multe 
năcazuri, pe cînd era vataman şi slujbaş domnesc. Din părul acesta roş se uita cumplit 
la noi şi sărmanii nu cutezau să se apropie de harapnicul lui. 

A plăcut pesemne lui Ion- Vodă, fiind mare călăreţ şi bun purtător de sabie. 

Iată-1 că iese. A stat în sfînta biserică cugetînd la demonul Belzebut. Să-1 ducem 
pînă acasă şi s-auzim cum închide pe dinăuntru poarta. După aceea să vestesc pe Alexa 
şi pe ceilalţi şi să mărturisesc tuturora că poate greşesc; ca să nu-mi scrie păcat sfîntul 
Petrea în hîrţoagele din cer." 

Cuviosul Agatanghel s-a întors la hanul lui Iosip Uliţă-lungă şi a ţinut sfat cu Alexa 
Vulpea afară, lîngă căruţă, aducînd doi cai şi înhămîndu-i la oişte, iar pe ceilalţi doi 
legîndu-i dinapoi, la codîrlă. 

— Eu ţi-oi spune dumnitale, Alexa, ca unui om mai priceput decît mine, că aist 
dregător pe care-1 chiamă Ciohoranu e unul Gavril Pîrjol de la Buhăieşti, şi eu nu ştiam 
nimic. Dar cum l-am văzut în biserică, l-am cunoscut numaidecît; şi l-am petrecut 
pîn-acasă. 

— Ce spui, frate Agatanghel? Apoi, dacă-i Gavril Pîrjol, îl cunosc şi eu! N-am să-i 
aduc aminte că m-a pălit cu gîrbaciul plumbuit, pe cînd era slujitor domnesc la 
Bogdănuţă-Vodă. Aşa-i năcazul în săraca noastră ţară a Moldovei, că cei care se dau cu 
lupii şi corbii put a hoit. Vai de cel ce-şi uită părinţii şi fraţii şi se înstrăinează de ei şi le 
e duşman şi gîde! 

— Nu socoti că păcătuim, frate Alexa? 

— Noi nu-1 obijduim, cum ne-a obijduit el pe noi. Va să-1 judece măria sa Nicoară. 
Aşa că noi, din clipa asta, ne aşezăm în preajma lui şi nu-1 lăsăm pînă ce nu-1 încleştăm. 

Hotărîrea lui Alexa Vulpea a fost să scoată căruţa de la han şi s-o mute în preajma 
casei boierului, s-o aşeze într-o hudiţă deocamdată şi s-o mute şi de-acolo, dacă va fi 
nevoie, după împrejurări. Cuviosul Agatanghel şi Strămurare au de dres o stricăciune; 
trebăluiesc la o roată şi se arată tîrgoveţilor care trec pe lîngă ei foarte grăbiţi şi supăraţi. 
Feciorii Gîrbovului se află şi ei în treabă, de la han la ulicioară; şi nu-i departe nici 
Alexa. 

Măria sa Pîrjol, cum îi spunea rînjind cuviosul Agatanghel, n-a ieşit pe poarta cea 
ferecată, decît într-un amurg, purtînd toiag şi şubă. A închis poarta şi a strigat ceva 
slugii lui de după poartă, oprindu-se o clipită; pe urmă a pornit un pas cumpănit şi 
destul de repede, bătînd uliţa cu toiagul tot la al doilea pas. A trecut pe uliţă tot cătră 
răsărit; cei din hudiţă au rămas învăliţi de întunecime. 

în capătul uliţii, boier Gavril a apucat la stînga şi îndată s-a oprit la o uşă de 
neguţător ce da pe un podeţ. Cînd a bătut cu toiagul pe acel podeţ, uşa s-a deschis şi a 
ieşit în prag luminată dinăuntru, o femeie ce părea tînără. Boierul s-a dus asupra ei; 
femeia s-a tras îndărăt. Uşa s-a închis. Căsuţa a rămas întunecată, cu obloanele 
închise. 

La al treilea ceas al nopţii, s-au auzit clempuşurile de la uşă căzînd şi Pîrjol a ieşit. 
Femeia a făcut lîngă el cîţiva paşi. S-au oprit amîndoi ţinîndu-se de mînă şi au ridicat 
capetele cătră răsărit. Era înspre acea parte a cerului un pîlc de nouri, şi cometa nu se 
vedea. Sfertul lunii era întunecat şi el. Steaua cu coadă avea a ieşi mai tîrziu, cătră 
miezul nopţii între cloşca cu pui şi fus. Omul a mormăit o vorbă de despărţire, femeia a 
răspuns cu glas subţirel şi s-a întors repejor la uşa rămasă deschisă. Bărbatul a apucat 

200 






201 



calea spre casă, cotind colţul uliţii înspre asfinţit. 

Cînd a ajuns în drept cu hudiţa, s-au alăturat pe neaşteptate de domnia sa două 
mogîldeţe. Boierul a vrut să strige. Cînd a căscat gura, mogîldeaţa din dreapta i-a şi 
umplut-o cu un ghem de cîlţi. Cînd s-a smucit năprasnic, să scape, 1-a primit în braţe al 
treilea om negru, răsucindu-i mînile la spate. Paznicul uliţii, nevăzut, bătea undeva cu 
ciocanu-i de lemn în toaca atîrnată de gît. Pe urmă a strigat cetăţenilor cu glas răguşit 
că-i linişte şi pace pe pămînt şi că-i ceasul al treilea de la înserat. 

Ornicul din turnul soborului, în mijlocul tîrgului, a bătut de nouă ori. 

Domnia sa Gavrilă Ciohoranu era purtat cu repeziciune, ca un buştean, în hudiţă, 
şi grămădit în căruţă. 

Strămurare s-a aburcat după el urmînd a-1 strînge şi a-1 cetlui cu frînghia. Boierul 
icnea din adîncul fiinţii şi se încorda c-o putere învierşunată. Apoi deodată a contenit. 
Caii înhămaţi au smuncit ştreangurile. Trei călăreţi au împresurat căruţa. Cucoşii din 
vecinătăţi au prins a cînta după socoteala pe care o au ei; pîrcalabul îi asculta tot mai 
departe şi mai stîns. 

După rînduială lui Elisei Pokotilo, călăreţii şi căruţa aveau a se opri la un şipot, 
într-o vale, şi lîngă o dumbravă. Era într-un loc ocolit de drumul mare, cercetat numai 
vara de plugari şi păstori; iar în acel început de noemvrie îl împresura pustia. Pokotilo îl 
cunoştea şi-i dăduse lui Alexa toate îndreptările, ca să nu se rătăcească. L-a sfătuit să 
întrebe un gospodar din marginea satului al cincilea de la Iampol. Totîrnac a umblat cu 
luare-aminte; n-a mai întrebat pe nimeni; şi după al cincilea sat de la tîrg spre Bug, a 
găsit locul. Acea pustie depărtată de sate era potrivită pentru popasul sotniilor lui moş 
Elisei. Se înţeleseseră, bătrînul şi Alexa, să se întîlnească acolo. Dacă Alexa nu vine 
acolo pînă la o joi, îl caută moş Elisei la Iampol, să vadă de ce nu şi-a izbîndit isprava. 
Dar treburile se petrecuseră cu bine, după dorinţa bătrînului şi după norocul ce se 
vădea lui Nicoară în acea vară a Sfinţilor Arhangheli. 

Şipotul de sub deal şi de sub dumbravă se aduna de la trei fîntîniţe pline într-un 
jgheab de lemn, care vărsa în cupă de piatră o vînă groasă de apă. Acolo s-a oprit căruţa 
după ce a umblat toată noaptea. Cei cinci oşteni au ales un loc ferit, după stejari. Au 
descălecat; au scos prada lor la lumină, în răsăritul soarelui. Dîmbul scînteia de brumă. 
Cîteva ţărci au venit în vîrfurile stejarilor bătrîni şi au prins a se certa. 

Dumnealui Gavril boierul era boţit şi umilit de noaptea de nesomn în hurducăturile 
căruţei. De şi Strămurare îi scosese din gură căluşul de cîlţi, se vedea că acuma îi era 
încleştată limba de spaimă. 

Abia a putut clămpăni nedesluşit: Apă! Apă! 

Strămurare, suflet milostiv, l-a ajutat să ajungă la izvor, unde pîrcalabul s-a adăpat 
şi s-a spălat pe ochi. 

— Ah! a gîfîit el întorcîndu-se la căruţă, amară moarte mă paşte! 

— De ce grăieşti aşa, boierule? l-a întrebat Alexa, privindu-1 aţintit. Te simţeşti 
cumva vinovat cătră măria sa Nicoară? 

— Ba nu mă simt vinovat întru nimica, s-a tînguit lăcrămos boierul. Dar bag de 
samă că vă purtaţi cu mine ca şi cum aş fi un mişel de rînd. 

— Greşeşti iar, boierule! Nu te-am asuprit şi încă nu te-am împuţinat. Eşti întreg şi 
capul ţi-i pe umeri. Numaicît trebuie să te supui şi să mergi la judecata măriei sale. 

— Dar ce -am făcut? 

— Nu ştiu. Te va întreba şi vei răspunde. 

— Vai şi iar vai! 

201 






202 



— De ce te tîngui? 

— Căci văd cum se răsplăteşte credinţa mea. 

— Nu te teme, măria sa are obicei să judece cu chibzuinţă. 

Boier Gavril a tăcut. S-a aşezat la pămînt şi părea trudit de moarte. însă ochii îi 
erau vii şi treji între tufele de păr roş ca focul. Obrazul i s-a strîmbat de mînie mai mult 
decît de suferinţă, cînd Strămurare a păşit pînă la el, legîndu-i din nou mînile la spate. 

— Aveţi porunca să mă legaţi? 

— Ba nu. 

— Atuncea, rogu-vă, lăsaţi-mă slobod. 

— Nu putem, a rîs fără ruşine Strămurare, căci ne temem să nu te iei după iepurele 
care a zbucnit mai nainte din tufe. 

— Mă jur pe sufletul meu şi al părinţilor mei răposaţi că mă supun şi nu fug. 

— Să te credem? Să nu te credem? 

— Sloboziţi-mi dreapta să fac cruce înaintea Domnului Dumnezeu, care ne vede. 
Treclet să fiu şi să am parte cu Arie şi cu Iuda, dacă nu mă supun. Şi stăpînul meu mă 
va judeca drept, căci i-am fost cu credinţă. 

— Te va judeca după credinţa cu care l-ai slujit. 

— Dar ce-am făcut, oameni buni? Ce-am făcut? 

— Nu ştiu ce-ai făcut de cînd nu mai mînînci pînea Domniei, dar ştim ce făceai cînd 
erai slujitor la curtea lui Bogdănuţ-Vodă. Ş-ai bătut cu gîrbaci plumbuit pe sărmani. 

Boierul a fulgerat în sus cu fruntea ş-a privit cu băgare de samă pe Strămurare. 

— Hai sus în căruţă la hodină, i-a poruncit oşteanul, strîngîndu-i mai tare 
legăturile. Dumnezeu vede şi măria sa Nicoară va judeca. 

— Daţi-mi ceva să mănînc... mi-e foame... s-a jeluit boierul. 

— Ţi-om da, la vreme. Hai, suie! 

în ziua aceea domnia sa boierul Gavril a dormit, a ospătat, s-a hodinit şi s-a arătat 
întru toate supus, cu cea mai mare cuviinţă. Părea că aşteaptă senin judeţul stăpînului 
său. 

A dormit şi în noaptea cealaltă, şi 1-a privegheat în căruţă cuviosul Agatanghel. Ba 
i-a slobozit şi braţele din frînghie, ca să-i fie somnul mai bun. Apoi, milostivul rob al lui 
Dumnezeu, cuviosul Agatanghel, cînd a răsărit soarele, şi-a scăpat fruntea pe braţ şi 
răsuflarea a prins a-i cînta. 

Toţi caii erau legaţi mai la o parte, între stejari, afară de unul înşeuat, al lui 
Dominte Gîrbovu, străjerul de dimineaţă. 

Dominte Gîrbovu se trăsese din căruţă, îşi gătise calul, suise în pisc şi priveghease 
împrejurimea, apoi se întorsese, descălecase, apucase ulciorul şi coborîse la şipot să-1 
umple. Nechita, Alexa şi Strămurare dormeau încă la vatra caldă a focului. 

Deodată toată această alcătuire paşnică a popasului s-a tulburat năprasnic. 

S-a auzit un ţipăt scurt, repede înăbuşit. Gavril Pîrjol, care nu dormea şi priveghea 
să-i vie ceasul potrivit, 1-a lăsat pe cuviosul Agatanghel străpuns în inimă şi zbătîndu-se. 
S-a zvîrlit ca-n fulger de sub covergă, a încălecat calul lui Dominte şi s-a prăvălit spre 
izvor, ca să sară peste Gîrbovul cel tînăr şi să scape la cîmpie. 

De ţipătul lui Agatanghel se sculau cu mişcări pripite cei de la foc. Altă cale de 
scăpare decît spre Dominte, boierul Gavril n-avea. Apucase cu stînga frîul, ţinea încă în 
dreapta jungherul sîngerat al monahului; cu acel jungher înţepă fugarul în coastă, 
făcîndu-1 să salte ca un cerb săgetat. Boierul era cu capul gol şi pletele zbîrlite. Şuba i se 
desfăcuse în două părţi ca două aripi; obrazul ca de flacără în bătaia soarelui i se 

202 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfap*** ■— *^pMtMM*w ^-^mi&m^ 

r— ..-— l-Ww l^M ■ — ^ III IIBII^^^t ■ 



203 



încreţise într-un rînjet de demon. 

— Ha-ha! a dat el răcnet, rămîneţi cu bine! Nechita Gîrbovu a slobozit un ţipăt 
înfricoşat: 

— Nu-1 lăsa, măi Dominte! 

— N-am ce-i face, bădica! s-a tînguit cu desnădejde Gîrbovul mezin. 

Apoi simţind greutate în mîna dreaptă, s-a ferit scurt de săritura calului şi a zvîrlit 
cu putere asupra rînjetului roş ceea ce ţinea el în mînă. Ulciorul s-a sfărîmat de fruntea 
boierului cu pocnet mare, apa şi cioburile l-au orbit; în clipa de şovăire a călăreţului, 
Dominte a pus mîna pe frîu şi a grăit calului. Ceilalţi de la vatra focului, ca nişte mori de 
vînt pitice, cu aripi învăluite de furtună, şi-au schimbat locul, sărind în capul domniei 
sale. 

Cînd oştenii l-au adus la căruţă pe dumnealui Gavril Pîrjol, au văzut sub covergă, 
răsturnat şi cu un braţ atîrnînd, pe cuviosul Agatanghel. Au cunoscut că-şi dăduse 
sufletul. 

Pîrjol îşi ferea ochii de privirile care îl aţinteau. îi curgeau aţe de sînge pe tîmpla 
stîngă. Era încă frămîntat de o turbare nebună. 

— Daţi-mi drumul, a urlat el. Mă duc la stăpînul vostru să mă plîng. Cum 
îndrăzneşti, mişele, să dai cu ulciorul în capul unui dregător domnesc? 

Dominte s-a sfiit: 

— Cu ce eram să dau? Că n-aveam altceva în mînă. . . 

— Iţi făgăduiesc bună plată pentru necuviinţa ta! Alexa a păşit înainte: 

— Unde ţi-s jurămintele, lup roş? 

— Am să-ţi arăt eu jurăminte, rîie ţărănească! a detunat boier Gavril. 

Se răsucea cu jungherul în mînă, se pregătea să sară şi să-şi facă loc de scăpare. 

Atunci Alexa Vulpea a fulgerat din ochi o clipire spre Strămurare. 

Prietinul monahului a păşit înainte. Boierul s-a izbit spre el cu jungherul. 
Strămurare i-a pus în piept baltagul şi 1-a repezit înapoi. Cînd 1-a văzut poticnind, a 
sărit după el şi 1-a străpuns cu cuţitul din mîna stîngă subt urechea dreaptă, deschizînd 
izbuc de sînge. C-un chelălăit răguşit si stins, boierul s-a întins pe spate ş-a horcăit 
îndelung, deşertîndu-se de viaţă. 

După ce au coborît de la căruţă pe cuviosul Agatanghel şi l-au aşezat în pajişte, 
Alexa Vulpea s-a întors cu faţa cătră prietinul său pe veci adormit. I s-a închinat; apoi 
s-a răsucit spre soţii săi. 

— Creştini buni, a rostit el cu blîndeţă, să-i săpăm monahului Agatanghel groapă 
lîngă izvoare şi să-i punem semn. Pe Strămurare, a adaos el, îl poftesc să ia capul 
acestui Belzebut, să-1 ducem măriei sale. Iar leşul l-om prăvăli într-o rîpă. 

întorcîndu-se cu spatele spre Gavril Pîrjol, cei patru oşteni au apucat cu 
luare-aminte pe monah şi l-au dus, să-1 puie la odihnă de veci într-o poiană din 
dumbravă, în laturea sipetului. I-au dat sărutare frăţească şi l-au astrucat, punîndu-i la 
căpătai cruce. 

După ce-au isprăvit, s-au suit în pisc ş-au văzut în fundul zării, încă departe, 
înaintînd la pas sotniile lui Elisei Pokotilo. 



203 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






•m^um 



— ■ m. — ->,■ 










204 




CapitoCuC33 

Sotniiîe trec NistruC 



e lisei asaul s-a înfăţişat la podul umblător de pe Nistru împotriva Sorocii şi a 
găsit acolo pe nacialnicul Pamfilie Zagoreţki călare, cu cîţiva slujitori după 
dînsul. Era în ziua de 12 noemvrie, trei ceasuri înainte de asfinţitul soarelui. 
Nacialnicul Pamfilie era un bărbat slăbănog, cu barba bălaie şi rară în furculiţă, 
privind blînd lumea cu doi ochi spălăciţi de gînsac. Cu el se afla întru toată fala şi 
domnia sa Tadeus Kopiţki de la Movilău, cu patru hoholi în căciuli şi cojoace. Pe cînd 
slujitorii domniei sale domnului Zagoreţki erau pirpiriu îmbrăcaţi, mai mult în flenduri; 
însă nasurile le erau rumene. 

Moş Elisei a descălecat numaidecît şi s-a închinat nacialnicului crăiesc, care şi 
domnia sa a pus piciorul în pămînt şi a lepădat frîul, simţindu-se măgulit de cinstea pe 
care i-o făcea un zaporojan cu faimă, cum era Elisei Pokotilo. Li s-a adaos, sunînd din 
pinteni, şi pan Tadeus, scoţînd cuşma vişinie şi lăsînd să i se vadă tîmplele rase. 

— Care-i vestea domniei tale, Elisei asaul? a întrebat blînd nacialnicul. 

— Vestea mea e bună, pan Zagoreţki, şi vreau să trec cu sotniiîe mele, cai şi căruţe, 
dincolo de Nistru. 

— Din a cui poruncă? 

— Dintr-a măriei sale hatmanul Nicoară. 

— Vine şi măria sa? 

S-a amestecat pan Tadeus: 

— îl aştept şi eu pe slăvi tul hatman din ceas în ceas. 

— Atunci e bine, a răspuns pan Pamfilie, puţin nedumerit. Şi măria sa hatmanul va 
fi avînd învoire şi îndreptări? 

Iar s-a amestecat pan Tadeus: 

— Măria sa e volnic să treacă oriunde şi are îndreptări paloşul şi oastea cu care 
vine. 

Nacialnicul s-a îmblînzit deplin. 

— Atuncea noi nu ne punem împotrivă. 

— Bine faci, pan Zagoreţki, 1-a sfătuit Elisei asaul, privind spre slujitorii flenduroşi 
şi cu nasurile rumene. Dacă ai bunăvoinţă, te-aş ruga să mai chemi şi alţi slujitori, cîţi 
vei mai fi avînd, să deie mînă de ajutor. Eu trec cît ai bate în palme; n-am decît douăzeci 
şi cinci de căruţe; le grămădesc pe pod, slobod caii să vie singuri prin întinsura de apă 
de la vale, după sotniiîe încălărate, şi gata. Nistru-i domol şi scăzut de secetă. Cînd 
soseşte măria sa Nicoară, noi sîntem în bună rînduială ca să-1 primim. 

— Apoi om ajuta, a încuviinţat cu blîndeţă Zagoreţki, dar n-am alţi slujitori decît 
aceştia cinci. 

204 






205 



— Buni sînt şi aceştia şi i-om răsplăti după cuviinţă. Cei cu nasurile rumene s-au 
înviorat şi s-au mişcat cătră podul umblător să înştiinţeze brudnicii. 

Era o zi de lene şi dulceaţă a „verii femeilor". Vîntul de la marea din mijloc adia 
uşurel. Căruţa asaulului, purtată de Strămurare, a venit la locul unde se afla stăpînirea. 
Moş Elisei a poruncit popas şi vatră de foc, şi, la foc, un fedeleş de mied vechi. 

Pe cînd mezinul Alexandru rînduia cu hărnicie trecerea şi se afla cel dintăi pe 
celalalt mal, Alexa Vulpea silea călăreţii şi caii căruţelor ce rămăseseră mai la urmă. 
După răcnetele de cuviinţă, toate s-au săvîrşit nu fără destule greutăţi. Iar domnia sa 
Alexandru a poruncit să se dea vestire din corn; nu mai putea suferi nici un fel de 
întîrziere. Dar moş Elisei mai avea treabă cu nacialnicul Pamfilie. îi pusese într-o mînă o 
coapsă de purcel de şase săptămîni şi-n altă mînă un pocal, pe care îl tot umplea cu 
mied. Cînd ajunsese soarele în zarea asfinţitului, pan Tadeus îl îndemna cu bunăvoinţă 
pe pan Pamfilie să-şi mărturisească durerile de care a avut parte în această lume 
păcătoasă. 

— Numai de năcaz am avut parte şi am pătimit ca un mucenic, oameni buni şi 
prietinilor, se tînguia domnia sa. 

— Dar ce este? Ce năcaz greu ai domnia ta, de te jeluieşti astfel? 1-a ispitit Kopiţki. 

— Ah, pan Tadeus, iubitul meu, năcazurile mele nu le doresc nici duşmanilor... 
A făcut puţină rînduială politicească Elisei Pokotilo: 

— Strămurare, a poruncit el, umple un ulcior cu mied, adaogă ş-un hartan de 
friptură, şi du-te de vezi ce mai fac slujitorii crăieşti. 

După ce Strămurare a plecat, moş Elisei a trezit pe pan Zagoreţki din jalea lui 
umedă. 

— Acum poţi să ne spui, prietine Pamfilie. întăi să deşerţi pocalul, şi spune, pe cînd 
eu ţi l-oi umplea iarăşi. 

— Ziua stau şi cuget, a prins a spune nacialnicul, iar noaptea mă uit şi nu pricep. 
Domniile voastre nu v-aţi speriat de cometă? 

— De ce să ne speriem? s-a mirat Elisei Pokotilo. 

— Nici eu nu m-am speriat, a urmat nacialnicul Craiului. Dar n-am linişte nici zi, 
nici noapte, din pricina soţiei. 

— Ce vrea? 

— Vrea să-i prorocesc ce vesteşte acel foc din cer. Atîta mă chinuieşte, de-mi vine 
să-mi iau lumea-n cap. Las' că în douăzeci şi cinci de ani, de cînd am pus cununiile, 
numai pricină de vrajbă îmi caută. Mă zgîrie cu unghiile şi mă împunge cu boldul... 

— Cum se poate una ca asta? s-a umflat de mirare şi de mînie pan Tadeus. 

— Da-da... s-a tînguit cu lacrimi nacialnicul. N-am să vă mai spun că, de cînd cu 
cometa asta, a dracului nu a lui Dumnezeu, atîta şi-a ieşit din fire sărmana. . . 

— Cum o chiamă? 

— Adelaida. Atîta şi-a ieşit din fire sărmana mea Adelaida, încît mi-a trîntit în cap 
strachina de supă. Noroc că nu era prea fierbinte zama. 

— Şi domnia ta ai stat aşa şi nu i-ai făcut nimic? 

— Am stat aşa, cu braţele căzute, şi cu ochii la icoana Maicii Domnului. Pamfilie — 
s-a mirat ea — acuma semeni într-adevăr cu Domnul nostru Isus. 

Pe cînd nacialnicul vărsa lacrimi jalnice, s-a auzit cornul de peste Nistru sunînd a 
doua oară, şi soarele s-a uitat la lume de pe zarea asfinţitului. Alte cornuri au dat glas 
dinspre calea Iampolului. Moş Pokotilo şi Kopiţki s-au înălţat în picioare ş-au încălecat, 
înţelegînd că se apropie privighetorii înainte ai măriei sale Nicoară. Iar nacialnicul crăiei 

205 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 Aţ^*"***^"**** ^h^*» **■■' .ifc ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm^^tF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



206 



s-a plecat pe-o coastă, ameţit de trudă şi somn, în cele din urmă licăriri ale focului din 
vatră. 

Un pilc de călăreţi au sosit gonind şi au poprit scurt în vederea fluviului 
adulmecînd singurătăţile. După ei, cu patru cai albi încordîndu-se bulziş, căruţa 
domnească a trecut mai aproape; şi peste ape, cătră tabăra de dincolo, a mugit cornul 
de bour al lui Ile Caraiman. 

Pokotilo şi Kopiţki au ieşit înaintea călăreţilor şi căruţei. 

— în jumătate de ceas e aici măria sa, a strigat Ile ieşind de sub covergă. 

Din fruntea pilcului de călăreţi s-a desfăcut vatamanul Agapie Lăcusteanul, venind 
spre moş Elisei. 

— Dacă-i veste bună, nu mai trimet oameni cătră măria sa, a grăit el. 

— Veste bună, Agapie, a răspuns Pokotilo. Cum vezi, dincolo se şi aprind focurile 
taberii. De la Costandie Şah venit-au ştiri? 

— După înţelegere, dacă e tăcere e şi linişte, şi treaba merge fără sminteală. Cel din 
urmă sol de la hatmanul Costandie a sosit cînd purcedeam de la Ostrov. Ne-a întărit 
tocmeala că şi el va fi pe Nistru, în unghiul hotarului nohailor, în ziua de 1 1 noemvrie, 
tot aşa după rînduială noastră: Apletin înainte, şi domnia sa îndată după Apletin. 

Caraiman, vatamanul şi privighetorii săi au văzut cu mirare cum vin de la mal 
oşteni cătră nacialnicul crăiesc care dormita la foc, cum îl înalţă copăcel şi-1 duc prin 
prund la podul umblător, ce avea a trece cu cele din urmă căruţe ale asaulului. 

în umbra amurgitului a sosit cu grosul sotniilor şi măria sa Nicoară. Luna aproape 
plină s-a înălţat din răsărit, luminînd întinderi mari, şi în urmă spre stepă şi spre 
ţărmul moldovenesc, descoperind ca dintr-o pîclă stîncăriile albe de deasupra Sorocii. 

Douăzeci şi două de sotnii s-au îmbulzit la vad, fremătînd. îmbrăcămintea sură a 
oştenilor moldoveni părea întuneric de peşteră între zare şi luciul apei. Cînd şi cînd 
scăpărau cremeni în copitele cailor. Căruţele îşi ţineau rîndul la podul umblător. Nicoară 
Potcoavă, Elisei Pokotilo, Tadeus Kopiţki au stat îndelung neclintiţi pe cai, priveghind 
trecerea, primind înştiinţări, trimeţînd porunci, aşa ca să nu fie în acel loc mai mult 
zvon decît la o viitură de ape. Mai ales glasurile oştenilor nu pătrundeau deasupra acelui 
zvon nedesluşit şi surd. 

La al patrulea ceas al nopţii, malul stîng se liniştise. Au intrat pe podină căruţa 
domnească şi cei care zăboviseră. Brudnicii locului căzuseră de mult de trudă la celalalt 
ţărm, şi au venit la trecerea podului umblător oşteni din sotniile asaulului Elisei. 

Cînd Potcoavă a pus piciorul pe malul drept, străjile au dat înştiinţare şi de la toate 
focurile taberii s-au ridicat oştenii hăulind şi urînd bun venit măriei sale. A ieşit, însă, 
poruncă să fie linişte. Sotniile să-şi vadă de cină şi odihnă. începînd de luni, 12 
noemvrie, războiul măriei sale porneşte, nu din zburdăciune, ci din mînie şi durere, în 
acea noapte de 12 noemvrie, de mult nădăjduită, măria sa priveghează şi ajunează. 

Tabăra s-a liniştit în scurt răstimp. Luna s-a înălţat în cer senin; şi s-a arătat mai 
sus de lună, cătră creştetul bolţii, şi cometa cea în chip de paloş de flacără. 

Oamenii veniţi întru întîmpinarea măriei sale cercau în felurite chipuri să afle veşti 
de ce spune lumea despre steaua cu coadă în alte părţi, în colo spre Kiu. Că pe-aici, 
dincoace de Nistru, lumea încă nu şi-a venit în fire. îndeamnă doi călugări de la 
mănăstirea Neamţu pe gospodari să-nchine tot ce au la sine şi împrejurul lor sfîntului 
lăcaş. 

— Da' de ce? s-a hlizit Dominte, feciorul cel mai mic al Gîrbovului. 

— Cum de ce? s-au mirat cei care întrebau; căci vine sfîrşitul lumii, oştene. 

206 



m#w IfviHM^H^j *<^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ *s— ^^^^ m^*. ■ F#w^Ha*t4 mm-^^^Mm^^m** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



207 



— Ba să vă spuie bădica mea Nechita, oameni buni, a grăit cu sfiiciune Dominte, că 
dacă s-a prăpădi lumea, apoi vite, straie şi bani n-or folosi nimănui, fie oşteni, fie 
călugări. 

Oamenii ascultau cu mirare pe acel firoscos care rostea asemenea adevăr înţelept. 

— Pe lingă bădica Nechita, mai spunea şi măria sa Vodă Nicoară că oamenii din 
ţara Moldovei să nu se teamă de moarte, ci mai degrabă de viaţă, dacă e vorba ca viaţa 
să rămînă aşa de rău întocmită precum este... 

— Iaca şi asta-i adevărat... îngînau oamenii. 

La ceasul miezului nopţii, cînd tabăra era luminată ca-ntr-un amurg, de la focuri, 
lună şi cometă, Nicoară a întrebat pe Elisei asaul, care priveghea lîngă sine, ce ştire 
poate să-i dea despre boierul de la Iampol. 

— Căci am poftit să-i văd ochii şi să-i ascult glasul, a zis măria sa, ca să cunosc 
dacă-mi este ori nu cu priinţă. 

Atunci Elisei bătrînul a făcut un semn lui Strămurare, care de mult aştepta în 
preajmă ca o momîie mută. Şi acel om de credinţă a păşit pînă la măria sa şi, punînd în 
pămînt genunchiul stîng, a tras dinainte-i, de la şold, o traistă roşie de lînă şi a scos 
căpăţîna lui Gavril Pîrjol, spălată şi gătită cuviincios, şi a aşezat-o pe traista păturită, 
fără a spune nimic. 

Nicoară s-a întors spre acea vedenie şi pe obrazul său s-a aşternut deodată aurul 
lunii. Vedea obrazul vicleanului şi ochii stinşi; dar glasul n-avea să i-1 audă niciodată, în 
veci. 

S-a întins asupra pămîntului şi cerului o întristare de piatră şi Nicoară a oftat. Apoi 
a făcut semn să se înlăture de lîngă sufletul său acel gunoi de om. 

Tot în tăcere, Strămurare a coborît lîngă apă; a dat drumul căpăţînei pe un talaz 
cătră sforul fluviului şi a rămas privind cum se duce, pînă ce s-a scufundat. Iar în 
vremea asta, asaul Elisei povestea cu glas domol măriei sale întîmplarea în care se 
prăpădise cuviosul Agatanghel. 

Nicoară a ascultat cu luare-aminte; obrazul îi era pălit de mîhnire. După ce moş 
Pokotilo a tăcut, măria sa a înălţat privirea cătră bolta văzduhului. 

— Vra să zică, a şoptit el, în noaptea aceea, cînd a fost ridicat, s-a uitat şi el la 
acest semn? 

— Da... Ieşise şi ibovnica lui cu dînsul. 

— Aceea, a dat lămurire pan Tadeus, e una Leonora Frumoasa. I-au trimis-o 
stăpînii lui de la Liov să-1 privegheze. 

— Da-da... a suspinat Nicoară. Acuma acea Leonoră se uită poate la semn singură 
şi nu înţelege nimic. 

Cei doi prietini au privit nedumeriţi pe hatman. Cerul cu stele era nalt şi depărtat 
ca niciodată. 

Moş Elisei Pokotilo s-a sculat de la vatră şi luciul lunii i-a sticlit pe fruntea-i 
pleşuvă. 

— Slăvite Voievoade, a zis el închinîndu-se, eu mă duc să poruncesc încălărarea 
sotniilor mele şi să trezesc pe fratele măriei tale. în noaptea asta cată să călcăm două 
poşte, să luminăm calea înainte. Cînd ajungi măria ta la Prut, eu pun stăpînire pe 
vămile de la Tazlău şi Oituz. 

Nici Alexandru, nici Gînj bătrînul nu dormeau. Cel dintăi pleca cu moş Elisei şi era 
neliniştit ca un harmasaraş în primăvară. Al doilea rămînea cu măria sa. 

Mezinul a sărutat pe Nicoară strălucindu-şi la lumina focului ochii şi rîsul, apoi a 

207 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



208 



primit mîngîierea şi îmbrăţişarea uncheşului, cuprinzîndu-1 de după grumaz. în tăcere, 
unii au rămas, alţii s-au dus. 

Se auzea ronţăitul şiragurilor de cai la conoveţe. Cineva cînta, singuratic, la un foc 
ce se stingea: Pentru tine, fa Ileana, A-nflorit iarba-n poiană... 

Nu tîrzie vreme, Nicoară a ascultat tropotul înăbuşit al cailor depărtîndu-se pe calea 
stîncăriilor albe de sus. Cetăţuia Sorocei rămînea goală şi pustie la o parte. în tîrg era 
oarecare tulburare, dar crainicii măriei sale Nicoară dăduseră de cu sară înştiinţare de 
linişte şi pace. 

Din dimineaţa de 13 noemvrie, grosul călărimii lui Nicoară Potcoavă s-a mişcat 
înainte, lăsînd în urmă privighetori. Mişcarea cătră scaunul ţării Moldovei era rînduită a 
fi cu popasuri dese, ca să fie vreme de înştiinţare a satelor şi de primire a veştilor de la 
căpitanul Cozmuţă Negrea, care urma calea Lipsei spre Suceava, şi de la hatmanul 
Costandie, care suia din Ţara-de-Jos spre Fălcii, Tecuci şi vărsarea Trotuşului în Şiret. 

La 16 noemvrie, vestitorii lui Şah arătau că cetatea Bender, pe Nistru, fusese 
deşertată de puţinii ismailiteni care o păzeau. N-aveau nici o putere; grămădiseră în 
căruţe calabalîcul şi se trăseseră în hotarul Bugeacului subt ocrotirea lui Demir-Han. 
Din acea parte nu era nici o nelinişte; Demir Ghirai îşi ţinea cuvîntul. Sotniile lui Apletin 
grăbeau spre drumurile Galaţului şi Brăilei şi spre vămile munteneşti, ţintind potecile de 
la Caşin. Se vestise pretutindeni venirea lui Ion Nicoară-Vodă. Neavînd nici o 
stricăciune, lumea sta cu pace la sălaşele ei. Au început a fi popriţi, după izvodul lui 
Cozmuţă, unii boieri din Ţara-de-Jos şi sînt trimeşi la grosul călărimii hatmanului Şah. 

La Potîrnicheni, în hotarul de odinioară al ţinutului Iaşi, i-a sosit lui Nicoară vestire 
şi de la căpitanul Cozmuţă. Spun răzăşii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din 
cetatea Hotinului s-a simţit intrarea de oşti în olatul moldovenesc, deci, după obicei, 
baş-buluc-baş a închis cu zăvoare porţile de fier şi aşteaptă. în satele din lungul 
drumului Lipsei, se ridică răzăşime tînără cerîndu-se la oastea măriei sale. 

S-a vestit în toate părţile de îndemnul măriei sale Ion Nicoară, să fie popriţi şi daţi 
stăpînirii nouă boierii haini din războiul lui Ion-Vodă; iar acei care nu au avut păcat, 
nici mînia norodului pentru asupriri şi jăcuiri, să nu se teamă de nimic. Deasemenea 
satele să prindă şi să deie în mîna oştenilor măriei sale pe slujitorii păgîni care vor fi 
umblînd în ţară după dabile, peşcheşuri şi plocoane. 

Se aleg în sate vornici dintre oamenii care au fost în războiul lui Ion-Vodă din 
Ţara-de-Jos în anul 1574. 

Cei care doresc să iasă la oaste cu măria sa Ion Nicoară, să-şi caute cal bun, straie 
de iarnă, şi să-şi ia la ciochine merinde pe zece zile. Altfel, căpitanul Cozmuţă nu-i 
primeşte şi să se ştie că asta nu-i oaste de dobîndă şi sînt oprite cu străşnicie răutăţile, 
furtişagurile şi ucisurile. Cine pofteşte să intre în oastea măriei sale Ion Nicoară, apoi 
intră numai cu jurămînt. 

Au venit veşti şi de la asaulul Elisei Pokotilo, în privinţa boierilor vînzători şi a 
liniştirii oamenilor. Fără să-1 îndemne cineva, Dominte a cutezat să intre în ziua de 18 
noemvrie, duminică, într-o biserică a unui sat şi, cu sfială, şi-a spus şi el părerea despre 
steaua cu coadă şi de mintea puţină a celora care socot că vine sfîrşitul omenirii. Vine 
numai sfîrşitul răilor, după ce se vor săvîrşi slujbele de pomenire ale răposatului 
Ion-Vodă şi se va deschide judeţul măriei sale Ion Nicoară la Iaşi. Aşa socoate şi bădica 
său Nechita, mare înţelept. 

în aceeaşi zi de duminică, Elisei Pokotilo trecea cu sotniile sale Şiretul la Scheia, 
grăbind spre Tazlău. Totîrnac, cu o sută de săbii, apucase în lungul Şiretului, spre 

208 






209 



Bacău, ca să închidă pasul Oituzului. 

Lixandru mezinul a înştiinţat pe asaul că ar avea nevoie de o zi ca să treacă în 
grabă pe la un loc de domnia sa ştiut, la apa Moldovei. 

— Cît mă duc şi mă întorc eu, asaule, oamenii pot face o zi popas de hodină. 
A răspuns liniştit şi cu blîndeţă asaulul: 

— Domnia ta, Alexandre, nu putem ieşi cu nici un chip din hotărîrile măriei sale. 
Peste cinci zile trebuie să fim amîndoi la Iaşi. O parte din oameni rămîn să privegheze la 
ţinuturi, cu sutaşii cei mai destoinici. Cu două sotnii trecem la Iaşi ca să ne facă 
rînduială nouă cum va socoti măria sa. 

Mezinul a răspuns cu aţîţare: 

— Nu se poate să nu mă duc, asaule, pînă unde am eu treabă. 

— Fără învoire? 

— Răspund eu faţă de măria sa. 

— Nu cuteza a trece domnia ta peste hotărîrea de care îţi vorbesc. 

Alexandru a privit cu mînie pe bătrîn; moş Elisei a înţeles că în acea mînie stă o 
mare primejdie, ca în nourul de furtună trăsnetul. A tăcut. 

— Mă duc cu orice preţ! a izbucnit mezinul. 

Asaulul a oftat. Ar fi putut da poruncă de oprelişte, dar s-a stăpînit. După cum îl 
prevestise măria sa, acel tînăr se scufunda într-o rătăcire, ca într-o arşiţă de friguri. 
Alexandru a făcut semn călăreţilor celor mai de-aproape, scrîşnind: 

— Veniţi după mine! 

Oştenii au aşteptat semnul asaulului. 

— Duceţi-vă, a grăit moale acesta şi a adăogit din ochi semn de întoarcere. 

Ei au încuviinţat, înţelegînd, şi s-au luat cu repeziciune după căpitanul lor. Dar 
acel căpitan buiac nu mai avea nici o luare-aminte asupra lor şi-i uitase. 

L-au urmărit îndelungă vreme. Au pus în pas cînd îşi domolea el fuga, s-au avîntat 
iar cînd l-au văzut pornind din nou viforos. 

Unul din cei doi călăreţi ostroveni era Dominte Gîrbovu, care fusese cuvîntăreţ în 
biserică la Scheia. Al doilea era un om posomorit şi tăcut, unul Mitrea Bogza, fost 
cioban. 

L-au dus pe mezinul Alexandru aşa cu domoliri şi iuţeli, pînă într-un loc unde se 
făcea în dreapta o pădure bătrînă. Acolo dintrodată căpitanul Lixandru a oprit 
năprasnic, punîndu-şi fugarul în două picioare. Apoi a săltat ca o lăcustă peste şleah, 
intrînd în luncă, sub lucirea asfinţitului. 

Bogza a oprit, şi-ndată, după el. Dominte. 

— Unde Dumnezeu s-o fi ducînd? s-a mirat ciobanul. 

— Ştie dracu... a îngînat Gîrbovu cel mezin. Bogza a rînjit: 

— Apoi n-om îndrăzni să intrăm şi noi unde se duce domnia sa, ca să nu dăm 
într-o primejdie, să întîrziem şi să ne prăpădim sotniile. 

— Ba ne-om întoarce grabnic, a zis Dominte, ca să dăm sama cătră asaulul nostru; 
altfel se supără bădica Nechita şi mă mustră cu pumnul. 



209 



* — ~ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






•m^um 



— ■ m. — ->,■ 






210 




C&pitoCuC34 

La scaunul ţarii tMobfovei 



3; 



jy n ziua de joi 22 noemvrie, fiind în preajma Sculenilor pe Prut, Nicoară Potcoavă 
a fost vestit de Costandie Şah cum că Petru Şchiopu-Vodă nu se află la Iaşi. A 
ieşit de două săptămîni de la scaunul său, trecînd Dunărea la Isaccea ca să 
închine daruri beilor din cetăţile Dunării, avînd de gînd să-şi urmeze calea cătră 
Ţarigrad. Străjile lui turceşti s-au dus cu el pînă la vadul Obluciţei, iar de acolo s-au 
întors alene. La Iaşi încă n-au putut ajunge. E bine să fie apucat scaunul ţării fără nici o 
întîrziere. 

Deci în sară de joi 22 noemvrie, Nicoară Potcoavă a trecut Prutul şi la 23, vineri, 
privighetorii săi au suit cu repeziciune dealul Popricanilor. 

Venea şi Şah-hatman pe drumul tătărăsc, răzbind pe la Răducăneni, pînă în dealul 
Ciricului. 

De la Popricani, cu douăsprezece sotnii, Nicoară Potcoavă s-a desfăcut de uncheşul 
Petrea Gînj, şi, ocolind pe lîngă pădurea Copoului şi prin valea Păcurarului, a lăsat două 
sotnii la Galata. 

Urmînd a ocoli prin Miroslava, a ieşit în valea Bahluiului ş-apoi la opustul iazului 
de la Frumoasa. A prins toate înălţimile şi drumurile de trecere de la Bucium, a pus 
oameni în mănăstirea de lîngă iaz şi a împresurat curtea domnească pe din vale. Şah 
venea de la Ciric, uncheşul Petrea dinspre dealul Copoului. Căruţele oştimii stăteau 
zăgăzuite la intrările tîrgului. 

Cînd a pătruns cea dintăi sotnie descălărată a lui Nicoară dinspre valea iazului 
cătră poarta cea mică a curţii domneşti, lîngă odăile siimenilor, au prins a ieşi din 
vecinătăţi oameni feluriţi, cu scări, topoare şi tîrnăcoape, ca să dea sprijin. Se îndemnau 
chemîndu-se unii pe alţii şi au prins a bate în porţi cu topoarele şi a dărîma cu 
tîrnăcoapele crăpăturile zidurilor. 

Pe deal, la porţile cele mari din faţă, cătră Sfîntu-Neculai Domnesc, s-au auzit 
tunete. Potcoavă stînd în privelişte pe toloaca Frumoasei, a înţeles că uncheşul Petrea a 
ajuns la poarta cealaltă a cetăţii şi a pus săneţe în bătaie asupra turnului de deasupra 
intrării clopotniţii paraclisului, unde se îmbulzeau de obicei străjerii. 

Soarele, pe cer senin, abia se cumpănea cătră al şaptelea ceas al zilei. în tîrg, cătră 
valea de la Carvasara, unde se afla şi hanul neguţătorilor turci, pornise mare zvoană; 
bătea a primejdie clopotul cel mare de la Sfînta- Vineri. Tot de-acolo se înălţa un fum des 
de la o casă aprinsă, şi adierea zilei îl purta de la vale spre deal, adică de la miazăzi spre 
miazănoapte. Vîntul arăta măriei sale Nicoară că vremea bună se prelungeşte. 

210 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ii ■ ■ ■ tf ^— ^AttimtS i â m i — -^»— i - h^Ih 



211 



Veneau cătră el din dreapta, prin laturea mănăstirii Frumoasa, călăreţii zaporojeni, 
trimeşi de Costandie, ca să-i vestească apropierea. Călăreţul din frunte avea dinaintea 
sa, în şa, o muiere despletită, călăuză veselă, care-i purta pe oşteni pe poteci cunoscute 
numai de localnici. 

în vremea asta, în zidurile de la mănăstirea Sfîntu-Sava, se închisese cu mare 
grabă şi frică înalt prea sfinţia sa mitropolitul Anastasie, aşteptînd de la credincioşii săi 
veşti, ca să înţeleagă ce are de făcut. 

Soseau în pripă, unii după alţii, preoţi, călugări, diaconi, şi gîfîiau la uşa stăreţiei, 
aşteptîndu-şi rîndul. Iar egumenul Macarie se tot purta pe lîngă cămară, ţinîndu-se de 
fălci şi tînguindu-se, parcă l-ar fi durut măselele. 

— înalt prea sfinte, a strigat subţire diaconul al doilea de la mitropolie, Cristea 
Sîrbu, îngenunchind lîngă prag, nici nu s-a mai văzut asemenea oaste în tîrgul nostru. 
Se umplu uliţile de oşteni călăreţi. 

— înalt prea sfinte, s-a spăimîntat cu glas gros şi cumplit diaconul întăi, Anania 
Bîrlea, n-avem alta de făcut decît să ne-nchinăm şi noi cu cea mai mare grabă. 

— De ce, Ananie? a zîmbit prea sfinţitul Anastasie. 

— Apoi, înalt prea sfinţite, după ce i-au detunat pe darabani şi nemţi cu săneţele 
oştenii lui căpitanu Petrea, de au căzut vreo doi din clopotniţă ca ciorile, au pătruns 
asupra slujitorilor domneşti din vale pedestraşi ai lui Potcoavă, şi cînd au tras săbiile, 
ş-au început a-i sîngera pe ai noştri, gata — aman! Cădem la mila măriei sale Nicoară, 
să ne ierte şi să ne sloboadă în lumea noastră, unde om vedea cu ochii, ori să se 
milostivească măria sa a ne primi în leafă. 

— Frumos război, n-am ce spune, a rînjit părintele Anastasie mitropolitul. Chiar 
acum i s-a năzărit lui Vodă să se ducă la împărăţie, lăsînd ţara de izbelişte. Asupra lui 
să cadă blestemele pentru prădăciuni şi pojaruri. 

A îngenunchiat în faţa înaltului şi preotul cel bătrîn de la Sfînta-Vineri, popa 
Chirică. 

— Ba, înalt prea sfinţite, să nu păcătuim, a înălţat sfinţia sa glas; crainicii strigă de 
un ceas de vreme, prin toate părţile, că măria sa Ion Nicoară nu vine cu duşmănie 
asupra ţării şi nu va fi asuprit, ucis şi prădat nimeni. Numai paginilor de la Carvasara 
să le fie frică; pe aceia îi taie cît te-ai şterge la ochi. 

— Strigă crainicii asta? s-a mirat părintele mitropolit. 

— Strigă, înalt prea sfinte; fac cruce şi mărturisesc pe sufletul meu. Mai strigă acei 
crainici că măria sa vine cu oaste de ţară şi cu ajutor de la fraţi creştini. Şi va întemeia 
judecată la scaunul ţării. 

— Ce fel de judecată? 

— Să judece pe cei mari ai lumii, înalt prea sfinte. 

— Se sumeţeşte acest domnişor a se aşeza jude în locul lui Dumnezeu? 

— Se sumeţeşte, înalt prea sfinte, n-avem ce-i face. E plin tîrgul de călărime; tot 
năboiesc, tot năboiesc oşteni din toate părţile. Şi căruţe vin dinspre podul Păcurarului şi 
dinspre Sărărie şi de cătră Ciric; tună şi detună, şi nu înţeleg. înalt prea sfinte, de ce se 
bucură aşa prostimea. 

— I-a venit vremea să se desfăteze şi ea, a zîmbit a treia oară mitropolitul. 
Diaconul cel subţire şi bălan, şi diaconul cel gros şi negru, şi popa Chirică cel cu 

barba căruntă şi ochii bulbucaţi s-au sculat în picioare şi au plecat frunţile cătră 
poruncile înaltului lor. 

— Poruncesc să se tragă clopotele la mănăstiri şi biserici, a hotărît mitropolitul. Şi 

211 



BH*«^»««V 



W«t4BV#"*il^W« 1 i 1 i ' M 






212 



arhiereul Gherontie să iasă înaintea biruitorului cu pine şi sare. Şi dacă închinăciunea e 
bine primită, am să văd; socot că mă voi osteni şi eu pînă la curte, să îmblînzesc leul şi 
pardosul. 

îndată s-au sunat clopotele la Sfîntu-Neculai cel bogat, biserica domnească a curţii, 
la mănăstirea Sfîntu-Sava, la Sfînta- Vineri, la Dancu şi la toate bisericile şi mănăstirile, 
pînă la Golia în capătul tîrgului. 

Vlădica Gherontie, locţiitorul mitropolitului, a ieşit cu sobor de preoţi şi călugări, 
venind cu icoane şi făclii la curtea domnească, să se plece lui Vodă cel nou, 
îngenunchind cu pîne şi sare. 

Caimacanii şi dregătorii lui Vodă Şchiopu dăduseră dos la faţă. Se ascunseseră prin 
măhălăli, alţii avuseseră vreme să iasă cătră pădurile de la Păun şi Repedea. 

Căpitanii de la curtea domnească, cei care închinaseră armele, au cerut măriei sale 
Vodă cel nou milă şi ocrotire să intre sub mîna măriei sale, cunoscînd ascunzătorile 
boierilor dregători şi făgăduind să-i aducă de grumaz la picioarele prea slăvite al 
stăpînului Ion Nicoară- Voievod. 

în vreme ce se aşezau zece sotnii de ostroveni la curtea domnească şi la mănăstirea 
Frumoasa, zaporojenii lui Costandie Şah străbăteau tîrgul la pas, cu căruţele cu covergă 
după fiecare sotnie. Cîntau şi-şi jucau caii. 

Costandie a abătut la curtea domnească, găsind acolo îmbulzeală de curteni de 
rînd, monahi şi popor. Şi-a făcut loc călare, a oprit la treptele spătăriei celei mari 
descălecînd singur, pe cînd straja rămînea călare cu săbiile trase. Ion Nicoară-Vodă a 
coborît cu braţele deschise. Amîndoi hatmanii s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat. Mulţimea 
a dat glas de slavă, pe cînd Nicoară şi Costandie intrau la sfat în spătărie. 

A venit vestire de la mitropolitul Anastasie că înalt prea sfinţia sa e gata să se plece 
cu supunere în faţa măriei sale şi să-1 ungă domn, au a doua zi sîmbătă, au a treia zi 
duminică, aşa cum va porunci slăvi tul stăpîn şi cum e gustul măriei sale. 

înalt prea sfinţitul Anastasie s-a înfăţişat, plecat din şale, în negreaţă rantiei şi a 
camilafcei; binecuvîntînd poporul îmbulzit, a suit domol treptele de la spătărie şi străjile 
i-au făcut loc să intre la măria sa. 

Despre ce s-a grăit acolo, nu s-a ştiut şi s-a ţinut taină, înalt prea sfîntul părea 
împăcat şi bucuros cînd a ieşit din spătăria cea mare. Şi-a făcut loc pînă în foişor, 
deasupra adunării poporului, şi, după ce a mai binecuvîntat o dată, înainte de-a începe 
vorba, a înghiţit strîmb, răsucindu-şi capul de la dreapta spre stînga. 

— Să trăiască măria sa! a cuvîntat înalt prea sfinţitul Anastasie din cerdac. Măria 
sa porunceşte în ziua de duminică, 25 noemvrie, parastas şi praznic pentru odihna 
sufletului răposatului Ion- Vodă, fratele mai mare al măriei sale. Atuncea să se adune 
poporul la biserici. Iar ziua încununării măria sa o va hotărî la vreme, avînd alte treburi 
mai grabnice. Şi să se ştie că măria sa nu vine voievod din mila necredincioşilor 
ismailiteni, ci vine cu oaste creştinească şi cu puterea săbiei sale, aducînd norodului 
nădejde ca să trăiască slobod, cum au trăit şi moşii noştri din veac. 

La vorbele prea înaltului s-au tălăzuit asemenea tunete de hăuliri, mugete şi chiote 
de bucurie, cum nu se pomenise niciodată la vreo domnie nouă. 

Mitropolitul Anastasie, bătrîn încă în putere, cu plete negre, sprîncenat şi cu dinţi 
albi, se îndreptase din şale şi asculta cu luare-aminte acele chemări prelungi, căutînd 
să-şi dea sama dacă-i bună şi din inimă zvoana aceea de glasuri şi de chiote. Căci înalt 
prea sfinţia sa de mult era deprins să vadă oştenii cu cealma împrejurul norodului. Şi 
inima acelui norod era cu îndoială şi cu frică întocmai ca inima înalt prea sfinţiei sale. 

212 






213 



A adaos înalt prea sfinţitul Anastasie: 

— Măria sa mai porunceşte negustorilor şi breslelor să coboare obloanele şi să-şi 
scoată marfa. Nimănui nu-i va lipsi un capăt de aţă. Măria sa Ion Nicoară- Voievod vine 
ca părinte şi prieten al tuturor. 

S-a învăluit iar furtună de glasuri. Clerici mulţi, adunaţi grabnic în foişor, au cîntat 
cu glasuri înalte: 

Sfînt, sfînt, sfînt Domnul Savaot 

Plin e cerul şipămîntul de mărirea lui... 

Cînd au contenit cîntările, înalt prea sfinţia sa mitropolitul Anastasie a mai 
îndemnat poporul să se înfăţişeze la slujba de vecernie, cînd se vor trage clopotele la 
toate bisericile tîrgului. Şi fiecare să umble cu linişte şi cuviincios, ca să nu-1 supere pe 
măria sa. 

însă după slujba de vecernie, prostimea, purtînd făclii, s-a îmbulzit cătră curtea 
domnească. Acolo straja fiind în putere şi neclintită ca un părete de cremene, făcliile 
s-au îndreptat spre Sfînta- Vineri şi au umplut uliţa de la Carvasara. Lumea a stîrnit 
tumult, şi glasuri multe au strigat împotriva neguţătorilor păgîni. 

A trecut o strajă de şase călăreţi şi a îndemnat lumea să se împrăştie căci, din 
porunca măriei sale Nicoară, neguţătorii ismailiteni au fost ridicaţi şi duşi la curte, în 
temniţa de sub turnul porţii. Dar lumea nu s-a liniştit. Aparii de la cişmea au înălţat 
coromîslele şi au poftit să bată cu ele pe dumnealui Sima Ghiorţ, mare armaş al domniei 
Şchiopului, care stă ascuns în beci între poloboacele cu vin, chiar acolo în casa lui de 
lînga biserică. 

Aceste vorbe au zădărît care nu se mai află mulţimea; şi Şahîn, starostele breslei 
aparilor, s-a suit pe o scară pe care o ţineau alţii cu putere sub dînsul şi a grăit astfel: 

— Oameni buni, acuma-i vremea noastră ca să plătim lui Sima Ghiorţ pentru toate 
răutăţile pe care le-a săvîrşit împotriva omenirii sărmane. Să-1 pîrîm la măria sa Nicoară 
pentru urgia cu care ne prigoneşte. 

— Să-1 pîrîm, să-1 pîrîm la măria sa! au încuviinţat unii mai vîrstnici, de-o samă cu 
starostele. 

— Ba să-1 răpunem acum! au răcnit bărbaţii mai tineri şi femeile. 

S-a pornit o învălmăşeală în viermătul de oameni, tălăzuindu-se între chiote de 
mînie şi ţipete de durere. 

Atuncea s-a arătat călare, lînga biserică, uncheşul Petrea Gînj, chemat de straja 
dintăi. Domnia sa era împresurat de oşteni încălăraţi, cu suliţi. Darabana a sunat, 
poruncind linişte. 

Lumea s-a domolit cu greu. 

— Ce poftiţi, oameni buni? a întrebat cu glas puternic căpitanul Petrea. 

Nu s-a ştiut deocamdată ce poftesc oamenii cei buni. Deocamdată au poftit cu toţii 
să strige. Darabana a mai bătut o dată. 

— Să vorbească cel de pe scară! a poruncit uncheşul Petrea. Pe cît înţeleg, e omul 
dumneavoastră. 

— Aşa-i! au încuviinţat unii. 

— Ba nu-i omul nostru! au răcnit alţii. 

A sunat iar darabana a treia oară. Călăreţii ostroveni au aplecat suliţile. 

— Eu nu-s nici al unora, nici al altora, a strigat starostea de pe scară; eu îs omul 
lui Dumnezeu. Şi ca un umilit ce mă aflu pe lumea asta, mă rog domniei sale căpitanul 
Petrea să-1 judece pe Ghiorţ mare armaş, după tînguirea noastră ori să ni-1 deie în labă, 

213 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4Vfw^ — - ■ < m. ■ y ii ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** *-pw^bhv ^— *<1^^ 
r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



214 



să-1 judecăm noi. 

Se făcuse tăcere ca după alinarea unei furtuni. 

— Ce aveţi domniile voastre împotriva lui mare armaş? a întrebat căpitanul Petrea. 

— He-he! Cîte avem noi! a rînjit starostea Şahîn, zbîrlindu-şi barba şi mustăţile 
cărunte. 

Deodată s-a auzit un glas subţire şi mînios cerînd loc, şi, dinaintea căpitanului 
Petrea, între făclii, s-a înfăţişat o ţigancă încă tînără, cu cozile împletite cu arginţi 
atîrnîndu-i pe lîngă urechi. 

— Asta-i Trandafira! ziceau bărbaţi şi femei din mulţime. 

— Eu sînt, a ţipat ţiganca, rupîndu-şi dintrodată de pe piept cămaşa şi jucîndu-şi 
sînii goi. Una dintre ţîţe, cea din stînga, era neagră şi ciumpăvită. Of! a ţipat ea. să se 
uite căpitanii şi voievozii ce ne face armaş mare. 

A prins a lălăi un cîntec înfricoşat: 

Ghiorţ ne spînzură-n cîrlige 
De ne arde şi ne frige 
Sima Ghiorţ! 

— Unde-i Sima Ghiorţ! a strigat cu mînie căpitanul Petrea. 

— în palatul lui de lîngă biserică, a răspuns Şahîn starostea. între poloboace, în 
pivniţă; aşa îl pîrăsc slujitorii lui. 

— Să mi-1 aduceţi! a poruncit uncheşul. 

— Aista-i venit de la căpcăuni, a înştiinţat starostea de pe scară. Cine intra la 
armaş mare nu mai ieşea, ori ieşea împuţinat ca această biată Trandafira. 

— Să-1 aducă aici, striga ca într-o nebunie ţiganca; să-1 pălească slăvitul căpitan cu 
sabia. 

O parte din poporul adunat a intrat în palatul marelui armaş. dărîmînd în puţine 
clipe totul. Cu lemne, cu topoare, au răzbit. L-au adus pe armaşul mare, boţit, ghiontit 
şi suduit dinaintea căpitanului Petrea. 

Trandafira s-a repezit asupra lui ca o gaie cu ghiarele, ţipînd iar: 

— Of! păgîne şi căpcăune, 

Tu la ţîţe ne înjunghii 
Şi ne baţi pene subt unghii. . . 
Sima Ghiorţ! 
Mare Armaş Sima Ghiorţ nu era om mare, nici voinic. Era un slăbănog spîn, cu 
petec negru de catifea peste ochiul stîng. Tremura subt ameninţarea mulţimii, cu mînile 
legate la spate, încovoiat cu umilinţă dinaintea stăpînirii nouă. 

Trandafira s-a zvîrlit cu ghiarele asupra ochiului sănătos. Lumea s-a tălăzuit iar. 
Darabana a cerut întărîtat linişte. 

— Vi-1 dau! a strigat uncheşul. 

într-o clipă, balaurul cu o mie de capete a rupt şi a mistuit jertfa. 



214 



im»ţ* ifviHM^K^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ •s— ^^^^ »■.•. ■ phpv"iw^^m*4 m-^^^m^^«-** «-^^pMsmbh* ^-^mi&m^ 



wn^tfik^vM 



«■ ■ — *- "■■ ■- - >r-^ 






215 




C&pitoCuC35 

TemeCii ate 'puterii domneşti 




uminică, în 25 noemvrie, au sunat toate chimvalele bisericilor şi mănăstirilor 
din tîrgul de scaun, vestind slujbă mare cu parastas şi pomenire a 
răposatului Voievod Ion. 

Fuseseră poruncite deasemenea din tîrg în tîrg şi din sat în sat, în tot cuprinsul 
ţării, slujbe la fel şi praznice. Aşa că pe acea vreme lină de toamnă, cum nu mai fusese 
niciodată în veac, cîntau sonurile revărsîndu-se în văzduh şi plutind pe aripi nevăzute, 
în margine de crînguri înfloriseră alunii şi îmbobociseră cornii. La curtea domnească 
slobozise floare o creangă de liliac, lîngă fereastra unde odihnea Ion Nicoară. 

Măria sa nu prea avea somn. Ardeau făcliile în cămara sa pînă la miezul nopţii şi 
revărsarea zilei îl afla umblînd la odăi şi la oşteni în tot cuprinsul cetăţuii. Sîmbătă, cu 
strajă tare, a ieşit călare spre dealul lui Păun, şi a coborît prin viile de la Bucium. 

Duminică, în tot cuprinsul curţii domneşti, s-au întins mese de praznic pentru 
oşteni şi la toate bisericile şi mănăstirile s-a îmbulzit lume sărmană la ospeţe. Măria sa a 
privegheat din cerdacul spătăriei şi, la închinarea oştimii, a ridicat deasupra frunţii sale 
pocalul, sorbindu-1 pînă la cea din urmă picătură. Altă mîncare decît puţină colivă 
într-un talger de lut, măria sa n-a gustat în acea zi. 

în alcătuirea străveche a acestei mîncări se amestecă griul, mierea şi laptele, de 
care nu trebuie să fie lipsită fiinţa omenească. Cei din viaţă cinstesc morţii, 
împărtăşindu-se din ea, mărturisind astfel că n-ar fi lipsiţi de bunurile vieţii. Dar coliva 
e o mîncare dulce numai a praznicelor. Sărmanii nu mai pot s-o aibă în toate zilele vieţii, 
de şi muncesc şi robesc de la leagăn pînă la mormînt. 

La al patrulea ceas al dimineţii, Nicoară a coborît scările spătăriei şi popa Chirică 
s-a suit în foişor şi a binecuvîntat pe ostrovenii Domniei, cu braţele întinse, ca şi cum ar 
fi vrut să le potolească lăcomia. Sfinţia sa a rostit închinare de laudă Voievodului, şi 
atunci oşteni aşezaţi în lungul zidurilor pînă hăt de vale, la odăile siimenilor, au prins a 
detuna unul după altul din săneţe, aşa că au fost fulgere şi trăsnete, de s-a uimit şi s-a 
mirat, cum nu se poate spune, prostimea aburcată pe ziduri ca să vadă petrecerea de la 
Domnie. 

Cătră ceasul al cincilea al zilei, măria sa Ion Nicoară a ieşit cu Costandie hatman şi 
cu uncheşul Petrea, avînd în jur o sotnie de oşteni cu suliţi. Au trecut pe la praznice, ca 
să vadă petrecerea mulţimii. Unde ajungea măria sa, numaidecît prindeau a bate 
clopotele bisericii, şi norodul dădea glas de slavă, iar psalţii cîntau aşa de năprasnic 

215 



■ ■ ■ ■ i — ■ ■ ■ i 



■ ■lin ■ gii-pri i i ■ i ' M 



r— .-— — m-w t^m ■ — ^ III I ■MIMtf^^M^^W — ■ 



216 



încît le erau obrazurile ca de postav roş. 

La Sfînta-Vineri, sărăcimea a îngenunchiat înaintea calului alb al măriei sale; 
numai starostea Şahîn a rămas în picioare şi, închinîndu-se de trei ori cătră Voievod ca 
la o icoană, a arătat care-i ruga poporului: 

— Să ne dai stăpînitor drept, măria ta, care să nu rîdă de schilozi şi cerşetori, cum 
rîdea Ghiorţ; să nu-i anine în cîrlige şi să-i ardă cu frigări înroşite; să nu străpungă sinii 
muierilor şi să le farme palmele în ţîţîna uşii, cum se arată în cîntecele alcătuite de 
cobzarii noştri; pentru care Ghiorţ şi-a primit întăia osîndă, iar cea de-a doua are a o 
primi de-acum înainte în veac şi pururea în fundul tartorului. Ci măria ta binevoieşte a 
ne da un dregător milostiv; şi-1 cerem pe căpitanul Petrea care se află acum în stînga 
măriei tale, lîngă inima măriei tale. Şi noi l-om asculta şi din poruncile Domniei nu vom 
ieşi. 

— încuviinţez cererea norodului, a zis Potcoavă. Şi cum te chiamă pe domnia ta? 

— Eu îs Şahîn, starostea aparilor, şi oricînd slujitor al măriei tale. Ţi-or pomeni 
veşnic numele sărmanii, pentru bunătatea ce le-o arăţi, prea slăvite stăpîne! 

— Am aflat, staroste Şahîn, de întîmplarea de vineri şi de mînia norodului împotriva 
lui Ghiorţ. Unde-i Trandafira? 

— Aici, Doamne! a răspuns cuviincios ţiganca, ridicîndu-se din genunchi. Era curat 
îmbrăcată şi-i sunau argintii cosiţelor. 

Măria sa Ion Nicoară s-a uitat o clipă la ea, apoi a întors în loc şi s-a dus. 
Calicii fără mînă ori picior, strîmbii şi orbii au bătut metanie în pulberea 
medeanului ş-au prins a se jelui, cîntînd: 

Doamne, miluieşte-ne, 
De pagini păzeşte-ne, 
Bunătate să ne-ngădui, 
Altă pită nu ne trebui... 
Cînd s-a întors alaiul la curtea domnească, îl aştepta descălecat sub foişor pe măria 
sa un sol grabnic de la asaulul Elisei. S-a închinat cu cuşma în mînă. Era Mitrea Bogza, 
cel ce fusese în tinereţa sa cioban. 

— Ce ţi-i voia? a întrebat Nicoară. 

Oşteanul s-a apropiat, plecîndu-şi fruntea. Nicoară a priceput că i se aduce o veste 
tainică şi a chemat pe sol după sine, ducîndu-1 sus în pridvor. 

— Acuma spune. 

— Slăvite stăpîne, a răspuns Bogza, mă trimete asaulul nostru ca să vestesc cum 
că Alexandru coconul, fratele măriei tale, a ieşit fără voie de sub mîna asaulului nostru 
şi s-a răzleţit singur, în colo, cătră Moldova. Am umblat o vreme după domnia sa 
coconul, fiind cu mine şi Dominte Gîrbovu, pînă-ntr-un loc, ce-i zice „Sub Boura", după 
cît am aflat. Acolo l-am lăsat, avînd datoria să ne întoarcem la sotniile noastre. 

— Da. Şi pe urmă? 

— Pe urmă — nimica, slăvite stăpîne. Asaulul nostru trimete vestirea asta şi atîta-i. 
Nicoară a privit pe oştean fără să clipească. 

— Bine, a zis măria sa încet. Acuma du-te la cuhnii, să te ospăteze. Aşteaptă pînă 
ce-ţi dau răspuns. Unde-i acuma asaulul Pokotilo? 

— Slăvite stăpîne, asaulul nostru a intrat în munte, nici nu-1 mai pot găsi; mi-a 
poruncit să rămîn aice la curte pînă ce-a veni şi domnia sa cu unii boieri pe care i-a 
apucat de grumaz. 

— Bine. înfăţişează-te căpitanului Petrea; spune-i şi lui ce mi-ai spus mie. Du-te! 

216 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^m^^mmm ^h^w ■**■■* m ■ w^^h^-^ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** ■— *^pMhMM*w ^-^mi&m^ 



217 



Potcoavă grăia c-o voce blîndă, dar îndată ce Bogza a coborît din pridvor, tot 
lăuntrul său i s-a cutremurat de furtună. S-a învîrtit în juru-i, cătînd ceva. După aceea 
a intrai în cămara unde îşi avea patul de odihnă şi s-a trîntit cu faţa în jos pe poclăzi. 
După o clipită a săltat în picioare şi a căutat cingătoarea cu armele de război. A prins-o 
cu repeziciune, apoi a aruncat-o. 

— Ce-mi folosesc toate? mormăia el înăbuşit, ca într-o rătăcire fugarnică. Toate se 
împlinesc bine, şi deodată vine acest prag la care mă poticnesc. Omeneşti slăbăciuni pe 
care nu le pot birui! 

S-a aşezat într-un jilţ şi s-a scobit la chimir, scoţînd cartea presviterei şi ţinînd-o 
între două degete ca pe ceva de preţ. A privit-o lung ş-apoi a aruncat-o cu aţîţare pe 
duşamea, ridicîndu-se şi umblînd în neştire, între uşă, pat şi masa de abanos, înflorită 
cu sidef. în cămara aceea strimtă, cu puţine lucruri amestecate, unele scumpe, altele de 
rînd, numai c-o icoană în colţul răsăritului, cu candela stinsă, fără scorţuri pe păreţi şi 
lăvicere pe jos, ca şi cum într-un ceas al zilei de vineri toate ar fi fost luate de un val, i se 
părea că se înăbuşă, ca într-o străinătate pustie, într-o închisoare. Lovi cu mînie 
sunducul înflorit de sub fereastră. După sunet a înţeles că-i gol. 

— Ah! a gemut el, lovind iar cartea de jos cu cizma şi trimeţînd-o sub măsuţa de 
abanos. 

S-a oprit. Auzea îndărătul uşii tusa uncheşului Petrea. S-a îndîrjit asupra sa însuşi. 
S-a întors, dar n-a izbutit să zîmbească bătrînului care intrase. 
Oşteanul cel vechi îl privea cu îngrijorare. 

— Ce se va fi întîmplat, măria ta? Mi-a spus Bogza de Lixandru al nostru. Fii cu 
îngăduinţă; nu-1 judeca prea aspru; ţi-i frate şi s-a purtat întotdeauna ca un viteaz. 

— A călcat poruncile Domnului său... a zis domol, însă cu străşnicie, Potcoavă, 
privind aţintit la mare armaş. 

Ca şi cum ar fi fost lovit în piept, bătrînul a şovăit înspre Domn, căutîndu-i mîna; 
ochii i s-au aburit de lacrimi. 

— Măria ta, nu-1 osîndi pînă ce nu se va afla ce este. în clipă încalic cu cîţiva 
oameni şi purced. Pînă mîne sară ţi-1 aduc aici. Fii blînd şi milostiv; sînteţi prunci 
dintr-o mamă. 

Nicoară a oftat; a părut că se îmblînzeşte; însă privirea îi era aceeaşi. 

— Du-te, mare armaş, adă-1 aici pe acel rătăcit. Bătrînului îi curgeau lacrimi în 
mustaţa sură. Nu se clintea încă din loc. 

— Du-te, uncheşule, a adaos Nicoară cu blîndeţă, punîndu-i mîna pe umăr. 
Uncheşul a plecat fruntea şi a ieşit numaidecît. I s-a lovit sabia de uşă. 

„Semn rău", şi-a zis în sine Potcoavă; a zîmbit el singur de asemenea eres, care-i 
dovedea slăbăciunea sa în acest ceas. 
A deschis uşa şi a strigat caraulei: 

— Dă înştiinţare să vie logofătul Radu. 

Pe urmă Nicoară şi-a adus aminte că vel-logofătul cel nou e împovărat de treburi. 
De şi era zi de sărbătoare, Radu Suliţă avea cămara logofeţiei, împrejurul său, pe 
meşterul de scrisoare moldovenească şi pe cei doi ucenici ai lui, pentru întocmirea şi 
trimeterea la scaunele de ţinuturi a poruncilor măriei sale. Cu cea mai mare grabă şi 
fără întîrziere, jupînii starosti pîrcălabi aveau a trimete la curtea măriei sale Ion Nicoară 
pe cel mai vîrstnic dintre căpitanii de mazili şi răzăşi, ca să intre în divanul de judecată 
al Domniei, care îşi începe treburile cît de curînd. 

— Dacă n-am fi noi, se tînguia diacul de moldovenie, bătrînul Ştefan Hristofor, 

217 






218 



ce-ar face domniile? Ar fi întru mare nevoie. Pe cînd aflîndu-ne noi aici, scriem poruncile 
şi le trimetem, şi toată lumea trebuie să deie ascultare. Să ştii, măria ta, că Ştefan 
Hristofor e stîlpul logofeţiei încă din vremea răposatului Petru Rareş-Voievod. Se 
schimbă măriile lor destul de des, după ale lumii năcazuri şi nevoi, pe cînd logofeţia 
rămîne statornică, slujind Domnia. Nici Turcul n-are ce ne face; nici măria sa n-are ce 
ne face; noi n-atîrnăm de schimbări; noi sîntem logofeţia şi cunoaştem toate 
încheieturile şi rînduielile ţării Moldovei. Aşa acuma, dacă am scris poruncile, treaba 
merge strună. Aceşti ucenici, Mîţu şi Codoman, n-au altă treabă decît să taie şi să 
ascută pene bune de gîscă; eu scriu şi Domnia ţării n-are nici o grijă. 

Moş Hristofor se purta cu greu de colo pînă colo nu numai din pricina anilor, ci şi 
dintr-a unei omeneşti slăbăciuni, plăcîndu-i foarte vinul din viişoara domniei sale de la 
Bucium, din care îşi aducea în fiecare zi la curte un clondir de-o ocă. Adevărurile pe care 
le dovedea tuturor celor ce pofteau să-1 asculte şi îndrăzneala pe care o arăta 
mai-marilor săi, în puterea acelui clondir trebuia căutată. Altfel era om bun, cu nasul 
mare şi ruşinos. Nu s-amesteca în treburile politiceşti. Era Ştefan Hristofor 
pană-de-gîscă, cu fiinţa domniei sale închinată logofeţiei Moldovei. 

Mîţu şi Codoman, ucenicii, slabi şi firavi ca şi meşterul lor, însă tineri, îl 
înştiinţaseră pe moş Hristofor că vel-logofătul cel nou e cărturar şi scriitor mai mare 
decît toţi cărturarii şi scriitorii de pe lumea asta. He-he! De asta nu-i păsa domniei sale! 
Pe Ştefan Hristofor nu-1 putea birui nimeni. 

— Ascultă, măria ta: 

„Jupîne pîrcalabe" de la ţinutul Covurluiului, cel ce ai fost aşezat la Domnia nouă a 
măriei sale Ion Nicoară, scoală-te, ia aminte şi trimete la scaunul Domniei măriei sale pe 
căpitanul de mazili cel mai cuminte şi mai bătrîn de la ţinutul domniei tale cu grabă şi aşa 
să faci iar nu altfel. 

Măria sa Vodă a poruncit, vel-logofăt şi-a pus pecetea, Ştefan diac a scris. " 

— Ei bine, moş Hristofor; să se trimeată poruncă la fel la celelalte douăzeci de 
ţinuturi. 

— N-am spus eu? a rîs blînd moşneagul, cu gura-i ştirbă, foindu-se în rantia-i sură. 
Le facem toate. Dar mai întăi şi mai întăi să scriu acea carte pe care mi-a poruncit-o 
însuşi Vodă. Căci, dacă n-oi scri-o azi, se supără măria sa. Cartea aceea cu iazul de la 
Miroslava, unde este neînţelegere între nişte călugări şi mişeii ţărani. Le spun eu acelor 
ţărani şi-i ameninţ că dacă nu se astîmpără, apoi au de-a face cu sabia măriei sale. 

— Moş Hristofor, a răspuns Radu vel-logofăt, măria sa a poruncit pentru jalba 
sătenilor de la Miroslava, că intră călugării de la Goruni fără dreptate în iazul lor cu 
năvodul, şi-1 pustiesc. 

— Atuncea să-i ameninţ pe călugări? 

— Se-nţelege. 

— Bun! Las' pe mine, măria ta, într-o clipeală i-am ameninţat. Ce se pricepe 
Evantie Simandra, diac de elină şi latinie, dragă Doamne! Ce se pricepe Radomir 
Koţmanski, cel de sîrbie şi leşască? Dumnealor nu dau pe aici cu săptămînile. Numai 
cînd şi cînd îi chiamă Domnia. Iar Ştefan Hristofor e stîlp! 

Turnaţi cerneală în ulcică, băieţi. 

Pana de gîscă e roasă şi cam scîrţîie, dar pentru nişte monahi urgisiţi, merge. 

Ascultă, măria ta vel-logofete: 

„Cuvioşia ta părinte stareţe de la schitul Goruni, să nu cumva să vă mai vîrîţi cu 

218 






219 



voloacele în iazul de la Miroslava al răzăşilor şi vecinilor de la Miroslava, căci dacă mai 

cutezaţi, apoi nici dracu nu vă scapă din mîna lui mare armaş. 

Măria sa Vodă a poruncit, vel-logofăt şi-a pus pecetea, Ştefan diac a scris. " 

Cînd şi-a ridicat ochii tiviţi cu roş de pe carte, moş Hristofor a clămpănit de două 

ori din fălci goale şi a prins a tremura. Văzuse, oprit în uşa deschisă, pe Vodă. Nicoară 

ascultase cartea de ameninţare cu sprinceana încă mînioasă, dar cînd diacul cel bătrîn 

s-a spăimîntat, măria sa a prins a se însenina şi a zîmbit. 

Aprodul care trebuia să vestească vel-logofătului porunca era în dosul măriei sale, 

cu umerii ridicaţi pînă la urechi de groază. Cum s-a înseninat măria sa, ochii lui moş 

Arvinte aprodul s-au bucurat. 

— Bună carte! a încuviinţat Vodă. Pe cît înţeleg, acesta-i diacul cel bătrîn de care 
mi-ai vorbit, logofete Radule... 

— Da, măria ta, a răspuns Radu Suliţă zîmbind, acesta e vestitul în toată lumea 
Ştefan Hristofor, diac de moldovenie la logofeţia cea mare a ţării Moldovei. 

— Eu sînt, măria ta, a suspinat cu lacrimi în ochii bulbucaţi, bătrînul. 
învrednicitu-m-am să văd faţa măriei tale, viteazule; acuma aş putea să mor, dacă n-aş 
avea de scris atîtea în astă cămară domnească. . . 

Nicoară a privit cu milă spre edecul logofeţiei, apoi s-a îndreptat spre vel-logofăt. 

— Dacă aţi isprăvit, Radule, aş avea ceva să-ţi spun. Vino după mine. 

Bătrînul şi ucenicii s-au închinat cu mare smerenie cătră faţa măriei sale. Vodă şi 
vel-logofătul au ieşit. 

— Am fost prea tulburat şi mîhnit, prietine, a zis Nicoară după ce au ajuns în 
cămara sa de odihnă. 

Diacul a băgat de samă un jilţ răsturnat pe duşamea. După aceea s-a dus drept la 
măsuţă, s-a aplecat şi a cules de jos cartea presviterei. Nicoară i-a luat-o din mînă şi a 
vîrît-o cu grijă în chimir, la locul ei, ca pe un odor scump. Au ridicat amîndoi jilţul; 
diacul 1-a tras cătră fereastră; Nicoară s-a aşezat în el; vel-logofătul a rămas în picioare. 

— îmi pari tare îngrijorat, mărite Doamne, a vorbit Radu Suliţă, privindu-1 cu 
luare-aminte pe stăpînul său. 

A ascultat apoi cu fruntea plecată răspunsul, cumpănind în sine ce putea face şi ce 
putea spune. 

— Socot, a grăit el cu linişte, că greşala fratelui măriei tale nu-i nici din duşmănie, 
nici din uneltire. E o greşală de tinereţe. Fii îngăduitor, slăvite, căci sîntem oameni, şi 
toate cele omeneşti nu ne sînt străine. 

— Acuma sînt mai liniştit, prietine, a răspuns Nicoară, căci şi eu sînt om, cum spui, 
şi-1 înţeleg; şi mînia mea a fost firească deoarece, cum să-ţi spun? Să ştii că n-am alt 
prietin lîngă mine, diece, şi-ţi cunosc înţelepciunea, de aceea am dorit să te văd, în 
asemenea împrejurare... Cum să-ţi spun? S-ar fi cuvenit să fiu eu mai nerăbdător decît 
Lixandru şi să mă duc grabnic unde s-a dus el, deoarece am fost chemat; iar Lixandru 
nu-i aşteptat. Şi cu toate acestea ra-am înfrînat şi stau aici, unde mi-i datoria. 

Diacul a plecat fruntea: 

— Măria ta, dacă dumnealui coconul Alexandru se înşală, atunci chiar înşelarea îi 
va aduce pedeapsa; ochii care îl vor întîmpina vor fi săgeţi înveninate. Să ne fie milă de 
el. Se va întoarce cu inima frîntă. 

Nicoară a luat mîna diacului. 

— Prietine, ai dreptate, a şoptit el, cu ochii duşi pe geamul ferestrei, departe. 
S-aşteptăm. 

219 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm ■Prttvi^ m ■ *s— ^^^^ »■.•. ■ phpv"iw^^m*4 ■qt-^v*^pv*^*#* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



220 



Vel-logofătul Suliţă a simţit fierbinţeala de friguri în acea mină puternică. 

— Pînă vinerea viitoare, mărite stăpîne, nădăjduiesc că se vor tocmi toate; şi fratele 
măriei tale se va întoarce cu uncheşul Petrea. în acea zi de vineri se va deschide în 
spătăria cea mare judecata vinovaţilor vînzători. 

Joi, c-o zi înaintea deschiderii divanului de judecată poruncit, măria sa a fost 
înştiinţat că marele armaş Petrea Gînj a sosit de la Dăvideni cu alai. Nicoară s-a repezit 
în foişor. A privit dinaintea treptelor spătăriei. I s-au înegurat privirile. Ceea ce aştepta el 
nu se vedea. în trăsura uşoară a dăvideanului se afla Iorgu Samson cu presvitera 
Olimbiada. Din căruţa cu covergă a Domniei, cobora uncheşul Petrea şi badea Ghiţă 
Botgros, trăgînd după ei umbra firavă şi trudită a mezinului Alexandru. Ile Caraiman a 
sărit şi el din chilna de dinainte lăsînd caii în grija slujitorilor de la odăi şi s-a alăturat 
ca să dea sprijin celui bolnav. 

Se vedea fără nici o îndoială că mezinul e împuţinat şi pierit. îşi înmlădia moale 
trupul, sprijinit şi dus de subsuori. Obrazul lui frumos şi alb ca fildeşul i se prăvălea 
cînd pe-un umăr, cînd pe altul, cînd în piept. 

Presvitera a băgat de samă că măria sa aştepta sus, în foişor; a păşit repede în 
straiu-i negru şi îmbrobodită strîns cu matasă cernită; a ridicat pripit cele cîteva trepte 
şi, cu mînile la tîmple, s-a repezit abia stăpînindu-şi bocetul de jale; a cuprins dreapta 
lui Nicoară şi şi-a plecat asupra ei fruntea. 

Nicoară o întreba numai cu ochii înfricoşaţi ca de-o vedenie cumplită. N-avea glas, 
dar cu acei ochi cerea o lămurire. A făcut un semn aprozilor şi caraulelor să lipsească 
din jurul său. 

— Ce s-a întîmplat cu Lixandru? a gemut el cu fundul gurii uscat de arşiţă. 

— Era să moară, mărite stăpîne; a stat fără răsuflare multă vreme; abia l-am scos 
din umbra morţii, dar nu mai are nici o legătură cu lumea asta. 

Presvitera vorbea încet şi repede, privindu-1 cu agerime. 

Nicoară a mai încercat o întrebare, al cărei sunet Olimbiada nu 1-a auzit, dar a dat 
răspunsul ce i se cerea. 

— Cum a ajuns la casa mazîlului nostru, Lixandru s-a repezit să vadă pe copilă. A 
chemat, a întrebat. Casa pustie. Bătrînii se aflau la cină la logofătul Iorgu. El nu căuta 
decît o singură fiinţă — aşa cum o visase în rătăcirea lui de dragoste. Dar copila nu mai 
era pe astă lume, mărite stăpîne. De la Sîntilie a adormit de veci şi se află îngropată 
lîngă lespedea lui David Călăreţul... 

Presvitera s-a oprit. Nicoară o privea aţintit şi fără mişcare. 

— Spune, presvitera... 

Abia a şoptit; ea ştia ce trebuie să răspundă: 

— Cînd a înţeles, Lixandru s-a repezit pe poteca livezii, a găsit mormîntul 
proaspăt... Căzuseră din pomi cîteva mere în ţărîna încă moale. A dat un răcnet, a căzut 
cu faţa în jos; s-a zvîrcolit pălind cu fruntea lespedea mormîntului celui vechi. A rămas 
pierit, abia după două zile s-a deşteptat în el puterea vieţii. Dar l-ai văzut singur, măria 
ta, că nu mai trăieşte cu oamenii; trăieşte cu închipuirile lui bolnave. 

Nicoară Potcoavă a tăcut, c-o silinţă ca să scuture de pe el negura acelui ceas al 
desnădejdii. A ieşit cu presvitera Olimbiada după el, a auzit glasuri, a înţeles după 
mişcarea slujitorilor unde se află bolnavul, a trecut şi a deschis o uşă, a văzut pe uncheş 
la marginea unui divan şi alături mezinul, secătuit şi senin, întins subt o pocladă, cu 
tîmpla pe un puişor de pernă. 

S-a dus la el; i-a pus mîna pe frunte. Ochii bolnavului s-au deschis fără să-1 vadă. 

220 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 

^A- ^>_7^> _l3v^_- "Vv ^*"- - *^w^T".^J , *£r - *c5N^Srr*S^r^c i^**££L- • **£v^*2 







221 



— Frăţioare... a şoptit Nicoară, ca în anii de demult, cînd trăia maica lor 
Calomfira. . . 

— Puiule, te chiamă bădiţa tău... a mormăit uncheşul. Bolnavul a tresărit la 
chemarea fratelui său. Era sunet cunoscut, dar stins şi depărtat; n-ajungea nimic la 
înţelegerea lui. 

Nicoară s-a ridicat domol; parcă nu i se mai isprăvea timpul cît i-a trebuit să se 
înalţe în picioare. 

— Presviteră Olimbiada, a şoptit el; rămîi aici şi-1 priveghează pe acest copil 
sărman. Uncheşule, te aşteaptă treburile armăşiei. Mai stăm de vorbă după ce mă 
liniştesc. 

Cum a trecut de prag, Nicoară a fost ajuns de suspinele stăpînite ale bătrînei. Bolta 
pe sub care trecea era goală şi pustie. Slujitorii se retrăseseră în cotloane, ca să lese loc 
slobod durerii şi tînguirii. 

Potcoavă a trecut spre cămara sa cu pas nesimţit. Cînd a ajuns la uşa deschisă, a 
auzit glasuri. Vorbea diacul; îi răspundea ca într-o îngînare de priveghi cineva, care nu 
putea fi decît Ghiţă Botgros. 

Domnul s-a oprit, întorcînd urechea. 

— Domnia ta, diece, se ruga Botgros, fie-ţi milă de mine şi închină-mă măriei sale 
ca să-i fiu slujitor ohavnic. După cîte prăpădeşte, să cîştige măcar un suflet ce-i va fi cu 
priinţă. 

— Bade Ghiţă, nu lăcrima, că nu eşti muiere, a grăit vel-logofăt Radu. închinarea 
domniei tale, măria sa o va primi cu bunăvoinţă. în asemenea ceasuri numai prietenii îi 
pot aduce mîngîiere. 

— Aşa-i, diece. Degeaba ne-om tîngui, degeaba ne-om zbuciuma, degeaba om 
întreba; răspuns nime n-o da. De ce se veştezeşte floarea, de ce tace privighetoarea, de 
ce saca izvorul... Iaca, m-aude măria sa. în genunchi te rog, slăvite, nu mă lepăda de la 
fata măriei tale. 



221 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^rmm a#«rfi^ ,^ ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 mm-^^^mm&^mF** «^whtfViPVf ^-^mi&m^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






222 




CapitoCul 36 

(Divan de judecata 




upă porunca măriei sale, în ziua de vineri 30 noemvrie, s-a deschis, în 
spătăria cea mare din palatul domnesc, divanul de judecată al ţării 
împotriva boierilor vînzători din anul 74. 

Se aflau juzi douăzeci şi doi de răzăşi din cei mai bătrîni de la ţinuturi, şase 
dregători ai Domniei şi înalt prea sfinţia sa mitropolitul Anastasie, cap al divanului. 
Măria sa Ion Nicoară- Voievod a privegheat deschiderea, stînd cu spada şi buzduganul în 
tronul său, avînd îndărăt doisprezece din ostrovenii săi, cu săbiile goale. 

Porţile cetăţuii erau deschise şi se dăduse învoire norodului să umple ograda, 
numaicît să fie cuviincios şi paşnic, şi să nu tulbure divanul măriei sale cu chiote, larmă 
şi sudălmi asupra ticăloşilor aduşi la judeţ. Paza ogrăzii o îndeplineau două rînduri de 
oşteni cu suliţi. 

Vremea urma a fi lină şi blîndă. La al treilea ceas al dimineţii soarele a bătut cu 
putere în ferestrele spătăriei. Divanul cel mare se deschisese şi mitropolitul Anastasie 
rostise rugăciunea „împărate ceresc". Juzii s-au ridicat în picioare. Cînd rugăciunea s-a 
isprăvit, Vodă s-a aşezat în tron, iar judecătorii au urmat a sta drepţi, închinîndu-se 
apoi odată toţi cătră stăpînitorul ţării. 

Mitropolitul Anastasie a grăit: 

— Fraţilor drepţi creştini, măria sa Ion Nicoară ne îndeamnă să începem a judeca, 
astăzi şi în zilele următoare, pînă la 20 dechemvrie, o samă de boieri vinovaţi de vînzarea 
Domnului lor şi a Ţării, acum trei ani, în vremea războiului lui Ion-Vodă cu otomanii. 
Zice măria sa aşa, că nu se află păcat mai cumplit decît acela săvîrşit de aceşti boieri 
pămînteni; e mai mult decît omorul tatălui, mamei şi fraţilor, e vînzarea Ţării, păcatul lui 
Iuda, cu blăstăm pînă la sfîrşitul lumii. 

Iar măria sa porunceşte să vadă noroadele pieirea acelor boieri acuma, 
săvîrşindu-se pedeapsa lor în această scurtă a noastră viaţă, fără a se îndelunga pînă la 
sfîrşitul veacului. 

Mitropolitul Anastasie s-a oprit privind la măria sa. Faţa Voievodului era mîhnită şi 
pălită de veghere. 

— Acestea sînt întocmai poruncile mele, a zis măria sa cu glas limpede. 

Atunci părintele mitropolit s-a aşezat în jîlţ. A venit în faţa divanului Radu, 
logofătul cel mare, îmbrăcat ca oştean şi cu sabia la şold; a deschis condica vinovaţilor, 
întocmită după izvodul căpitanului Negrea, şi a pus-o pe masa judecăţii. A adaos şi o 
însemnare a acelora care aveau a fi cercetaţi în ziua aceea. 

222 



pq#w n nn \m\ ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4Vfw^ — - ■ k. ■ y ii. ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** a^^Mvam ■^^■^^■^ 



223 



S-a închinat: 

— Cinstiţilor juzi, măria sa mai adaogă încă ceva, pe lîngă cele spuse de capul 
cinstitului divan. Dreptatea e legată la ochi; paloşul ei loveşte fără milă! 

Divanul s-a înfiorat, în tăcere. 

S-a strecurat în stînga înalt prea sfinţitului Anastasie diacul de moldovenie 
Hristofor şi a arătat, c-o unghie tivită negru, pe însemnarea de pe masă, pe cel dintăi 
chemat la judeţ, rostindu-i numele cu glas tare: 

— Domnia sa pîrcalabul Irimia! 

— Lipseşte! a dat răspuns aprodul de la uşă. Divanul a rămas o clipă nedumerit. 

— Nu-i nimica, a grăit blînd Hristofor. Măritul divan să hotărască — chiar înainte 
de a fi prins domnia sa pîrcalabul. 

Părintele mitropolit a grăit: 

— împotriva acestuia mărturiseşte ţara întreagă. Juzii au ridicat mînile: Aşa este! 

— Atuncea îl osîndim la pieirea prin sabie, a hotărît moale şi tremurat părintele 
mitropolit. 

Juzii au înălţat braţele, încuviinţînd. 

— ...Aşa că îi punem cruce, s-a smerit diacul de moldovenie Hristofor. 

Foindu-şi şalele în halatu-i sur cu guler de blană de rîs, Hristofor s-arăta mai grăbit 
decît se cuvenea. Vel-logofăt Radu 1-a poprit din ochi, strunindu-1 oarecum ca pe-un cal 
bătrîn şi nătîng. 

— Acuma cine vine la rînd? s-a tulburat diacul Hristofor. Acuma vine la rînd, a 
răspuns tot el, dumnealui pîrcalabul de Crăciuna, Haralambie Panţu. Pe acesta, s-a 
jîmbat el, 1-a prins ca pe o găină în cuibar dumnealui asaul Grigore Apletin zaporojanul. 
Să vie Haralambie Panţu! 

— Vine! a răspuns moş Arvinte, aprodul de la uşă, foindu-şi şi el umerii gîrbovi, c-o 
bucurie ciudată. Pe-aicea, boierule, 1-a îndemnat el pe pîrcalabul Haralambie. 

Acel pîrcalab era numai o umbră jalnică. Abia se tîra pe arcurile moi ale picioarelor. 
Se uita spăriat, clipind din ochi, cînd la divan, cînd la măria sa. 

La întrebarea părintelui mitropolit, a dat din cap încuviinţînd că într-adevăr şi el a 
fost în steagul de călărime boierească ce s-a închinat paginilor la anul 74. 

Diacul Hristofor a şoptit ca pentru sine: 

— îi punem cruce, şi să-1 descăpăţîneze, şi-1 şterg cu cerneală de pe însemnare. 
Gata! 

Părintele mitropolit Anastasie a rostit osînda. 

Pîrcalabul de Crăciuna a privit rătăcit în juru-i, a dat să cadă în genunchi, tinzînd 
un braţ spre măria sa. Aprozii l-au luat şi l-au dus. Moş Arvinte a clătinat din cap în 
urma lui. 

S-a auzit din foişorul de-afară glasul puternic al crainicului, vestind: 

— Haralambie Panţu, pîrcalab de Crăciuna, să i se ia capul. 

Un tunet prelung de glasuri ale mulţimii de-afară a pătruns pînă la cinstitul divan. 

Au mai fost judecaţi cu aceeaşi rînduială boierii vinovaţi de la ţinutul Putnei — 
Anastasie Trotuşanu, vornic al doilea, Ştefan Dîmbu, vistiernic şi strîngător de dabile, 
plocoane şi peşcheşuri, Vasile Belei, Costandin Mîndru şi Niţă Bou, vornici de poartă, 
Zaharia Frîncu şi Zaharia Stegaru, foşti vornici de Focşani, şi în sfîrşit Costea Lăpădatu, 
spătar la domnia lui Petru-Vodă Şchiopu. 

S-au aflat cu toţi de faţă la chemarea divanului, au mărturisit şi au suferit 
mustrarea înalt prea sfinţitului Anastasie, după aceea au trecut cătră o mustrare mai 

223 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ii ij-fc^— ^Attimtă i â m i — -^»— i - h^Ih 



224 



aspră, în tumultul de ameninţări şi sudălmi ale norodului. 

Străjile ogrăzii aplecînd suliţile, norodul s-a potolit întrucîtva. 

Pe podina din fundul ogrăzii, dincolo de odăile Doamnei, s-a arătat gîdea Ismail 
Harapu, cercînd tăişul paloşului cu puricarul mînii stingi; după aceea, suflecîndu-şi 
mînicile cămăşii roşe, a ţipat subţire şi gîngav: 

— Bîr-bîr — bîr-bîr! 

— Berbecii! Berbecii! a urlat mulţimea, desfătîndu-se de priveliştea acelui gealat 
mare şi blînd, de o sută de ocă greutate, adus din ţara Abisiniei de turci, şi vîndut curţii 
Moldovei la domnia Lăpuşneanului. 

N-avea nevoie de altă mîncare decît de-o ocă de chebap de berbec pe zi şi nu făcea 
nici un fel de altă slujbă, nici se pricepea la altceva pe lumea asta, fiind cu puţintică 
minte şi mut. Dormea cu satirul lui alături, şi, în lungul zilelor de lene, îl tot ascuţea pe 
o lespede de grezie şi-1 ungea după aceea cu seu de oaie. Ismail Harapu rămăsese 
neschimbat, necunoscîndu-şi anume stăpînii, fiind numai braţul puterii domneşti, fără 
auz şi fără cuvînt. 

După puţinul răstimp de linişte, norodul a zvonit iar: 

— Berbecii! Să-i taie! 

Un stol de raţe sălbatice a trecut vîjîind prin lumina de sus cătră iazul de devale. 

— Babă Mărie, a strigat cineva din norod, ţi se duc raţele la baltă. 
Mulţimea a hohotit; tocmai în acea clipită a tresărit al doilea ţipăt al gealatului: 

— Ai, ai! 

Ismail Harapu dădea o singură lovitură osînditului îngenunchiat, şi capul se 
desfăcea rostogolindu-se pe podină. Gîdea îl ridica numaidecît, în priveliştea poporului, 
hîrîind cu colţii lui albi ca de tigru. 

în liniştea apăsătoare a divanului juzilor, s-a simţit, după hăulirile şi tăcerile 
mulţimii de-afară, că a început lucrarea cea crîncenă. 

între mila de om ce-i frămînta şi hotărîrea îngheţată a dreptăţii, i-a nălucit lui 
Nicoară un gînd de întristare: 

— întîia putere statornică la Domnia Moldovei e diacul, îşi zicea măria sa; iar a 
doua, gîdea. 

Cu un ceas înaintea amiezii, Domnul s-a ridicat din tron şi a zis cătră jupînii juzi 
surîzînd lînced: 

— Destul. Ajunge fiecărei zile răutatea ei. Mîni, sîmbătă, aveţi mai multă muncă, şi 
tot astfel şi-n alte zile, ca să se istovească izvodul. Ne vin prinşi şi de la scaunele de 
ţinuturi. 

— Măria ta, a grăit vel-logofăt Radu, am dat înştiinţare la ţinuturi că leşurile celor 
tăiaţi le pot ridica femeile şi pruncii lor, ca să le îngroape la bisericile unde vor găsi de 
cuviinţă. Stăpîne, a adaos în şoaptă vel-logofăt, înainte de prînzare te pofteşte presvitera 
să treci pe la cămara fratelui măriei tale, să-1 vezi. A prins a se înfiripa. 

— Aud ş-un cuvînt de bună- vestire... a suspinat Potcoavă. 

A dat drumul străjii. Numai cu vel-logofătul Radu, a intrat în cămara mezinului, 
într-o tăcere neclintită, unde nu răzbătea de-afară vuietul mulţimii, şi-n umbra uşoară 
ce se strecura de la văzduhul asfinţitului prin fereastra îngustă, presvitera veghea 
dintr-un jilţ. Mezinul era îmbrăcat în straiul lui de oştean, fără cingătoare şi arme; şedea 
în fundul patului, cu spatele rezemat în perina de părete. Avea un zîmbet veşted, fără 
lucire. Nu cugeta la nimic. întristarea lăuntrică sta în ochii lui ca într-o apă moartă. 

Cînd a intrat Nicoară, bolnavul totuşi s-a mişcat. I-a auzit glasul şi a întors puţintel 

224 



wmzm f-#^Mw 



* ■ ^--» --■'+ i i m urna ■ 1 1 m ■ i i 1 1 — rtlMTiM-« ■ rrtfcwiMtrhrr nfr^n 







225 



fruntea. Fratele mai mare s-a aşezat cu luare-aminte lîngă el şi i-a cuprins mina. 

— Lixandre, a şoptit foarte încet Nicoară... Lixandre... 

— Da... a îngînat mezinul. 

— Lixandre. spune ce doreşti... 

— Bădiţă, bădiţă! a ţipat pe neaşteptate nefericitul. 

— Spune, 1-a îndemnat dulce Nicoară. cuprinzîndu-1 de după grumaz. 

Ochii bolnavului s-au umezit, lucind ca două stele în ceaţă. Obrajii lui Nicoară au 
fost cuprinşi o clipă de palmele reci ale bolnavului. 

— Bădiţă, m-am coborît în vîrtej... sub faţa pămîntului... la nepoata bătrînilor. . . 
cum o chema? Am uitat... Şi, cînd am coborît eu în vîrtej, ea s-a înălţat, ş-am văzut-o 
plutind departe... departe... departe... cătră cometă. Atuncea n-am putut ieşi de unde 
mă aflam; dar acuma trebuie să mă duc şi eu acolo, după dînsa... 

Trudit, şi-a plecat tîmpla pe umărul stîng. Din ochii închişi picurau lacrimi. 
Presvitera Olimbiada asculta, umbrindu-şi privirile cu năframa. 

— Măria ta, a şoptit ea, dacă a început a-şi aduce aminte, putem avea nădejde de 
însănătoşire. 

— S-ar putea asta? 

— Fii încredinţat, mărite stăpîne. 

— Trebuie să ne mulţămim şi c-o nădejde. Presvitera. Olimbiada 1-a privit şi i-a 
văzut ochii îngheţaţi. S-a spăimîntat, frîngîndu-şi mînile. 

— Cel care împlineşte ce are poruncit, a urmat Vodă, apoi să-şi primească partea; 
numai să nu fie împovărat mai mult decît poate răbda. 

Presvitera şi-a plecat fruntea asupra mînii cu inelul domnesc: 

— Slăvite stăpîne, fii tare pînă la urmă. Domnul Dumnezeu te va încununa. 

— Ce spui, presvitera Olimbiada? a rîs amar Nicoară. 

— Stăpîne, nu păcătui şi nu huli împotriva celor sfinte. 

— Ah, presvitera, dacă ar fi milă şi dreptate dincolo de stele... Dar nu-i. Cerul e 
pustiu şi nu răspunde desnădejdii noastre. Puterea cu care biruim pustia morţii nu e 
decît în noi, mişeii pămîntului. 

— Vai, grăieşti ca un păgîn, stăpîne, nu ca un creştin. 

— Vorbesc ca un biet om, presvitera. 



225 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 









--"-^^ -^ -■ - — — — ~" 




CapitoCuC 37 

(PrietinuCşi cumătruC NecuCai Strămurare 



3: 



An una din nopţile fără sfirşit care au urmat, stînd treaz în chilie şi singur numai 
cu sufletul său, Nicoară Potcoavă a auzit zvon în pridvor şi glasul caraulei: 
' — Măria sa, hodineşte. 

— Vin de la domnia sa Grigore Apletin asaul. Vestire grabnică! 

Nicoară a bătut cu buzduganul în foaia de aramă de lîngă crivatul său. Tunetul a 
izbucnit. Măria sa 1-a năbuşit cu palma. 
Caraula a strigat: 

— Pas la măria sa! 

Potcoavă s-a ridicat în capul oaselor în aşternut. Caraula a intrat cu făclie aprinsă, 
făcînd loc solului. A întărit făclia în sfeşnic şi s-a dat înapoi, cătră lucirea slabă de 
candele a pridvorului. 

Vodă a cunoscut numaidecît pe sol: 

— Dumneata eşti, Strămurare? 

— Eu sînt, Doamne, şi-s bucuros c-am putut veni într-un suflet pînă la măria ta. 
Vorbind, Strămurare îşi aruncă lîngă uşă dulama, apoi îşi feri de privirea măriei 

sale buzduganul, sucind pe sine chimirul de piele. 

— Se vede că eşti grăbit, Strămurare? a întrebat Potcoavă. 

— Apoi, măria ta, dacă am pătruns aicea, le-oi spune pe toate dintrodată. Cînd 
ne-am aşezat la Domnie, uncheşul Petrea m-a mînat la ţinutul Putnei ca să aduc de la 
asaul Apletin veşti. Puţin am stat; asaul Grigore Apletin m-a chemat şi mi-a spus s-aduc 
măriei tale vestea cea mai bună, cum că s-a aflat urma pîrcalabului Irimia. 

— Spune! a strigat Vodă sărind la Strămurare şi zguduindu-1 de umeri. 

— Asta fac, slăvite stăpîne. S-a aflat urma pîrcalabului. 

— Vra să zică nu-i ieşit din ţară? 

— Nu, stăpîne. S-a ajuns cu străjile Şchiopului, care se întorceau de la vadul 
Obluciţei întîrziind prin sate, cătînd mîncare şi muieri, după năravul lor. Cinci sute de 
năvrapi cu baş-buluc-başa lor se chiamă că-i un început de putere, la care s-au adăogat 
unii boieri de ţară cu slugile lor şi oameni de strînsură. S-a făcut o oaste de două mii de 
călăreţi. Pe lînga asta, credincioşii pîrcalabului chiamă în leafă şi dobîndă pe oameni 
mai vechi care s-au oştit în Ţara-de-Jos, acu trei ani; şi năimeşte ori ia cu sila pe ciobani 
şi pe fugarii de prin sate de sub mîna boierilor. Aşa că tot sporindu-şi oastea, pîrcalabul 
a ajuns destul de grabnic din ţinutul Bacăului în ţinutul Vasluiului şi eu sînt numai cu 
trei zile înaintea lui, arătîndu-ţi măriei tale, după cîte am priceput şi chibzuit cu asaulul 
Grigore, că acel îndrăzneţ ar avea încredinţarea cum că la scaunul Iaşilor măria la ai 
puţine sotnii, iar celelalte sînt împrăştiate la ţinuturi. Deci ferindu-se de drumuri mari şi 
ascunzîndu-se de vederea călăriţilor noastre, pîrcalabul Irimia rîvneşte să ajungă 

226 



■te4^#>«iipHt * ■ r w 










227 



numaidecît la Iaşi, căutîndu-şi drum printre dealurile de sub codru şi pe potecile cotite; 
şi numai ce s-a arăta în preajmă şi va lovi prin spate: căci măria ta adicătelea, stai 
numai la faţă în priveală şi n-ai nici o grijă de primejdia dinspre miazăzi. 

— Aşa socoate el? s-a mirat Nicoară. — Da, aşa socoate. 

— Apoi, Strămurare, să ştii că cel care purcede la pieirea sa întăi şi-ntăi îşi 
prăpădeşte mintea. Mie nu mi-i grijă de oastea lui. Poftesc să-1 am viu în puterea mea. 

— Cred că s-ar putea, mărite stăpîne. Am eu prietini şi cumetri în calea lui, la 
Tomeşti, la Goruni şi mai încolo în Boroseşti. Mă înţeleg cu dînşii. Cum simţesc ei 
apropierea pîrcalabului, ne înştiinţează. Cu voia măriei tale, ne-om pricepe să-1 închidem 
într-o capcană. 

— Să vedem, a zis pe gînduri Vodă. 

Cît îi vorbise şi-i povestise Strămurare, Nicoară trăsese pe el straiele, îşi încălţase 
cizmele şi încinsese sabia. A deschis fereastra spre cetăţuia tăcută a curţii. Apoi s-a 
întors la aşternutul învălmăşit şi a bătut iarăşi în foaia de aramă. 

Caraula a intrat. 

— Deşteaptă aprozii, a poruncit măria sa. Să vestească adunare în spătăria cea 
mică, chemînd pe mare armaş Petrea Gînj, pe vel-logofăt Radu, pe hatman Costandie. 
Dacă a sosit în noaptea asta, precum vestise, asaul Elisei Pokotilo, să fie chemat şi 
domnia sa. Am nevoie în clipă de toţi şi în noaptea asta nu mai doarme nimeni. Să 
purceadă călăreţii în vecinătăţi să dea vestire sutaşilor, ca să steie gata şi cu caii în 
bună stare pe la gazdele lor, aşa ca să se poată ridica îndată la porunca noastră şi 
s-aştepte a doua vestire de la noi. Du-te şi dumneata, Strămurare, şi vezi să se 
îndeplinească întocmai poruncile mele. Se pare că vestirea ce mi-ai adus îmi va linişti 
sufletul. 

De cînd îl cunoşteau credincioşii săi, rareori dovedise Nicoară Potcoavă o aţîţare 
asemănătoare ca aceea din noaptea de luni 15 dechemvrie. Ieşise deodată din tăcerea-i 
posomorită; dădea iarăşi preţ zilelor vieţii sale. 

Aprozii au petrecut pe măria sa în spătăria cea mică, aprinzînd douăsprezece făclii 
în sfeşnicul cel mare atîrnat în bagdadie. Nicoară s-a aşezat în jilţ, avînd lîngă sine 
deocamdată numai pe Strămurare şi Ile. 

în tăcerea cămării a răzbit trîmbiţarea cucoşilor celor bătrîni de la curtea 
domnească. 

— Aceştia-s cucoşii Chiajnei, a zis Ile Caraiman. 
Măria sa a rîs, şoptind mai mult cătră sine: 

— Se adaogă şi aceştia la cele statornice ale Domniei Moldovei. 

Cei doi credincioşi ai lui Vodă s-au privit nedumeriţi, nepricepînd tîlcul vorbirii lui. 

— Erau optsprezece, a lămurit Ile. Am jertfit pînă acuma şase pentru prînzurile 
măriei tale. 

— Acuma înţeleg de ce i-am dovedit atît de greu, a zîmbit măria sa. Samănă cu 
baba, stăpîna lor. 

Aprodul cel bătrîn, moş Arvinte, a clătinat din cap. 

— Mărite Doamne, a îndrăznit el, aceşti trîmbiţaşi ai Demonului o chiamă în toate 
nopţile pe Chiajna. Dacă nu i-om jertfi pe toţi, nu facem bine. Unul dac-a rămînea, să se 
ştie că acela are s-o cheme şi din gropniţa ei. La domnia sfînt răposatului Ion-Vodă, era 
vorba să fie aduşi nişte meşteri nemţi de la Olandia, ca s -aşeze ornic în turnul de la 
poartă. . . 

— Vremea trece şi ne alungă şi fără ornic, a zîmbit cu blîndeţă măria sa cătră 

227 



^" " 1?3 u^/^gj^ju -f^ «^ ■ V<£ :^*Xkr=Ş& £§/t -«r *>S Sas? 

r— ..— - — ~ l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



228 



aprod. 

Moş Arvinte s-a înfricoşat de asemenea cuvinte ş-a tăcut lingă uşorul uşii. Apoi 
urechea lui, obişnuită cu sunetele şi răsunetele pridvoarelor, a auzit înaintea tuturor 
sosirea credincioşilor măriei sale. 

— Vin şi dumnealor... a îngînat el. 

— Bătrînule, a grăit iar măria sa, privind gînditor pe aprod, pare-mi-se că te 
cunosc. 

— Aşa-i, măria ta, am slujit la răposatul Ion-Vodă. Pe urmă postelnicul lui Vodă 
Petre m-a alungat; iar acuma m-am înfăţişat eu singur din voia mea la uşa măriei tale. 
încă de-atuncea, pe cînd stăpînea cu milă pentru noi, sărmanii, răposatul Vodă Ion, eu 
am spus de cucoşii Chiajnei, să-i taie pe toţi. 

A intrat Costandie Şah cu asaulul său Mircio Popovski, apoi Agapie Lăcusteanu şi 
Alexa Vulpea căpitan, mare armaş Petrea, vel-logofăt Radu, şi, la urmă, mai grăbit decît 
toţi, căpitan Cozmuţă Negrea, abia descălecat la curte înaintea miezului nopţii. Acesta a 
păşit pînă la jilţul domnesc, închinîndu-şi fruntea pe dreapta măriei sale. îi erau ochii ca 
într-un abur şi-i bătea inima, cunoscînd năcazul cel mare al stăpînului său, de care 
auzise în clipa cînd descălecase. Dar toţi ceilalţi credincioşi, care se tulburaseră atunci 
la întoarcerea mezinului, erau liniştiţi; şi însuşi măria sa părea că depărtase de sine 
negura acelei urgii. 

Cînd Nicoară a făcut semn lui Strămurare să vorbească, moş Arvinte aprodul a 
ieşit, după rînduială, de la sfatul de taină. 

Solul lui Apletin a început a vorbi cu glas gros şi cumpănit, arătînd ieşirea la lume 
a pîrcalabului Irimia. 

într-un răstimp scurt, în vreme cît istorisea Strămurare, Nicoară a simţit că se 
cufundă într-o întunecime adîncă şi binefăcătoare. Cînd s-a trezit, i s-a părut că 
adormise lungă vreme. Dar solul încă nu isprăvise ce avea de spus. Adunarea îl asculta 
cu multă luare -aminte. 

Cînd toate au fost ştiute, Costandie Şah a primit îndemn să arate cătră măria sa ce 
crede. 

— După cît socot eu, a răspuns hatmanul, e bine să trimetem vestire lui Grigore 
Apletin să umble în urma pîrcalabului fără a ieşi la vedere şi la bătălie. Să fie umbletul 
lui ca o nelinişte care să-1 grăbească pe pîrcalab. Deasemenea zaporojenii mei dinspre 
ţinutul Bîrladului şi ostrovenii măriei tale de cătră Şiret să privegheze, mişcîndu-se după 
împrejurări, cum le vom trimete noi poruncă, aşa ca drumul acelei oşti pe care o 
aşteptăm să nu se schimbe. Să fie împinşi neprietinii aşa cum împing hăitaşii vînatul la 
ţiitori. 

— Bună poruncă şi bună socoteală, s-a învoit Nicoară. Toate trebuie să fie 
întocmite aşa încît să aşteptăm fără a ne pripi. Bine este iarăşi, după a mea părere, 
chiar dimineaţă în revărsarea zilei, să ieşim cu toţii în partea cealaltă a dealului Păun, 
să cunoaştem cu ochii noştri poienile, pădurile şi rîpile din partea aceea a locului; ş-apoi 
după noi să vie să le cunoască şi căpitanii şi asaulii cu anume oameni. 

Astfel, dragilor mei, a încheiat Vodă, s-ar putea ca, din jocul întîmplării, să iasă 
pentru noi o bucurie pe care să n-o poată birui nici obida cea mai neagră. 

Mai avem vreme, a adăogit Domnul, să dormim cinci ceasuri... 

„Trudit trup şi trudit suflet..." a suspinat cătră sine însuşi Radu vel-logofăt. 

în aceeaşi zi, prietinul Strămurare a suit iarăşi printre vii, călare, la Păun în deal, 
ş-apoi a coborît de ceea parte, spre răzăşii de la Tomeşti. Prin stejarii cei vechi de sub 

228 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ »s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 H^^p^^pvfap*** ■— *^pM*mmw ^-^mi&m^ 
r— ..— - ~Ww l^M ■ — ^ III I M^^^n^M^M^W — ■ 



229 



care trecea el, şuşuia domol adierea statornică de ia miazăzi. 

„Şi asta-i o minune a vremii de-acuma, gîndea în sine călăreţul, ca şi minunea 
stelei ce a ieşit în cer; nu vrea să se-ntoarcă din crivăţ vîntul cu nici un chip. Se vede că 
întăi trebuie să isprăvim lucrarea ce avem noi aici, la Iaşi, şi după aceea — 

Vină, iarnă, nici nu-mi pasă!" 

Fluiera un viers de voinicie, străbătînd poienile deşarte. Copitele calului foşneau 
prin frunzele moarte. 

Asta era poteca veche din vremea hoţiei, în preajma scaunului domniei lui 
Petre-Vodă Şchiopu, cînd se ducea să-şi caute ascunzătoare şi sălaş la gazdele sale de la 
răzăşia Tomeştilor. Acuma, subt aripa măriei sale Nicoară, Strămurare, hoţul de 
altădată, are altă putere şi altă inimă. 

A călărit în pas, de-a coasta, vreme de trei pătrare de ceas, pînă ce-a ajuns la 
bordeie săpate în malul de lut galben. Deasupra malului de lut galben, se apleca 
streşină de pădure. 

Strămurare a descălecat la al nouălea bordei, a dus calul subt un sărai şubred de 
stuf, şi cînd s-a întors în bătătură, boldeiul cu coada cîrligată i-a lins mîna; şi-n uşa 
deschisă îl aştepta cumătrul Timofte, prietin bun. 

— Cumătre Neculai, i-a strigat cu voie bună Timofte, scuturîndu-şi pletele cărunte 
şi arătîndu-şi numai un colţ alb în gura-i neagră, te-am socotit pierit şi, iaca, ne-a ajutat 
Cel-de-sus să ne vedem iară. Te-a visat baba Maranda as' noapte, ş-a dat în bobi, 
arătîndu-i-se că numaidecît soseşti de la drum lung. 

— Drum lung, bade Timofte — lung de la curtea domnească din Iaşi pînă aici. 

— Aşa? s-a mirat cumătrul Timofte. Iaca-i bun. Decît să te vîneze alţii pe domnia ta, 
mai bine îi vînezi domnia ta pe alţii. Hai, intră; aşează-te pe marginea vetrei, că pe laiţă 
boleşte de inimă rea săraca mea babă Maranda. Eu mă duc să dau o leacă de orz calului 
dumnitale şi numaidecît mă-ntorc. 

Timofte a ieşit. Baba Maranda s-a răsucit pe laiţă, gemînd. 

— Ce-i, lele Maranda? De ce-i fi fiind dumneata bolnavă? a întrebat cu blîndeţă 
omul domnesc. 

— Vai şi of şi iar vai, cumătre Neculai, a gemut baba întorcînd spre oştean obrazu-i 
veşted. Trei feciori am avut şi unul, precum ştii, a pierit la oaste în Ţara-de-Jos; iar 
aceştialalţi doi au intrat de optsprezece luni în tagma în care erai şi dumneata, cumătre 
Neculai, în voinicie şi răutăţi. Şi s-aude că acuma s-a aşezat putere mare la Domnie, de-i 
sparge pe cei ce săvîrşesc blăstămăţii; ş-or pieri şi bieţii noştri feciori în furci, cu juvăţ de 
gît, cumătre Neculai. Vai de zilele noastre cele pustii! Cam de pe cînd te-ai tras 
dumneata de-aici spre munte, am mers tot în scădere. Iar de cînd s-au pustiit băieţii, 
am lăsat casa din sat şi ne-am aşezat aicea la bordeiul de la vie... Ca să ne putem vedea 
batîr din cînd în cînd băieţii... Vieţuim aicea ca sălbătăciunile, dar am fi de pieirea 
capului dacă rămînem fără băieţi. 

— Călin şi Florea? 

— întocmai cum spui, cumătre Neculai. Poate te-i întîlni cu dînşii, cînd dau pe-aici 
din săptămînă în săptămînă; sfătuieşte-i să se întoarcă pe căile dreptăţii. Poate s-a găsi 
şi pentru ei pită la domnia lui Ion Nicoară-Vodă. . . 

— Măi babă Maranda, a grăit din prag cu supărare moşneagul; nu mai boscorodi 
atîta: că iaca îţi stă răsufletul. Mai bine închide ochii ş-ascultă. Iaca aşa o ducem noi, 
cumătre Neculai, a îngînat cu glas scăzut Timofte. Trăim zile grele şi baba nu mai are 
mult. Apoi cînd n-a mai fi nici ea, nu ştiu ce m-oi face. Doar să mă întovărăşesc cu lupii 

229 






230 



din codrul Broseştilor. 

— Ba este acolo schit, moşnege, a ţîrîit baba. Te-i face monah şi mi-i ceti pomenirile 
şi iertarea înaintea împărăţiei de sus. 

Strămurare a tuşit cu hotărîre şi a stupit în cenuşa din vatră, ca şi altădată cînd 
poposea acolo, pribeag. 

— Luaţi aminte, cumetre şi cumătră, a vorbit el cu glasu-i lin. Dacă trec cumva 
flăcăii voştri pe-aici... 

— La noapte... a ţîrîit baba Maranda. 

— Dacă trec la noapte Călin şi Florea pe-aici, atuncea eu i-aş povăţui cum să se 
răscumpere. N-am venit pentru dînşii anume, dar văd că ar putea folosi şi ei în treaba 
pe care vreau s-o pun la cale cu badea Timofte. 

Baba s-a tînguit: 

— Ba povăţuieşte-i, ba povăţuieşte-i, cumătre Neculai, să mi se îndelunge viaţa şi 
să mai apuc o primăvară. 

— Mai taci, babă, şi închide ochii dracului, a icnit bătrînul. Dacă or veni, i-a 
povăţui şi pace bună. Iar dacă n-or veni, m-a povăţui pe mine şi-i tot aceea. Nu-ţi uita 
vorba, cumătre! Şi spune-ne ce se petrece la curtea domnească. S-aude că acolo-i mîna 
lui Dumnezeu. Harapu de-abia îşi trage sufletul de atîta căsăpie. îi taie pe boieri? 

— D-apoi pe cine? 

— L-a tăia oare şi pe ceauş Drăghici, carele ne-a asuprit? 

— De ce să nu-1 taie? Pîrîţi-1 la măria sa şi gata! 

— Auzi dumneata? Măi, măi, măi! se schimbă lumea; asculţi tu, ori dormi, babă 
Marandă? 

— Ba dorm... dormire-ar acel Drăghici somn de veci. Strămurare a tuşit iar ş-a 
stupit în şperlă, după aceea a vorbit: 

— Luaţi aminte, măi cumetri. La Domnie s-a deschis divan de judecată împotriva 
boierilor care au vîndut pe măria sa Ion-Vodă. 

Baba a murmurat: 

— Pieri-le-ar sămînţa... 

— Şi-i taie Ismail gîdea cu satirul, a urmat cumătrul, de i-a ostenit braţul şi a slăbit 
Ismail gîdea. Aşa că ă ieşit poruncă de la medelnicerul cel nou Mitrea Lăcusteanul să i 
se adaoge Harapului la tainul de-o ocă de carne încă o halcă de-o litră. 

— Şi-i taie unul după altul? Mira-m-aş! 

— îi taie după cum îs judecaţi, bade Timofte. 

— Măi, măi, măi! Să ştii că toate-s din pricină c-o ieşit steaua cea cu coadă. 
A ţîrîit iar baba: 

— Steaua-i cu coadă, dar măria sa-i cu paloş. Numai pe feciorii noştri să nu-i taie... 

— Babă, a răsărit în sus moşneagul; dacă nu taci, îţi pun căluş. 

— Da că tare-mi pasă mie de căluşul dumnitale! Şi nu-ţi uita, cumătre Neculai, 
vorba! 

Atuncea Strămurare le-a spus ce avea de spus, în mare taină. Şi după ce s-a 
despărţit de bătrîni, făgăduindu-le să se întoarcă în curgerea nopţii, a încălecat şi a 
purces să caute tocmai în sat la Goruni nişte cuscri şi alţi cumătri, oameni cumsecade 
şi mai cu samă vrednici la treburile pe care le punea el la cale. 



230 






231 




CapitoCuC38 

Jlici, Ca cartea veche... 



Aici, la curtea veche. 

Sub nouă pojaruri şi nouă cenuşi 

Spulberate-n tumult, 

Tu, omule, scurmă 

Din urmă în urmă, 

Spre inima vie a pămîntului, 

Pînă la palida piatră nestemată. 

Lacrimă îngheţată 

A unor crunte dureri de demult... 

^tC a cîteva zile după aceea, în 19 dechemvrie, cu puţin înainte de a se lumina 
elf dimineaţa, în preajma locurilor pe care le călcase Strămurare, umblînd cătră 
>"^'bordeiele de lînga răzăşia Tomeştilor, s-a simţit un zvon ca de albine cînd se 
învălmăşesc la roit. Dar era toamnă tîrzie şi ştiubeiele se aflau coborîte în temnice, şi 
albinele nu ies la nunta lor decît în soare şi-n primăvară; era roit şi zvon de oameni, 
sosiţi în pripă între păduri şi corhane. pe poteci ferite şi singuratice. Era oastea unui 
îndrăzneţ cunoscut, cu numele Irimia pîrcalabul, vestit la domnia lui Ion-Vodă. 

Irimia pîrcalabul sosea cu năvrapi şi pămînteni de strînsură, bine călăuzit de 
oameni iscusiţi din partea locului, avînd în juru-i şi un steag de boieri şi boiernaşi 
moldoveni. Boierii şi boiernaşii aceştia de ţară, cum se ştie, sînt cei mai aprigi oameni de 
gîlceavă şi harţ, dintre toţi oamenii trăitori pe lumea asta. Umbletul lor călare este fală 
în straie scumpe. Şi aceştia se bucurau că vor apuca vînătoreşte şi năprasnic curtea 
domnească şi scaunul, zdrobind cele douăsprezece sotnii ale lui Potcoavă, cît e el de 
Potcoavă şi de hatman! 

Poate să aibă şi douăzeci de sotnii şi tot atîta-i. Şi chiar şi treizeci; dar atîta n-are, 
hoţii lui fiind împrăştiaţi în dobîndă la ţinuturi. Nici n-apucă oştenii lui Potcoavă să-şi 
spele ochii la cişmele, şi boierii cu năvrapii dau năvală tăcută la curte şi la Carvasara şi 
împresură mănăstirile ţăpuindu-le vîrtos. Abia se va însenina vremea de prînzişor, şi 
stăpînirea se schimbă în mîna boierimii, trimeţîndu-se numaidecît vestire şi poftire lui 
Petru-Vodă, să vie fără întîrziere la scaunul său, împreună cu ismailitenii ce i s-au mai 
dat de cătră beii din cetăţile Dunării. 

Acel murmur şi zvon de roi era sporit şi de uimirea nouă a oştimii pîrcalabului 
pentru schimbările din catapiteazma cerului, vestind fuga şi depărtarea duşmanului. 
Era a treia noapte de cînd cometa pălea şi se-nvălea ca într-un hobot de aur în 

231 






232 



străfundurile văzduhului. în zorii ce se revărsau, au prins a trece cu grabă, cătră acel 
hobot de aur, stoluri de raţe sălbatice din balta Cristeştilor, unde-i vărsarea Jijiei în 
Prut. 

Pîrcalabul a încălecat ca să suie cu năvrapii şi boierii în pisc, la Păun. A trimes pe 
Ioniţă Zbierea cel tînăr şi pe Costăchel Turcea să urnească oştimea pedestrită pe drumul 
văii, împingînd-o cu luare-aminte, aşa ca să ajungă şi gloatele cu toată puterea furcilor, 
şi topoarelor, şi coaselor, şi ghioagelor ţintuite la iaz, lîngă mănăstirea Frumoasa, drept 
sub curte. Şi după ce or urni prostimea, să vie după domnia sa. 

Pîrcalabul purta cuşmă cu surguci şi pene albe care i se învăluiau în jurul frunţii. 
Era un bărbat încă sprinten şi se ţinea tare în şa, cu toate că trecuse de al 
cincizecişidoilea an al vieţii. Chica şi barba îi erau încă negre corb şi ochii scăpărători. 

La dreapta şi la stînga lui se aflau Moghilă paharnic şi Jurja vistiernic, bărbaţi greoi 
şi plini ca nişte saci. Grăbind la deal, gîfîiau şi ei ca şi caii. 

„Cei cu tragăn n-ar trebui să iasă la război..." a mormăit pîrcalabul ca pentru sine 
ş-a apucat înainte. Călăuzii ţărani, proaspăt năimiţi la Tomeşti, s-au luat îndată după 
„măria sa" pe căluţii lor mărunţi dar vrednici. Stăpînindu-şi o clipă fugarul, boierul 
Irimia a întrebat: 

— Care-s feciorii moşneagului? 

— Noi sîntem, măria ta, Călin şi Florea, cei care am venit acuma din voinicie la 
bătrînii noştri. 

— Cunoaşteţi bine potecile? 

— Ca nişte căpriori sălbatici, a rînjit Florea. 

— Atuncea-i bine. Boierii au poruncă să iasă în Tomoroagă, cum îi spune Brudea 
pădurarul. Acolo să mă duceţi pe mine mai întăi şi mai întăi. Da' tu cine eşti, măi? a 
strigat el cătră un om zbîrlit şi c-un căciuloi dintr-o oaie în cap, cu buzdugan plumbuit 
atîrnat la încheietura mînii drepte. 

Acel zbîrlit călărea pe un cal pag care-şi tot muşca zăbala. 

— Dar voi ceilalţi care sînteţi? a adaos pîrcalabul cătră un şirag de alţi călăreţi 
ţărani. 

— Noi sîntem straja măriei tale şi te ducem unde pofteşti! a răspuns cel călare pe 
calul pag. Ne-au năimit domniile lor Vascan şi Dinga. Cu noi ajungi numaidecît la curtea 
domnească, măria ta. Las' că ştim locurile, dar ne pricepem şi la harţ, stăpîne. Sîntem 
vechi întru acest meşteşug. 

— Cum te chiamă pe tine? 

— Eu îs Strămurare. Vei fi auzit măria ta de mine. 

— Eşti cumva Strămurare cel pe care urma sa-1 suie în furci Ghiorţ armaşul? 

— El, măria ta. 

— Acuma-i vremea să te răscumperi tu, măi Strămurare, ca să intri iar în rîndurile 
oamenilor şi-n slujba Domniei. 

— Da, măria ta. Iar aceştialalţi sînt oameni tot de-ai noştri, aleşi pe sprinceană. 

— Bun; hai fără întîrziere, că se face ziua mare. 

— în jumătate de ceas sîntem unde trebuie, măria ta. Cum porunciţi domnia 
voastră? Să se ducă unul dintre ai noştri să abată şi pe boierii din urmă pe poteca asta? 

— Să se ducă. Iar noi suim ca să fim înaintea lor. Doi dintre călăreţi au rămas în 
urmă. Ceilalţi l-au dus mai departe pe pîrcalab. 

Cei doi au abătut la vale pe boierii bătrîni rămaşi în urmă. Au dat apoi vestire care-i 
drumul cel bun cătră dumnealor Turcea şi Tudoran, căpitenii ale steagului. 

232 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^* ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^m^^*** «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 





?sT("t<v ^Mf^ 



233 



— Tot la dreapta, tot la dreapta, au îndemnat ei; şi grăbiţi, că se face ziuă! 

Cum s-a făcut ziuă, a izbucnit deodată cu străşnicie un muget de corn de bour; au 
detunat săneţe; ostrovenii au ieşit bulucuri-bulucuri din vii, dînd glas mare, învîrtind 
deasupra capului săbiile şi pălind în coastă gloata lui Irimia; au prăvălit-o la vale ş-au 
pus-o în risipă. A fost o nălucire a unui prăpăd de puhoi. S-a împînzit în văzduh un 
răcnet al pieirii, care a poprit steagul de boieri şi 1-a întors în loc. Turcea şi Tudoran au 
trimes cu grabă pe cei doi călăuzi pe urma pîrcalabului, iar ei au poruncit intrarea în 
harţ cu săbiile. 

După cum spune la istorisirea împăratului celui mare Alexandru Machedon, 
ostrovenii năboiţi din văi tăiau în pedestrimea vrăjmaşă „precum se taie". Şi în urma 
steagului de boieri au zvîcnit de sub poală de pădure zaporojenii cu arcanele pregătite. 
Ei aveau nevoie mai mult de călăreţi vii, doborîţi din şa, şi de caii şi straiele acelor 
călăreţi. Au făcut cerc înspre şes alte sotnii, sprijinind pe cei ieşiţi de sub poala de 
pădure. 

Era o vînătoare grăbită a cărei privelişte, din poteca ce ducea în pisc la Păun, 
boierul Irimia n-o vedea, dar îi auzea tumultul. 

Năprasnic, în pădurea goală, 1-a apucat pe pîrcalab spaima, ca şi cum s-ar fi aşezat 
îndărătul lui, în şa, moartea, schelet cu hîrca rînjind. Cu toată înfiorarea şi greaţa, 
boierul a întors peste umăr barba-i neagră, o dată din dreapta ş-o dată din stînga, 
holbînd ochi rotunzi şi sîngerînd în acelaşi timp cu pintenii calul de subt el. A văzut pe 
feciorii lui Timofte şi pe Strămurare cu soţii lui, dîndu-i ocol prin pădure cu caii lor 
mărunţi şi aţinîndu-i calea. 

Era călăuzit şi dus, cum i se făgăduise. 

A hohotit cu amar, trăgînd sabia. în pisc, la Păun, se întreţeseau umbre printre 
mestecenii albi. A cotit de cătră ele tocmai cînd îl ajungea din laturea stîngă Strămurare, 
care a zvîrlit asupra lui arcanul; şi îndată au prins de coardă alţi doi călăreţi, ca să 
oprească avîntul năprasnic al calului. Au descălecat şi s-au năpustit primindu-1 pe boier 
în braţe. El se zbuciuma cu mînie, bătîndu-i în cap cu straja săbiei; însă acei ţopîrlani 
neruşinaţi rîdeau de sub căciuli buhoase şi-1 cetluiau cu luare-aminte şi fără grabă. 

— Hai şi te închină lui Vodă Nicoară! i-a poruncit rînjind Strămurare. 
Pîrcalabul a privit cu trufie în jur, pufnindu-şi pe nas mînia. L-au purtat mai mult 

de subsuori pînă la mesteceni. Acolo aştepta măria sa Nicoară, avînd alături pe mare 
armaş Petrea, iar mai încolo alţi dregători şi Costandie, hatmanul zaporojenilor. 

Din şa, Nicoară 1-a privit în tăcere cu ochi îngheţaţi pe pîrcalabul vînzător. L-a privit 
îndelung şi i s-a schimonosit obrazul de răutate. 

Pîrcalabul şi-a sucit într-o parte barba neagră şi ochii bulbucaţi scrijelaţi de sînge. 

A gemut, mestecînd clăbuci crunţi: 

— Hingherilor! 

— într-adevăr, s-a înveselit moş Petrea, am prins cînele. 

Larma harţului dintre ponoare şi de la cîmp se depărtase, domolindu-se. Soseau în 
pripă pîlcuri de ostroveni şi de zaporojeni împresurînd piscul de la Păun, făcînd alai 
măriei sale. 

în ceasul al cincilea al dimineţii, domnia sa pîrcalabul Irimia era lepădat ca un sac 
de grăunţe dinaintea treptelor de la spătăria cea mare, şi pardoseala de cărămidă a 
ogrăzii a sunat de greutatea lui. 

Mulţimea îmbulzită lîngă ziduri şi pe ziduri a slobozit răcnete şi sudălmi spurcate; 
iar clopotul din turla porţii a bătut numai într-o dungă, de trei ori. 

233 



m#w IfviHM^H^j *i^p^^^n».*w4 ^^^m^m^mf^^rmm bpAvi^ m ■ •s— ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 «-^^^vw^^**-* «-^^pMsmhh* ^-^mi&m^ 



234 



Slujitorii lui mare armaş au slobozit din legături pe pîrcalab şi l-au pus pe picioare. 

— Hai la podină! Hai la podină! urla norodul. 

Irimia s-a îndîrjit între braţele celor care îl tîrau şi s-a trîntit la pămînt. Armăşeii 
l-au purtat pe sus. 

Cînd a bătut iarăşi de trei ori clopotul în dungă, s-a arătat un crainic în firida 
clopotniţii care da spre tîrg şi a răcnit cu glas înalt: 

— Oameni buni, astăzi îşi primeşte osînda, după hotărîrea înaltului divan, Irimia 
vînzătorul. Blăstămat fie în veac! 

Mulţimea de tîrgoveţi s-a îmbulzit piept lîngă piept, sub boltă. Unii pluteau. înotînd 
pe deasupra celorlalţi. Ţipau muieri; cîntau jalnic cerşetori orbi; puhoiul omenesc se 
adăogea mereu. 

în foişorul spătăriei celei mari s-a arătat deodată mezinul; şi-a aplecat, o clipă, 
peste parmaclîc, obrazul supt şi pălit, apoi s-a desfăcut de vederea celor de jos. După 
ce-a ajuns pe pardoseala ogrăzii, a trecut furiş spre podină. A întors urechea spre 
strigătele întărîtate ale poporului. 

Dintrodată, a răsărit în fund Ismail gîdea; a ţinut dinaintea obrazului său lustruit 
negru paloşul şi, scoţînd o limbă mare, a lins oţelul luciu. Mulţimea se bucura 
totdeauna cu vîlvă de şăgile harapului. într-acolo s-a îndreptat mezinul Lixandru, tot 
scuturîndu-şi fruntea cînd auzea acel nume pe care-1 uitase: Irimia! Irimia pîrcalabul! 
Străjile îi făceau loc cu milă, căci săracul nebun era fratele măriei sale. 

Dintre dregătorii ce se aflau în privelişte lîngă Vodă, a întors fruntea mare armaş 
Petrea Gînj şi 1-a văzut venind pe mezin. Părea într-o aţîţare nemaipomenită. 

Barabancii şi-au bătut dobele. Ismail gîdea a ridicat pe neaşteptate paloşul. 

Mezinul a făcut un salt înainte şi s-a înălţat în vîrful degetelor ca să vadă mai bine. 
în el era un vălmăşag fioros de întîmplări adevărate, amestecate cu visuri ale somnului 
şi visări ale treziei. 

Uncheşul a venit grabnic lîngă el oprindu-1 cu pieptul. 

— Unde te duci, copilul©? 

Mezinul n-a răspuns, ca şi cum n-ar fi auzit. A întrebat el însuşi, tainic: 

— Acolo-i Irimia?... Tatăl fetei mele? 

— Puiule, tu n-ai ce căuta aicea, 1-a mustrat uncheşul. întoarce-te la chilia ta. 
Nebunul n-auzea. 

— Acuma ştiu că o chema Ilinca, a şoptit el. Şi tatu-său se duce după dînsa. Mă 
duc şi eu. 

— Nu se poate. 

Uncheşul i-a pus mîna pe umăr şi 1-a oprit. S-au apropiat doi aprozi să-1 ajute. 

Mezinul şi-a arătat colţii; s-a smuncit cu putere; s-a ferit din braţele slujitorilor şi 
s-a abătut la pieptul bătrînului. C-un răcnet de mînie a tras de la chimirul lui mare 
armaş jungherul din teaca de fildeş şi 1-a fulgerat sub coasta stîngă a bătrînului; a privit 
o clipă cu mirare sîngele ce-i răzbise sub pumni şi, cu aceeaşi repeziciune, a întors fierul 
asupră-şi. 

Uncheşul a şovăit, cuprinzîndu-1 cu braţele. Fapta n-a fost înţeleasă de cei din jur 
decît în clipa cînd mezinul a căzut la picioarele lui moş Petrea, zgîrcindu-se ca un 
vierme. Peste el a căzut şi uncheşul horcăind, cu trandafiri pe buze sub mustaţa-i albă. 

Pokotilo se zvîrlise de lîngă măria sa. 

— Ce este? a strigat Nicoară. 

— Mărite Doamne, 1-a înjunghiat pe moş Petrea. Nicoară s-a oprit; obrazul i s-a 

234 








s^eT* v<^r ^Mf** 



235 



făcut alb ca varul. 

Moş Elisei îngenunchiase şi ridicase cătră sine, pe braţul sting, capul marelui 
armaş. Mezinul îşi contenise spasmurile. 

— L-ai omorît pe tatu-tău, a hîrîit dojana cătră mort zaporojanul cel bătrîn, ridicînd 
pumnul. 

Puţini au înţeles acele cuvinte rostite într-o limbă străină. 
Pokotilo s-a întors apoi cu glas schimbat cătră prietinul său: 

— De-acuma-i gata, feciorule, i-a şoptit, le-ai isprăvit pe toate... 

Şi-a plecat fruntea suspinînd. Gînj s-a întins ş-a rămas înlemnit în braţele 
zaporoj anului . 

— Pokotilo, a îngînat Nicoară, nu cutez a înţelege ce-ai spus. 

— Nu mai ştiu, măria ta, poate am rostit vorbe nesăbuite. Nu le băga în samă. 

Moş Elisei a privit pieziş în jur. Cei de faţă stăteau încremeniţi; încă nu-şi veniseră 
în fire. 

Nicoară şi-a adus palmele deasupra ochilor, apoi şi le-a smuls în jos. Din locul 
unde se afla. s-a repezit spre treptele spătăriei. Vel-logofătul Radu 1-a urmat. Nicoară s-a 
răsucit cu privirile uscate: 

— Radule, porunceşte să fie ridicate trupurile şi să fie aşezate în pridvorul de la 
casa Doamnei şi să li se dea îngrijirile de cuviinţă. 

— Da, mărite stăpîne. 

Radu s-a oprit; Nicoară a pătruns în pridvor prin învăluirea de slujitori, bărbaţi şi 
muieri care alergau din toate părţile, frîngîndu-şi mînile. La trecerea Domnului 
rămîneau înlemniţi pe unde se aflau. 

— Lipsiţi cu toţii de aicea! a poruncit măria sa. Slujitorii şi slujnicele s-au îmbulzit 
la ieşire. în tăcerea ce s-a aşezat, Nicoară auzi gemetele şi tînguirile presviterei. A 
pătruns în cămară. Bătrîna se învîrtea în neştire, ca şi cum ar fi orbit deodată; îşi 
tremura pumnii la tîmple. S-a oprit, simţind intrarea lui Nicoară. 

— Vai, vai, vai! se tînguia clătinîndu-şi fruntea. 

— Spune, presvitera Olimbiada, i-a poruncit Nicoară. Dacă ştii, nu mă lăsa în 
îndoială. 

— Ce să spun, măria ta? s-a ferit bătrîna. Spun că mare păcat s-a săvîrşit! 
Băgînd de samă privirea aţintită şi grea a lui Potcoavă, şi-a lepădat braţele în 

hangul trupului şi abia i s-a auzit şoapta înspăimîntată: 

— Din ce-ai înţeles, măria ta? Cine ţi-a spus? 

— Nu întreba, presvitera! Vorbeşte, spune adevărul. 

— Adevăr, măria ta; îndoită nenorocire, măria ta, căci fiul şi-a omorît părintele. 

— Presvitera. nu se poate... nu se poate! a gemut Nicoară înfricoşat. 

Olimbiada a tremurat din cap de sus în jos, privindu-1 prin lacrimi. A adăogit în 
şoaptă, aprig: 

— Toate se trag din trufia mamei domniilor voastre. Jupîneasa Calomfira n-a vrut 
să aflaţi că vi-i tată un om din prostime. S-o judece Dumnezeu! 

— N-o va judeca nimeni în veci, a răcnit cu îndîrjire Nicoară privind-o duşmănos. 
Plătesc eu pentru toate, eu, cel mai nefericit! 

— Vai, stăpîne, a ţipat îngenunchind presvitera, îţi agoniseşti pedeapsă la scaunul 
împărăţiei din veac. Ce-ar putea să te lumineze? Cine ar putea să te mîngîie? Căci 
primăvara măriei tale e veştezită şi pierită. . . 

Descîntîndu-i parcă, presvitera i-a şoptit cu desnădejde două stihuri elineşti: 

235 






236 



Peste pustiul inimii, 
Apune soarele-amintirii. . . 
Potcoavă a rîs rătăcit: 

— Ha-ha! Presvitera Olimbiada, vorbeşti ca Haricleea din cartea lui Heliodor; dar eu 
nu sînt o jucărie ca Teaghene; sînt luptător care mi-am împlinit hotărîrea şi mai găsesc 
în mine putere de-a merge pînă la sfîrşit. Ha-ha! 

Bătrîna s-a ridicat şovăind şi apărîndu-se ca de-o iazmă. 
în pridvor au sunat paşi. Nicoară s-a întors cătră uşă: 

— Dumneata eşti, vel-logofete Radule? Intră! Diacul s-a oprit în prag ca lovit în 
piept de-o spaimă nouă în acel ceas al spaimelor. Cum putea fi Domnul său atît de 
liniştit? Trecuse dincolo de desnădejde şi i se rătăcise mintea? 

— Vel-logofete Radule, s-a aflat că bătrînul a fost părintele nostru, al meu şi al lui 
Lixandru. 

Diacul s-a închinat şi a sărutat dreapta măriei sale. 

— Vel-logofete, a poruncit Domnul, să se adune divanul. Izvodul nostru cu cei 
vinovaţi s-a istovit. Dar mai avem jalbe ale sărmanilor împotriva nesăţioşilor. Să se 
judece şi să se aleagă dreptatea. 

Diacul s-a închinat: 

— Se va săvîrşi întocmai, slăvite Domn. 

— Şi mai am de împlinit una, vel-logofete Radule, în ziua de duminică 21 
dechemvrie, să se facă pomenirea fratelui nostru răposat Ion în toate bisericile, la Iaşi, la 
ţinuturi şi în oricare sat va ajunge porunca noastră, cinstindu-se astfel de cătră norod 
jertfa măriei sale. 

— Da, stăpîne, se va da vestire. 

— Şi încă ceva, vel-logofete. Tot în acea zi să se adune la ospăţ domnesc dregătorii 
noştri şi căpiteniile de răzăşi din sate care se vor afla atunci în tîrgul de scaun. 

Aşa să se facă! 

în ziua de 21 dechemvrie, barabancii sunau dis-de-dimineaţă dobele pe uliţi şi 
crainicii strigau la răspînteni: 

— Ascultaţi, ascultaţi poruncile măriei sale! 

Lumea se strîngea buluc împrejurul slujitorilor şi aţintea urechile cu luare-aminte. 
Ajunsese pînă în cele mai depărtate măhălăli vestea întîmplărilor înfricoşate de la curte. 

— Măria sa porunceşte ca trupurile celor doi morţi iubiţi ai săi, mare armaş Petrea 
şi Lixandru mezinul, astăzi la al patrulea ceas, să fie îngropate cu alai şi pomeni înafara 
tîrgului, sub dealul Copoului, la bisericuţa de lemn a lui Sfîntu-Neculai cel sărac, la 
stejarul vechi, în dreptul altarului. Să doarmă acei oşteni, tînărul şi bătrînul, în 
apropierea oamenilor sărmani pentru care şi-au pus viaţa şi să nu li se stîngă 
pomenirea. Şi strigau iar crainicii: 

— S-audă tot omul, şi tîrgovăţul şi ţiganul, că în bisericile tîrgului se împart colaci 
şi colive nevolnicilor, vădanelor şi calicilor, din dania măriei sale, pentru pomenirea 
răposaţilor săi. 

Nicoară a ieşit apoi în privelişte umblînd călare pe uliţile tîrgului, cu oştenii săi 
credincioşi împrejur. Era în straiele-i scumpe, dar surguciul cu pană îi lipsea de la 
cuşmă, şi îi era obrazul slăbit şi ca dăltuit în grezie. 

întorcîndu-se la curtea domnească, printre noroadele care prăznuiau la biserici, în 
zvon de clopote, măria sa a intrat la ospăţ. 

S-a aşezat în capul mesei şi a privit în juru-i, numărînd cu strîngere a inimii, în 

236 



nm^-^^m ■■»— ' .ifc ■ «h-^^pţ^^^-v 



^*»lM4"W*P*«« 1 i 1 i ' M 






wn^tfik^vM 



— ■ ~ m.-*.n 






237 



jilţuri la masa lungă, pe prietinii săi. Unii lipseau. Cei de faţă au băgat de samă umbra 
de amurg ce se aşternuse pe faţa Domnului, înalt prea sfinţia sa mitropolitul Anastasie a 
rostit rugăciunea de lucrare a dinţilor. Nicoară s-a închinat cătră meseni şi i-a poftit, cu 
mîna, să şadă. 

După ce s-a vestit la cuhnii că cinstiţii meseni aşteaptă, stolniceii s-au înfăţişat cu 
tot şiragul de vase de aramă cu capac, după datina curţii, trecîndu-le întăi pe dinaintea 
măriei sale şi descoperindu-le o clipă. 

Cînd Vodă poftea să guste dintr-un fel de bucate, apoi stolnicul cel mare, Alexa 
Vulpea, c-o lingură nouă de lemn gusta mai întăi. 

După stolnici au urmat cuparii. Şi paharnicul cel mare al acelui ceas, moş Elisei, 
luînd credinţa din cupă ca şi stolnicul cel mare din lingură, a închinat măriei sale 
băutura. 

Nicoară a gustat puţină mîncare şi vin, dar a îndemnat pe Costandie şi pe asaul, pe 
căpitanii săi ostroveni şi pe căpitanii răzăşimii de ţară să se îndestuleze cu prisosinţă. 

Cînd s-au istovit bucatele ş-au mai umplut o dată cuparii pocalurile, toată lumea 
ospăţului a stat în picioare şi Vodă a pomenit pe răposatul Ion-Voievod. După asta a 
adăogit: 

— Iubiţilor mei fraţi şi oşteni, împlinindu-ne datoria cuviincioasă cătră măria sa 
pentru liniştirea inimii noastre, acuma petrecerea ce-am avut la scaunul ţării Moldovei 
conteneşte. Bem picătura din urmă pentru domniile voastre care rămîneţi, şi noi ne-om 
duce la Praguri, unde-i slobozia noastră. 

O uimire mîhnită s-a arătat pe multe obrazuri. Cei mai mulţi însă aflaseră în cursul 
dimineţii hotărîrea Domnului şi erau mai puţin uimiţi. 

S-a ridicat Mitrea Lăcusteanul, care fusese, în acele patru săptămîni cît ţinuse 
trecerea măriei sale, dregător jitnicer şi pitar: şi-a mîngîiat barba căruntă şi pletele albe 
şi a răspuns pentru toţi răzăşii ce se aflau de faţă: 

— Doamne, bucuroşi fost-am noi pămîntenii de venirea măriei tale; şi mîhniţi ne 
aflăm că te duci. Ne-ai învăţat dreptatea, ne-ai împuţinat asupritorii şi ne-ai îndemnat 
spre volnicia ce au avut părinţii noştri în veac. Nemilostive vremi stau încă asupra 
noastră, dar ne rămîne de la măria ta nădejdea izbăvirii: credem într-însa ş-o vor 
cunoaşte alt rînd de oameni, cînd fi-vor vremi mai prielnice. 

Mitrea Lăcusteanul a venit la Voievod, punîndu-şi buzele pe inelul cu pecete şi 
măria sa 1-a îmbrăţişat. 

Duminică seara, Radu vel-logofăt, care ţinea şi vistieria măriei sale, a pus în mîna 
căpitanilor şi asaulilor leafa sotniilor, cîte doi taleri de oştean. S-a vestit că alţi trei taleri 
de cap se vor plăti la Braţlau ori la aşezările de la Dnipru, de cătră Iacob Lubiş, zaraful 
măriei sale. 

Deasemeni Nicoară a binevoit a dărui cîte jumătate de taler tuturor slujitorilor vechi 
ai curţii domneşti, care-1 slujiseră cît trecuse măria sa pe la acea domnie. 

în dimineaţa de luni 22 dechemvrie, călărimile lui Nicoară Potcoavă s-au mişcat cu 
aceeaşi rînduială strînsă cu care veniseră. 

Au rămas patru sotnii la Iaşi, cu căpitanul negrean Cozmuţă, şi alte sotnii în alte 
părţi, ca să privegheze un răstimp tihna ţării. Iar grosul oştirii a trecut înainte de amiază 
Prutul. 

Presvitera Olimbiada Filipeanca a făcut măriei sale o rugăciune pentru amărîtele ei 
zile: 

— Măria ta, m-aş ruga să nu mă laşi aici de izbelişte şi singură. Ci să-mi îngădui să 

237 



umil im m TM^aA^B^^M ^- . - , -*,-^ i ■■ ■■ m*1^m^mâAâ£ll£3iSm \' ~— — ■ — ^ * i^Ih 







238 



trec şi eu în Ucraina, ş-apoi poate mi-oi găsi popas şi alinare la o mănăstire de maici, 
lingă cetatea cea vestită a Kiului. Dacă încuviinţezi asta, apoi înainte de toate m-oi duce 
la mine acasă la Filipeni, ca să-mi strîng şi să iau cu mine puţine straie, precum şi unele 
lucruri şi odoare rămase de la soţul meu preotul. 

— S-a face şi asta, presvitera, a răspuns Nicoară Potcoavă. Să mă aştepţi la 
Filipeni. 

Presvitera a ascultat cu inima bătînd aceste vorbe nenădăjduite. Deci măria sa 
Nicoară se ducea să mai vadă locul unei primăveri şi al unei iubiri. 

L-au însoţit pe Nicoară Potcoavă, în această călătorie scurtă, şi tovarăşii de 
odinioară, mai împuţinaţi acum şi mai întristaţi decît în anul 76. 

Bătrînii au întîmpinat cu lacrimi şi suspine pe măria sa. Pe urmă Nicoară a dorit să 
fie singur şi a ieşit în livada casei cele mari a mazîlului Dăvideanu. A căutat lespedea de 
pe mormîntul strămoşului David Călăreţul şi a găsit alăturea, lîngă tufe de bărbănuc 
verde, cu foi grase şi lucii, ţarină proaspătă sub care dormea acel „sufleţel" de care îi 
vorbise presvitera Olimbiada într-o carte. Cartea aceea Nicoară o mai purta cu sine. 

A stat singur în tăcere trimeţînd acelei copile, pe veci pierdută, un gînd zadarnic, ce 
plutea după cometă, în străfundurile îngheţate ale cerului. 

Presvitera s-a dus la Filipeni ca să-şi adune lucrurile de care nu voia să se despartă 
şi a făcut danie ucenicei sale Safta curtea şi sălbătăciunile. 

Cînd Olimbiada şi Nicoară Potcoavă, cu sotniile care străjuiseră în preajma 
Dăvidenilor, au ajuns la vadul Lipsei, au găsit pe ostroveni năcăjind la trecerea 
Nistrului. Miazănoaptea se încununase de neguri şi zvîrlise din crivăţ asupra lumii 
harmasarii rotitori ai celui dintîi viscol al iernii. 

— Vă cunosc, a rîs amar Nicoară, am mai luptat cu voi şi v-am biruit! 



238 



— " * — ~ — — "^ 



iaiilHf«viipwi i m j'm 






M^^^fcd 



. . ■ > ■ -*m -. - - w-^~ 






239 




CapitoCuC39 

Istorisirea cumâtruCui Neculai 




oarele lunii lui cuptor a anului 1578 era în toiul arşiţei, pe o vreme de 
l secetă, cînd începe în Moldova secerişul holdelor. 

La hanul lui Goraşcu Haramin, răspîntene de drumuri spre Suceava, Iaşi, 
Piatra şi Roman, se adunaseră cîţiva călători de departe, căutînd ocrotire de zăduf subt 
umbra nucilor. în jurul acelor călători se adăogaseră şi localnici, ca să-şi mai aline truda 
şi să adie asupra lor răcoarea locului. Şi mai ales să afle veşti din lume. 

Era într-o zi de joi, 22 a lunii. Călătorii se puseseră subt ocrotirea hanului în două 
răstimpuri. întăi sosiseră de cătră miazănoapte, urmînd drumul cel mare al apei, doi 
călăreţi pe cai mărunţi, veniţi după cît se vedea de departe, avînd la tarniţă o parte din 
tarhat, iar cealaltă parte în desagi mari atîrnaţi pe cai de schimb, pe care îi mînau 
alături. 

Haramin i-a privit lung şi a dat din cap. îi plăceau caii robaci şi totodată buni 
umblători, pe care îi băgase de samă în cealaltă toamnă, cînd intrase în ţară Vodă 
Nicoară cu oaste de moldoveni şi cazaci de la Praguri. I s-a părut chiar că ar fi cunoscut 
pe acei călăreţi, dar nu-şi mai aducea aminte cînd i-a văzut, cu ce prilej şi unde. Poate la 
Roman, cînd au fost tăiaţi fraţii Grumeza, dregători ai lui Petru-Vodă Şchiopu. 

După aceşti doi străini sosiră la prînzişor, pe calea Războienilor şi Tuchilaţilor, trei 
ciobani de la munte, după socotinţa hangiului. Purtau la şold glugă şi în cap pălării late 
în bouri, chimir de piele peste cămăşi spălate în zer şi opinci cu boturile întoarse în 
laturi. Arme aveau, ca şi ceilalţi, însă nu la vedere. Saricile le purtau în dosul tarniţilor; 
în acele sarici aveau ascunse, de bună-samă, baltagele cu coadă scurtă. 

Aceştia din urmă s-au odihnit o vreme, despovărîndu-şi, ca şi cei dintăi, caii. S-au 
uitat la umblătorii căzăceşti care se desfătau slobozi în pajişte, rupînd cu hărnicie 
smocuri uscate de iarbă. 

— Buni cai, a grăit cel mai vîrstnic dintre ciobanii munteni, ştiu să-şi agonisească 
singuri. îs buni la asemenea lucrare şi huţanii noştri. Domniile voastre nu sînteţi din 
partea locului? 

Unul dintre bărbaţii cei sosiţi din miazănoapte a clătinat din cap. Aşa-i, nu erau din 
partea locului. însă n-a întors răspuns. 

Unul din ei era cărunt, cam zbîrlit şi cu privirea înceţoşată. Tovarăşul lui era mai 

239 




*^#«>MVib« waHm^^pm^mm 



iaitlHf#"«HpH i a ■ * j 






» ~ ■ •*— - - - 



■ -=- ^^-^-«^v ■*— *• « 



240 



tînăr, smead la faţă şi cu ochii sclipind ca picături de păcură. 

Ciobanul cel vîrstnic s-a aplecat spre soţii lui, unul de-o samă cu el şi celălalt încă 
fecior tînăr, şi le-a spus cîteva vorbe în şoaptă. Aceia au încuviinţat. 

— Poftim pe jupîn gazda să se apropie de nişte oameni flămînzi, dar mai cu samă 
însetaţi, a grăit el înspre partea unde se afla hangiul, între gospodarii din partea locului. 

Haramin s-a grăbit numaidecît: 

— Pită am, a dat el încredinţare, iar păpuşi de brînză aveţi domniile voastre. 

— Aşa este, jupîne gazdă, dar ne-ar mai face trebuinţă un ulcior de vin. 

— Se poate. 

Hangiul s-a întors cătră oaspeţii dintăi: 

— Dar domniile voastre ce-aţi pofti? 

— Am pofti şi noi cîte ceva; însă n-avem parale mărunte. 

— Nu-i nimic. La hanul lui Haramin călătorul îşi poate potoli setea şi foamea şi fără 
de-a schimba zloţi. 

— Taleri de argint, jupîne Haramin. 

— Fie. Şi fără de-a schimba taleri de argint. Străinul cărunt a rîs: 

— Multe rînduieli bune sînt în ţara Moldovei. 

— Adevărat, a încuviinţat hangiul. Afară de rînduială domniilor... Cam de unde veţi 
fi venind domniile voastre? 

— Unui om detreabă cum eşti dumneata îi putem spune. Venim din Ţara Leşască. 

— Aşa? Veţi fi fiind prietini? Căci fraţi n-aş crede... 

— Ba fraţi sîntem. Nu fraţi dintr-o mamă, ci fraţi dintr-o durere. 

Haramin şi-a şters de sudoare fruntea cu mînica de la cămaşă şi s-a uitat la el cu 
mirare. 

— Pe dumneata nu ştiu unde te-oi fi văzut, om bun, dar tovarăşul dumnitale a mai 
umblat pe aici şi a stat şi în popas la noi 

— Se poate, a zis străinul cel cărunt. 

— Aşa este, bade Goraşcu, a dat celălalt încredinţare; văd că ai bună ţiere de minte. 

— îţi cunosc viersul, s-a bucurat hangiul, căci şi eu fost-am cîntăreţ în zilele mele. 
Te chiamă Ile şi ai trecut pe aici în altă vară, c-un diac. Acela ne-a spus întîmplări de 
care-şi aduc aminte şi azi oamenii de pe la noi. 

Ciobanii ascultaseră cu ochii boldiţi asemenea schimb de vorbe. Şi-au părăsit 
îndată locul şi au venit dincoace. 

— Jupîne gazdă, a poruncit cel vîrstnic, nu ne lăsa mai mult întru suferinţă. 
Adă-ne degrabă ulciorul, căci vrem să cinstim cu aceşti fraţi dintr-o durere. 

Haramin a strigat: 

— Dusu-m-am şi ra-am întors numaidecît. 

Nu tîrzie vreme s-a întors gîfîind, cu două ulcioare de cîte trei ocă. Unul 1-a aşezat 
în stînga sa, iar pe celălalt 1-a împins dinainte. 

— îngăduiţi, oameni buni, a grăit el, să chem şi pe aceşti gospodari din valea 
Moldovei să cinstească din ulciorul meu. Iar după ce l-om istovi pe acesta al meu, vi-1 
slobod şi pe al domniilor voastre. 

— Asta să fie, a încuviinţat ciobanul cel vîrstnic. Om scoate şi păpuşile de brînză 
afumată, şi jupîn gazda ne-a da pită, ş-a binevoi să poruncească slujitorului său cel 
numai c-un ochi să frigă la grătar o halcă de slănină potrivită pentru o adunare ca a 
noastră. Şi să afli, cinstită gazdă, că aicea în acest chimir se găsesc bani schimbaţi. 

Fratele mai tînăr din aceeaşi durere, Ile Caraiman, s-a uitat cu luare-aminte la 

240 








?sT("t<v ^Mf^ 



241 



ciobani şi s-a trezit în el un viers cu harţag, cîntîndu-1 cu dulce glas: 

Astăzi beau şi mine beau, 
Mă mir bani de unde iau. 
Nici cu coasa nu cosesc, 
Nici cu sapa nu prăşesc, 
Banii la chimir sporesc... 

— Of-of! a suspinat el, de multă vreme nu mi s-a dezgheţat inima. 
Ciobanul cel cărunt i-a răspuns numaidecît, detunînd cu glas gros: 

Băui azi şi băui mine, 
Băui patruzeci de zile; 
Băui preţ de nouă cai. 
De vin nu mă saturai. . . 

— De-aceştia mi-ai fost, măi frate? s-a bucurat călătorul cel zbîrlit din Ţara 
Leşască. Bate palma; şi poftesc a cinsti vin dintr-o cupă cu dumneata. 

După ce s-a istovit ulciorul cel dintăi, păstorul cel bătrîn a dat în el cu piciorul 
depărtîndu-1 şi a tras spre sine ulciorul său, făcîndu-i începătură. 

— Uiu-iu! fraţilor, a chiuit el, să ştiţi că eu îs Pahomie cel vestit, cioban de la Piatra 
Teiului pe apa Bistriţei; şi acesta e frate-meu dintr-o mamă, iar acestalalt e fecior lui şi 
nepot mie. Noi ne-am ridicat de la locurile noastre şi ne ducem încolo, peste Nistru, 
unde am auzit că s-ar afla un viteaz cu faimă ieşit din părţile noastre, iar numele lui e 
Botgrozna. 

— Am auzit şi noi de dînsul... a întărit hangiul. 

— Apoi eu vă voi spune domniilor voastre, a încuviinţat călătorul cărunt, că partea 
aceea de lume de unde vin eu cunoaşte cu frică ori mirare pe acel călăreţ fără trudă, cu 
sabie cutezătoare, căruia zaporojenii i-au pus nume Iuri Botgrozna. 

— Va fi avînd şi altă poreclă? 

— N-aş crede, oameni buni şi fraţilor. între oamenii de la apa Moldovei, îi zicea 
badea Ghiţă Botgros. 

— S-ar putea una ca asta? s-a umflat, holbîndu-se, hangiul. 

— Se poate, a strigat Pahomie ciobanul de la Piatra Teiului. Dacă n-ar fi, nu s-ar 
povesti; şi nu s-ar umplea lumea de faima lui. Numaidecît, chiar azi, purced să-1 caut. 

Străinul venit de la Ieşi a zîmbit: 

— Bine faci; toţi cei din breasla ciobăniei, pe care aveţi să-i întîlniţi pretutindeni în 
şesuri, au să vă arate potecile care duc la sălaşul acelui viteaz. Unii au să vă 
călăuzească într-un codru, alţii într-un munte. 

— Dar, dumneata, prietine străine, l-ai cunoscut? a grăit cu aţîţare Pahomie, 
înfăţişînd călătorului de departe ulciorul. 

Bînd, străinul făcea semn de încuviinţare cu ulciorul. 

— L-am cunoscut şi eu! s-a lăudat hangiul. Ciobanul a întors numai o clipă un ochi 
spre Haramin, apoi iar s-a răsucit la omul său. 

— Dacă domnia ta, prietine străin, l-ai cunoscut, atuncea spune ce ştii, ca să ne 
întăreşti inimile. 

— S-ar putea, a răspuns străinul, copleşit de arşiţa zilei şi de închinări, numai cît 
n-am vreme. Mai am de umblat depărtată cale pînă la o soră ce-am avut, să văd dacă se 
mai află pe lume. 

— Dar mă rog, unde te duci domnia ta? 

— Mă duc tocmai la apa Tazlăului, sub Duruitoare. 

241 






242 



— Aşa de departe? 

— Aşa. 

— Şi numai pentru o soră, ca s-o vezi o clipă, baţi dumneata atîta drum? 

— Soră-mea poate nu mai este, a răspuns cu mîhnire călătorul; dar vreau să-mi 
alin sufletul la un schit în pustie. M-a ajuns dorul de munţi şi ape de la noi; m-am 
proslăvit şi eu în tagma cîntecului de mai nainte. 

— Dacă-i aşa, îţi sărut mîna, bădica; şi eu ţi-oi spune, după cît te văd, că încă nu 
ţi-a venit vremea să te faci schivnic. De aceea, după ce ţi-am sărutat dreapta, te întreb, 
creştine, dacă n-ai putea dumneata, din dragoste pentru fraţi, să jertfeşti un ceas ca să 
mai stai cu noi, ţinînd sfat şi povestind întîmplări de pe lume. 

— Ba aş putea. 

— Atunci te poftesc s-apuci cu stînga ulciorul, ca să te mai întăreşti şi să mai 
îmblînzeşti pe maica domniei tale durerea. 

Astfel, la hanul lui Haramin, badea Neculai, cel fost în voinicie lîngă Pobrata şi lîngă 
Iaşi, a spus istoria lui Iuri Botgrozna viteazul. 

— Să ştiţi domniile voastre, oameni buni şi fraţilor, că atunci cînd l-au adus cu 
viclenie slujitorii crăiei leşeşti la Liov pe măria sa Nicoară şi l-au pus la închisoare în 
tainiţa cetăţuii... 

— Aha-aha! a mormăit Haramin. Am oblicit noi de blăstămăţia asta, dar n-am 
crezut. 

S-a uimit ciobanul Pahomie de-a rămas mut, clătinîndu-şi numai fruntea. 

— Făcut-au acei catolnici asemenea mişelie? 

— Făcut-au, căci stăpînul lor cel negru de la Ţarigrad le-a poruncit. Cînd l-au 
prins, cum spun, la închisoare pe măria sa Nicoară, la dumnealui şoltuzul Liovului s-a 
înfăţişat, ca să primească preţul vînzării, un oarecare boier leah cu numele Roman 
Barbă-Roşă. Pe acest Roman Barbă-Roşă la o nevoie, cînd el pusese zălog la zarafi 
biserica Uspenia din Moghilău, îl răscumpăraseră de la pedeapsă măria sa Nicoară, 
împrumutîndu-i douăzeci şi cinci de taleri... 

— Şi tocmai acel Barbă-Roşă 1-a vîndut pe măria sa? 

— Tocmai acela. 

Ciobanul Pahomie a stupit cu greaţă şi a scrîşnit o sudalmă înfricoşată. Apoi s-a 
grăbit să-1 îndemne pe badea Neculai: 

— Nu-ţi uita vorba, bădica... Zădărăşte-ne, ca să ne doară. 
Pribeagul de la Lehia a urmat: 

— Cînd s-a întîmplat treaba asta, noi care ne-am aflat în partea aceea de lume am 
scrîşnit şi am suduit ca şi fratele Pahomie. Iar Botgrozna n-a scrîşnit, nici n-a suduit. A 
luat cu sine pe feciorii Gîrbovului, Nechita şi Dominte, şi cum se aflau călări pe cai, l-au 
aşteptat prin norod pe Roman Barbă-Roşă. Cînd a ieşit a doua oară de la şoltuz acel 
boier Roman, tot cu buzele umflate, şi a trecut prin norod mormăind supărat că-i tot 
purtat cu vorba, Nechita şi Dominte l-au prins în juvăţuri ş-au pornit cu repeziciune în 
lungul uliţii, tîrîndu-1 prin colb, cu Botgrozna pe urma lor. 

— Nu lăsaţi, nu lăsaţi! răcnea Botgrozna dînd pinteni şi trăgînd paloşul. 

Are un paloş de pe vremea potopului. Au ajuns din urmă pe feciorii Gîrbovului, a 
dat cu paloşul numai o dată şi i-a lăsat să se ducă înainte cu capul, iar trupul a rămas 
în medean. îndată s-au grămădit în jur noroadele, hătcăind leşul. 

în vremea asta se făcea judecata măriei sale Nicoară. Dar ostrovenii s-au adunat 
împrejur de Liov, sfătuindu-se cum să-1 scape. în ziua hotărîtă să i se ia capul, măria sa 

242 



pq#w n nn tm > ^m - ~i *^p^^^q».w4 ^^^v^mp^mb a#4Vfw^ — - ■ k. ■ y ii ■ .r-v^p^w^^MH-i H^^nwv^ap*** *-mN^mhv ^— *<1^^ 

* ■ ^--» --■'+ i i m urna ■ 1 1 m ■ i i 1 1 — ■*^t^m~bm <r ^_ r - w , — . 



243 



a fost adus pe podina cetăţuii şi s-a uitat la lume fără supărare şi fără frică. 
A strigat măria sa de sus cătră norodul îmbulzit cîtă frunză şi iarbă: 
— Să ştiţi, oameni buni, că pieirea mea e poruncită de turci; şi ne aflăm într-o 
vreme cînd păgînii sînt mai tari decît Craiul, iar Craiul doboară pe un luptător al 
creştinătăţii. Oare va mai putea ridica fruntea Ştefan-Crai de subt asemenea ruşine? 
Făcutu-mi-am datoria ce aveam, a mai zis măria sa; acuma pot să mor. Din sîngele meu 
va creşte răscumpărarea cum creşte grîul dintr-o sămînţă. Nu voi pieri întreg. Rămîneţi 
cu bine şi aduceţi-vă aminte de mine! 



Aşa a grăit măria sa Nicoară şi asemenea vuiet s-a stîrnit şi atîta s-au tălăzuit 
mulţimile, încît gîdea a fost cuprins de sfială şi a pregetat să-1 lovească pe măria sa. 
Apoi, şovăind, a pălit de două ori, cum nu i se întîmplase niciodată. 

Atuncea au dat năvală ostrovenii întîrziaţi. Au suit pe sute de scări şi s-au înălţat la 
podină. Iar Iuri Botgrozna şi feciorii Gîrbovului şi unul Strămurare, pe care 
dumneavoastră nu-1 cunoaşteţi, dar eu îl cunosc, şi căpitanul Cozmuţă, şi vatamanul 
Agapie băteau în lănceri cu săbiile şi-i alungau. 

A fost la Liov o răsmeriţă cum nu s-a mai pomenit. A curs mult sînge şi au pierit 
destui dintre ai noştri; mai mulţi decît la Moldova. Şi acel viteaz cu soţii lui a răpit 
trupul şi căpăţîna măriei sale Ion Nicoară. Au cercat stăpînitorii vremelnici de la Liov să 
încredinţeze lumea cum că Potcoavă ar fi fost îngropat la biserica moldovenească; dar 
Domnul nostru Nicoară a fost luat cu puterea de vitejii lui. Aceştia au pus pe vraciul cel 
vestit Bilboe să-i deşerte cinstitul trup, ca să-1 spele cu fierturi de buruieni şi să-1 ungă 
cu undelemn. Făcîndu-şi loc cu puterea au izbutit să treacă pînă la pămîntul slobod al 
zaporojenilor şi au dus pe măria sa la Zid Negru, îngropîndu-1 într-o peşteră tăinuită în 
stîncăriile Dniprului... 

Badea Neculai s-a oprit şi s-a uitat cu mînie în juru-i. Săracii ţărani vărsau lacrimi 
în colbul bătăturii. 

La întrebat cu blîndeţe ciobanul cel cărunt: 

— De ce te-ai supărat, domnia ta? 

— M-am supărat, căci văd pe unii ducîndu-se acolo de unde mă întorc cu. Vă rog 
să-mi spuneţi domniile voastre ce-am să fac eu în pustia unde mă duc? 

Să-mi pun fustă şi tulpan? Să lepăd sabia şi s-apuc mătura? Să văd iar răutăţile şi 
asupririle? Pe cînd în slobozia noastră trăiesc oameni volnici. Fără această rînduială pe 
care am cunoscut-o, viaţa mea n-are nici un preţ. 

— Faci cum vei binevoi... 1-a ispitit ciobanul Pahomie cu viclenie. 

— Am să fac cum voi binevoi... a rostit cu tărie badea Neculai privind aţintit. Eu am 
rîvnit la tihnă. Alţii au intrat oşteni în leafă la curtea craiului şved Iuhan, ori la 
împăratul nemţilor. Au stat ce-au stat şi acu prind a se întoarce. Nu le place mîncarea 
de pe-acolo, nici cum clămpănesc oamenii din gură. Socoteam şi eu să mă alin la 
Tazlău. Dar mai bine aş face altfel. 

— Crezi domnia ta că te-ai putea întoarce la Praguri? Badea Neculai a strigat cu 
întărîtare: 

— Proclet şi treclet să fie cine va face altfel! Pahomie a venit iarăşi la străinul cel 
cărunt şi i-a apucat dreapta, sărutîndu-i-o. 

Cei doi străini călători, care veniseră din sus şi-au scînteiat unul spre altul privirile. 
Badea Neculai s-a aşezat pe tarniţă. 

— Aici ne-a fi masul, frate Ile, a grăit el; şi-n trei săptămîni om bate în poartă la Zid 

243 



244 



Negru, cerînd găzduire presviterei Olimbiada, la chinovia nouă ce se întocmeşte întru 
pomenirea răposatului Ion Nicoară- Voievod. Acolo găsim şi pe diac, care ceteşte în cărţi 
şi străjuieşte mormîntul din stîncă. 

A adăogit privind departe: 

— Fraţilor ciobani şi fraţilor ţărani, ne-a spus nouă diacul Radu că măria sa 
Nicoară a trecut ca un vis al noroadelor. Din duhul său care nu se stinge ne-om aprinde 
noi şi alţii de după noi cum se aprinde lumina din lumină. 





244 



m#w IfviHM^H^j «^^■^^■«■4 ^^^m^m^mf^^mmm a#«wn^ m ■ «y- ^^^^ m^*. ■ phpv"iw^^m*4 »»-^^^»«*^»*» '-^^¥h*«m ^"^«0^^ 



M^^^fcd 



. . ■ > ■ -^«- -. - - w-^~